“Cu regret si durere in suflet, dar cu nadejdea in mila si mangaierea care vin de la Dumnezeu, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului anunta ca in ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19.25, Parintele nostru, Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu ANANIA, si-a inceput calatoria spre Imparatia Cerurilor”, se spune intr-un comunicat de catre Consiliu Eparhial.

Decesul a survenit la Sectia de Terapie Intensiva a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, precizeaza sursa citata.

“Inconjurat de medici, prieteni, ucenici si colaboratori apropiati, trupul Inaltpreasfintitului Bartolomeu a cedat multiplelor afectiuni care i-au marcat ultima perioada de viata. Trupul celui care a fost timp de 18 ani Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului va fi depus in Catedrala Mitropolitana din Cluj-Napoca, unde toti cei care doresc ii vor putea aduce un ultim omagiu”, se mai arata in comunicat.

Ziua inmormantarii, in cripta ierarhilor din altarul Catedralei Mitropolitane (n.n. cititi mai jos unde vroia sa fie inmormantat IPS Bartolomeu), va fi anuntata ulterior.

“In toate aceste zile de doliu, ierarhii, clerul si credinciosii Bisericii noastre vor inalta rugaciuni pentru iertarea pacatelor si dumnezeiasca fericire a sufletului nobil al Parintelui nostru Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu si pentru vesnica sa odihna in Imparatia lui Dumnezeu, alaturi de alesii sai. “Dumnezeu sa il odihneasca in pace si pe toti cei indurerati sa ii aline cu mangaierea Duhului Sfant!”, arata comunicatul.

sursa: mediafax

Parintele Gheorghe Calciu de vorba cu IPS Bartolomeu

Lasam de o parte orasele mari si strabateam satele romanesti cu suferintele lor istorice, cu bataliile pentru dreptate si cu lacrimile iobagiei, pana am ajuns la Cluj. Aveam acolo de vizitat un prieten si un ierarh, pastrand in aceasta relatare ordinea cronologica: Pe Radu Volcinschi si pe IPS. Bartolomeu al Clujului si al Feleacului.

Pe Volcinschi l-am gasit neschimbat: agitat, planuind mereu schimbari sociale si politice, complotand de dragul complotului si sperand fara a obosi vreodata ca Dumnezeu isi va intoarce iarasi fata catre tara si poporul romanesc si ca va pune un sfarsit nefericirii generale a neamului nostru. Prietenii, mai ales cei tineri, il numesc «Unchiuletul» pentru grija lui fata de tineri si pentru statura lui marunta si mancata cu necrutare de toate grijile nationale. Aici ne-am spalat de necuratenia fizica a drumului, am mancat gospodareste si ne-am asternut la vorba indelungata si potolita despre viata de inchisoare, amintirile noastre de cate ori ne intalnim intre noi si cu noi, cei de altadata, astazi macinati de batranete si de neimpliniri si tot cautand solutii pentru durerile de azi ale neamului si pentru mantuirea noastra si a tarii. Unchiuletul ne aranjase primirea la IPS Bartolomeu. Mai fusesem la el cu doi ani inainte, tocmai cand urma sa-i apara BIBLIA, o traducere noua si in conditii tehnice si editoriale atat de frumoase, incat, de la Biblia lui Serban si pana la el, nu cred sa mai fi fost vreun eveniment cultural atat de important. Atunci ne daduse explicatiile zamislirii in gand si apoi in fapta a acestei vitejii a duhului prin care o noua talmacire in romaneste a Sfintei Scripturi fusese realizata. Am explicat in alta parte cu ce munca uriasa, si intelectuala, dar si cu osteneala fizica, cu ce rugaciuni si invocari ale Sfantului Duh fusese realizata noua traducere. Acum l-am gasit pe IPS mai destins, mai interiorizat dupa terminarea traducerii si a punerii ei pe piata credinciosilor. Inalt Preasfintitul era in plina activitate.

Manastirea de metanie a Inaltului este la Nicula-Gherla. Desi numele de Gherla ne evoca tuturor celor care am trecut prin inchisoare dureroase amintiri, pentru unii dintre noi, Gherla ne evoca la fel de puternic si sfanta manastire de care, cel putin pe mine, ma leaga niste fire de piosenie si de duhovnicie deosebite. Cand eram profesor la seminarul din Bucuresti, adeseori ma duceam vara la manastirea Nicula-Gherla, unde era staret parintele Cleopa Nanu, cu care ne cunosteam din inchisoare. De obicei mergeam pentru zece zile, chiar in perioada hramului. Atunci veneau pelerinii la manastire, in grupuri, pe jos, cu cruci si cu prapuri de la bisericile lor si, adeseori, cu preotul satului in frunte, cantand imnuri adresate Sfintei Fecioare. Locuitorii satului Gherla puneau la poarta caselor galeti cu apa si cani pentru ca pelerinii sa-si potoleasca setea. Am facut si eu drumul pe jos, o singura data, de la Gherla la Nicula, cale de vreo opt kilometri. Ce dulce si rece era apa pe caldura si oboseala aceea. Ajunsi la manastire, oamenii se asezau grupuri, grupuri, pe sate. Veneau cate 50-60 de mii de oameni. Daca priveai grupurile din jos, spre coasta, pentru cineva din zona, vazand hainele cu care erau imbracati pelerinii, ar sti din ce zona sunt. In semn de pocainta spre iertare, oamenii ocoleau biserica mica de lemn in genunchi si in coate de cate 7 sau 9 ori. Aici, la aceasta manastire si-a ales IPS Bartolomeu locul de odihna vesnica si de temporara odihna, in cazul ca va trebuie sa se retraga din scaun. Cand am ajuns la el, era tot transpirat de activitate: isi impacheta cartile din biblioteca personala pentru a le muta la manastire. Le impacheta si scria cu grija pe fiecare cutie domeniul din care erau cartile, pentru a le orandui la fel si acolo. Venirea noastra i-a dat putin prilej de odihna. Am vorbit indelung despre toate subiectele care ne priveau: inchisoare, problema actuala a Bisericii noastre, relatia cu statul si cu lumea internationala, succesiunea patriarhala in viitor. Unchiuletul care, totdeauna este mai grabit cu concluziile, chiar inainte de a expune premizele, a intrebat:

– Si cine credeti ca va veni Patriarh in cazul in care…?

– Dumnezeu va avea grija, cum a avut totdeauna de Biserica si de neam.

– Eu cred ca cel mai potrivit ati fi Inalt Preasfintia Voastra.

– Domnule Volcinschi, nu moare un patriarh de 88 ani ca sa vina in locul lui unul de 84.

Am tacut toti o vreme, stanjeniti. Inalt Preasfintitul a chemat-o pe maica si i-a cerut sa ne faca, la fiecare, cate o cafea. Sa faci din cafeaua cea buna, maica, a glumit el spre reasezarea atmosferei normale. Iarasi s-a incalzit atmosfera, am devenit iarasi vorbareti si nestingheriti, am discutat mult despre Biblie si despre munca depusa de Inalt Preasfintia sa si ne-a imbucurat ierarhul Clujului dandu-ne cate o Biblie la fiecare, cu dedicatie. O biblie mare, legata in rosu, o editie bibliofila de mare frumusete. Ma uitam la Inalt Preasfintitul. Un barbat nu prea inalt, foarte bine legat si musculos, de vioiciune surprinzatoare, cu o minte limpede si o argumentatie imbatabila. Ma gandeam ca, asa cum era, ar fi facut un bun Patriarh, cu duh, cu inteligenta si cultura generala si teologica, cu o voce transanta si cumpatata, cu o prezenta de adevarat patriarh din Vechiul Testament cu autoritate si dreptate.

Ne-am despartit. Fiecare strangeam cu dragoste la piept Biblia. Inalt Preasfintitul ne-a indemnat sa mergem la manastirea Nicula sa vedem locuinta pe care si-o pregateste, biblioteca si, mai ales, Biserica noua care se construia. I-am sarutat mana cu multumiri pentru primire. Judecatorul, (Domnul Presedinte) era foarte emotionat. Isi uitase spiritul geometric, tacea din gura si cred ca daca l-as fi intrebat care este definitia dreptului, mi-ar fi raspuns cu «Doamne, miluieste», sau cu «Pre Stapanul si Arhiereul…».

%RELATEDPOSTS%

Postat: 1/02/2011 la 15:48 , Scris de Parintele Gh. Calciu Dumitreasca (extras din Marturisitorul prigonit). Categoria: Aniversări.
Comentariu | Trackback