Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Intamplari cu Papa Ioan Paul al II-lea povestite de romanii care l-au intalnit

Papa Ioan Paul poarta ochelarii-degete Doua evenimente incadreaza Europa la sfarsitul acestei saptamani. Primul, nunta printului William, celebreaza mondenitatea sclipitoare a unei societati obsedate de cultul imaginii. Cea de-a doua, beatificarea papei Ioan Paul al II-lea la Roma, rememoreaza viata unui om a carui carisma a fascinat milioane de tineri. Dincolo de pontificatul sau uneori idolatrizat, alteori contestat, polonezul ajuns Papa a lasat o urma adanca in memoria fiecarui om pe care l-a intalnit.

Printre ei si cativa romani – ministri, jurnalisti sau preoti – care povestesc pentru HotNews.ro despre glumele, blandetea si rezistenta unui om care a reusit sa marcheze istoria Europei.

Ioan Fagetean, profesor:

“Dupa ce Papa Ioan-Paul al II-lea l-a consacrat la Roma pe episcopul greco-catolic de Cluj, Florentin Crihalmeanu, l-a incurajat asa pe tanarul vladic: “Nu te speria, si eu am inceput tot ca episcop auxiliar”. Avea un umor stenic celebrul papa. Cu ocazia audientelor avea o mare bucurie de a ni se adresa cu cateva fraze in limba romana. In timpul discursului de la sosirea sa in Romania, un soldat din garda de onoare a lesinat; in particular, Papa a spus glumind: ”Bietul de el, l-am surprins vorbind romaneste”.

In 1991, insotindu-l pe cardinalul Alexandru Todea, am participat in Ungaria la prima liturghie bizantina celebrata de Ioan Paul al II-lea alaturi de episcopi greco–catolici. La sfarsitul ceremoniei, Sfantul Parinte glumind, i se adresa cardinalului Todea: “O fi fost bine sau nu, dar eu stiu ca mi-am dat toata silinta”.

Privesc acum cu uimire (e putin spus) fotografiile cu Sfantul Parinte si constat miracolul acestui timp al

A luat carja arhiereasca a Patriarhului si, folosind-o amenintator ca unor copii carora le-ar fi aratat nuiaua, le-a raspuns: “Pentru voi, asta”.
Cristian Tabara despre Papa Ioan-Paul

beatificarii Papei Wojtyla. Eu, un simplu si umil crestin, sa fiu in poza cu el. Da, intr-adevar miracol, si asta obliga! Cand am aflat de moartea Sfantului Parinte am luat primul avion spre Roma si, impreuna cu fiica mea, am intrat in coada de la podul Vittorio Emmanuele, unde am nimerit cu un grup de studenti spanioli. Am asteptat impreuna in jur de 11 ore pana sa ajungem la catafalcul celui mai iubit Papa al tuturor timpurilor.”

Alaturi de singurul cardinal roman, episcopul Alexandru Todea, profesorul Ioan Fagetean a participat in mai multe randuri la intalniri si audiente private acordate de Papa Ioan Paul al II-lea. In prezent, Ioan Fagetean este coordonatorul unei agentii de turism.

Cristian Tabara, jurnalist:

“Pe Ioan Paul al II-lea l-am intalnit in timpul transmisiunilor pe care le-am facut cu ocazia vizitei sale in Romania. S-a intamplat ca locul din care comentam sa fie chiar in Palatul Patriarhiei, acolo unde a avut loc intalnirea cu Preafericitul Teoctist. Dupa momentele publice, cei doi s-au retras pentru o discutie intr-una dintre incaperile palatului. Nu stiu daca a fost o scapare a organizatorilor, dar noi transmiteam din balconul acelei incaperi si, la un moment dat, cand accesul fusese deja limitat, am fost siliti sa ne retragem din locul transmisiunii trecand exact pe langa cei doi capi ai Bisericii. Ne-am cerut scuze, dar Patriarhul Teoctist ne-a oprit si amandoi ne-au binecuvantat. La un moment dat a aparut un preot catolic cu niste copii pe care Papa i-a binecuvantat si, la

Niciun cliseu diplomatic. Ceea ce spunea era si ceea ce gandea.
Teodor Baconschi despre Papa Ioan-Paul

sfarsit, prelatul l-a intrebat pe Papa: “Si pentru noi?”, cerand si el binecuvantarea. La care, Papa a privit in stanga si in dreapta, a vazut carja arhiereasca a Patriarhului, a luat-o si, folosind-o amenintator ca unor copii carora le-ar fi aratat nuiaua, le-a raspuns: “Pentru voi, asta”.

Uneori e suficient sa ai parte de momente simple si scurte ca sa intelegi ca ai intalnit un om cu adevarat mare. Am mai avut doua astfel de intalniri, cu monahi care au o anumita inaltime spirituala care se revarsa din ei. Sunt oameni induhovniciti aflati sub incidenta cuvantului biblic: “dupa roadele lor ii veti cunoaste”. Duhovnicii mari au un anumit tip de lumina care vine din ei si despre care se tot scrie. In carti sunt descrisi astfel de oameni, dar te gandesti ca nu-ti va fi dat sa-i intalnesti. Ei bine, am intalnit cativa si, printre ei, este si Papa Ioan Paul al II-lea.”

Cristian Tabara a fost unul dintre jurnalistii care au transmis pentru Pro TV vizita Papei Ioan-Paul al II-lea la Bucuresti, in 1999. In prezent, Cristian Tabara este jurnalist la TVR.

Wilhelm Danca, preot:

“Capela era mica, prietenoasa si calda. Asteptandu-l pe Ioan Paul al II-lea, credeam ca sunt in stare sa-mi controlez emotiile, dar n-a fost asa. In momentul in care l-am vazut intrand in capela, am tresarit pentru ca mi se parea ca seamana cu bunicul. Era imbracat in reverenda alba, cu parul alb, cu fata odihnita, rozie, pasind cu pas hotarat, desi putin adus de spate. La fel intra si bunicul meu in biserica, numai ca el era imbracat in itari si camasa alba. In timpul liturghiei, pe cand se citea lectura din Vechiul Testament, Papa a cascat putin si a dus mana la gura. M-a surprins ca nu a cautat sa ascunda lucrul acesta si nu se formaliza cu gesturi supra-evlavioase. Insa, indata ce intra in starea lui de intimitate cu Domnul, in rugaciune, parea ca apartine unui alt taram, greu accesibil muritorilor de rand.

Dupa liturghie, Papa a trecut pe la fiecare dintre noi. Cand a ajuns in dreptul meu, rectorul i-a spus cum ma cheama si de unde vin. Papa statea cu urechea indreptata spre el, ca sa auda ce spune, si cu privirea zambitoare spre mine, ca sa ma vada. Uitandu-ma in ochii Sfantului Parinte, care statea in fata mea, am ramas mut. Papa a trecut peste blocajul meu cu o replica neasteptata. „Cand am venit la Roma pentru studii de specializare”, a spus el zambind si privind catre rector, „am cerut gazduire la Colegiul dumneavoastra, dar nu

pr.Wilhelm Danca
Foto: Hotnews

m-ati primit”. Razand si el, rectorul i-a raspuns: „Da, fiindca atunci nu eu eram rector”. In acest context, am intervenit si m-am prezentat. Papa m-a prins de mana si, indreptand aratatorul spre mine, a subliniat: „Candva arhiepiscopul de Cracovia avea jurisdictie peste o zona larga care ajungea pana la Marea Neagra, deci cuprindea si zona Moldovei”. Apoi m-a intrebat ce vreau sa studiez la Roma si, dupa ce i-am raspuns ca ma ocup de „filosofia religiei”, m-a aprobat facand cu mana semnul „Ok.”. In final, mi-a daruit un rozariu si mi-a zis: „Ok. God bless you!”. Nu pot sa uit parfumul spiritual al acelei intalniri din 17 decembrie 1992, care m-a introdus in lumea curata si senina a lui Ioan Paul al II-lea. Dau marturie ca, din acel moment, mie, ca preot, nu mi-a mai fost frica.”

Wilhelm Danca a obtinut doctoratul in filozofie la Universitatea Pontificala Gregoriana din Roma, perioada in care a avut ocazia sa-l intalneasca de cateva ori pe Ioan Paul al II-lea. In prezent, Wilhelm Danca este rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iasi.

Marina Fara, jurnalist:

“Nu este o legenda faptul ca se incarca de energie prin contactul cu multimea din jurul sau. Atunci Sfantul Parinte in mod vizibil intinerea. Si nu juca teatru. Asistam la o schimbare uriasa, incredibila: sub ochii nostri capta „concretetea” acelui fluid de energie revarsat din public. Dialoga cu sala mult timp, iar cand asistenta tindea sa devina lozincarda, schimba prompt perspectiva cu umor.
In audiente, vocea lui era aceeasi ca in timpul rugaciunilor. Era, sa zic asa, egal cu sine insusi. Dupa ce ne vorbea, veneam fiecare, ii sarutam inelul din deget si ii spuneam ceva legat de tema reuniunii. Privirea lui era insotita permanent de un suras – plecai cu senzatia ca esti foarte important pentru el. Cu timpul, datorita bolii, te privea tot in ochi, neputand sa surada, dar tot cu interes. Si ingandurat.

Cu agenda de lucru pe care o avea, cu asceza pe care o ducea, cu boala care avansa (consecinta a atentatului), cu varsta si chiar lipsa de grija pentru propria sanatate (episodul in care si-a rupt piciorul) era normal sa fie epuizat fizic. Ultima data cand l-am intalnit in Sala Clementina a Vaticanului, a venit pe o platforma mobila, garbovit, extrem de slab, vadit suferind, dar a ramas mai mult ca de obicei si nu a renuntat la a ne binecuvanta pe rand.”

Fiind unul dintre membrii laici ai Consiliului Pontifical pentru Familie, Marina Fara a participat la numeroase reuniuni si audiente acordate de Ioan Paul al II-lea. In prezent, Marina Fara este editorul unei reviste crestine.


Anton Constantinescu, economist:

“Nu e usor sa exprim in cuvinte ce a insemnat pentru mine sa fiu atat de aproape de el si sa-i strang mana. Ba mai mult, sa primesc Sfanta Impartasanie de la el. Emotia m-a cuprins, oricat de mult mi-as fi dorit sa nu. Parca

Anton Constantinescu
Foto: Hotnews

mi se desprinsese sufletul de trup. Am inceput sa plang si nu-mi amintesc sa-i fi spus ceva sau sa-mi fi spus ceva. Avea o fata blanda, ochi care nu te lasau sa-i ghicesti varsta dar in care se vedea credinta. Ma bucur ca Dumnezeu m-a ales pe mine, oricat de mare pacatos as fi, sa pot primi binecuvantarea lui. Niciun burete nu poate sterge acele momente si nimeni nu-mi poate lua aceasta amintire. Si, cu fiecare amintire, vine si rugaciunea mea de multumire.”

Anton Constantinescu a facut parte din echipa care a organizat vizita papei Ioan Paul al II-lea la Bucuresti. In 9 mai 1999 a participat la liturghia celebrata de Sfantul Parinte in parcul Izvor din Bucuresti, primind Sfanta Impartasanie chiar din mainile acestuia. In prezent, Anton Constantinescu este economist.


Teodor Baconschi, diplomat:

“I-am vorbit prima data Papei Ioan Paul atunci cand am prezentat scrisorile de acreditare. Dupa ceremonie am discutat aproape 40 de minute in biroul sau. Papa statea pe un fotoliu, langa marginea biroului, si m-a ascultat aproape ca un duhovnic, interiorizat, cu capul sprijinit in mana dreapta. Pozitia lui meditativa m-a impresionat. Dorinta de a asculta si intelege era atat de evidenta. Am vorbit atunci nu doar despre relatia dintre ortodoxie si catolicism, dar mi-a si multumit pentru ajutorul pe care romanii l-au oferit polonezilor in al doilea razboi mondial.

In vizita sa in Romania l-am revazut printr-o incalcare a protocolului. A dorit sa-l insotesc in avionul cu care s-a intors la Roma si atunci mi-a spus ca e foarte obosit, dar si fericit pentru ca vizita a fost una dintre vechile sale dorinte. Era un foarte bun comunicator, avea o ingenuitate imediat cuceritoare. M-a impresionat ca stia sa asculte ca un parinte spiritual. Niciun cliseu diplomatic. Ceea ce spunea era si ceea ce gandea.

In calitatea sa de ambasador al Romaniei la Vatican intre 1997 – 2001, Teodor Baconschi l-a intalnit in mai multe ocazii oficiale pe Ioan Paul al II-lea. In prezent, Teodor Baconschi este ministrul de externe al Romaniei.

Foto: regnumnovum.com

Lasati un raspuns