Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

SLUJITORI AI BISERICII, INFRACTORI POTENTIALI

„Biserica este sfântă! Slujitorii ei sunt sfinţi, iar moralitatea lor nu poate fi pusă la îndoială! În ceea ce priveşte activităţile pe care le desfăşoară, sunt voinţa Domnului, deci ceva, ceva, mai presus de… lege!“
Aşa să fie, oare? Nu cred! Pentru că nimeni, absolut nimeni nu este mai presus de lege! Nici însuşi Dumnezeu! Cu atât mai mult cu cât chiar şi existenţa Lui este, uneori, pusă la îndoială! Indiferent de ce credem şi în cine, indiferent de convingerile pe care le avem (fie pentru că le-am dobândit şi ni le-am însuşit, fie că „ne-am născut“ cu ele) şi pe care avem dreptul – cel puţin teoretic – să le practicăm (evident, cu anumite rezerve, totuşi!), fără a polemiza pe tema religiei, a credinţei, avem datoria fermă de a ne opune şi de a denunţa toate acele activităţi „sfinte“ care contravin bunelor moravuri şi sfidează legile convieţuirii în societate.
Practicile medievale, barbare, desfăşurate de slujitorii bisericii în lăcaşurile de cult româneşti, sunt, desigur condamnabile, atât de societate cât şi de legislaţia în vigoare, a ţării. Desigur, pedeapsa trebuie să fie şi ea exemplară, pentru a descuraja orice aşa-zis „act sfânt“, care ar putea aduce prejudicii morale sau care ar pune în pericol integritatea corporală sau viaţa celor implicaţi în respectivul act. Pentru că nimic şi nimeni, niciodată, nu poate să justifice comiterea unei orori.
În sfârşit, a crede în Diavol şi a crede că el poate fi „alungat“ prin teroare, prin suferinţă, acum, în mileniul trei, când suntem pe punctul de a cuceri universul sfidând legile macro-fizicii, este o dovadă certă a unei gândiri primitive, după cum sesizează, de altfel corect, şi presa străină.
Să fie oare responsabile de această „mentalitate“, tocmai decalajele uriaşe dintre modul în care este aplicată „legislaţia Domnului“ în mediul rural, faţă de cel urban, în ţările aflate în curs de dezvoltare? Sau, există alte interese, alte preocupări, în cele două medii, separate printr-un „perete adiabatic“ şi o „fereastră termopan“?
Pe scurt, dacă „Slujitorii Domnului“ din ţinuturile lui Ştefan Vodă sunt primitivi şi au timp să se ocupe cu tehnici primitive, ca „alungarea Diavolului din persoane fizice“, cei din ţările post-industrializate au preocupări „moderne“, de „ultimă generaţie“ (!), cum ar fi: pedofilia, hărţuirea sexuală, sau cele legate de „brevetele de invenţii“ ale Marchizului de Saade, care, „îmbrăcate în ţinută islamică“ (patru soţii legale!), suferă o „transfomare de fază“ şi degenerează mai mult în poligamie, sexualitate de grup şi „schimbări de partener“, supravegheate şi controlate de… un Guru.
Cât priveşte corupţia şi deturnările de fonduri, escrocheriile de tot felul în rândul „Slujitorilor Domnului“, aşa cum rezultă din statistici, acestea au devenit îndeletniciri comune, atât în ţările bogate, cât mai ales, în cele sărace.
Este jalnic! „Domnul“ acesta, în care noi „credem“ şi la care „apelăm“ în momentele noastre de disperare, nu este oare, în acest fel, compromis de cei ce-L „calcă“ în picioare, comiţând sub „egida“ Sa, acte ilegale grave, de mari proporţii ?! Dar din păcate, asta este realitatea! Lumea slujitorilor Domnului, din bisericile occidentale, este „sfâşiată“ de tot ceea ce este mai rău şi nedemn. De ipocrizie şi lozinci de tot felul, pe care
şi religia şi Biserica le interzic.
Printre numeroasele scandaluri, finalizate cu dosare penale care-i asaltează pe magistraţi, mai ales pe judecă torii de instrucţie francezi, dar şi belgieni, se află şi unul de ultimă oră, al aşa-zisului „părinte“ Lefort.
Chiar dacă ar fi atât de „puternic“, precum îi sugerează numele (n.a. Le Fort însemnând în lb. fr. „cel puternic“) rămâne de văzut cum va rezista el mărturiei directorului de la Căminul de Copii „Rusifique“, dintr-o suburbie a Dakarului (Senegal). Conform reclamaţiilor făcute de copii şi de părinţii acestora, directorul Moussa Sow îl acuză pe „slujitorul Domnului“ că între anii 1993-1995, ar fi abuzat sexual zeci de copii. Asemenea acuzaţii ne fac să-i asociem pe astfel de clerici, deloc moderni, ci de-a dreptul primitivi, cu brutele şi cu diavolii. De aceea, cred că nici măcar bunul Dumnezeu, în marea Sa mărinimie, nu-i poate ierta.
În fond şi la urma urmei, problema noastră, a celor care stăm „strâmb“ şi judecăm „drept“ (cum zice o vorbă românească), a celor care luăm atitudine împotriva actelor barbare, fie ele primitive sau moderne, nu este François Lefort, slujitorul pedofil al Domnului, şi nici alţi zeci sau chiar poate sute de religioş i care „ard gazul“ în lăcaşurile de cult, pentru a profita de inocenţa şi de naivitatea victimelor lor, ci denunţarea acestor infractori potenţiali. Criminali, care nu mai pot avea decât un singur drept: acela de a se adresa Domnului, din spatele…gratiilor!

EPILOG

Cu sute de ani în urmă, când Inchiziţia promulga legile, tortura şi executa din „voinţa“ Domnului, datorită convingerilor ei pure şi ferme („avansate“ pentru acea epocă), eruditul Giordano Bruno, apărătorul sistemului heliocentric al lui Copernic, nu a fost iertat, el fiind ars pe rug în 1600, deşi, în „sărăcia“ lui dispunea de „resurse“ convertibile pentru cei ce îl anchetau.
În 1643, după două luni de detenţie în beciurile Palatului Pontifical din Roma, Galileo Galilei a fost umilit şi silit de Inchiziţie să-şi renege propriile descoperiri (cum ar fi luneta, sau faptul că Soarele, conform Legilor lui Kepler, este centrul sistemului nostru solar (Calea Lactee), plasat într-unul din focarele orbitelor eliptice descrise de planete în mişcarea lor de revoluţie, că Jupiter, ca şi Pământul, posedă sateliţi, că Saturn este înconjurat de inele, sau că pe Lună există…munţi!).
Aşa cum putem deduce din documentele Bibliotecii Naţionale a Franţei, în acele timpuri, cel puţin în rândul religioş ilor, corupţia ca fenomen era inexistentă. Aparent, deşi „primitivi“ şi „marginalizaţ i“ (ceea ce nu este o certitudine, pentru că ipocrizia, în special în Franţa, fusese deja „inventată“!) – ei se considerau „supuşii Domnului“ şi respectau cu stricteţe cartea Lui de „căpătâi“, Biblia, în sensul adevăratelor lor convingeri religioase.
E regretabil că astăzi, unii dintre religioşii noştri „moderni“ (occidentali, dar şi din ţinuturile estice, mai puţin avantajate istoric), au „îmbogăţit“ Biblia şi au făcut extinderi şi extrapolări, au inventat interpretări, în sensul cât se poate de negativ al axei valorilor morale, sociale şi politice, adoptând corupţia, pedofilia, hărţuirea sexuală şi şantajul, sau tortura şi crima legalizată, ca „monedă de schimb“, în numele Tatălui, al Fiului şi al
Sfântului Duh. Amin!

NOTA

Articolul de fata nu este o insulta nici la adresa Bisericii si nici la adresa Demnitarilor bisericesti, de moralitate ireprosabila, care cred in ceea ce fac, care cred in misiuniile lor, prin care contribuie la mentinerea tolerantei si a pacii sub toate formele ei in lume.
Care respecta drepturile fundamentale ale Omului, inscrise in Cartea Natiunilor Unite!
Din contra, este o insulta la adresa celor care calca in picioare cele mai elementare reguli ale vietii sociale, care instiga la ura, care sint implicati in afaceri mai mult sau mai putin dubioase, atit pe plan moral cit si economic sau social!
Care profita de inocenta, naivitatea si bunatatea enoriasilor lor!
Care compromit imaginea unui simbol, al puritatii, al moralitatii, al dreptatii, de peste milenii!
Toti credinciosii, “robii adevarati” ai Domnului, au obligatia de a denunta, tot ceea ce compromite aceasta institutie, precum si pe cei care contribuie la compromiterea ei!
Pentru ca multi reprezententi ai acestor institutii in lume, trateaza enoriasii lor, cu indiferenta, iresponsabilitate si “In numele Tatalui, al Fiului si Sfantului Duh” abuzeaza de ei!
Pentru ca multi dintre sint cercetati in dosare penale de tot felul (coruptie, pedofilie, tortura, etc!) care dezonoreaza “misiunea” lui pe Pamint ca “trimis al Domnului”!
In sfarsit, cele relatate in articol, nu sint decit o “minuscula insula” din fardelegile comise de slujitorii “fideli” ai bisericii!
“Trimisii” Domnului pe Pamint!
Intr-o emisiune in direct pe canalul OTV, aflu cu mare surprindere si alte fapte, nedemne slujitorilor Domnului, care compromit pina in maduva oaselor, tot ce “misca in tara asta, raul, ramul…”, ceea ce era considerat “sfant” pe pamint: moralitatea si integritatea lacasului cult, precum si reprezentantilor sai!
Jurnalistul de Investigatie S. Alupei, vorbeste de cele mai incredibile si inimaginabile “realizari” ale unui “Inalt Prea Sfintit”, universitar, Profesorul Tudosie Snagoveanu, “convertit” de revolutie in “Inalt Prea Sfintit” ….SPAGOVEANU, care dirijeaza teze de doctorat in materie religioasa, “aranjate”, unse bine cu spaga, “in numele Tatatalui, etc.etc”! S-ar parea ca multe din tezele sustinute sub condiucerea domniei sale sa fie plagiate sau mai exact copiate si reproduse, dupa alte lucrari mai vechi! si tot “in numele Tatatalui, etc. etc”!
Mai grav este insa, ca vestea proasta nu vine niciodata singura!
Si ca D-l Spagoveanu (o rusine pentru discipolii sai!) sa aiba si alti “consultanti” si “asociati” in materie, manipulati sau coruptisi ei (!?) care conduc si ei teze plagiate si prezentate cu succes, (teza lui D. Radu, fiul directorului seminariului teologic!).
Fara a intra in detaliile emisiunii (care pot fi procurate de la Canalul OTV), fara a cunoaste personal pe “inaltii elitisti” ai lacasurilor culte, fara a ma interesa direct de problemele lor personale si profesionale, judec ca un om de rand, ca un “simplu cetatean”, care a “tras” cu un ochi la emisiune!
Este firesc?
Este normal ca un inalt functionar al bisericii, al invatamintului “sfant” suprem (univeritar), un simbol al “vietii vesnice” sa-si vanda “sufletul” si credinta pentru bani?
Sa fie corupt in asa masura?
Desigur si ei sint oameni, muritori, ca si noi!
A gresi e omeneste!
Dar a trai in Pacat, voit, este cu totul altceva! Sa fie oare adevarat zicala: “sa faci nu ce face Popa, ci ceea ce iti spune Popa, sa faci”?
Adevarat sau fals, chiar si “ridicarea” problemei in cazul unui asemenea “functionar” al Domnului aduce prejudicii morale atit bisercii cit si reprezentantilor sai! si nu in ultimul rand, chiar enoriasilor sai!
Sau este mai bine sa ne “integram” in lumea lui Umberto Eco, “insusind” pe dinafara “Numele Trandafirului”?!
Eu personal nu am cuvinte!
Lasam istoria sa-l judece!

Thomas CSINTA, Corespondent (francez), Ziarul « Politia Capitalei », Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (Natiunile Unite), Ziarul “Necenzurat”, Director de Cercetare Programe MASS (Matematici Aplicate in Stiinte Sociale), Grupul de Consultanta Univ., Studii & Cerc. de pe langa Scolile Superioare de Inalte Studii, Paris

Document prezentat ( in lb. franceza) la Colocviul” Rolul Bisericii si valorilor ei in lumea Contemporana” (BNF- Universitatea Paris IV/Sorbonne, Franta)

Publicat in ziarul “Politia Capitaliei”, nr.283 si Revista OADO nr.9/2010

Lasati un raspuns