Mănăstirea rupestră Cetăţuia Negru Vodă
În judeţul Argeş, în mijlocul unui peisaj stâncos de o frumuseţe ireală, cocoţat în vârful unui munte de peste 800 m altitudine se găseşte un schit foarte vechi: mănăstirea rupestră Cetăţuia Negru Vodă.
Se ajunge cu ceva greutate la mănăstire: un drum întortocheat şi pe alocuri abrupt te călăuzește până sus, printre bolovani cât casa ce stau să se prăvale în vale. La sfârşit de martie, după o iarnă grea, peisajul arată ca într-o frumoasă zi de toamnă: o lumină dulce ca mierea presărată cu frunze aurii-roşiatice. Pe cărare, din loc în loc, cruci împodobite cu icoanei “Via Crucis” sau simple icoane pictate agăţate prin câte un copac. Sus de tot doi câini frumoşi îţi ies în întâmpinare: unul alb, gălăgios şi sprinten, iar celălalt roşcovan şi blând – nu vă speriaţi de ei, le place să fie mângâiaţi, iar lătrăturile celui alb sunt pentru cei de sus, de la mănăstire, să ştie şi dânşii că sosesc musafiri. O cruce de piatră înfiptă în două stânci ce stau una peste alta într-un echilibru precar te anunţă că eşti la un pas de destinaţia ta, iar ultimele trepte de piatră pe care păşeşti glăsuiesc astfel: “Călătorule, adu-ţi aminte de moarte”.
Se spună că înainte de mănăstire acolo în vârf de munte a fost o cetate de rezistenţă de pe vremea romanilor, cetate ce a servit drept refugiu domnitorului Negru Vodă în vremuri de restrişte. Nu se ştie cu exactitate cine e adevăratul ctitor al micii mănăstiri, dacă a fost însuşi Negru Vodă sau voievodul Nicolae Alexandru Basarab. Biserica, aşezată într-o peşteră naturală, este micuţă şi are două încăperi în care, dacă eşti mai înalt, intri cu capul plecat. Doamna Clara, soţia voievodului Nicolae Basarab, catolică fiind are propriul ei altar scobit în pronaosul bisericii. În biserica rupestră domnesc simplitatea şi răcoarea – treptat te va cuprinde şi pe tine liniştea şi pacea.
Lângă vechea biserică se găseşte biserica cea nouă, iar ascuns de umbra unei stânci uriaşe este micul cimitir, cu doar câteva cruci răzleţe. Preotul ne iese în întâmpinare: suntem, se pare, primii vizitatori ai mănăstirii de astă toamnă până acum: urcuşul şi iarna grea i-a ţinut pe oameni departe. Noroc cu primăvara: la coborâre întâlnim şi alţi călători ce urcă spre Cetăţuia.
Dacă o iei pe cărarea din spatele mănăstirii vei ajunge la Peştera Moşului sau Peştera lui Zamolxis, care de fapt nu este chiar o peşteră ci mai mult o adâncitură în stâncă peste care s-a construit o căsuţă cu o uşă mică de tot. În vechime era loc de meditaţie şi rugăciune pentru Marele Preot, iar în creştinism locul era folosit de cel mai bun sihastru. Înăuntru, în afară de candele şi icoane mai noi, se găsesc încrustaţii în stâncă: cruci, serafimi, un porumbel. Lângă peşteră se găseşte Cavalerul trac – Marele Zeu Gebeleizes – marcat în carnea stâncii; vechimea sculpturii, de „doar” 3500 de ani, este o nimica toată faţă de cei 100.00 de ani ai “paşilor” – urme lăsate în piatră de oamenii ce au trăit aici după ultima glaciaţiune. Urme similare se mai găsesc doar în Alpii Italiei, Spania şi Peru.
Cărarea continuă în spatele peşterii, trece pe lângă o stâncă mare cu vedere către văile din jur şi urcă până la un punct de belvedere.
Dacă vei coborî pe drumul pe care ai venit până acolo unde cărarea se bifurcă, vei da peste un indicator spre Peştera Sfântului şi Valea Chiliilor. Se ajunge în maxim 5 minute, trecând pe lângă Capul Leului, o stâncă mare cu profil de leu (multe stânci din zonă se aseamănă cu nişte animale exotice). Acolo, de pe o stâncă mare ca o platformă, ai vedere către sus numita peşteră – nişte crăpături în stâncă, mai degrabă, la care accesul pare imposibil. Pentru că zona este bogată în peşteri, mulţi sihaştri s-au retras aici, în vârf de munte, ultimele oseminte fiind descoperite relativ recent. Priveliştea din jur este minunată, în vale curge un pârâu pe lângă care şerpuieşte o cărare, satul se zăreşte şi el undeva jos în partea dreaptă, în timp ce soarele de primăvară te îndeamnă să te odihneşti o clipă pe stânca netedă. Te găseşti la Cetăţuia unde natura şi omul au transformat un loc izolat într-unul de o frumuseţe aparte.
Cum se ajunge acolo: mănăstirea Cetăţuia se găseşte în comuna Cetăţeni, la 25 de km de Câmpulung Muscel, judeţul Argeş. De pe şosea se trece un pod de metal şi se urmează, pentru aproximativ 20 de minute, cărarea marcată printre stâncile uriaşe.
Preluare dupa http://smartwoman.hotnews.ro
