Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

De unde vin superstiţiile legate de nuntă? Există explicaţii pentru cele mai multe din obiceiuri şi interdicţii

nuntaChiar şi cei mai nonconformişti miri trebuie să asculte de părinţi şi de naşi, atunci când se pune la punct “scenariul” nunţii lor. Ritualurile cununiei şi superstiţiile din spatele acestora, bine ştiute de vârstnicii familiei, au rostul de a garanta că mariajul va fi unul trainic şi fericit. Ginerică n-are voie să-şi vadă aleasa înaintea cununiei.
Superstiţia din zilele noastre îşi are originea în vremurile în care căsătoriile erau aranjate prin pacte încheiate între familii, iar întâlnirea mirilor abia în faţa altarului era, practic, o măsură de siguranţă: chiar dacă nu-i plăcea mireasa, ginerică tot nu mai putea da înapoi.

Cravata mirelui trebuie să stea drept şi nodul să fie impecabil

Dacă acest accesoriu vestimentar “virează” cât de puţin într-o parte sau alta, este semn că bărbatul e predispus “să calce strâmb”. O superstiţie născută dintr- o anecdotă potrivit căreia cravata strâmbă sau cu nodul făcut în grabă ar putea fi un indiciu că mirele vine la propria nuntă de la o întâlnire amoroasă cu o altă femeie.

Mireasa are interzis la perle

Simbol al lacrimilor, perlele ar putea anunţa că ea va plânge pe toata durata căsniciei.

Voalul trebuie tras peste chip în timpul ceremoniei

Se crede că voalul are o mare putere în plan spiritual, reprezentând pavăza tinerei împotriva spiritelor rele, care bântuie oriunde se pune o piatră de temelie. De aceea, tradiţia cere ca mireasa să-şi acopere faţa cu voalul, în timpul slujbei de cununie.

Nuntaşii, îndemnaţi să facă mult zgomot

Aplauze, claxoane, sonorul muzicii dat la maximum – la ieşirea din biserică, mirii trebuie întâmpinaţi de nuntaşi cu mare hărmălaie. Iar maşina cu care pleacă în voiajul de nuntă e musai să tragă după ea cât mai multe tinichele zornăitoare. Zgomotele puternice au, se pare, rostul de a alunga ghinionul şi spiritele nefaste care ar putea ameninţa fericirea proaspătului cuplu.

Ploaie de orez, la ieşirea din biserică

Boabele de orez, considerate simbol al fertilităţii, “promiteau” în trecut că proaspeţii însurăţei vor avea mulţi copii, asigurând astfel continuitatea neamului. În timp, orezul a fost înlocuit de confetti multicolore şi de petale de trandafir.

Ceva vechi, ceva împrumutat, ceva nou, ceva albastru

Este o tradiţie care nu îşi are originile în SUA, după cum se crede, ci în Europa Evului Mediu. Se spunea, pe atunci, că mireasa trebuie să poarte un obiect nou – pentru a atrage norocul, unul vechi – care- i va aminti de viaţa ei de dinaintea căsătoriei, un obiect împrumutat, care marca încrederea şi prietenia, şi un obiect albastru, garanţie a fidelităţii ambilor soţi.

Mirii trebuie să iasă din casă cu dreptul

Când pleacă spre Starea civilă şi apoi spre biserică, e musai ca mirele şi mireasa să nu uite să treacă pragul casei cu piciorul drept. În caz contrar, căsnicia lor riscă… să se împiedice.

Cele mai bune zile pentru cununie sunt luni şi vineri

Încă o credinţă moştenită din Evul Mediu, când ziua de luni era considerată simbol al abundenţei şi fertilităţii, iar ziua de vineri era dedicată lui Venus, zeiţa frumuseţii şi a dragostei.

De ce se urează «Casă de piatră»?

Prin similitudine cu cele mai rezistente clădiri, cele ridicate pe fundaţii din piatră. Cununia e privită ca piatra de temelie a unei noi construcţii – viitoarea familie -, iar rezistenţa ei la “intemperii” este asigurată prin această urare.

De unde vine «luna de miere»?

Dintr-un obicei străvechi: cu o mie de ani în urmă, în Babilon, regula era ca, după nuntă, tatăl miresei să-i dea ginerelui de băut pe săturate, timp de o lună. Iar băutura era un tip de bere fabricată… din miere.

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/unde-vin-superstitiile-legate-nunta-exista-explicatii-pentru-cele-mai-multe-din-obiceiuri-548651.html

Lasati un raspuns