Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Ce face îngerul nostru păzitor după ce murim?

ingerÎn ceea ce privește îngerii păzitori, Catehismul Bisericii Catolice ne învață la numărul 336 că „din copilărie până în ceasul morții, viața omului este înconjurată de ocrotirea și de mijlocirea lor”. Este clar din acest text că noi ne bucurăm de protecția și vigilența îngerilor noștri păzitori chiar și în momentul morții. Acești îngeri nu ne sunt companie doar în viața pământească; acțiunile lor se extind și în viața de apoi.
Pentru a înțelege această relație care continuă să existe între îngeri și oameni în momentul trecerii noastre din această viață la cea de apoi, trebuie să înțelegem că îngerii sunt „toți duhuri care slujesc, trimiși cu o misiune în folosul acelora care vor moșteni mântuirea” (Evrei 1,14). Similar, Sfântul Vasile cel Mare ne învață că nimeni nu poate nega faptul că „fiecare credincios are alături un înger ca apărător și păstor care să-l îndrume la viață” (CBC 336).

Acestea fiind spuse, misiunea principală a îngerilor păzitori este salvarea omenirii: ca fiecare dintre noi să intre în viața de unire cu Dumnezeu. Această misiune include asistența pe care îngerii păzitori o dau sufletelor în momentul în care acestea se prezintă înaintea lui Dumnezeu. Părinții Bisericii vorbesc despre această misiune când spun că îngerii păzitori sunt alături de suflet în momentul morții și îl protejează de ultimul atac al demonilor.

Sfântul Aloysius Gonzaga (1568-1591) învăța că în momentul în care sufletul părăsește trupul, este însoțit și mângâiat de către îngerul său păzitor, pentru ca să se poată prezenta încrezător în fața Tronului de Judecată al lui Dumnezeu. Îngerul, după spusele acestui sfânt, prezintă meritele lui Cristos pentru ca sufletul poată găsi sprijin în ele în momentul judecății particulare. Odată ce Judecătorul Divin a pronunțat sentința, dacă sufletul este trimis în purgator, acesta va fi vizitat frecvent de către îngerul său păzitor, care îl va consola și mângâia, aducând rugăciunile care au fost oferite pentru el și asigurându-l de eliberarea ce va urma.

În acest fel, este ușor de înțeles că ajutorul și misiunea unui înger păzitor nu se termină la moartea celor pe care îngerii îi protejau. Această misiune continuă până când sufletul ajunge la unirea cu Dumnezeu. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că după moarte avem de trecut de judecata particulară, în care sufletul aflat în prezența lui Dumnezeu poate să aleagă între a se deschide în fața iubirii lui Dumnezeu sau a refuza definitiv iubirea și iertarea Lui, renunțând astfel la comuniunea în fericire cu El pentru totdeauna (vezi Papa Ioan Paul al II-lea, Audiența generală, 4 august 1999). Dacă sufletul decide să intre în comuniune cu Dumnezeu, se alătură îngerului în adorarea Dumnezeului Unic și Treimic pentru veșnicie.

Totuși, dacă se întâmplă ca sufletul „să se deschidă în fața lui Dumnezeu, dar să nu fie în stare perfectă, călătoria către fericirea deplină necesită o purificare, pe care credința Bisericii o ilustrează în doctrina purgatoriului” (Papa Ioan Paul al II-lea, Audiența generală, 4 august 1999). În acest caz îngerul, care este sfânt și pur și trăiește în prezența lui Dumnezeu, nu are nevoie și nu poate participa la purificarea sufletului pe care îl are în pază. Ceea ce îngerul poate să facă și va face este să mijlocească pentru sufletul pe care îl are în pază în fața tronului lui Dumnezeu și să caute ajutor printre cei aflați pe pământ, pentru a aduce rugăciuni ca acesta să poată părăsi purgatoriul.

Acele suflete care decid să refuze definitiv iubirea și iertarea lui Dumnezeu, renunțând astfel la comuniunea în fericire veșnică cu el pentru toată veșnicia (Papa Ioan Paul al II-lea, Audiența generală, 21 iulie 1999), renunță în același timp și refuză prietenia cu îngerul lor păzitor. În această situație teribilă, îngerul aduce slavă dreptății divine și sfințeniei lui Dumnezeu. În toate aceste trei scenarii posibile (rai, purgator sau iad) sfântul înger se va bucura întotdeauna de judecata lui Dumnezeu, deoarece îngerul este unit perfect și total cu voința divină.

Pe perioada acestor zile, să ne amintim că ne putem alătura îngerilor păzitori ai celor care au murit, pentru ca aceștia să ducă rugăciunile noastre la Dumnezeu, ca El să își arate milostivirea.

Din Canonul de rugăciune către Îngerul păzitor al vieții omului, de Ioan Monahul Mavropodul

Păzitorule al sufletului și al trupului meu, cel ce ești ales mie de la Dumnezeu, dumnezeiescule Îngere, urmând lui Dumnezeu, treci cu vederea, preasfinte, toate greșelile ticălosului meu suflet; scapă-mă de cursele cele multe ale vicleanului, și fă milostiv pe Dumnezeul tuturor, ca la judecată să-mi dea iertare.

Neaducându-mi aminte de înfricoșătoarea judecată, la care am, Mântuitorule, să mă înfățișez, și să dau răspuns pentru tot lucrul și cuvântul, nici cugetându-mă la moartea cea fără de veste, de tot neîndreptat petrec. Povățuitorule al meu, nu mă părăsi.

Cu multă îndrăzneală stând înaintea scaunului Atotținătorului, și săltând în jurul Împăratului făpturii, roagă-te, ajutătorul meu, să-mi dea iertare de răutățile mele cele multe.

Înfruntare și rușine să acopere fețele cele întunecate, de rușine și urâte ale dușmanilor, când sufletul meu cel umilit se va despărți de trup; să-l acoperi, povățuitorule, cu aripile tale cele luminate și preasfințite.

Când va vrea să mă judece Judecătorul și Dumnezeul meu, și să mă osândească, pe mine cel osândit de conștiință, mai înainte de judecata aceea, nu-ți uita de robul tău, povățuitorule al meu.

Cel ce ești împodobit cu frumusețe, și dulce și plăcut, minte ca soarele strălucitoare, luminat să-mi stai întru ajutor, cu față zâmbitoare, cu privire veselă, când voi fi luat de pe pământ, povățuitorule al meu.

Când se vor pune scaunele, și cărțile se vor deschide, și cel Vechi de zile va ședea, și oamenii se vor judeca, și Îngerii vor sta înainte, și pământul se va clăti, și toate se vor înfricoșa și se vor cutremura: atunci arată mie iubirea ta de oameni, și mă scapă de gheenă, pe Cristos îmblânzindu-l.

Povățuitorule și păzitorule al meu, și folositorule și mântuitorule al meu, îngrijitorule al ticălosului meu suflet, când mă va scula din pământ la judecată înfricoșătorul sunet al trâmbiței, atunci aproape de mine să stai, blând și voios, cu nădejdea mântuirii depărtând de la mine frica.

Învrednicește-mă și pe mine să dobândesc împărăția lui Dumnezeu celui preaînalt: ca împreună cu tine să strig cântarea cea întreit sfântă.

Rugăciune către îngerul păzitor al vieții omului

Sfinte Îngere, cel ce stai înaintea netrebnicului meu suflet și a vieții mele celei ticăloase, nu mă părăsi pe mine păcătosul, nici nu te îndepărta de la mine, pentru neînfrânarea mea; nu da loc diavolului celui rău, ca să-și supună cu silnicie acest trup muritor al meu; ține-mă de mâna mea cea slabă și neputincioasă, și mă povățuiește la calea mântuirii. Așa, sfinte Îngere al lui Dumnezeu, păzitorule și acoperitorule al sufletului meu cel netrebnic și al trupului, iartă-mi toate cu câte te-am întristat în toate zilele vieții mele și orice am păcătuit astăzi. Acoperă-mă în această noapte, și mă păzește de orice ispită a potrivnicului, ca să nu mânii nici cu un păcat pe Dumnezeu; și te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească în frica Sa, și vrednic să mă facă pe mine robul de bunătatea sa. Amin.

http://lumea.catholica.ro/2015/11/ce-face-ingerul-nostru-pazitor-dupa-ce-murim/

Lasati un raspuns