Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Cruciații modernității

Postat: 23 May, 2018, Scris de Ninel Ganea

Nu e tocmai ușor să identifici care dintre atributele detestabile ale modernității deține întâietatea. Sigur că pentru mulți oameni, sensibilizați de marșul neîntrerupt al progresului și al evoluției, sau de magia ecranului de telefon smart, însăși ideea de eșec al modernității apare ca o contradicție în termeni. Dar pentru ceilalți, mulți, puțini, există câteva agasante note comune, care revin supărător și se simt în aproape orice domeniu al vieții.
Oarecum subiectiv, cea mai neplăcută caracteristică a modernității o reprezintă pentru mine dorința de a impune „adevărul”, „binele” sau orice alte valori cu forța.  
Exemplificarea clasică pentru această tendință este războiul, un fenomen lipit indelebil de modernitate, dar descătușat de orice rețineri prudențiale și cavalerești.  Cititi mai departe »

Credința și educația, liniile pe care rulează o societate sănătoasă

Postat: 18 May, 2018, Scris de George PETROVAI

După cum există o strânsă și firească legătură între muncă și plata/răsplata pentru efortul depus de cetățean („Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă”), tot astfel se învederează indestructibila legătură dintre binomul credință-educație și starea de sănătate/nedistorsionare a unei societăți active. Adică taman ceea ce nu se întâmplă în România postdecembristă (cu adevărat campioana europeană la impostură și nemuncă), fapt care cu necesitate a generat o atare distorsiune moral-spirituală prin credința de ochii lumi și educația de mântuială, încât azi toate sunt la noi cu gaibaracele în sus – necalificații guvernează, lichelele legiferează, iar șarlatanii jubilează!
Și astfel, prin stupefianta coexistență a efervescenței ciocoilor și a resemnării celor mulți, am ajuns de pomină, grație unor paradoxuri precum: nație tot mai săracă într-o țară încă bogată, Cititi mai departe »

Invazia musulmana-Iconoclasmul sau istoria se repeta ?

Postat: 17 May, 2018, Scris de Attila Simon

Europa si lumea intreaga nu s-a odihnit vreun minut de la al Golgotei ultim cui…
Creştinismul a fost o religie aproape condamnată la moarte în primele secole ale erei creştine. O serie de împăraţi romani au declanşat prigoana creştinilor şi doreau eradicarea acestei credinţe, considerată periculoasă pentru soarta imperiului.
Debutul prigoanei contra creştinilor poate fi plasat în timpul împăratului Nero. Primul împărat roman care a declanşat o prigoană susţinută, bazată pe principii bine stabilite contra creştinilor a fost Marcus Aurelius. Împăratul filosof a comandat execuţii nenumărate contra creştinilor, inclusiv cei din familiile romane de vază. Adept al filosofiei stoice el declanşează persecuţia în numele siguranţei de stat, creştinii fiind văzuţi ca o sectă bizară şi periculoasă pentru perceptele şi viaţa romană. El de altfel instituie ideea de eradicare a creştinismului folosind expresia ”Non licet esse vos”(n.r. nu aveţi voie să existaţi). Cititi mai departe »

Papa Francisc: Catolicii și ortodocșii au în comun o moștenire de sfințenie

Postat: 15 May, 2018, Scris de CT

Într-o întâlnire cu liderul Bisericii Ortodoxe din Cehia și Slovacia, din ziua de vineri, 11 mai 2018, Papa Francisc a amintit doi dintre sfinții pe care Bisericile Ortodoxe și Catolică le au în comun – Ss. Ciril și Metodiu – remarcând sfințenia pe care ambele Biserici au moștenit-o. Episcopul Romei a arătat că potrivit tradiției, Ss. Ciril și Metodiu, marii evanghelizatori ai Europei răsăritene din secolul al IX-lea, i-au dus Papei Adrian al II-lea relicvele Sf. Clement, unul dintre primii succesori ai Sf. Petru.
Acest gest „ne amintește nouă, creștinilor, că am moștenit – și trebuie să împărtășim continuu – o imensă moștenire comună de sfințenie”, a spus Sfântul Părinte în întâlnirea cu Mitropolitul Rastislav, Arhiepiscop ortodox de Prešov. Episcopul ortodox a celebrat Sfânta Liturghie la mormântul Sf. Ciril, în Bazilica San Clemente al Laterno, înainte de vizita sa la Papa Francisc. Au existat mulți mărturisitori și nenumărați martiri care „și-au mărturisit fidelitatea față de Isus” de-a lungul secolelor, inclusiv Sf. Clemente, a spus Episcopul Romei. Dar chiar și în timpurile recente au existat martiri, ca atunci când persecuția ateistă a afectat Cehoslovacia. Cititi mai departe »

De la Geneza la Ion blestemul pamantului si Moromete…

Postat: 4 May, 2018, Scris de Attila Simon

Cu totii avem vie imaginea cum sfantul Papa Ioan Paul al II- lea la coborarea din avion se inchina si saruta un vas cu pamantul tarii pe care o vizita …
Aces gest este una sacrala pe care vechii agricultori sau tarani o cunoasteau foarte bine .
Unul din cel mai mare teolog calugar franciscan din Ungaria Barsi Balazs (asemanator cu Ilie Cleopa de la ortodocsi ) spune :
In Cartea Genezei cap 1 si 2 avem trei personaje centrale :
 Dumnezeu Creatorul-Pamantul-Omul /Creatia pamantului .

Facerea 1. 10 Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ,
Facerea 2.6 Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului.Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. Cititi mai departe »

Patima mândriei și efectele ei negative

Postat: 3 May, 2018, Scris de Ciprian Voicilă

Unii dintre Sfinții Părinți consideră că slava deșartă și mândria se identifică, alții le socotesc a fi diferite. În cea de-a doua variantă, fie mândria naște slava deșartă, fie invers.

Sintetizând învățătura Sfinților Părinți, teologul Jean-Claude Larchet relevă deosebirea dintre slava deșartă și mândrie, în funcție de sursa intrinsecă sau extrinsecă a acestor patimi. Cel care suferă de slavă deșartă caută să primească permanent, din partea semenilor săi, confirmarea valorii propriei persoane. În schimb, mândrul se auconfirmă, continuu, pe sine: se prețuiește în mod deosebit, se admiră, se laudă în sinea lui. (Cf. Jean-Claude Larchet – Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sophia, 2006, p. 209). Prețuindu-se excesiv pe sine, cel se suferă de patima mândriei îi disprețuiește pe ceilalți oameni, socotindu-i inferiori lui. Cititi mai departe »