Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Consideraţii omiletice la Duminica a IV-a de peste an (A): Evanghelia fericirilor

Postat: 29 January, 2017, Scris de Anton Lucaci

E Ziua Domnului. „Mântuieşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi adună-ne dintre neamurile păgâne, ca să preamărim numele tău cel sfânt şi să ne mândrim lăudându-te pe tine!” (Ps 105/106,47 Ant. Intrării). „Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău şi mântuieşte-mă în îndurarea ta; Doamne, să nu fiu făcut de ruşine, căci am strigat către  tine!” (cf. Ps 30/31,17-18 Ant. la Împărtăşanie). Evanghelia acestei duminici îl prezintă pe Isus care „văzând mulţimile, s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el ucenicii lui. Atunci, luând cuvântul, a început să-i înveţe” (cf. Mt 5,1-12). Astăzi, ascultătorii lui Isus suntem noi cei adunaţi la sfânta şi dumnezeiasca Liturghie în sărbătoarea săptămânală a Paştelui. Cititi mai departe »

Redescoperirea gândirii Sfântului Toma de Aquino

Postat: 28 January, 2017, Scris de Ionuţ Chelaru

1. Sensul vieţii sfântului Toma

Sunt conştient că principal a îndatorire a vieţii mele faţă de Dumnezeu este ca, în tot ce spun şi gândesc, să vorbesc despre el [1]. Într-adevăr pentru sfântul Toma omul devine cu adevărat om doar în măsura în care îl contemplă şi îl comunică pe Dumnezeu, cu întreaga sa fiinţă, în mod profund religios. În contextul acestei convingeri, omul ca fiinţă raţională este chemat să răspundă cu toată sinceritatea sa în faţa provocării metafizice a cunoaşterii adevărului. Autenticitatea existenţei omului însuşi, depinde de modul în care el reuşeşte să-şi asume această provocare ca pe o condiţie sine qua non a vieţi i sale. Mai mult, rezultatul acestei căutări sacre trebuie transmis şi celorlalţi ca pe o revelaţie căci, spune Toma, maius est illuminare quam lucere solum. Cititi mai departe »

Binecuvântare şi blestem: cu sau fără Dumnezeu

Postat: 28 January, 2017, Scris de Diac. George Aniculoaie

Prin binecuvântare, omul invocă autoritatea lui Dumnezeu, iar binecuvântarea lui Dumnezeu imprimă energia Sa dătătoare de viaţă. Cel care binecuvintează are în inima lui darul lui Dumnezeu, pe când cel care iubeşte blestemul este departe de Dumnezeu. Păcatul împotriva lui Dumnezeu nu atrage blestemul. Adică Dumnezeu iubeşte atât de mult omul, încât, în momentul în care greşeşte împotriva Lui, îi blestemă cadrul, pământul în care trăieşte. Omul îşi atrage blestemul direct în momentul în care îl ucide pe semen. În mănăstire, binecuvântarea înseamnă să te aşezi sub mantia duhovnicului, care acoperă pe monah de toate ispitele. Cel care cere binecuvântare este, întotdeauna, ferit de multe ispite, de încercări. Blestemul preotului sau al părinţilor nu se prinde atunci când nu are o motivaţie clară. Dar atunci când este justificat, se poate ridica numai prin căinţă, spovedanie şi citirea rugăciunilor de dezlegare. Cititi mai departe »

Un patriarh ortodox condamnă ecumenismul

Postat: 27 January, 2017, Scris de Arhiepiscop Vitalie de Montreal

 Intr-un interviu acordat ziarului atenian “Orthodoxos Typos” (1972, nr. 170), Patriarhul Alexandriei, Nicolae VI (1968-1986) s-a pronuntat foarte categoric impotriva miscarii ecumenice: “Eu condamn ecumenismul si il consider nu doar o erezie, ci o pan-erezie – un cuib al tuturor ereziilor si relelor credinte. Cunoastem bine fortele anticrestine care dirijeaza din culise ecumenismul… Ecumenismul este indreptat impotriva Ortodoxiei. El reprezinta astazi cel mai mare pericol, deopotriva cu necredinta epocii noastre, divinizand afectiunile si placerile materiale”.
In timp ce toate Bisericile Ortodoxe locale participa la actiunile C.E.B., aparatorii fermi ai Ortodoxiei sunt incurajati in zelul lor de aceste cuvinte pline de barbatie ale ierarhului din Alexandria: “Salut si binecuvantez pe toti clericii si mirenii care lupta impotriva ecumenismului!”. Patriarhul a adresat de asemenea Sfantului Sinod al Bisericii din Elada apelul de a iesi din C.E.B. Cititi mai departe »

De ce Biblia este o carte nepereche?

Postat: 26 January, 2017, Scris de George PETROVAI

Mai înainte de evidențierea argumentelor care conferă Bibliei unicitate desăvârșită, cuvine-se să arăt de unde și-a luat numele, adică să examinez originea și semnificația termenului Biblie. Părerea bibliștilor cu autoritate este că acest termen provine din grecescul biblía, care are înțelesul de „cărți mici”. La rândul lui, biblía derivă din biblos, cuvânt ce desemnează partea interioară a papirusului, planta din care în antichitate se fabrica „hârtie” de scris. De altminteri, fapt ilustrat în Iosua 13/5, grecii numeau Biblos portul fenician Ghebal prin care era importat/tranzitat papirusul din Egipt. Întrucât diversele mesaje scrise pe acest material erau cunoscute ca biblía, iată motivul pentru care, cu timpul, termenul a ajuns să exprime toate tipurile de scrieri (suluri, cărți, scripturi, documente), ba chiar o colecție de cărți mici dintr-o bibliotecă. Cititi mai departe »