Gala Galaction a fost un stângist fanatic după ce a pactizat cu dictatura lui Carol al II-lea. Comuniștii l-au recompensat. A murit singur, după o congestie cerebrală, în pat.
Gala Galaction (pseudonim literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, Didești, Teleorman, România – d. 8 martie 1961, București, România) a fost un scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă (împreună cu Vasile Radu și Nicodim Munteanu) și activist de stânga.
În 1947 a fost ales membru titular al Academiei Române.
S-a născut la data de 16 aprilie 1879, în familia arendașului Nicolae Pișculescu, care era căsătorit cu Chiriachia Ostreanu, fiica unui preot din Roșiorii de Vede.
A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie, Universitatea din București (1898-1899), pe care le-a abandonat în favoarea celor de la Facultatea de Teologie (1899-1903). Și-a continuat studiile la Cernăuți, unde a obținut doctoratul în teologie în 1909. Cititi mai departe »

Cum apare Lumina Sfântă în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim

„În după-amiaza acelei sâmbete, ierarhii greci și armeni intră singuri în Edicul, care înconjoară mormântul în care se spunea că ar fi fost îngropat Iisus. Ediculul este apoi închis în timp ce patriarhul grec îngenunchează și se roagă înăuntru. După ceva timp, o licărire de lumină pâlpâie din interior, urmată câteva momente mai târziu de apariția patriarhului cu un mănunchi de lumânări care poartă câte o flacără în fiecare mână.
Patriarhul binecuvântează apoi mulțimea înainte ca flacăra să fie distribuită rapid (și uneori haotic). Evenimentul prezintă asemănări cu aprinderea de la miezul nopții a lumânării pascale în tradiția liturgică ortodoxă răsăriteană”, arată sursa citată.
Delegațiile care reprezintă țările ortodoxe orientale poartă flacăra în aceeași zi în țările lor de origine, unde este prezentată în catedrale la timp pentru slujba de Paște. De asemenea, este transportat local în orașe din Cisiordania și Israel, cu comunități creștine considerabile – precum Ramallah, Betleem și Nazaret – unde mulțimile se adună cu fanfară în centrele orașelor pentru a primi flacăra. Cititi mai departe »

Calendarul Bahá’í a început în data de 21 martie 1844. Aceasta este prima zi a primului an din calendarul Bahá’í.
Este sărbătorită anual de către membrii credinței Bahá’í ca Anul Nou Bahá’í sau Náw-Rúz.
Calendarul Bahá’í sau calendarul Badí‘ (badí‘ are sensul de minunat sau unic), utilizat de către religia monoteistă Bahá’í), este un calendar solar cu ani regulați de 365 de zile și anii bisecți de 366 zile.
Anii sunt compuși din 19 luni a câte 19 zile fiecare, (361 de zile), plus o perioadă suplimentară de Zile intercalare (4 zile în mod regulat și 5 în anii bisecți).
Anii în calendar încep cu echinocțiul de primăvară și sunt marcați la sfârșit cu BE (de la Bahá’í Era)(sau EB de la Era Bahá’í).
21 martie 1844 CE este prima zi a primului an.
Perioada 21 martie 2021 – 20 martie 2022 este anul 178 EB.
În prezent, calendarul Bahá’í este sincronizat cu calendarul gregorian, ceea ce înseamnă că ziua suplimentară a anului bisect apare simultan în ambele calendare. Cititi mai departe »

Justinian Marina, pe numele de mirean Ioan Marina, (n. 22 februarie 1901, Suiești, județul Vâlcea – d. 26 martie 1977, București) a fost al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între 1948 și 1977.
A fost patriarhul care a acceptat colaborarea dintre Biserica Ortodoxă și autoritățile comuniste.
Sub conducerea patriarhului Justinian a fost inițiată colaborarea Bisericii Ortodoxe Române cu autoritatea comunistă.
Patriarhul a promovat ideea ca istoria merge după niște legi date de Dumnezeu, iar una dintre aceste legi este lupta de clasă. Scriitorul polonez Czeslaw Milosz, laureat al premiului Nobel, citează pe patriarhul Justinian în cartea sa Gândirea captivă.
“Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acționează așa cum dorește Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Omenirea poate fi reînnoită după modelul rusesc; de aceea nici un creștin nu se poate opune ideii – crude, ce-i drept – care va crea un om nou pe întreaga planetă. Cititi mai departe »

Dej. În decembrie 2024, Administrația Penitenciarului Spital Dej din România le-a acordat Martorilor lui Iehova o diplomă de merit pentru activitatea lor de instruire biblică desfășurată în cadrul instituției. Ruben Mátyás și Vasile Purdea au primit diploma prin care se recunosc meritele Martorilor care le acordă asistență religioasă persoanelor private de libertate aflate în tranzit în Penitenciarul Spital Dej. Diploma a fost acordată „în semn de aleasă prețuire și adâncă recunoștință pentru activitatea desfășurată în Penitenciarul Spital Dej de-a lungul timpului”.

Într-o declarație referitoare la activitatea lor, dl Ruben a afirmat: „Deseori întâlnim persoane care nu au avut niciodată contact cu Martorii lui Iehova. Ne pun multe întrebări și avem discuții constructive.” Dl Vasile a adăugat: „De exemplu, acum câteva luni, am întâlnit un bărbat foarte bolnav și deprimat. După o discuție bazată pe lecția 2 din broșura Bucură-te pentru totdeauna de viață!, bărbatul și-a schimbat complet atitudinea. A continuat să fie vizitat chiar și după ce a fost transferat de la spital la penitenciarul din Târgu Jiu.” Cititi mai departe »

III.Problema răului

3)Problema răului fizic
În principiu, răul fizic nu este consecința directă a libertății umane. Dar chiar dacă admitem că libera alegere (mândria, nechibzuința, necumpătarea etc.) este cauza unor rele fizice, totuși, cum se explică gratuitatea atâtor suferințe umane (boli, cataclisme naturale, răni provocate de semeni) și de ce o Ființă absolut perfectă îngăduie să existe, măcar în cazul pruncilor nevinovați, atâta suferință nerăscumpărabilă? Cititi mai departe »

III.Problema răului

Deși în faza de început mi-am propus să tratez doar transcendența și argumentele privind existența lui Dumnezeu, în cele ce urmează voi aborda problema răului în tripla lui ipostază: metafizică, morală și fizică. Problema metafizică a răului se constituie din modul cum se explică realitatea lui (teiștii opinează că răul nu este un lucru real, ci o privațiune reală în lucruri și că răspunderea pentru această privațiune revine în întregime libertății finite, căci Dumnezeu a creat numai posibilitatea privării); problema morală a răului constă din responsabilitatea lui Dumnezeau pentru creerea posibilității acestuia prin libertatea acordată ființelor înclinate spre păcat, la care teiștii răspund că numai permițând posibilitatea răului, Dumnezeu poate să conceapă și, în final, să realizeze cea mai bună lume posibilă; Cititi mai departe »