II.Argumente pro și contra privind existența lui Dumnezeu
Socotind că numai rațiunea poate depăși subiectivitatea simplei experiențe, atât filosofii (de la Platon încoace), cât și teiștii au elaborat în decursul timpului patru categorii de argumente raționale în favoarea existenței lui Dumnezeu, fiecare cu variantele din interiorul său: argumentul teleologic, moral, ontologic și cosmologic. La aceste patru argumente consacrate din filosofia religiei, consider că trebuie să-l adăugăm pe cel metalogic, termenul „metalogic” vizând în acest caz ceea ce există dincolo de puterea de înțelegere a minții omenești. Cititi mai departe »

I.Homo religiosus
d)Transcendența spre Sfârșit
Transcendența înainte (spre Sfârșit sau Escaton) are sens numai dacă admitem că istoria se îndreaptă spre ceva (Scop, Țintă finală), concepție cu totul necunoscută societăților arhaice, pentru care, ne înștiințează Mircea Eliade, timpul nu este istoric, ci mitic. De-abia odată cu profeții evrei apare indicația clară că timpul are un sfârșit sau un apogeu spre care converg toate evenimentele umane, pentru ca în Noul Testament el să fie „sfințit prin întruparea lui Cristos” (M. Eliade).
Poate că cea mai autorizată opinie la acest capitol este aceea a filosofului american Thomas J. Altizer. Considerându-l pe Nietzsche primul creștin radical și însușindu-și de la el expresia „Dumnezeu este mort”, Altizer s-a pornit să extragă toate implicațiile religioase ale acestui gen de transcendență. Cititi mai departe »

„Sunt două excese la fel de periculoase:
1) a exclude rațiunea și 2) a nu admite decât rațiunea.” (Blaise Pascal).

Cuprins:
1. Precizări preliminare
2. Conciliile Ecumenice făcătoare de religie
2.1. Primul Conciliu Ecumenic
2.2. Al Doilea Conciliu Ecumenic
2.3. Al Treilea Conciliu Ecumenic.
2.4. Al Patrulea Conciliu Ecumenic
3. Explicații strict necesare pentru înțelegerea problemei în discuție
3.1. Avem mii de religii care ne fac să ne urâm unii pe alţii, dar nu avem o Unică Credinţă care să ne unească
3.2. Puncte de vedere al unor creștini care susțin că ar trebui să se adopte Dogma „Sintei Cincimi”
3.3. Puncte de vedere care susțin că „minunile” descrise în Biblie ar fi opera unor extratereștri Cititi mai departe »

I.Homo religiosus
Lunga experiență religioasă a omului (de la primii fiori moral-spirituali și până în clipa de față), ca și rolul de prim rang al religiei în istoria omenirii, conferă definiției „Omul este singurul animal religios”, una din nenumăratele definiții date acestui căutător mereu neliniștit, o mult mai mare consistență decât bășcălioasa „Omul este singurul biped fără pene”.
Dar ce se înțelege prin experiență? În tratatul Filosofia religiei (Editura Cartea Creștină, Oradea, 1999), Norman L. Geisler ne înștiințează că „Experiența este starea de conștiență a unui individ când își dă seama că ceva este altceva decât sine, indiferent dacă este sau nu cu adevărat altceva”. Pornind de la această definiție și de la cele două niveluri ale conștienței (primară sau elementar-nereflexivă și secundară sau conștiența de-a fi conștient), prin experiența religioasă (se are în vedere experiența primară în general, opusă celei religioase particulare) trebuie să se înțeleagă conștiența transcendenței în dublu sens: mai întâi ca proces logico-intuitiv de depășire a limitelor umane (transcendere în sine), apoi ca obiect al respectivei experiențe (Transcendentul). Cititi mai departe »

„Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria”. (Petre Ţuţea)

Rezumat. Creștinismul este totalitatea formelor de credință în persoana și în scrierile care conțin cuvintele și învățăturile lui Iisus Hristos, fiind, în lume, religia cea mai importantă din punct de vedere numeric, cu peste 2,4 miliarde de adepți.
Nașterea, viața, moartea și învierea Mântuitorului Iisus Hristos (1) sunt considerate cele mai important eveniment din istoria creștinismului, (2) au rămas și vor rămâne, pentru veșnicie, pline de mister și (3) au produs schimbări majore în viața unei mari părți din omenire.
În lumea creștină nu există persoană care, indiferent de credința sa, să nu-și pună probleme și cu privire de evenimentele pline de mister ale nașterii, vieții, morții și învierii Mântuitorului Iisus Hristos, de la care a luat naștere creștinismul. Cititi mai departe »

Evreii nu îl recunosc nici în ziua de azi pe Iisus Hristos ca fiind Mesia.
Iudaismul nu îl consideră nici profet pe Isus pentru simplul motiv că, la momentul apariției sale pe scena istoriei, perioada profeților se încheiase deja de aproximativ 400 de ani, odată cu ultimul dintre profeții mici, cu Maleahi, care a profețit între anii 420 si 397 î.Hr., deci cu peste 400 de ani înainte de nașterea lui Isus.
Iudaismul consideră că Dumnezeu nu Își va schimba legea în veci.
Una din ideile care stă la baza religiei creștine este aceea că Dumnezeu ar fi dat inițial o lege evreilor, „Legea lui Moise”, sau așa-zisul „Vechi Testament”, după care a dat „Legea Nouă”, cu „Nou Testament”, oferit prin intermediul lui Isus și al discipolilor săi, de la care s-a născut și există Creștinismul. Cititi mai departe »

„Avem mii de religii care ne fac să ne urâm unii pe alţii,
dar nu avem nici o credinţă care să ne unească.” (N. Grigorie Lăcriţa).

Rezumat. Distincţia dintre „religie” și „credinţă” este o problemă de foarte mare interes pentru orice om care cugetă , cu atât mai mult cu cât clarificările pe această temă sunt și puţine și sumare. Prin acest articol se aduc unele clarificări privind sensul spiritual al acestor noţiuni care fac parte din viaţa fiecărui om, indiferent de „religia” și de „credinţa” s-a.
Cuvinte cheie: religie; credinţă; suflet; minte; oameni; biserică; rugăciune; ritual; dogma religioasă; ipocrizia religioasă etc.

Distincţia dintre „religie” și „credinţă” este o problemă de foarte mare interes pentru marea majoritate a populaţiei, cu atât mai mult cu cât clarificările pe această temă sunt și puţine și sumare.
Religia este modalitatea prin care omul încearcă o conexiune (legătură) cu divinitatea. Cititi mai departe »