Dej. În decembrie 2024, Administrația Penitenciarului Spital Dej din România le-a acordat Martorilor lui Iehova o diplomă de merit pentru activitatea lor de instruire biblică desfășurată în cadrul instituției. Ruben Mátyás și Vasile Purdea au primit diploma prin care se recunosc meritele Martorilor care le acordă asistență religioasă persoanelor private de libertate aflate în tranzit în Penitenciarul Spital Dej. Diploma a fost acordată „în semn de aleasă prețuire și adâncă recunoștință pentru activitatea desfășurată în Penitenciarul Spital Dej de-a lungul timpului”.

Într-o declarație referitoare la activitatea lor, dl Ruben a afirmat: „Deseori întâlnim persoane care nu au avut niciodată contact cu Martorii lui Iehova. Ne pun multe întrebări și avem discuții constructive.” Dl Vasile a adăugat: „De exemplu, acum câteva luni, am întâlnit un bărbat foarte bolnav și deprimat. După o discuție bazată pe lecția 2 din broșura Bucură-te pentru totdeauna de viață!, bărbatul și-a schimbat complet atitudinea. A continuat să fie vizitat chiar și după ce a fost transferat de la spital la penitenciarul din Târgu Jiu.” Cititi mai departe »

Exist numeroase relatări în Biblia care, mii de ani au fost crezute, au fost considerate „povestiri reale”, iar acum, în urma unor mari descoperiri științifice, au ajuns să fie încadrate la „povești biblice”.
„Ziua cea lungă a lui Iosua” este prezentată în Biblie ca fiind „cea mai lungă zi de când există omenirea”.
Mii de ani s-a crezut ca fiind adevărată această „povestire”, conform căreia 1) la cererea lui Iosua către Dumnezeu, „soarele s-a oprit, și luna și-a întrerupt mersul”, până când Iosua a învins nu mai puțin de 5 împărați, într-o singură zi!?, și 2) aceasta pentru că Domnul lupta pentru Israel.
În secolul XXI, această „povestire biblică” a ajuns să fie considerată ca fiind numai o „poveste biblică” și aceasta deoarece știința a dovedit că așa ceva nu este posibil, explicație însușită și de oamenii cu o cultură generală. Cititi mai departe »

„Sunt două excese la fel de periculoase:
a exclude rațiunea, a nu admite decât rațiunea.”
(Blaise Pascal)

„Nimicul” este admis și de religie și de știință ca fiind „punctul comun” de pornire în crearea Universului. Diferențele, ireconciliabile, sunt cu privire la ceea ce a fost înainte de acest „nimic”.

Oamenii de știință susțin că Universul a început după Big Bang, adică după „marea explozie”, numită și „Marea Explozie Inițială”.
Cosmologia este „știința cosmosului”, este studiul istoriei Universului, mai ales al originilor și al destinului său.
Istoria Universului este studiată în astronomie, filozofie și religie.
Piatra de încercare pentru un model cosmologic este modul în care tratează:
1) Începutul Universului, inclusiv a condițiilor inițiale,
2) ce a existat înainte de Începutul Universului și
3) Sfârșitul Universului, dacă acesta este posibil să aibă și un sfârșit . Cititi mai departe »

III.Problema răului

3)Problema răului fizic
În principiu, răul fizic nu este consecința directă a libertății umane. Dar chiar dacă admitem că libera alegere (mândria, nechibzuința, necumpătarea etc.) este cauza unor rele fizice, totuși, cum se explică gratuitatea atâtor suferințe umane (boli, cataclisme naturale, răni provocate de semeni) și de ce o Ființă absolut perfectă îngăduie să existe, măcar în cazul pruncilor nevinovați, atâta suferință nerăscumpărabilă? Cititi mai departe »

III.Problema răului

Deși în faza de început mi-am propus să tratez doar transcendența și argumentele privind existența lui Dumnezeu, în cele ce urmează voi aborda problema răului în tripla lui ipostază: metafizică, morală și fizică. Problema metafizică a răului se constituie din modul cum se explică realitatea lui (teiștii opinează că răul nu este un lucru real, ci o privațiune reală în lucruri și că răspunderea pentru această privațiune revine în întregime libertății finite, căci Dumnezeu a creat numai posibilitatea privării); problema morală a răului constă din responsabilitatea lui Dumnezeau pentru creerea posibilității acestuia prin libertatea acordată ființelor înclinate spre păcat, la care teiștii răspund că numai permițând posibilitatea răului, Dumnezeu poate să conceapă și, în final, să realizeze cea mai bună lume posibilă; Cititi mai departe »

II.Argumente pro și contra privind existența lui Dumnezeu

4)Argumentul cosmologic
Bazat pe cauzalitate și, tocmai de aceea, numit uneori etiologic (aetios=cauză), argumentul cosmologic (cosmos=lume ordonată) a pornit de la existența finită a lumii, respectiv de la o condiție a acesteia (cum ar fi schimbarea), trăgând concluzia că trebuie să fie o Cauză sau o Rațiune suficientă a existenței și funcționării ei. Cititi mai departe »

II.Argumente pro și contra privind existența lui Dumnezeu

3)Argumentul ontologic
Întrucât, așa cum am arătat, experiența (teleologică și morală) se dovedește incapabilă să ofere probe incontestabile în favoarea sau împotriva lui Dumnezeu, singura cale care rămâne după abandonarea domeniului experienței este aceea a rațiunii pure. Adică taman ce-și propune argumentul ontologic (de la ontos=ființă, realitate, ceea ce este), potrivit căruia „însuși conceptul de Ființă absolut perfectă sau de Ființă necesară cere ca aceasta să existe”. Cititi mai departe »