Biblia este o carte cu adevărat revelatoare, pentru orice persoană, indiferent de vârstă, de religie, de pregătire, de preocupări, de concepţia sa despre viaţă şi indiferent dacă o citeşte ca un act de cultură general, ca o călăuză (ca un îndrumar în viaţă), sau că simte nevoia de apropiere faţă de Dumnezeu. Orice persoană cerebrală caută un răspuns la întrebările fundamentale ale existenţei, respectiv: care este sursa unică Universului”, a vieţii?; cine suntem, de unde venim, încotro mergem? În funcţie de răspunsurile la aceste întrebări se manifestă atitudinea fiecăruia faţă de lume, de viaţă, de religie, de credinţă. O mare parte din populaţia omenirii consideră că răspunsul la aceste întrebări se găseşte în religia sa, precum pentru creştini în Biblie, pentru musulmani în Coran, pentru evrei în Tora etc.
Există mai multe nume și titluri ale Bibliei care se găsesc atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament.
În cele ce urmează se prezintă cele mai cunoscute titluri ale Bibliei, conform cu relatările din aceasta și cu comentariile aferente conținute în Biblia de pe Site-ul https://mybible.ro/, cu precizarea că sublinierile îmi aparțin Cititi mai departe »

„Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât din Lege să cadă
o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă, un cornişor de slovă,
un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.” (Vezi Biblia, Luca 16:17 şi Matei 5:18)

Frecvent se constată cazuri de scriere incorectă, în toate domeniile de activitate, consecințele negative fiind dintre cele mai mari atunci când este vorba de texte scrise emise de instituțiile statului, în special în actele normative, în actele emise în justiție etc.
Scrierea incorectă este frecvent cauzată:
1. De lipsa unei „frântură de slovă”, sau a unei „frânturi de literă”, precum:
1.1) fie un simbol ataşat unei litere, precum, în limba română, simbolurile care însoţesc cele cinci litere cu semne diacritice: ă, â, î, ş, ţ;
1.2) fie punctele din unele litere, precum cele din literele româneşti i şi j;
1.3) fie orice altă particulă, oricât ar fi ea de mică, din scrierea unei litere.
Un exemplu al însemnătăţii unei „frânturi de slovă”, al unei „cirte”, îl reprezintă partea de liniuţă din litera G care face ca aceasta să se distingă de litera C. Cititi mai departe »

Noțiunea de „profeție” se referă, în sens general, la ceea ce profețește cineva, folosită și cu sensul de „prorocire”, de „prevestire”, de „prezicere”.
În cele ce urmează se prezintă sensul și conținutul noțiunii „profeție”, cu sinonimele sale „prorocire”, „prevestire” și „prezicere”, conform cu relatările din Biblie, din 2 Petru 1.21, Romani 12:6 și din 1 Corinteni 12:10, cu comentariile la acestea conținute în Biblia de pe Site-ul https://mybible.ro/
2 Petru 1.21: Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.
Nici o profeţie. Petru vorbeşte despre profeţie în general, nu de o anumită profeţie. În ce priveşte conceptul de profeţie, vezi comentariul de la Romani 12:6; 1 Corinteni 12:10.
Prin voia omului. Adevărata profeţie este o revelaţie de la Dumnezeu. Iniţiativa este a Sa. El decide ce trebuie să fie descoperit şi ce trebuie să rămână ascuns. Fără inspiraţie de la Duhul Sfânt, omul nu este capabil să profetizeze – să vorbească din partea lui Dumnezeu – indiferent cât de mult şi-ar dori asta. Cititi mai departe »

Valoarea omului implicat în transmiterea „Cuvântului care vine de la Dumnezeu” :
„Dacă omul redă corect „Cuvântul care vine de la Dumnezeu” = 1.
Dacă omul mai studiază şi înţelege corect Biblia = 10.
Dacă omul mai trăieşte şi duhovniceşte = 100.„
Dacă omul mai este şi propovăduitor al lui Dumnezeu = 1000.
Însă dacă omul redă greşit „Cuvântul care vine de la „Dumnezeu”, adică dacă dispare 1, rămân doar zerourile, rămâne cu 000, ceea ce înseamnă că „omul care redă greşit mesajul Divin este o nulitate”, un ipocrit, un blasfemator, un individ care defăimează atât cele sfinte, cât şi sentimentele religioase. În timp ce matematica a demonstrat că „0 la orice putere este 0”, viaţa a demonstrat că „orice blasfemator ridicat la putere, sau la orice rang posibil, tot o nulitate rămâne !” . (N. Grigorie Lăcriţa). Cititi mai departe »

„Greşelile dintr-o Biblie sunt o gravă abatere de la redarea corectă
a «Cuvântului care vine de la Dumnezeu»”. (N. Grigorie Lăcriţa)

Valoarea omului implicat în transmiterea „Cuvântului lui Dumnezeu” :
„Dacă omul redă corect „Cuvântul lui Dumnezeu” = 1.
Dacă omul mai studiază şi înţelege corect Biblia = 10.
Dacă omul mai trăieşte şi duhovniceşte = 100.
Dacă omul mai este şi propovăduitor al lui Dumnezeu = 1000.
Însă dacă omul redă greşit „Cuvântul lui Dumnezeu”, adică dacă dispare 1, rămân doar zerourile, rămâne cu 000, ceea ce înseamnă că «omul care redă greşit mesajul Divin este o nulitate», un ipocrit, un blasfemator, un individ care defăimează atât cele sfinte, cât şi sentimentele religioase. În timp ce matematica a demonstrat că „0 la orice putere este 0”, viaţa a demonstrat că «orice blasfemator ridicat la putere, sau la orice rang posibil, tot o nulitate rămâne !»” . (N. Grigorie Lăcriţa). Cititi mai departe »

Rezumat. Dumnezeu a zis: „Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut.” Și așa a făcut prin darea Potopului.

În Biblie, cartea Geneza, capitolul 4, versetele 6 – 24, se spune (sublinierile și culorile îmi aparțin):

„6 I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui.”
7 Și Domnul a zis: «Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.»”
„11 Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.
12 Dumnezeu S-a uitat spre pământ și iată că pământul era stricat; căci orice făptură își stricase calea pe pământ.
13 Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.” Cititi mai departe »

De-a lungul timpului, au existat fel de fel de oameni porniți în aventura găsirii vasului pe care Noe l-ar fi încărcat cu toate speciile Pământului pentru a le salva de potopul trimis de Dumnezeu. Comentând acest aspect, arheologii au spus nu doar că este o misiune imposibilă, dar și una prostească.
„Văzând Domnul stricăciunea oamenilor, I-a părut rău că a creat omul, așa că a decis să distrugă tot ce a creat până atunci”.
Dumnezeu a vrut ca Noe, om bun și cinstit, și familia lui să trăiască, așa că i-a poruncit să facă o arcă pe care să adăpostească din fiecare specie de animal câte o pereche, din păsări câte șapte perechi, astfel salvându-se de Marele Potop despre care unii spun că a durat 365 de zile, iar alții spun că au trecut 371 de zile până când arca a eșuat pe vârful muntelui Ararat, aflat la granița dintre Turcia și Armenia. Cititi mai departe »