Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Credinţa adevărată este aceea care acceptă crucea lui Cristos

Adevărata credinţă este aceea care ştie să accepte Crucea lui Cristos, ce nu micşorează în nici un fel regalitatea Lui, şi această credinţă este elementul fundamental al ministerului Papei şi al Cardinalilor. Papa Benedict al XVI-lea a explicat acest lucru duminică, 21 noiembrie 2010, în Solemnitatea lui Cristos Regele Universului, când a prezidat în Bazilica Vaticanului concelebrarea euharistică cu cei 24 de Cardinali creaţi în Consistoriul de sâmbătă, cărora le-a încredinţat cu această ocazie inelul de Cardinal.

În predica sa, Pontiful a subliniat că în Evanghelia Solemnităţii (Luca 23,35-42), toţi îi cer lui Isus să se coboare de pe cruce. “Îşi bat joc de El, dar este şi un fel de a se scuza, ca şi cum ar spune: nu este vina noastră dacă Tu eşti acolo pe cruce; este numai vina Ta, pentru că dacă ai fi cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, Regele Iudeilor, nu ai rămâne acolo, ci te-ai salva coborând de pe acel eşafod ruşinos. Deci, dacă rămâi acolo, aceasta înseamnă că Tu eşti vinovat şi noi avem dreptate”. În Isus răstignit, a spus Episcopul Romei, “divinitatea este desfigurată, dezbrăcată de orice mărire vizibilă, dar este prezentă şi reală. Numai credinţa ştie să o recunoască: credinţa Mariei, care uneşte în inima sa şi această ultimă bucată a mozaicului vieţii Fiului ei; ea nu vede încă totul, dar continuă să aibă încredere în Dumnezeu, repetând încă o dată cu aceeaşi abandonare ‘Iată roaba Domnului’”.

O recunoaşte de asemenea credinţa tâlharului cel bun, care “este pe cruce ca şi Isus, dar mai ales este pe cruce cu Isus”, şi spre deosebire de celălalt tâlhar şi de toţi ceilalţi care îşi bat joc, “nu îi cere lui Isus să coboare de pe cruce şi nici să îl facă pe el să coboare”, ci să îşi aducă aminte de el atunci când va intra în împărăţia Lui. “Îl vede pe cruce, desfigurat, de nerecunoscut, şi totuşi i se încredinţează Lui ca unui rege, mai mult, ca Regelui… Prin aceasta este deja, imediat, în acel ‘astăzi’ al lui Dumnezeu, în paradis, pentru că paradisul este acesta: a fi cu Isus, a fi cu Dumnezeu”. Mesajul fundamental al acestui pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu este, aşadar, chemarea “să stăm cu Isus, precum Maria, şi să nu îi cerem să coboare de pe cruce, ci să rămânem cu El”, într-o adevărată mărturie de credinţă. Tocmai credinţa, a subliniat Papa, reprezintă “prima slujire a Succesorului lui Petru”.

Ministerul Apostolului, “constă în întregime în credinţa sa, o credinţă pe care Isus o recunoaşte imediat, încă de la început, ca genuină, ca dar al Tatălui ceresc; dar o credinţă care trebuie să treacă prin scandalul crucii, pentru a deveni autentică, cu adevărat ‘creştină’, pentru a deveni ‘piatra’ pe care Isus să poată construi Biserica Sa. Participarea la domnia lui Cristos se verifică în mod concret numai în participarea la umilirea Sa, la Cruce. Şi ministerul meu, iubiţi fraţi, şi în consecinţă şi al vostru, constă în întregime în credinţă. Isus poate să construiască pe noi Biserica Sa în măsura în care găseşte în noi acea credinţă adevărată, pascală, acea credinţă care nu doreşte să îl facă pe Isus să coboare de pe Cruce, ci se încredinţează Lui pe Cruce. În acest sens, locul autentic al Vicarului lui Cristos este Crucea, a persista în ascultarea Crucii”.

Este vorba cu siguranţă de un minister “dificil”, a recunoscut Papa, “pentru că nu se aliniază la felul de a gândi al oamenilor… dar aceasta este şi rămâne întotdeauna prima noastră slujire, slujirea credinţei, care transformă întreaga viaţă: a crede că Isus este Dumnezeu, că este Regele tocmai pentru că a ajuns până la acel punct, pentru că ne-a iubit până la sfârşit”. “Iată, veneraţi fraţi Cardinali… care este bucuria noastră: aceea de a participa, în Biserică, la plinătatea lui Cristos prin intermediul ascultării faţă de Cruce, de a avea parte ‘la moştenirea sfinţilor în lumină’, de a fi ‘strămutaţi’ în împărăţia Fiului lui Dumnezeu (cf. Coloseni 1,12-13). Pentru aceasta noi trăim în continuă aducere de mulţumire, şi nici chiar în încercări nu ne lipsesc bucuria şi pacea pe care Cristos ni le-a lăsat, ca arvună a Împărăţiei Sale, care este deja în mijlocul nostru, pe care o aşteptăm cu credinţă şi speranţă, şi o pregustăm în iubire”.

Lasati un raspuns