Prea Fericitul Părinte
† TEOCTIST (1986-2007)
Din milostivirea lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitor al Cezareei Capadociei şi
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Motto: Mărturisesc acum că numai Dumnezeu ştie cu câtă dragoste şi iubire mi-am împlinit în viaţa mea din tinereţe şi până astăzi îndatoririle legate de Biserica noastră strămoşească
|
1915, 7 februarie – a văzut lumina zilei în satul Tocileni, judeţul Botoşani, din părinţi agricultori Dumitru şi Marghioala Arăpaşu, ca al zecelea fiu din cei unsprezece copii ai acestora, primind la botez numele de Toader;
1921-1926 – a urmat şi absolvit şcoala primară din satul natal;
1928 – în Duminica Tomei a intrat ca frate la Schitul Sihăstria, şi apoi în Mănăstirea Vorona din Judeţul Botoşani;
1934, 14 septembrie – a fost repartizat la Seminarul Monahal în rândul fraţilor elevi, din Mănăstirea Neamţ;
1932 – a fost admis la Seminarul Monahal de la Mânăstirea Cernica-Bucureşti;
1940 – a obţinut Diploma de absolvire a Seminarului;
1940-1944 – a urmat cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti, în timpul studiilor locuind în căminul din Mănăstirea Antim şi în internatul teologic Radu-Vodă;
1945 – a obţinut Diploma de Licenţă în Teologie, primind calificativul “Magna cum laudae”, pentru lucrarea susţinută în cadrul catedrei de Liturgică, sub conducerea Preotului Prof. dr. Petre Vintilescu;
1946-1948 – a frecventat cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Iaşi;
1949 – a urmat cursurile pastorale preoţeşti;
|
|
Trepte ierarhice şi responsabilităţi
|
|
1935, 6 august – a depus voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa din Judeţul Neamţ, primind la călugărie numele de Teoctist
1937, 4 ianuarie – a fost hirotonit în treapta de ierodiacon. La recomandarea conducerii Mănăstirii Bistriţa, Mitropolitul Pimen al Moldovei a aprobat hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon; a fost hirotonit de Arhiereul Ilarion Băcăoanul, în biserica Precista din Roman, pe seama Mănăstirii Bistriţa
|
|
1943, 1 august – a fost numit diacon la Catedrala Patriarhiei din Bucureşti;
1945, 1 martie – a fost transferat, la cerere, în postul de preot la Catedrala Mitropoliei Moldovei din Iaşi
1945, 25 martie – a fost hirotonit ieromonarh de Valeriu Botoşeneanul (Moglan), Arhiereu Vicar al Mitropoliei Moldovei
1945-1950 – a îndeplinit succesiv funcţiile administrative: Mare Eclesiarh (Şef al Catedralei Mitropolitane), Exarh al mânăstirilor şi Vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor
|
|
1950, 28 februarie – a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Episcop Vicar al Patriarhiei, la propunerea Patriarhului Justinian, fiind examinat canonic de Comisia canonico-juridică a Sfântului Sinod, sub preşedenţia Mitropolitului Ardealului, Dr. Nicolae Bălan
|
|
1950, 5 martie – a fost hirotonit în treapta de arhiereu de către Patriarhul Justinian, înconjurat de Mitropolitul Firmilian al Olteniei şi de Episcopul Chesarie al Dunării de Jos-Galaţi, în Biserica Sfântul Spiridon-Nou din Bucureşti
|
|
ÎN SLUJBA EVANGHELIEI ŞI A POPORULUI |
Cuvântare rostită de vrednicul întru pomenire, Patriarhul Justinian Marina, în biserica Sf. Spiridon-Nou, din Capitală, la 5 Martie 1950, cu prilejul hirotonirii întru Arhiereu a P.S. Teoctist Botoşăneanu.
|
1950-1954 – a funcţionat ca Rector la Institutul Teologic de grad Universitar din Bucureşti, având în acelaşi timp şi atribuţiile de Secretar al Sfîntului Sinod şi de Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
1954-1962 – a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucureştilor
1962, 28 iulie – a fost ales Episcop al Eparhiei Aradului, Ienopelei şi Hălmagiului şi instalat la 16 septembrie
|
|
1963 – a fost propus episcop al românilor din Eprhia Ortodoxă Română din Statele Unite şi Canada
decembrie 1969 -1970 – Sfântul Sinod i-a încredinţat suplinirea Episcopiei Oradiei
1973, 28 ianuarie – a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei
|
|
1977, 25 septembrie – a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei
|
|
iulie 1980 – ianuarie 1982 – a fost delegat la Sfântul Sinod să suplinească Mitropolia Ardealului
1986, 9 noiembrie – a fost ales de către Măritul Colegiu Electoral Bisericesc, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
|
|
1986, 19 noiembrie – a fost instalat potrivit rânduielilor, în Catedrala Patriarhală Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena de către Mitropoliţii ţării: Antonie al Transilvaniei, Nestor al Olteniei şi Nicolae al Banatului, în prezenţa membrilor Sfântului Sinod, a reprezentanţilor de Stat, a Patriarhilor Ierusalimului şi Bulgariei, a delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe Surori, a Vaticanului, a Bisericilor anglicane, Vechi-Catolice, Protestante din lume, a reprezentanţilor Consiliului Ecumenic al Bisericilor, a Conferinţei Bisericilor Europene, a Bisericilor şi Cultelor din România, a clerului şi a credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române din ţară si de peste hotare
1986 – 1990 – a condus şi Mitropolia Moldovei şi Sucevei, întrucât nu se obţinuse aprobarea de ocupare a scaunului rămas vacant
După Revoluţia din decembrie 1989 inţelegând contestaţiile de ordin politic, în legătură cu demolarea unor biserici în Bucureşti de către regimul de dictatură, la şedinţa Sfântului Sinod din 10 ianuarie 1990 Patriarhul Teoctist a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăinţă. Primind cereri din toată ţara din partea credincioşilor, a clerului de la parohii şi mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum şi a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în şedinţa sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său. Dând ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist şi-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie 1986.
Biserica, instituţie fundamentală în viaţa ţării, sub conducerea şi neobosita strădanie a Patriarhului Teoctist, îşi reia acum locul, rolul şi sarcinile cuvenite în societatea românească, după o perioadă de patru decenii de marginalizare şi îngrădiri.
|
|
|
1915, 7 februarie – a văzut lumina zilei în satul Tocileni, judeţul Botoşani, din părinţi agricultori Dumitru şi Marghioala Arăpaşu, ca al zecelea fiu din cei unsprezece copii ai acestora, primind la botez numele de Toader;
1921-1926 – a urmat şi absolvit şcoala primară din satul natal;
1928 – în Duminica Tomei a intrat ca frate la Schitul Sihăstria, şi apoi în Mănăstirea Vorona din Judeţul Botoşani;
1934, 14 septembrie – a fost repartizat la Seminarul Monahal în rândul fraţilor elevi, din Mănăstirea Neamţ;
1932 – a fost admis la Seminarul Monahal de la Mânăstirea Cernica-Bucureşti;
1940 – a obţinut Diploma de absolvire a Seminarului;
1940-1944 – a urmat cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti, în timpul studiilor locuind în căminul din Mănăstirea Antim şi în internatul teologic Radu-Vodă;
1945 – a obţinut Diploma de Licenţă în Teologie, primind calificativul “Magna cum laudae”, pentru lucrarea susţinută în cadrul catedrei de Liturgică, sub conducerea Preotului Prof. dr. Petre Vintilescu;
1946-1948 – a frecventat cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Iaşi;
1949 – a urmat cursurile pastorale preoţeşti;
|
|
Trepte ierarhice şi responsabilităţi
|
|
1935, 6 august – a depus voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa din Judeţul Neamţ, primind la călugărie numele de Teoctist
1937, 4 ianuarie – a fost hirotonit în treapta de ierodiacon. La recomandarea conducerii Mănăstirii Bistriţa, Mitropolitul Pimen al Moldovei a aprobat hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon; a fost hirotonit de Arhiereul Ilarion Băcăoanul, în biserica Precista din Roman, pe seama Mănăstirii Bistriţa
|
|
1943, 1 august – a fost numit diacon la Catedrala Patriarhiei din Bucureşti;
1945, 1 martie – a fost transferat, la cerere, în postul de preot la Catedrala Mitropoliei Moldovei din Iaşi
1945, 25 martie – a fost hirotonit ieromonarh de Valeriu Botoşeneanul (Moglan), Arhiereu Vicar al Mitropoliei Moldovei
1945-1950 – a îndeplinit succesiv funcţiile administrative: Mare Eclesiarh (Şef al Catedralei Mitropolitane), Exarh al mânăstirilor şi Vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor
|
|
1950, 28 februarie – a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Episcop Vicar al Patriarhiei, la propunerea Patriarhului Justinian, fiind examinat canonic de Comisia canonico-juridică a Sfântului Sinod, sub preşedenţia Mitropolitului Ardealului, Dr. Nicolae Bălan
|
|
1950, 5 martie – a fost hirotonit în treapta de arhiereu de către Patriarhul Justinian, înconjurat de Mitropolitul Firmilian al Olteniei şi de Episcopul Chesarie al Dunării de Jos-Galaţi, în Biserica Sfântul Spiridon-Nou din Bucureşti
|
|
ÎN SLUJBA EVANGHELIEI ŞI A POPORULUI |
Cuvântare rostită de vrednicul întru pomenire, Patriarhul Justinian Marina, în biserica Sf. Spiridon-Nou, din Capitală, la 5 Martie 1950, cu prilejul hirotonirii întru Arhiereu a P.S. Teoctist Botoşăneanu.
|
1950-1954 – a funcţionat ca Rector la Institutul Teologic de grad Universitar din Bucureşti, având în acelaşi timp şi atribuţiile de Secretar al Sfîntului Sinod şi de Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
1954-1962 – a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucureştilor
1962, 28 iulie – a fost ales Episcop al Eparhiei Aradului, Ienopelei şi Hălmagiului şi instalat la 16 septembrie
|
|
1963 – a fost propus episcop al românilor din Eprhia Ortodoxă Română din Statele Unite şi Canada
decembrie 1969 -1970 – Sfântul Sinod i-a încredinţat suplinirea Episcopiei Oradiei
1973, 28 ianuarie – a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei
|
|
1977, 25 septembrie – a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei
|
|
iulie 1980 – ianuarie 1982 – a fost delegat la Sfântul Sinod să suplinească Mitropolia Ardealului
1986, 9 noiembrie – a fost ales de către Măritul Colegiu Electoral Bisericesc, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
|
|
1986, 19 noiembrie – a fost instalat potrivit rânduielilor, în Catedrala Patriarhală Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena de către Mitropoliţii ţării: Antonie al Transilvaniei, Nestor al Olteniei şi Nicolae al Banatului, în prezenţa membrilor Sfântului Sinod, a reprezentanţilor de Stat, a Patriarhilor Ierusalimului şi Bulgariei, a delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe Surori, a Vaticanului, a Bisericilor anglicane, Vechi-Catolice, Protestante din lume, a reprezentanţilor Consiliului Ecumenic al Bisericilor, a Conferinţei Bisericilor Europene, a Bisericilor şi Cultelor din România, a clerului şi a credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române din ţară si de peste hotare
1986 – 1990 – a condus şi Mitropolia Moldovei şi Sucevei, întrucât nu se obţinuse aprobarea de ocupare a scaunului rămas vacant
După Revoluţia din decembrie 1989 inţelegând contestaţiile de ordin politic, în legătură cu demolarea unor biserici în Bucureşti de către regimul de dictatură, la şedinţa Sfântului Sinod din 10 ianuarie 1990 Patriarhul Teoctist a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăinţă. Primind cereri din toată ţara din partea credincioşilor, a clerului de la parohii şi mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum şi a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în şedinţa sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său. Dând ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist şi-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie 1986.
Biserica, instituţie fundamentală în viaţa ţării, sub conducerea şi neobosita strădanie a Patriarhului Teoctist, îşi reia acum locul, rolul şi sarcinile cuvenite în societatea românească, după o perioadă de patru decenii de marginalizare şi îngrădiri.
|
|
Activitatea pastoral misionară
Încă de la început, cel de-al cincilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a fost preocupat de împlinirea nevoilor spirituale ale credincioşilor. După 1989 asistenţa religioasă a fost prezentă oriunde a fost nevoie, pentru a mângâia suferinţa umană şi pentru a vesti cuvântul lui Dumnezeu, în spitale, în închisori sau în unităţi militare.
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, rostind cuvânt de învăţătură credincioşilor
din comuna Rozavlea – Maramureş (septembrie 2003)
În cei peste şaizeci de ani de slujire a Bisericii – 54 ca episcop – şi pe o arie geografică cuprinzătoare de locuri şi de trepte ale slujirii bisericeşti, Patriarhul Teoctist a desfăşurat de la intrarea sa pe porţile mânăstirii şi cele ale Sf. Altar o activitate statornică de slujire liturgică, predicatorială, a scrisului bisericesc şi de gospodărire a instituţiilor şi eparhiilor încredinţate spre răspundere. A menţinut contactul direct cu credincioşii prin intermediul Pastoralelor adresate cu ocazia sărbătorilor Naşterii Domnului, Duminica Ortodoxiei şi a Învierii.
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist în mijlocul credincioşilor ortodocşi din Canada
(Laval, 13 iulie 2002)
A promovat învăţământul religios după 1989, înfiinţând noi seminarii teologice, şcoli medii de cântăreţi bisericeşti, de pregătire a asistenţilor sociali, băieţi şi fete, de restauratori de monumente istorice şi a organizat obţinerea de burse în străinătate pentru studenţii dornici de studiu. În învăţământul general de toate gradele şi profilurile a fost introdus învăţământul religios.
Aspect din timpul sfinţirii noi clădiri a Seminarului Teologic “Nifon Mitropolitul” din Bucureşti (septembrie 2004)
Ca şi iniţiativele de mai sus, împreună cu Sfântul Sinod a înfiinţat eparhii noi, a reactivat mitropoliile şi episcopiile desfiinţate de dictatura comunistă, a întreprins demersurile pentru canonizarea unor sfinţi români, a reorganizat Biserica Română de peste hotare prin organizarea unor noi episcopii şi alegerea unui număr corespunzător de ierarhi dintre tinerii teologi cu studii în ţară şi în străinătate şi dintre cei care s-au distins prin cunoaşterea vieţii bisericeşti şi monahale.
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, împreună cu responsabilii Ministerului Apărării Naţionale şi preoţi militari (Bucureşti, 1998)
Activitatea publicistică şi editorială
Între 1982 până în 2006 a publicat peste 17 de volume de predici, cuvântări şi meditaţii, cu titlul general Pe treptele slujirii creştine şi un volum cu titlul Slujind Altarul străbun, care cuprind peste 7000 de pagini, cu aproximativ 1500 titluri
|
|
Pe Treptele Slujirii Creştine, volumul XVIII – Cuprins
Pe Treptele Slujirii Creştine, volumul XVII – Cuprins
Pe Treptele Slujirii Creştine, volumul XVI – Cuprins
Pe Treptele Slujirii Creştine, volumul XV – Cuprins
Pe Treptele Slujirii Creştine, volumul XIV – Cuprins
Pe Treptele Slujirii Creştine, volumul XIII – Cuprins
Pe Treptele Slujirii Creştine, volumul XII – Cuprins |
A iniţiat o bogată şi fructuoasă activitate culturală şi ştiinţifică, promovând permanent acţiuni care au contribuit la creşterea prestigiului Bisericii. În timpul acestei perioade, schimbul de reviste şi cărţi de specialitate cu cele similare din străinătate a sporit, organizându-se, totodată, Simpozioane şi Colocvii cu teme de actualitate şi de interes pentru viaţa Bisericii.
|
UMBLAŢI NEÎNCETAT ÎN ADEVĂR
Editura Arhiepiscopiei Bucureştilor, 2004 |
A reorganizat şi promovat activitatea editorială bisericească. A publicat multe articole, predici, cuvântări şi studii care sunt cunoscute atât în ţară cât şi în străinătate.
Au fost retipărite, cu text diortosit, şi prefaţate de către Prea Fericirea Sa toate cărţile de slujbă, precum şi majoritatea manualelor de studiu pentru învăţământul teologic seminarial şi universitar.
A publicat monografiile:
– “Mitropolitul Iacob Putneanul”, cu o ediţie în limba engleză,
– “Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioşilor ortodocşi români”
– “Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc”
A editat în transliterare:
– “Dumnezeiască Liturghie” a Mitropolitului Dosoftei (1679), Iaşi, 1980.
– A tipărit ediţia jubiliară din 1988 a “Bibliei de la Bucureşti” (1688), şi s-a îngrijit de tipărirea Bibliei, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod (2002), redactată şi adnotată de I.P.S. Bartolomeu Anania.
A scris prefaţa multor cărţi şi monografii ale unor mănăstiri şi biserici din cadrul Patriarhiei Române.
Aspect din timpul lucrărilor festive ale Academiei Române dedicate lansării noii ediţii a Bibliei
(Academia Română, 2003)
|
I s-au conferit ordine bisericeşti de către Patriarhia Ecumenică, Patriarhiile Antiohiei, Ierusalimului, Moscovei, Serbiei şi de către Arhiepiscopiile Greciei, Ciprului, Cehoslovaciei, Finlandei etc.
La 11 iulie 1991 i s-a acordat Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române pentru tipărirea în 1988 a ediţiei jubiliare a Bibliei de la Bucureşti (1688), fiind ales Membru de Onoare al Academiei Române, în anul 1999.
La 2 iunie 1995 i s-a conferit titlul academic de” Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Oradea.
La 25 octombrie 1995 i s-a conferit titlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Bucureşti.
La 21 Mai 1999 i s-a conferit din partea Statului Român Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce.
Noiembrie 2000 i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al municipiilor Galaţi şi Brăila.
La 7 noiembrie 2000 i s-a conferit titlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii Catolice din Lublin-Polonia.
La 7 octombrie 2001 i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Petroşani.
La 7 octombrie 2001 i s-a conferit tiltlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Petroşani.
La 12 octombrie 2001 i s-a conferit tiltlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii Dunărea de Jos-Galaţi.
La 27 martie 2002 i s-a conferit Medalia Jubiliară a Fundaţiei Gojdu.
La 11 decembrie 2002 i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al Judeţului Hunedoara
La 11 decembrie 2002 i s-a conferit Diploma de Recunoştinţă a Prefecturii Mun. Bucureşti.
La 15 ianuarie 2003 i s-a conferit Diploma de Excelenţă şi Medalia Jubiliară emise de Consiliul Judeţean Ilfov, prilejuite de aniversarea naşterii poetului Mihai Eminescu.
La 24 februarie 2003 i s-a conferit Medalia Anului 2002 de către Asociaţia George C. Marshall-România “pentru modul în care a susţinut integrarea euro-atlantică a României”.
La 27 martie 2003 i s-a conferit Diploma Star of Romania de către Forumul Dezvoltării Durabile România-Orizont 2002″ca recunoaştere a activităţii desfăşurate pentru susţinerea dezvoltării durabile a României”
La 30 mai 2003 i s-a conferit titlul academic de “Doctor Honoris Causa” Al Universităţii creştine Dimitrie Cantemir din Bucureşti:
La 9 septembrie 2003 i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Baia-Mare.
La 17 septembrie 2003 i s-a conferit Diploma de Excelenţă a Fundaţiei Dr. Wilhelm Fielderman pentru “contribuţia de excepţie la dezvoltarea relaţiilor de respect reciproc între români şi evrei”.
La 21 octombrie 2004 i s-a conferit titlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii “Ovidius” din Constanţa.
La 13 octombrie 2005 i s-a conferit titlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi:
|
Relaţiile cu Bisericile Ortodoxe surori
|
15-21 mai 2004 – La invitaţia Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, s-a desfăşurat vizita delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Prea Fericitul Patriarh Teoctist la Istanbul şi Capadocia.
15-21 octombrie 2004 – La invitaţia Prea Fericitului Patriarh Teoctist s-a desfăşurat cea de a şasea vizită în România a Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului.
A făcut parte sau a condus delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române la Ierusalim şi Constantinopol, Rusia, Bulgaria, Serbia, Armenia, Turcia, (Constantinopol şi Capadocia), India, Grecia etc.
Prea Fericitul Părinte Patriarh, alături de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, pe urmele Părinţilor Capadocieni (Turcia, mai 2004)
A primit la Patriarhia Română vizitele frăţeşti ale Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe.
Prea Fericitul Petros al VII-lea, Papa şi Patriarh al Alexandriei şi a toată Africa,
şi Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, la sfinţirea noii Catedrale din Baia Mare (septembrie 2003)
Prea Fericitul Anastasios, Arhiepiscopul Tiranei şi a toată Albania, şi Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, la mănăstirea Dealu (noiembrie 2003)
A făcut vizite canonice la Parohiile ortodoxe române din Austria, Germania, Suedia, Venezuela, Italia, Canada, Ungaria etc
Prea Fericitul Părinte Hristodulos, Arhiepiscopul Atenei şi a toată Elada,
şi Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, trecând în revistă Garda de Onoare,
cu prilejul vizitei Delegaţiei Bisericii Ortodoxe a Greciei în România (iunie 2003)
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist şi Prea Fericitul Sava, Mitropolitul Varşoviei şi a întregii Polonii, vizitând lagărul de exterminare de la Maidanek – Polonia (noiembrie 2000)
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist alături de Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe săvârşind Sfânta liturghie (Catdrala Sfântul Gheorghe din Constantinopol, 25 decembrie 2000) |
A luat parte la lucrările Instituţiilor Ecumenice, la Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi Conferinţa Bisericilor Europene, fiind ales în anul 1970 în Comitetul Consultativ al KEK.
A binecuvântat sau a fost prezent la Sesiunile de Dialog Teologic ale Bisericilor Ortodoxe cu Biserica Romano-Catolică, cu Vechii Catolici ai Uniunii de la Utrecht, cu Biserica Anglicană, cu Biserica Evanghelică din Germania, cu Federaţia Mondială Luterană, etc.
A făcut parte sau a condus delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române, în Armenia, Ungaria, Austria, Germania, Finlanda, Suedia, Elveţia, Venezuela, India, Vatican etc
7-9 mai 1999 – La invitaţia Patriarhului Teoctist s-a desfăşurat vizita istorică în România a Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul II (prima vizită a unui Papă într-o ţară majoritar ortodoxă).
|
7-14 octombrie 2002 – La invitaţia Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea s-a desfăşurat vizita unei delegaţii a Bisericii Ortodoxe conduse de Prea Fericitul Părinte Teoctist, la Vatican.
|
A iniţiat contacte şi relaţii cu personalităţi remarcabile ale lumii contemporane, cu şefi de state şi de guverne, întărind şi dezvoltând astfel relaţiile internaţionale ale Bisericii Ortodoxe Române.
27 octombrie 2006: Cuviosul Dimitrie cel Nou, ale cărui moşte sunt la Patriarhia Română
La Centrul de Îngrijire şi Asistenţă nr. 3 din Bucureşti
În mijlocul ostenitorilor Aşezământului social “Patriarhul Justinian Marina”,
Parohia Pajura
La Căminul de bătrâni nr. 3 din Bucureşti
Împreună cu bătrânii Centrului de Îngrijire şi Asistenţă nr. 1 – “Sfântul Vasile” din Bucureşti (7 februarie 2005)
Prea Fericitul Petros al VII-lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi a toată Africa, şi Prea Fericitul Părinte Teoctist în vizită la Memorialul Victimelor Comunismului şi ai Rezistenţei (Sighet, septembrie 2003)
La Mormântul Eroului Necunoscut din Varşovia – Polonia (5 noiembrie 2000)
Patriarhia Română – www.patriarhia.ro
Site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Române
%RELATEDPOSTS%
Postat: 25/02/2011 la 08:50 , Scris de admin.
Categoria: Patriarhii Romaniei.
Comentariu | Trackback