Motto: Mărturisesc acum că numai Dumnezeu ştie cu câtă dragoste şi iubire mi-am împlinit în viaţa mea din tinereţe şi până astăzi îndatoririle legate de Biserica noastră strămoşească

Repere biografice
1915, 7 februarie – a văzut lumina zilei în satul Tocileni, judeţul Botoşani, din părinţi agricultori Dumitru şi Marghioala Arăpaşu, ca al zecelea fiu din cei unsprezece copii ai acestora, primind la botez numele de Toader; 1921-1926 – a urmat şi absolvit şcoala primară din satul natal; 1928 – în Duminica Tomei a intrat ca frate la Schitul Sihăstria, şi apoi în Mănăstirea Vorona din Judeţul Botoşani; 1934, 14 septembrie – a fost repartizat la Seminarul Monahal în rândul fraţilor elevi, din Mănăstirea Neamţ; 1932 – a fost admis la Seminarul Monahal de la Mânăstirea Cernica-Bucureşti; 1940 – a obţinut Diploma de absolvire a Seminarului; 1940-1944 – a urmat cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti, în timpul studiilor locuind în căminul din Mănăstirea Antim şi în internatul teologic Radu-Vodă; 1945 – a obţinut Diploma de Licenţă în Teologie, primind calificativul “Magna cum laudae”, pentru lucrarea susţinută în cadrul catedrei de Liturgică, sub conducerea Preotului Prof. dr. Petre Vintilescu; 1946-1948 – a frecventat cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Iaşi; 1949 – a urmat cursurile pastorale preoţeşti;
Trepte ierarhice şi responsabilităţi 1935, 6 august – a depus voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa din Judeţul Neamţ, primind la călugărie numele de Teoctist 1937, 4 ianuarie – a fost hirotonit în treapta de ierodiacon. La recomandarea conducerii Mănăstirii Bistriţa, Mitropolitul Pimen al Moldovei a aprobat hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon; a fost hirotonit de Arhiereul Ilarion Băcăoanul, în biserica Precista din Roman, pe seama Mănăstirii Bistriţa 1943, 1 august – a fost numit diacon la Catedrala Patriarhiei din Bucureşti; 1945, 1 martie – a fost transferat, la cerere, în postul de preot la Catedrala Mitropoliei Moldovei din Iaşi 1945, 25 martie – a fost hirotonit ieromonarh de Valeriu Botoşeneanul (Moglan), Arhiereu Vicar al Mitropoliei Moldovei 1945-1950 – a îndeplinit succesiv funcţiile administrative: Mare Eclesiarh (Şef al Catedralei Mitropolitane), Exarh al mânăstirilor şi Vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor 1950, 28 februarie – a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Episcop Vicar al Patriarhiei, la propunerea Patriarhului Justinian, fiind examinat canonic de Comisia canonico-juridică a Sfântului Sinod, sub preşedenţia Mitropolitului Ardealului, Dr. Nicolae Bălan 1950, 5 martie – a fost hirotonit în treapta de arhiereu de către Patriarhul Justinian, înconjurat de Mitropolitul Firmilian al Olteniei şi de Episcopul Chesarie al Dunării de Jos-Galaţi, în Biserica Sfântul Spiridon-Nou din Bucureşti ÎN SLUJBA EVANGHELIEI ŞI A POPORULUI Cuvântare rostită de vrednicul întru pomenire, Patriarhul Justinian Marina, în biserica Sf. Spiridon-Nou, din Capitală, la 5 Martie 1950, cu prilejul hirotonirii întru Arhiereu a P.S. Teoctist Botoşăneanu. 1950-1954 – a funcţionat ca Rector la Institutul Teologic de grad Universitar din Bucureşti, având în acelaşi timp şi atribuţiile de Secretar al Sfîntului Sinod şi de Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor 1954-1962 – a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucureştilor 1962, 28 iulie – a fost ales Episcop al Eparhiei Aradului, Ienopelei şi Hălmagiului şi instalat la 16 septembrie 1963 – a fost propus episcop al românilor din Eprhia Ortodoxă Română din Statele Unite şi Canada decembrie 1969 -1970 – Sfântul Sinod i-a încredinţat suplinirea Episcopiei Oradiei 1973, 28 ianuarie – a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei 1977, 25 septembrie – a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei iulie 1980 – ianuarie 1982 – a fost delegat la Sfântul Sinod să suplinească Mitropolia Ardealului 1986, 9 noiembrie – a fost ales de către Măritul Colegiu Electoral Bisericesc, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române 1986, 19 noiembrie – a fost instalat potrivit rânduielilor, în Catedrala Patriarhală Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena de către Mitropoliţii ţării: Antonie al Transilvaniei, Nestor al Olteniei şi Nicolae al Banatului, în prezenţa membrilor Sfântului Sinod, a reprezentanţilor de Stat, a Patriarhilor Ierusalimului şi Bulgariei, a delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe Surori, a Vaticanului, a Bisericilor anglicane, Vechi-Catolice, Protestante din lume, a reprezentanţilor Consiliului Ecumenic al Bisericilor, a Conferinţei Bisericilor Europene, a Bisericilor şi Cultelor din România, a clerului şi a credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române din ţară si de peste hotare 1986 – 1990 – a condus şi Mitropolia Moldovei şi Sucevei, întrucât nu se obţinuse aprobarea de ocupare a scaunului rămas vacant După Revoluţia din decembrie 1989 inţelegând contestaţiile de ordin politic, în legătură cu demolarea unor biserici în Bucureşti de către regimul de dictatură, la şedinţa Sfântului Sinod din 10 ianuarie 1990 Patriarhul Teoctist a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăinţă. Primind cereri din toată ţara din partea credincioşilor, a clerului de la parohii şi mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum şi a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în şedinţa sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său. Dând ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist şi-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie 1986. Biserica, instituţie fundamentală în viaţa ţării, sub conducerea şi neobosita strădanie a Patriarhului Teoctist, îşi reia acum locul, rolul şi sarcinile cuvenite în societatea românească, după o perioadă de patru decenii de marginalizare şi îngrădiri.

Încă de la început, cel de-al cincilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a fost preocupat de împlinirea nevoilor spirituale ale credincioşilor. După 1989 asistenţa religioasă a fost prezentă oriunde a fost nevoie, pentru a mângâia suferinţa umană şi pentru a vesti cuvântul lui Dumnezeu, în spitale, în închisori sau în unităţi militare.

Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, rostind cuvânt de învăţătură credincioşilor
din comuna Rozavlea – Maramureş (septembrie 2003)

În cei peste şaizeci de ani de slujire a Bisericii – 54 ca episcop – şi pe o arie geografică cuprinzătoare de locuri şi de trepte ale slujirii bisericeşti, Patriarhul Teoctist a desfăşurat de la intrarea sa pe porţile mânăstirii şi cele ale Sf. Altar o activitate statornică de slujire liturgică, predicatorială, a scrisului bisericesc şi de gospodărire a instituţiilor şi eparhiilor încredinţate spre răspundere. A menţinut contactul direct cu credincioşii prin intermediul Pastoralelor adresate cu ocazia sărbătorilor Naşterii Domnului, Duminica Ortodoxiei şi a Învierii.

Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist în mijlocul credincioşilor ortodocşi din Canada
(Laval, 13 iulie 2002)

A promovat învăţământul religios după 1989, înfiinţând noi seminarii teologice, şcoli medii de cântăreţi bisericeşti, de pregătire a asistenţilor sociali, băieţi şi fete, de restauratori de monumente istorice şi a organizat obţinerea de burse în străinătate pentru studenţii dornici de studiu. În învăţământul general de toate gradele şi profilurile a fost introdus învăţământul religios.

Aspect din timpul sfinţirii noi clădiri a Seminarului Teologic “Nifon Mitropolitul” din Bucureşti (septembrie 2004)

Ca şi iniţiativele de mai sus, împreună cu Sfântul Sinod a înfiinţat eparhii noi, a reactivat mitropoliile şi episcopiile desfiinţate de dictatura comunistă, a întreprins demersurile pentru canonizarea unor sfinţi români, a reorganizat Biserica Română de peste hotare prin organizarea unor noi episcopii şi alegerea unui număr corespunzător de ierarhi dintre tinerii teologi cu studii în ţară şi în străinătate şi dintre cei care s-au distins prin cunoaşterea vieţii bisericeşti şi monahale.

Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, împreună cu responsabilii Ministerului Apărării Naţionale şi preoţi militari (Bucureşti, 1998)

Între 1982 până în 2006 a publicat peste 17 de volume de predici, cuvântări şi meditaţii, cu titlul general Pe treptele slujirii creştine şi un volum cu titlul Slujind Altarul străbun, care cuprind peste 7000 de pagini, cu aproximativ 1500 titluri
	Pe Treptele Slujirii Creştine, volumul XVIII – Cuprins Pe Treptele Slujirii Creştine, volumul XVII – Cuprins Pe Treptele Slujirii Creştine, volumul XVI – Cuprins Pe Treptele Slujirii Creştine, volumul XV – Cuprins Pe Treptele Slujirii Creştine, volumul XIV – Cuprins Pe Treptele Slujirii Creştine, volumul XIII – Cuprins Pe Treptele Slujirii Creştine, volumul XII – Cuprins

A iniţiat o bogată şi fructuoasă activitate culturală şi ştiinţifică, promovând permanent acţiuni care au contribuit la creşterea prestigiului Bisericii. În timpul acestei perioade, schimbul de reviste şi cărţi de specialitate cu cele similare din străinătate a sporit, organizându-se, totodată, Simpozioane şi Colocvii cu teme de actualitate şi de interes pentru viaţa Bisericii.

UMBLAŢI NEÎNCETAT ÎN ADEVĂR Editura Arhiepiscopiei Bucureştilor, 2004

A reorganizat şi promovat activitatea editorială bisericească. A publicat multe articole, predici, cuvântări şi studii care sunt cunoscute atât în ţară cât şi în străinătate.

Au fost retipărite, cu text diortosit, şi prefaţate de către Prea Fericirea Sa toate cărţile de slujbă, precum şi majoritatea manualelor de studiu pentru învăţământul teologic seminarial şi universitar.

A publicat monografiile:
– “Mitropolitul Iacob Putneanul”, cu o ediţie în limba engleză,
– “Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioşilor ortodocşi români”
– “Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc”

A editat în transliterare:
– “Dumnezeiască Liturghie” a Mitropolitului Dosoftei (1679), Iaşi, 1980.
– A tipărit ediţia jubiliară din 1988 a “Bibliei de la Bucureşti” (1688), şi s-a îngrijit de tipărirea Bibliei, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod (2002), redactată şi adnotată de I.P.S. Bartolomeu Anania.

A scris prefaţa multor cărţi şi monografii ale unor mănăstiri şi biserici din cadrul Patriarhiei Române.

Aspect din timpul lucrărilor festive ale Academiei Române dedicate lansării noii ediţii a Bibliei
(Academia Română, 2003)

Distincţii si decoraţii

I s-au conferit ordine bisericeşti de către Patriarhia Ecumenică, Patriarhiile Antiohiei, Ierusalimului, Moscovei, Serbiei şi de către Arhiepiscopiile Greciei, Ciprului, Cehoslovaciei, Finlandei etc. La 11 iulie 1991 i s-a acordat Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române pentru tipărirea în 1988 a ediţiei jubiliare a Bibliei de la Bucureşti (1688), fiind ales Membru de Onoare al Academiei Române, în anul 1999. La 2 iunie 1995 i s-a conferit titlul academic de” Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Oradea. La 25 octombrie 1995 i s-a conferit titlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Bucureşti. La 21 Mai 1999 i s-a conferit din partea Statului Român Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce. Noiembrie 2000 i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al municipiilor Galaţi şi Brăila. La 7 noiembrie 2000 i s-a conferit titlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii Catolice din Lublin-Polonia. La 7 octombrie 2001 i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Petroşani. La 7 octombrie 2001 i s-a conferit tiltlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Petroşani. La 12 octombrie 2001 i s-a conferit tiltlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii Dunărea de Jos-Galaţi. La 27 martie 2002 i s-a conferit Medalia Jubiliară a Fundaţiei Gojdu. La 11 decembrie 2002 i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al Judeţului Hunedoara La 11 decembrie 2002 i s-a conferit Diploma de Recunoştinţă a Prefecturii Mun. Bucureşti. La 15 ianuarie 2003 i s-a conferit Diploma de Excelenţă şi Medalia Jubiliară emise de Consiliul Judeţean Ilfov, prilejuite de aniversarea naşterii poetului Mihai Eminescu. La 24 februarie 2003 i s-a conferit Medalia Anului 2002 de către Asociaţia George C. Marshall-România “pentru modul în care a susţinut integrarea euro-atlantică a României”. La 27 martie 2003 i s-a conferit Diploma Star of Romania de către Forumul Dezvoltării Durabile România-Orizont 2002″ca recunoaştere a activităţii desfăşurate pentru susţinerea dezvoltării durabile a României” La 30 mai 2003 i s-a conferit titlul academic de “Doctor Honoris Causa” Al Universităţii creştine Dimitrie Cantemir din Bucureşti: La 9 septembrie 2003 i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Baia-Mare. La 17 septembrie 2003 i s-a conferit Diploma de Excelenţă a Fundaţiei Dr. Wilhelm Fielderman pentru “contribuţia de excepţie la dezvoltarea relaţiilor de respect reciproc între români şi evrei”. La 21 octombrie 2004 i s-a conferit titlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii “Ovidius” din Constanţa. La 13 octombrie 2005 i s-a conferit titlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi: