Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Luni incepe Postul Sfintelor Pasti

Duminica, 6 martie, este lasatul secului de branza pentru Postul Mare. In aceasta zi, credinciosii care si-au propus sa posteasca intreg postul pot consuma mancaruri de dulce (mai putin carne). Asta, pentru ca luni incepe Postul Mare al Pastelui. Despre post si semnificatia acestuia am vorbit cu IPS Justinian Chira, Arhiepiscopul Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului.

– Luni incepe Postul Mare al Pastelui. Ce semnificatie are si cum trebuie sa fim pregatiti pentru a-L primi in sufletele noastre pe Hristos Cel Inviat?

– Eu am spus candva despre post intr-o carte. Aceasta a fost intotdeauna bucuria mea sa stau de vorba cu Dumnezeu despre voi si sa stau de vorba cu voi despre Dumnezeu. Poruncile lui Dumnezeu sunt sfaturi pe care ni le da pentru a dobandi bogatia. Ca un parinte cu experienta care da sfaturi copiilor. Bogatia pe care vrea Dumnezeu sa o stim este sa biruim moartea, sa dobandim viata vesnica, sa nu pierdem raiul. Nu vrea sa trecem de la viata la suferinta vesnica. Avem tata pe pamant, dar si in Ceruri. Cum un tata are grija de copil, asa are si Dumnezeu grija de noi. Ne-a lasat

astfel sfaturi carora Dumnezeu le zice porunci. In Evanghelia dupa Matei, capitolul VI, vorbeste Iisus Hristos despre un cuvant< “Luati seama de faptele dreptatii voastre”. Ne punem toti intrebarea care sunt aceste fapte. Hristos ne arata care sunt aceste fapte. Sa fii milostiv. Fiecare om este ca un cersetor care are nevoie de ajutor si mila. Sa ne fie mila de fiecare om.

Ca omul are nevoie de mangaiere si de mila. Daca nu ai de unde da un leu la un sarac, o haina, atunci da-i inima ta. A doua porunca este rugaciunea. Nu trebuie sa ne laudam ca fariseii, ci in taina. Trebuie sa ne rugam mereu lui Dumnezeu. In incheiere, a treia porunca este postul.

– De unde vine postul?

– Postul este dat de Dumnezeu din Rai. Dumnezeu

i-a dat omului toata creatia si numai o sarcina. I-a aratat toti pomii din care poate gusta, spunandu-i insa ca numai din unul singur sa nu o faca. Din pomul vietii. Din toata gradina i-a cerut sa pastreze neatins acel pom pentru creatorul lumii. S-a facut neascultator si a incalcat vointa Domnului. Au urmat multe suferinte pentru omenire. De aici a pornit postul. Anumite zile le-a dat sa fie zile sfinte pentru post. Miercuri pentru ca l-a tradat Iuda pe Hristos. Postul a fost o porunca pe care a respectat-o Moise cand s-a urcat pe muntele Sinai, a respectat si postit 40 de zile si apoi a stat de vorba Dumnezeu cu el. A postit 40 de zile proorocul Ilie, iar apoi Mantuitorul. A ramas pentru noi postul pentru ca gresim cu fapta, cu privirea cu gandul. Trebuie sa fim vrednici sa ne bucuram de Sfintele Pasti. Noi facem un dar lui Dumnezeu si dobandim mila pentru toate pacatele noastre. Sa ne incredem in Dumnezeu si sa nu ne plangem mereu. Avem mai multe motive sa ne bucuram. Avem o familie, copilasi, o tara frumoasa, sanatate, minte si multe alte daruri date de Dumnezeu. Trebuie sa ne usuram sufletul prin post. Pentru aceasta ne pregatim acum.

In aceste zile noi ne vindecam de ranile trupului si sufletului si ne usuram constiinta. Am indeplinit astfel o porunca pe care a incalcat-o Adam.

– Cum trebuie sa posteasca un adevarat crestin?

– Nu trebuie sa ne gandim numai la mancare si bautura. Trebuie sa ne schimbam si sa ne marturisim pacatele. Sa ne schimbam gandurile si faptele noastre. Sa ne schimbam Metanoia. Sa ne pocaim prin a ne schimba firea, apucaturile noastre pamantesti. Sa luptam pentru aceasta innoire. Sa fim cumpatati la mancare, bauturi, sa ne infranam, sa ne curatam si purificam. Aceasta sunt placute lui Dumnezeu. In aceste 40 de zile fiecare barbat trebuie sa fie suveran si stapan pe toate pornirile animalice. Sa avem ganduri curate, sa-i iertam pe cei care ne-au suparat. In zona noasta avem patru timpuri foarte placute pe care Dumnezeu le respecta. Asa dupa cum natura respecta planul lui Dumnezeu, asa sa respectam si noi poruncile. Asa dupa cum a programat Dumnezeu ca dupa iarna sa vina primavara cu bucurii, apoi vara calduroasa si toamna cu roadele ei, cu melancoliile si frumusetile ei. Iarna ne odihneste si vine cu sarbatorile de iarna. Toate vin la timpul lor. Asa si legile aceste sfinte. Zile de post stabilite de Dumnezeu. Zilele de post, iar apoi slobozenia, cand omul are posibilitatea sa se bucure si cu trupul si cu sufletul. Si cel mai modest om trebuie sa onoreze pe Hristos cu un ou rosu, carne de miel, vin etc. Cand vin zilele de post acestea trebuie respectate. Zile de dezlegare, zilele de bucurie, zilele de post, zilele de pocainta si indreptare a pacatelor noastre. Mai mult ca oricand, in Post omul tine legatura cu Dumnezeu. Cu burta plina nu poti vorbi bine de Dumnezeu. Cu burta plina este greu sa stai de vorba cu Dumnezeu. Burta te trage in jos, nu te ajuta sa te ridici.

– Acum este mai usor

sa postesti ca in trecut. Atunci, credinciosii posteau cu “mazare frecata”, cartofi si varza, iar acum au la indemana tot felul de preparate si mancaruri de post. Cum vedeti aceasta situatie?

– Astfel de mancaruri sunt o descoperire miraculoasa si au la baza soia. Acum nu este asa greu sa tii postul cu astfel de produse, asa-zise de post. Insa trebuie sa le mananci cu randuiala. Sa fii cumpatat ca altfel nu e post. Adica sa fii cu masura in zilele acestea. Postul te ajuta foarte mult pentru ca te face sa-ti respecti libertatea ta de om. Cel ce spune ca nu poate posti fara friptura sau fara ou este un rob al pantecelui si nu este un om liber de placeri daca

nu-si poate stapani gura.

– Cum trebuie sa se comporte in societate credinciosii care postesc?

– Cand postesti, spala fata ta si unge parul tau, sa nu stai posomorat, pentru ca este fatarnicie. Postul este ca o zi de praznic, este o sarbatoare. Pentru mine, cand vine postul este un motiv de bucurie si nu mi se pare ca fac ceva in plus. Fac ceea ce este normal. Nu facem ceva in plus, ci ceea ce suntem datori sa facem. Nu ne putem bate in piept ca fariseii ca postim. Trebuie sa fim la fel de veseli ca si cand stam la masa la

un praznic frumos. Atunci Dumnezeu iti rasplateste jertfa ta. Sa fii milostiv, ceea ce nu inseamna pur si simplu sa ajuti cu bani pe cineva. Ci sa-ti fie draga viata, sa nu-l osandesti. Sa nu batjocorim trupul cu tot felul de bunatati, pofte si placeri care niciodata nu-ti aduc nici bucurii, nici sanatate. Amin.

Cuvintele Parintelui

Altarul – Pentru mine tot pamantul, intreg universul este un altar, un locas al lui Dumnezeu si toti oamenii impreuna cu toti ingerii sunt preotii Dumnezeului Celui Prea Inalt.

Biserica – Nu este intemeiata pe umbre, ci pe stanca cea tare, pe piatra care este divinitatea lui Iisus Hristos.

Calea – Sa nu faci, sa nu spui, sa nu gandesti decat ceea ce crezi, ceea ce traiesti. Sa fii ceea ce esti, acesta este drumul, drumul marilor realizari.

Copilul – Nasterea fiecarui copil este o mare minune. Ingerii se bucura si preamaresc pe Dumnezeu cand se da viata unei noi fapturi omenesti, sporindu-se, prin aceasta, lumina in Univers si risipindu-se pustiul si intunericul, pe care vrajmasul lui Dumnezeu incearca sa le reverse pe pamant.

Desfraul – Cea mai distrugatoare patima pentru neamul omenesc este desfraul care vestejeste inainte de vreme atatea suflete tinere, intuneca atatea minti, ruineaza atatea familii, face sa se verse atatea lacrimi si osandeste la nerodire atatea fiinte…

Dragostea – Cu inima suntem pretutindeni, alaturi de fratii mei buni, oamenii. Cel mai fericit dar de la Dumnezeu este dragostea. Cand iubesti, nu te intereseaza daca esti sarac, ca n-ai ce manca.

Inima – Un colt de natura, un crampei de cer, un amurg sau niste zori vor inalta, vor face sa tresare veac de veac inima omeneasca.

Ispita, sigur ca-i mare. Desigur ca e greu ca in bataia tuturor ispitelor pamantului, tu sa ramai, totusi, pe verticala. Dar daca nu o faci, culegi consecintele!

Iubirea duhovniceasca, dumnezeiasca dragoste, nu-i amor si nici placere lumeasca, ci este pisc spre care ne indeamna sa privim, sa ravnim, toate Scripturile. Iubirea este izvorul vietii. Iar iubire nu exista fara credinta in Dumnezeu.

Linistea – singura noastra bogatie ce putem sa o oferim celor prea dragi, se vrea neincetat gustata. In aceasta, in a fi gustata sta,

mi se pare, insasi ratiunea linistii. Daca as putea,

intr-o imbratisare imensa i-as cuprinde pe toti zbuciumatii vietii, aducandu-i la sanul de mama al linistii.

Lumea de azi – Toata aceasta sete dupa avere, dupa bogatie, toata aceasta foame si talharie, toate acestea sunt “firesti” dupa atata robie si saracie prin care am trecut… Insa ele nu sunt de durata. Toate relele acestea sunt ca spuma marii. Si deasupra marii pluteste uneori o spuma murdara si urata. Dar nu aceasta e viata in realitate. Viata e ceva mai adanca, acolo unde apa este curata si linistita. In tara bantuie un duh rau< bantuie coruptia, desfraul, betia si, mai rea decat toate – nepasarea. Toate aceste duhuri rele trebuie alungate din tara noastra, din viata noastra, din inima noastra. Cu rugaciune si cu post, duhurile rele pot fi infrante, ne spune Mantuitorul.

Mama – O mama buna isi creste copilul in cantec sfant si in rugaciune. Acestea sunt primele daruri pe care o mama, o femeie crestina, le poate face copilului ei. Mama si copilul sunt doua fiinte care nu pot fi despartite.

Mortii nostri – Un om dupa ce pleaca din lumea aceasta, poate cere ingaduinta de la Dumnezeu sa se intoarca pe pamant ca sa-i vada pe cei pe care i-a iubit sau iubeste. De aceea, intotdeuna sunt cu noi si mosii si stramosii nostri. Nu suntem lasati singuri, de izbeliste.

Rugati-va mereu pentru cei raposati. Nu poate nimeni sa-si inchipuie cat de mult asteapta cei morti sa ne rugam pentru ei. Cei ce au fost in puscarie stiu cat de mult asteptau sa primeasca o veste, sa primeasca un ajutor de la cei liberi> tot astfel asteapta si cei pecati din lumea aceasta sa primeasca mangaiere de la noi.

Nefericirea – Incepe atunci cand nu mai iubim nimic si pe nimeni. Atunci incepe iadul.

Nelinistea – Toata suflarea omeneasca traieste intr-o stare de asteptare, intr-o stare de neliniste pe care o atribuim adesea cauzelor politice, cauzelor fizice, dar nu acestea sunt adevaratele cauze. Adevarata cauza este vocea din eternitate care se indreapta catre om. Oare animalul isi pune intrebari? Isi pune intrebari numai omul care are un suflet<

“Ce-i cu mine? Nu-mi lipseste nimic, dar de ce sunt asa de nelinistit? Ceva ma framanta, fierbe in mine”. Este vocea lui Dumnezeu care isi cheama creatura. Este acest dor al lui Dumnezeu dupa noi.

Omul – Oricat ar fi de cazut el, omul, este vrednic de cinstea cea mai inalta pentru ca este cea mai minunata creatura a lui Dumnezeu si aceasta are importanta, iar nu neputintele lui. Omul inca nu

s-a descoperit pe sine. Pe harta cunoasterii au o imensa pata alba, sta in fata omului fiinta sa. Fiecare om merita reconostinta noastra fiindca ne lumineaza viata prin prezenta lui, prin faptul ca traieste alaturi de noi, el alunga din lume pustiul, nefiinta, intunericul, iar acest lucru este cel mai important. Cum ar fi viata noastra daca am fi singuri, daca langa noi nu ar fi faptura lui Dumnezeu, in fruntea careia se afla omul. Pe om trebuie sa-l privesti cu cel mai inalt respect, dar si cu adanca compasiune, cu incredere, dar si cu prudenta, ca pe un copil ce e in stare oricand de cele mai senise dragalasenii, insa si de greseli ireparabile. Cand

ma uit pe strada la un om, imtotdeuna am un sentiment de ingrijorare. Oare omul acesta are ce manca? Oare omul acesta are cu ce se imbraca? Oare oamenii acestia au cum sa-si rezolve problemele? Pentru mine, omul nu este un semn de intrebare, ci unul de exclamare care confirma existenta Creatorului. Noi insine suntem argumentul existentei lui Dumnezeu.

Pacatul – Pacatul lui Adam a facut din fiecare suflet o pestera. In niste prapastii intunecate urla slugile iadului care incearca sa incurajeze faradelegea, desfraul, pacatul. Pe anumite unde, prin unele programe, prin unele

pagini, Satana, cu insistenta, incearca sa ni se strecoare in suflet, in gand, in inima si in viata, noua si copiilor nostri. O lupta, un razboi urias a pornit Satana pe Pamant impotriva lui Hristos.

Patimile – Toate patimile sunt ca niste pietre grele care nu-l lasa pe om sa se ridice, sa se inalte, sa se apropie de Dumnezeu.

Poetul – Aceasta este chemarea poetului marturisita de profetul de pe malul Iordanului, care spunea< “Eu sunt glasul celui ce striga in pustie. Drepte faceti cararile Domnului”. Poetul trebuie sa vorbeasca pietrelor si pietrele sa se insufleteasca. Poetul trebuie sa vorbeasca pustiului si pustiul sa se umple de viata.

Poezia – Acest rod al inimii omenesti este ca sangele martirilor de sfant si de pretios pentru ca este rodul unor chinuri pe care numai eroii, martirii si sfintii le-au gustat. Poetul exprima cel mai curat, cel mai adanc si mai inalt din ceea ce are omul luminat in el. O strofa de poezie face de multe ori mai mult decat un tratat intreg de filozofie. Asa dupa cum ingerii se exprima sau mai bine spus limba lor este muzica, tot asa pentru oameni poezia  este limba lor adevarata.

Poruncile – Poruncile lui Dumnezeu nu sunt impotriva vietii, toate sunt pentru viata.

Postul – Pentru un crestin dreptcredincios, zilele de post nu sunt zile de tristete sau de chin, ci zilele curate si senine. Prin post si rugaciune il biruim pe Satana si pornirile cele animalice ale trupului, biruim placerile cele necurate si mandria lumii> ne imblanzim firea care este mereu nemultumita si razvratita… Post nu inseamna numai schimbarea unor mancaruri, ci si o innoire, o schimbare a vietii, a gandurilor, a faptelor. Legea postului, legea cumpatarii si a infranarii este din Rai si, de aceea, spre Rai nu ne putem ridica decat respectand aceasta lege. Postul este cea mai sfanta si mai puternica arma impotriva diavolului si o jertfa curata, binecuvantata si placuta lui Dumnezeu.

Postul este un act de smerenie. Rugaciunea are la baza smerenia.  Cand spui Tatal Nostru este un act de smerenie. Modestia este temelia tuturor virtutilor. Smerenia crestina este intotdeuna plina de demnitate. Ea nu-l umileste, nu-l micsoreaza, nu-l injoseste pe om, ci, dimpotriva, il umple de forta, ii da tarie sa intampine cu fruntea senina, ignoranta trufasa, rautatea ingamfata.

Puritatea – Fii curat inseamna mult. Inseamna totul pentru un om. Inseamna un salt din animalitate in sublim. Inseamna o iesire din prozaic in plina poezie, in senin. Inseamna o apoteozare a noastra. Inseamna o transmutare in divin. Fii curat, nu inseamna insa o claustrare, o renuntare la viata obisnuita, ci o intrebuintare a tuturor darurilor date de Dumnezeu omului cu randuiala, cu rost, cu intelepciune.

Responsabilitatea – Fiecare cuvant pe care il trimiti in lume va zidi sau va darama. Va inalta piscuri de lumina sau va face sa se deschida prapastii de intuneric. Va starni binecuvantari sau blesteme infricosatoare. Pentru cei in suferinta sa ne rugam, pe cei flamanzi si goi sa-i ajutam. Pentru cei cazuti in mari pacate si in alte rataciri intunecate, sa-L rugam pe Dumnezeu sa-i ierte, sa-i lumineze sa-i trezesca, sa-i aduca pe calea cea dreapta a credintei, a dragostei si a sperantei< Pacatul cel mare care domneste astazi este ca lumea nu-l cunoaste pe Iisus Hristos. Toata lumea crestina si necrestina a auzit de Iisus Hristos, dar prea putini il cunosc. De aici izvorasc toate relele, toate suferintele de pe pamant. Greseala poate fi aceeasi si la unul si la altul. Dar vina este diferita.

Rugaciunea credinciosului nu este un act de neputinta, ci de negraita maretie.

Singuratatea – Pentru cei ce au credinta in Dumnezeu nu exista singuratate! Singuratatea este un infern, un Iad, pentru cei ce nu il au pe Dumnezeu.

Sufletul – Nu exista cineva, oricat de necredincios ar fi, sa nu aiba suflet. Orice faptura omeneasca are suflet. Ca se-nchina la dobitoace, ca se-nchina la bolovani, chiar si aceasta inchinare dovedeste ca in om exista un element care aspira spre ceva divin… Fiecare suflet este o casa a lui Dumnezeu.

Solidaritatea – Minunat lucru este solidaritatea umana. Daca ar putea omul sa se dezrobeasca, sa se izbaveasca de insingurarea de care se vede mereu cuprins, sa-si sincronizeze bataile inimii intr-un singur ritm, prin aceasta ar influenta stelele, ar depasi stelele, ar umple Universul de cea mai curata simfonie.

Lasati un raspuns