Mărturisitorii – Modelul Sfântului Nectarie
Un nou episod din cartea “Mărturisitorii”. Teologul Danion Vasile povesteşte câteva dintre minunile Sfinţilor Închisorilor pe care le-a trăit personal.
După ce am terminat conferinţele din Postul Paştilor, i-am lăsat racla părintelui Mihail Popescu, de la biserica de la Spitalul Judeţean din Piatra Neamţ.
M-am gândit aşa: „Dacă Dumnezeu a rânduit ca el să vină seara cu părintele Ioan de la Rarău şi să se închine, poate că este bine ca racla să stea la el, la biserică, o vreme, poate va mai da Dumnezeu un semn spre lauda noilor mucenici.”
Într-adevăr, nu după multă vreme, trecând să iau racla pentru a o duce la alte biserici, părintele Mihail a mărturisit că a fost martorul unei minuni. Mergând cu racla la o femeie în vârstă, bolnavă, pentru a se închina, pe bucata de craniu apăruse mir. Nu era toată bucata de craniu cu mir, ci doar o mică parte. Părintele a luat cu un beţişor puţin mir şi l-a şters de o bucată de hârtie, pe care a pus-o în racla cu sfintele moaşte la închinare în biserică. A scris pe hârtie că acel semn de mir este izvorât din moaştele noilor mucenici, şi hârtia a pus-o chiar lângă racla cu pricina.
După aceea, racla cu sfintele moaşte a fost pusă spre închinare în multe alte biserici şi mănăstiri, şi în ţara noastră şi în afara ei. Chiar în luna aprilie 2009, în prima zi de Paşti, părintele Gheorghe Aniţulesei de la Rădăuţi a dus racla la el la biserică, pentru că acolo este hramul Învierea Domnului. Atunci s-a întâmplat o altă minune. Deşi multă vreme în biserică se afla o parte din moaştele Cuviosului Vichentie Mălău, au izvorât mir tocmai când au fost puse lângă ele moaştele noilor mucenici, tocmai pentru a arăta oamenilor că sfinţii împreună-lucrează în Împărăţia lui Dumnezeu.
După câteva luni, racla a fost dusă la o mănăstire de maici, unde a stat cam două săptămâni. Într-o zi, părintele ieromonah S., care slujea Sfânta Liturghie, a simţit o puternică mireasmă. Deşi pe sfânta masă erau şi alte sfinte moaşte, ale unor sfinţi canonizaţi de Biserică, a observat că mireasma venea de la racla cu moaştele de la Aiud. Mai apoi le-a mărturisit maicilor: „Nu ştiam că moaştele din raclă erau ale noilor mărturisitori. La început m-am înfricoşat, căci nu mi s-a mai întâmplat niciodată aşa ceva. Mirosul venea în valuri, venea o pală de mireasmă care mă izbea. Mă simt nevrednic de o astfel de minune.” (Am fost rugat să nu menţionez nici numele mănăstirii, nici numele părintelui.) O întâmplare asemănătoare a trăit părintele Claudiu Diţă, când racla a fost pusă pentru câteva zile în altarul Bisericii Sfânta Cruce din Torino.
Trebuie menţionat faptul că au existat două tipuri de reacţii legate de minunea izvorârii de mir. Unii au crezut şi s-au bucurat, iar alţii au făcut tot felul de comentarii, privitoare la faptul că sunt „minuni la comandă”, deci ori ar fi şarlatanie ori, mai grav, înşelare drăcească.
(Un amănunt interesant este că un părinte din Mănăstirea Petru Vodă mi-a spus: „Când am auzit că au izvorât mir moaştele de la Aiud, pe care le ţinea părintele Hrisostom în mână, mi-am adus aminte că, în urmă cu câţiva ani, părintele Hrisostom avea anumite reţineri faţă de sfinţenia lor. Deci, dacă a fost chiar el de faţă, asta e o dovadă că nu a fost vreo scamatorie…” Mai apoi, un alt părinte mi-a spus aproape acelaşi lucru. Oricum, ştiu că părintele Hrisostom a fost foarte marcat de faptul că a spovedit un fost deţinut politic, şi spovedindu-l a înţeles că se află la mari măsuri duhovniceşti. Acea spovedanie l-a apropiat pe părinte de problema canonizării noilor mucenici.)
Ceea ce m-a mirat foarte tare a fost că, după ce sfintele moaşte au izvorât mir, când un preot a cerut o parte din ele ca binecuvântare, am văzut că, atunci când s-a ridicat bucata de craniu, sub ea a rămas, în ceară, o parte din moaşte. Adică bucata de os tare s-a desfăcut, ca o ceapă, şi o foiţă a rămas în raclă, în ceară. Atunci m-am gândit că sfântul mucenic vrea ca moaştele lui să fie împărţite în cât mai multe părţi. (Mi-am adus aminte de minunea cu moaştele Sfântului Nectarie din Eghina, al cărui trup a rămas neputrezit vreme de douăzeci de ani, după care a început să pară că se desface, după legile firii. Când o femeie s-a mâhnit din această pricină, Sfântul i s-a arătat în vis şi i-a spus: „Eu L-am rugat pe Dumnezeu ca moaştele mele să fie împărţite în întreaga lume”.)
Aşa a şi fost. Părintele Hrisostom luase o bucăţică mică, mică de tot, din sfintele moaşte. Din ele a dat aproape o firimitură unei familii din satul Petru Vodă. Pe 12 iunie 2009, din acea părticică de moaşte a izvorât mir, sfântul mucenic vrând să arate că importantă nu este mărimea sfintelor moaşte, ci evlavia cu care sunt cinstite. O altă părticică a ajuns în Italia, pentru a fi dusă unui preot. În cele din urmă, din rânduiala lui Dumnezeu, a rămas în casa unor creştini credincioşi, care nu aveau copii, deşi îşi doreau, fiind căsătoriţi cam de un an de zile. După câteva luni de rugăciuni către mucenic, femeia a rămas însărcinată. Unii ar putea spune că nu a fost aici nicio minune. Dar, datorită evlaviei cu care moaştele au fost cinstite, au făcut mai multe minuni, cea mai mare fiind vindecarea de cancer a mamei femeii respective. Avea cancer, trebuia să se opereze, dar a scăpat de operaţie după ce s-a închinat la sfintele moaşte. După această minune, şi ea şi soţul ei s-au apropiat de biserică.
