Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Ochiul curat sau postul vizual

Medicina confirma faptul ca vazul este simtul care ne aduce peste 90 % din informatiile necesare activitatii zilnice. Tot in acest sens, ni se spune in Sfanta Scriptura ca “Luminatorul trupului este ochiul tau. Cand ochiul tau este curat, atunci tot trupul tau e luminat; dar cand ochiul tau e rau, atunci si trupul tau e intunecat (Lc. 11; 34 ) Nu intamplator este folosit aici cuvantul “luminator” deoarece noi toti ne miscam in lumina, cunoastem prin intermediul luminii si fiecare dintre vietatile existente in natura traieste de pe urma luminii. In limba romana, cuvantul “lume” vine din latinescul “lumen“ care inseamna “lumina“.

Afirmam asadar ca lumea in care traim este o opera imensa de lumina. Lumina si lumea se dezvaluie mai adanc in relatie cu celelalte intelesuri ale termenului lumen, anume faclie, viata, lumina ochilor, ochi, vedere, deschizatura, claritate, podoaba, ornament! Lumea creata ni se infatiseaza astfel drept “fereastra” catre Dumnezeu ce sta  la baza cunoasterii naturale, prin intermediul contemplarii ratiunilor divine ale fapturilor. De aceea, Dumnezeu inainte de a vorbi omului prin Scripturi, a voit a vorbi acestuia mai intai prin intermediul creatiei Sale.

Insa prin pacat simturile omului au fost vatamate, lumea devenind opaca pentru el. Aceasta si-a pierdut transparenta, omul ramand alipit doar de suprafata sa superficiala. Deoarece acum “vedem ca prin ghicitura”, lumea a devenit pentru om prilej de ispita si pacat. De aceea, viata in lume presupune necesitatea pazei celor cinci simturi si a curatirii lor prin dobandirea Sfantului Duh. “Duhul Sfant unindu-Se cu mintea – spune Sfantul Antonie cel Mare – o invata sa tina intregul trup, din cap pana-n picioare, in ordine: ochii, pentru ca sa priveasca intru curatenie; urechile, pentru ca sa auda cu pace (…); limba, pentru ca sa nu graiasca decat de bine; mainile, ca ele sa se miste doar pentru a se inalta in rugaciune si a face fapte de milostenie (…); pantecele, pentru a pastra in limitele cuviintei obiceiul mancarii si al bauturii (…); picioarele, pentru ca ele sa mearga drept spre vointa lui Dumnezeu (…).

In acest fel, intregul trup se obisnuieste cu binele si se preschimba, supunandu-se puterii Duhului Sfant, in asa fel incat sfarseste prin a participa, oarecum, la acele proprietati ale trupului duhovnicesc pe care va trebui sa-l dobandeasca la invierea dreptilor.

Vederea fizica si cea duhovniceasca

Acest post al ochilor poate da roadele sale numai in Duhul Sfant. Harul Duhului Sfant pe care il primim in Biserica, face ca ochii nostri “sa priveasca neintinat” iar inima noastra “sa nu se hraneasca cu ganduri necurate”.

Numai conlucrand cu Dumnezeu putem dobandi vederea duhovniceasca. In acest sens, Parintii Bisericii ne spun ca rugaciunea neincetata si invatatura dumnezeiestii Scripturi deschid ochii duhovnicesti ai inimii, care Il vad pe Imparatul puterilor: atunci apare o mare bucurie, iar dorul de Dumnezeu se aprinde in suflet cu putere; atunci si trupul este deopotriva inaltat prin lucrarea Duhului, iar omul devine intru totul duhovnicesc.

Daca in cazul vederii fizice, aceasta este despartita de intelegere, vederea duhovniceasca nu poate fi separata de discernamantul duhovnicesc. Vederea duhovniceasca ca “simtire intelegatoare” o intalnim in Biserica, la acei parinti numiti “vazatori cu duhul”.

Lasati un raspuns