Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Sf. Mucenic Sava de la Buzău (12 Aprilie) – partea I

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Sfântul Sava de la Buzău este cunoscut şi sub numele de Sava Gotul. I s-a spus şi Gotul, pentru că în actul său martiric se arată că el era socotit «got de neam» (1), întrucât şi-a petrecut viaţa în Dacia stăpânită în acel timp de goţii migratori. Se ştie că scriitorii antici, referindu-se la populaţia autohtonă daco-romană, aveau obiceiul să menţioneze îndeosebi popoarele care deţineau puterea militară şi politică, şi nu pe băştinaşii supuşi. De aceea Dacia este «denumită uneori Gothia…, după populaţia migratoare dominantă» (2).

Sfântul Sava s-a născut pe la anul 334 ; cei ce l-au cunoscut spuneau că «încă din copilărie, spre nimic altceva nu s-a arătat râvnitor, decât numai spre evlavie faţă de Mântuitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos» (3). De aici se poate înţelege că părinţii lui erau creştini şi i-au insuflat acestuia credinţa cea adevărată. El trăia într-un sat din părţile Buzăului, nu departe de râul Mousaios (4).

În actul său martiric, alcătuit de un reprezentant al Bisericii din Gothia, din care făcea şi el parte, se arată că era «drept în credinţă, cucernic, gata spre toată ascultarea cea în dreptate, blând, simplu la cuvânt, dar nu în cunoştinţă, vorbind tuturor în chip paşnic despre adevăr, făcând să tacă pe idololatri, nesemeţindu-se, ci purtându-se cum se cuvine celor smeriţi, liniştiţi şi negrăbit la cuvânt şi foarte râvnitor la tot lucrul bun» (5).

Îndrumătorul său duhovnicesc era preotul Sansalas, slujitorul bisericii din satul respectiv, care avea legături cu Biserica din România, adică din Sciţia Mică (Dobrogea), unde, în vremuri de persecuţie, îşi găsea ocrotire şi sprijin sufletesc. De aici revenea între păstoriţii săi, aşa cum s-a întâmplat în primăvara anului 372, pentru a se împărtăşi împreună cu ei din bucuria prăznuirii învierii Domnului (6). În acelaşi timp, evlaviosul Sava era apropiat sufleteşte şi de preotul Gutticas, care păstorea într-o cetate apropiată şi la care se ducea adesea, în lipsa preotului, Sansalas, ca să se roage împreună în biserica lui (7). Prin aceşti slujitori şi prin legătura neîntreruptă cu poporul dreptcredincios, prin post şi rugăciune, tânărul Sava şi-a sporit evlavia, blândeţea, smerenia, iubirea de adevăr şi statornicia în credinţa ortodoxă.

După perioada de linişte şi libertate pentru creştini, adusă de Sfântul Constantin cel Mare, au urmat tulburările ereticilor arieni din timpul domniei fiului acestuia, Constanţius. Ele au dus la înrăutăţirea legăturilor dintre conducătorii romani şi aceia ai goţilor, dreptmăritorii creştini din Goţia (Dacia Carpatică) având de suferit prigoana goţilor păgâni şi eretici.

Mai târziu, pornind persecuţie împotriva creştinilor, goţii păgâni de sub conducerea lui Atanaric urmăreau să abată pe adevăraţii închinători ai lui Hristos de la dreapta credinţă, fiind socotiţi totodată «oamenii romanilor». Ca urmare, goţii impuneau creştinilor ruperea oricăror legături cu fraţii lor din România şi aducerea de jertfe idolilor. În asemenea încercare, unii păgâni binevoitori ofereau unor rude creştine, în faţa persecutorilor şi în public, «carne nejertfită în loc de carne adusă jertfă idolilor, spre a feri pe ai lor neîntinaţi şi a înşela pe prigonitori» (8). Printre cei care erau supuşi la această încercare se afla şi Sfântul Sava. Însă acesta, «simplu la cuvânt, dar nu în cunoştinţă», ferm în credinţa şi în poziţia sa, «nu numai că n-a mâncat din mâncărurile oprite, ci, mergând în mijlocul lor, a mărturisit tuturor, zicând: «Dacă cineva va mânca din cărnurile acelea, acesta nu poate să fie creştin». «Şi i-a oprit pe toţi, precizează în continuare actul martiric, să nu cadă în cursa diavolului. Din cauza aceasta, cei ce au născocit această înşelăciune l-au alungat din sat, apoi, după un timp oarecare, i-au îngăduit să se reîntoarcă» (9).

Punându-se din nou la cale o altă ispitire, aşa cum obişnuiau goţii, unii din locuitorii acelui sat care aduceau jertfe zeilor, voind să-l apere pe cel urmărit, erau gata să jure înaintea prigonitorului că în acel sat nu este nici un creştin. Dar, Sfântul Sava, curajos şi sincer, venind în mijlocul adunării, a zis: «Pentru mine să nu jure nimeni, căci sunt creştin». Atunci, în faţa persecutorului, locuitorii au jurat că, în satul lor, în afară de Sfântul Sava nu se află nici un alt creştin(10).

Conducătorul păgân, uimit de acest răspuns plin de curaj, a poruncit ca Sfântul Sava să fie adus în faţa lui. Atunci, prigonitorul a întrebat pe consătenii săi dacă acesta are vreo avere. Iar ei, răspunzând că «nu are nimic decât îmbrăcămintea», întunecatul păgân l-a dispreţuit zicând: «Un astfel de om nu poate nici să fie de folos, nici să vatăme» (11). Cu aceste cuvinte, el a poruncit să-l scoată afară din sat.

Între anii 369-372, sub Atanaric, persecuţia împotriva Bisericii lui Hristos este reluată şi, în acelaşi timp, înăsprită. Grabnica răspândire a creştinismului în Dacia Traiană, care slăbea şi chiar înlocuia cinstirea vechilor credinţe ale goţilor, a făcut ca aceştia să reia cu mai multă tărie persecuţia împotriva creştinilor dreptmăritori. În aceste împrejurări, în apropierea Sfintelor Paşti din 372, Sfântul Sava, ştiind că preotul său, Sansalas, era plecat din sat, s-a hotărât să meargă în parohia în care slujea Gutticas, pentru a prăznui învierea Domnului împreună. Şi, după cum citim în actul său martiric, «pe când mergea el pe cale, i s-a arătat un bărbat foarte mare şi luminos la înfăţişare, care i-a zis: «Întoarce-te şi mergi la preotul Sansalas», iar sfântul i-a răspuns că «Sansalas a plecat departe» (12). Într-adevăr, acesta plecase în România (Sciţia Mică) din pricina persecuţiei. Aici putea primi întărire şi mângâiere duhovnicească de la Bretanion, episcopul Tomisului, precum şi de la Iunius Soranus «preastrălucitul guvernator» al provinciei, compatriot şi rudă cu Sfântul Vasile cel Mare (13). În preajma Sfintelor Paşti, preotul Sansalas se reîntorsese fără ca Sfântul Sava să ştie, de aceea el stăruia să ajungă la preotul Gutticas. «Însă, nevoind el să se supună poruncii, deodată, deşi la ora aceea era timp senin, a apărut un noian nesfârşit de zăpadă pe faţa pământului, care astupa drumul şi nu-l lăsa să treacă mai departe. Atunci a înţeles el că voia lui Dumnezeu este cea care-l împiedică să meargă mai departe, poruncindu-i să se întoarcă la preotul Sansalas. Şi, binecuvântând pe Domnul, s-a întors. Văzând pe Sansalas, i-a istorisit şi lui şi multor altora vedenia pe care a avut-o pe cale» (14).

De acum încolo vor începe suferinţele, căci nici n-au trecut zilele Paştelui şi «în noaptea a treia după sărbătoare, Atharid, fiul dregătorului Rothesteu, a năvălit în satul acela cu o ceată de tâlhari şi, găsind pe preot dormind în casa lui, a pus să fie legat. De asemenea şi pe Sava, smulgându-l din pat l-au legat. Pe preot l-au aşezat într-o căruţă, iar pe Sava l-au dus gol cum se găsea. Şi i-au purtat prin văi împădurite pe care le arseseră de curând, prigonindu-i şi lovindu-i cu nuiele şi cu bice, arătând cruzime şi neîndurare faţă de slujitorii lui Dumnezeu» (15).

«Dar Dumnezeu, care revărsase harul Său asupra lui, ca oarecând asupra Sfântului Apostol Pavel, i-a mărit mai mult credinţa, l-a întărit în răbdare, după îndemnul descoperit oamenilor că «prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre» (Luca 21,19).

Şi făcându-se ziuă, Sfântul Sava, lăudându-se în Dumnezeu, zicea celor ce-l chinuiseră: «Oare nu m-aţi purtat voi prin locuri arse, printre ascuţişurile cioturilor, bătându-mă? Vedeţi, însă, dacă pe trupul meu am vânătăi de la rănile pe care mi le-aţi făcut!». Prigonitorii au văzut că într-adevăr pe trupul lui nu apărea nimic din cele ce-i făcuseră fără milă; de aceea, în înverşunarea lor, «luând o osie de căruţă şi punându-i-o pe umeri, i-au întins mâinile până la capetele ei»; apoi i-au legat şi de picioare o altă osie şi astfel, întins pe cele două osii, l-au aruncat şi l-au lăsat să zacă pe spate, la pământ, chinuindu-se aproape toată noaptea.

Între timp, pe când aceştia dormeau, o femeie care s-a sculat dis-de-dimineaţă pentru a pregăti bucatele celor din casa sa, s-a dus şi l-a dezlegat. Dar «el, deşi liber, a rămas pe loc fără teamă, ajutând femeii la lucrul ei. La ziuă, când nelegiuitul Atharid a aflat acestea, a poruncit să i se lege mâinile şi să fie atârnat de o grindă a casei» (16).

Nu mult după aceea, trimişii prigonitorilor au sosit din nou la preot şi la Sfântul Sava cu mâncăruri închinate idolilor, îndemnâdu-i, din porunca conducătorului, să mănânce din ele ca să scape de moarte. Dar Sfântul Sava i-a întrebat: «Cine este cel ce a trimis acestea?». Iar ei au spus : «Stăpânul Atharid». Atunci Sfântul a mărturisit fără teamă: «Unul singur este Stăpânul, Dumnezeu din ceruri. Iar Atharid este un nelegiuit blestemat. Şi aceste mâncăruri ale pierzării sunt necurate şi spurcate ca şi Atharid, cel ce le-a trimis» (17). Auzind acestea, unul din nelegiuiţii slujitori, luând un drug de fier, l-a aruncat cu ascuţişul în pieptul sfântului, zvâlindu-l cu atâta putere, încît cei de faţă credeau că Sfântul Sava va muri îndată. Dar el, învingând durerea provocată de vrăjmaş, prin puterea credinţei şi prin râvna evlaviei, a spus păgânului lipsit de minte: «Tu socoteşti acum că m-ai rănit cu drugul. Să ştii însă că aceasta m-a durut atât de mult încît parcă ai aruncat în mine cu un fir de lână» (18).

În faţa morţii care îl pândea din clipă în clipă, Sfântul Sava nu şi-a împuţinat credinţa, nu şi-a ostoit râvna statorniciei pe calea cea strâmtă şi cu chinuri şi nu şi-a împuţinat răbdarea. Şi aducându-şi aminte de cuvintele Izvorului vieţii veşnice: «Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul» (Matei 10, 28), el înfruntă cu tărie pe prigonitor. Şi aşa sfântul, întărit de Cel pe care Îl mărturisea cu atâta jertfelnicie, a îndurat toate suferinţele şi «nici n-a strigat, nici n-a gemut de durere şi nici nu s-a, văzut nici o urmă de rană pe trupul lui» (19).

Atharid, auzind că Sfântul Sava a înfruntat cu seninătate toate chinurile la care a fost supus şi că a rămas statornic în dreapta şi adevărata sa credinţă, lăsîndu-l pe preot legat, a poruncit să-l ducă pe sfânt ca să-l înece în râul Mousaios, astăzi numit Buzău.

Văzând că Atharid s-a străpuns pe sine însuşi cu moarte veşnică, iar lui i se pregăteşte viaţa cea pururea fiitoare, sfântul s-a adâncit în rugăciune şi în sfinte slavoslovii. Pe tot drumul acestor chinuri, el a mulţumit lui Dumnezeu, socotind că «pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi» (Romani 8, 18).

Iar când au ajuns la malul râului, cei ce-l ţineau s-au sfătuit între ei: «Hai să-l eliberăm pe acest nevinovat, căci de unde va şti aceasta Atharid?».

Dar fericitul Sava a zis către ei: «De ce vorbiţi deşertăciuni şi nu împliniţi ceea ce vi s-a poruncit? Eu văd ceea ce voi nu puteţi vedea. Iată, de faţă stau în slavă cei ce au venit să mă primească (îngerii)». Atunci au coborât în apă pe cel ce mulţumea şi preamărea pe Dumnezeu şi punându-i un lemn peste gât, l-au împins spre adânc. Săvârşindu-se astfel prin lemn şi apă, sfântul a păstrat curat semnul mântuirii, fiind în vârstă numai de 38 de ani. După ce l-au înecat, ucigaşii l-au scos din apă, l-au lăsat neîngropat şi au plecat. Nu s-a atins de el nici un fel de câine, nici vreo fiară sălbatică, ci trupul lui a fost ridicat de fraţi şi îngropat (20).

La cererea Sfântului Vasile cel Mare şi cu îngăduinţa Bisericii din Gothia, «preastrălucitul duce al Sciţiei», Iunius Soranus, trimite bărbaţi vrednici de încredere să ridice moaştele Mucenicului Sava şi să le ducă în Capadocia. În Epistola 164, scrisă probabil în anul 374, marele arhiepiscop confirmă primirea preţiosului dar, exprimându-şi nemărginita sa bucurie duhovnicească şi mărturisind că martiriul Sfântului Sava l-a făcut să vadă cu ochii minţii împrejurările şi locurile unde s-au petrecut cele scrise.

Aşadar, apropierea de Dumnezeu l-a făcut pe Sfântul Sava să fie blând şi răbdător faţă de toţi, gata la ascultarea cea bună şi împodobit cu smerenie creştină şi cu alte virtuţi. El era, după spusa Sfântului Apostol Pavel (Col. 3, 10), un om nou, transformat prin deplina cunoaştere, după chipul Celui ce l-a zidit. Traiul său zilnic era simplu, nu se îngrijea să strângă averi, ci se mulţumea numai cu agonisita necesară îmbrăcăminţii şi hranei. Era înfrânat în toate, feciorelnic, postind zilnic şi stăruind în rugăciune; nu se amesteca în ceea ce nu-i folosea şi îşi păstra în orice împrejurare credinţa dreaptă, lucrătoare prin dragoste (Gal. 5, 6). Ducea o neîntreruptă luptă pentru stăpânirea poftelor şi a pornirilor trupeşti, ca să ajungă om desăvârşit, numărându-se printre acei strămoşi ai noştri, care cinstesc trecutul îndepărtat al pământului românesc. Astfel, din copilărie până la vârsta de 38 de ani, şi-a întărit credinţa pe care a apărat-o cu mare curaj până la sacrificiul suprem, înfruntând astfel pe prigonitorii lui şi strălucind ca o lumină în mijlocul poporului.

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău nu încetează să ne împărtăşească şi nouă din darurile primite de la Dumnezeu, ajutându-ne să ducem o viaţă vrednică de cinstirea lui şi de înaintaşii noştri în credinţă şi în fapte creştineşti.

EPIFANIE
Episcopul Buzăului

1. H. Mihăescu şi V. Popescu, Acta Sanctorum, în Fontes historiae daco-romanae, vol. II, Bucureşti, 1970, p. 711.
2. Pr. Prof. Ion G. Coman, Elemente de continuitate spirituală geto-daco-romană şi creştină în regiunea râului Mousaios-Buzău, după mărturii patristice şi arheologice, în vol. Spiritualitate şi istorie la Întorsura Carpaţilor, vol. I, Buzău, 1983, p. 239.
3. Martiriul Sf. Sava Gotul (+ 12 aprilie 372), în Actele martirice, Bucureşti, 1982, p. 319 ş.u.
4. Numele daco-tracic al Buzăului de astăzi, Dimitrie Ionescu, Istoria oraşului Buzău, Bucureşti, 1979, p. 35-39.
5. Martiriul Sf. Sava Gotul, cap. II, 1
6. Ibidem, cap. IV, 1-4.
7. Ibidem, cap. IV, 2.
8. Ibidem, cap. III, 1.
9. Ibidem, cap. III, 2.
10. Ibidem.
11. Ibidem, cap. III, 5.
12. Ibidem, cap. IV, 1.
13. Pr. Prof. V. Gh. Sibiescu, Legăturile Sfântului Vasile cel Mare cu Scythia-Minor (Dobrogea), în «Ortodoxia», XXXI (1979), nr. 1, p. 148-149.
14. Martiriul Sfântului Sava Gotul, cap. IV, 3-4.
15. Ibidem, cap. IV, 5.
16. Ibidem, cap. V, 2-3.
17. Ibidem, cap. VI, 1-3.
18. Ibidem, cap. VI, 4-5.
19. Ibidem, cap VI, 6
20. Ibidem, cap. VIII, 1.

SLUJBA SFÂNTULUI MARE MUCENIC SAVA DE LA BUZĂU

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am… se pun stihirile pe 4, glas 1:

Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Veniţi acum, credincioşilor, să lăudăm cântând pe preamăritul Sava, apărătorul credinţei, pe cel ce strălucit a mărturisit înaintea păgânilor şi pe pământul românesc dreapta credinţă a predicat, iar acum lui Hristos se roagă pentru noi (de 2 ori).

Mijlocitor către Domnul am câştigat noi toţi pe Mucenicul Sava, de chinuri purtătorul, că sângele vărsat pentru Dumnezeu a sfinţit pământul nostru şi, înecat fiind de păgâni cu lemnul, pe Cel răstignit pe lemn îl roagă pentru noi.

Păzitor al credinţei te-ai arătat atunci când te sileau să guşti cele oprite, dar toată tirania păgânilor defăimând, pe Hristos L-ai mărturisit şi întăreai prin cuvinte pe fraţii tăi întru poruncile Mântuitorului.

Slavă…, glas 5:

Adusu-te-ai lui Dumnezeu jertfă prea bine primită, Mare Mucenice Sava, mărturisind pe Hristos înaintea păgânilor; şi ca o stea te-ai arătat pe tăria Bisericii, ruşinând pe cei ce slujeau stelelor. Pentru aceasta, roagă-te, de Dumnezeu fericite, să ne mântuim noi toţi, cei ce cu credinţă serbăm sfântă pomenirea ta.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izbăvitoare tare celor ce nădăjduiesc întru tine, îndreptează-ne pe noi la liniştea cea lină a dumnezeieştii voiri, rugând pe Hristos Dumnezeu, împreună cu Mucenicul Sava, să se mântuiască sufletele noastre.

La Stihoavnă, stihirile, glas 3:

Mucenice Sfinte Sava, cel ce ai strălucit cu tăria credinţei tale, întăreşte-ne şi pe noi pe piatra credinţei, ca să păzim fără strămutare dogmele părinteşti.

Stih: Prin sfinţii care sunt de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii.

Precum cel ce te-ai adus jertfă bine-primită lui Dumnezeu, jertfa noastră de laudă primind-o, roagă pe Milostivul Dumnezeu să păzească sfântă Biserica Sa de toată vătămarea şi nevoia.

Stih: Cântaţi Domnului toţi cuvioşii Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.

Neîntrecutule cântăreţ al învierii lui Hristos, cel ce dar ai primit de la Dumnezeu, întăreşte-ne pe noi spre slujba Bisericii noastre dreptslăvitoare, cerând pace şi milă pentru sufletele noastre.

Slavă…, glas 6:

Veniţi toţi credincioşii, cu nădejde să alergăm la Biserica cinstitului propovăduitor al lui Hristos, strigându-i din adâncul sufletelor: Roagă-te neîncetat, Sfinte Mucenice Sava, pentru pacea Bisericii şi pentru mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum…, acelaşi glas:

Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm: Mijloceşte, Stăpână, împreună cu Mucenicul Sava, să se mântuiască sufletele noastre.

Tropar, glas 4:

Astăzi, duhovniceşte prăznuieşte Biserica dreptcredincioşilor români şi cu bucurie strigă: Veniţi, iubitorilor de mucenici, să serbăm pomenirea cea de peste an a luptelor Mucenicului Sava! Că acesta dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat şi bine primit, prin mucenicie. Iar acum se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă…, alt tropar, glas 3:

Purtătorule de chinuri Sava, cela ce în apă ai fost omorât de către goţii păgâni, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Şi acum…, al Născătoarei – Învierii, acelaşi glas:

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului omenesc, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, căci cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru prin Cruce luând patima, ne-a mântuit pe noi din stricăciune, ca un iubitor de oameni.

LA VECERNIA MARE

La Doamne strigat-am…, se pun stihirile pe 8, glas 8:
Podobie: Ce vă vom numi …

Cum te vom numi pe tine, Sfinte Sava? Mucenic, că pe Hristos L-ai mărturisit; nevoitor, că ai supus trupul duhului; râvnitor, că n-ai fugit de mucenicie; stâlp al Bisericii, că ai învăţat pe creştini să nu se lepede de credinţă; multe sunt numele virtuţilor tale, dar mai multe darurile; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre (de 2 ori).

Cum te vom chema pe tine, Sfinte Sava? Alăută însufleţită, fiindcă ai cântat lui Dumnezeu; mijlocitor, că ai câştigat îndrăzneală către Hristos; lăcaş al Duhului şi apărător al creştinătăţii; predicator iscusit al dogmelor; roagă-te neîncetat, Mucenice preamărite, pentru pacea Bisericii si pentru mântuirea sufletelor noastre (de 2 ori).

Veniţi să cinstim pe Mucenicul Sava, pe cel ce s-a arătat purtător de chinuri preamărit, pe cel ce a răbdat zdrobirea trupului, pe cel ce a suferit bicele şi toată chinuirea spre bucurie o a socotit, că ştiind făgăduinţa cea nemincinoasă a Stăpânului tuturor, pentru Dânsul punând viaţa cea de aici, pe cea de veci o a dobândit.

Alte stihiri, glas 8:
Podobie: O, preaslăvită minune…

O, preaslăvită serbare a Sfântului Mucenic de bucurie ne umple astăzi, că sfinţeşte inimile şi sufletele noastre şi îndreptează dorinţele cugetului nostru spre cele nemateriale, prin privirea vieţii sale, cea împodobită cu virtuţi şi fapte dumnezeieşti.

O, îndelungă răbdarea Mucenicului Sava, cel ce s-a arătat slujitor al Bisericii lui Hristos; că a biruit păgânătatea vrăjmaşilor, cu puterea credinţei, şi răbdarea chinuiri, cu dragostea lui Hristos, pe Care îl roagă acum pentru sufletele noastre.

Bucură-te, Mucenice preamărite, apărătorule al Ortodoxiei, care adăpi totdeauna cu vinul umilinţei sufletele celor ce te prăznuiesc; bucură-te, slugă înţeleaptă, care ai înmulţit talantul cel dat ţie, şi bunule neguţător duhovnicesc, care ţi-ai agonisit nejefuită comoară în ceruri şi, punându-ţi viaţa pentru Hristos, cununa slavei ai dobândit.

Slavă…, glas 5:

Să trâmbiţăm cu trâmbiţa de cântări, să săltăm în cele de praznic şi să dănţuim, bucurându-ne de prăznuirea cea de peste an a purtătorului de chinuri Mucenic; preoţii şi monahii, cu tot poporul, să laude pe robul cel ales al Împăratului tuturor, pe cel ce cu întrarmarea dumnezeiescului Duh a biruit pe tiranii cei păgâni şi a surpat îndrăznirile lui Veliar; păstorii şi învăţătorii să laude pe îndreptătorul şi învăţătorul, pe cel ce a întărit poporul în ortodoxie; pe cel curat în dogme; pe cel mult pătimitor; pe cel lăudat de Marele Vasilie, pe coroana cea scumpă a ţării noastre şi pe marele ajutător, lăudându-l toţi, să zicem: Prealăudate Sava, mărturisitorule al lui Hristos, sârguieşte şi ne scoate pe noi dintru aceste nevoi şi mântuieşte pe poporul tău, cu rugăciunile tale.

Şi acum…, stihira praznicului sau
Dogmatica glasului 5:

În Marea Roşie, chipul Miresei celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând. Acolo Moise despărţitor al apei, iar aici Gavriil slujitor al minunii. Atunci adâncul l-a trecut pedestru neudat Israel, iar aici pe Hristos L-a născut fără sămânţă Fecioara. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas neumblată, iar cea fără prihană, după naşterea lui Emanuel, a rămas nestricată. Cela ce eşti şi mai înainte ai fost şi Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

Vohod: Lumină lină…

Prochimenul zilei

Paremiile de la Sf. M. Mc. Gheorghe (23 aprilie)

LA LITIE

Stihirile, glas 1, însuşi glasul:

Bucură-te întru Domnul, pământ românesc, că din tine a odrăslit pârgă jertfită lui Hristos, marele între mucenici Sava, care pentru dreapta credinţă moarte a primit şi, îndrăznire câştigând, neîncetat mijloceşte pentru apărarea ţării acesteia şi pentru mântuirea sufletelor noastre.

În toată creştinătatea, Sfinte, s-a vestit cinstirea ta, căci ai fost lăudat de Marele Vasile, fiind numit jertfa bine primită, tare mijlocitor şi credincios dogmelor ortodoxe; pentru aceasta, nu înceta a te ruga lui Hristos Dumnezeu pentru pacea Bisericii şi pentru mântuirea sufletelor noastre.

Piatră de temelie şi păzitor te are Eparhia Buzăului, că ai arătat pământul nostru altar preacurat de jertfă, de pe care mireasmă cu bun miros s-a suit către Hristos sufletul tău cu virtuţi împodobit, Sfinte Sava; iar acum, înaintea Luminii Celei în trei străluciri, cere pace şi milă pentru sufletele noastre.

După vrednicie alergăm la mijlocirea ta, mărite Sava, cel ce te-ai arătat pârgă din neamul românesc adusă Stăpânului tuturor şi cel ce, luptând pentru răspândirea Evangheliei, ai întărit pe creştini în dreapta credinţă, după cum a mărturisit şi Marele Vasile, că pe pământul strămoşilor noştri domnea credinţa cea curată; împreună cu acesta roagă-te pentru pacea Bisericii şi pentru mântuirea sufletelor noastre.

Slavă…, glas 8:

Bine vieţuind pe pământul românesc, ai câştigat har de la Dumnezeu, Care te-a întărit prin minune, că strunjindu-ţi-se trupul şi cu bătăi fiind chinuit, îndată te-ai arătat chinuitorilor fără vătămare şi întreg, iar apoi, cu aceasta fiind întărit, ai primit cu bucurie moarte pentru Hristos, adică viaţă şi nesfârşită fericire; deci, acum, de lumina Celui dorit veselindu-te, pe Acela roagă-L pentru noi, cei ce cu dragoste te prăznuim.

Şi acum…, acelaşi glas:

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, limanul şi folosinţa neamului omenesc, care pururea te-ai arătat apărătoare nouă, nevrednicilor, şi solitoare nouă, păcătoşilor; roagă-te, Stăpână, cu Mucenicul Sava, să se izbăvească ţara noastră de toată răutatea vrajmaşilor şi să fie păzit de Dumnezeu pământul românesc, pe care noi îl numim grădina ta. Pentru aceasta, pe tine te fericim, de Dumnezeu Născătoare.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 5
Podobie: Bucură-te, cămara…

Izbăveşte de primejdii pe cei ce te cinstesc, Mucenice preamărite, şi-i împodobeşte pe dânşii cu ajutorul harului, tu, cel ce te-ai împodobit cu virtuţile şi cu lucrarea faptelor, cu smerenia surpând mândria, cu sărăcia, cu postul şi cu privegherea ca un sihastru arătându-te şi cu propovăduirea ca un Apostol, iar prin cântare şi cunoştinţă dogmelor, după vrednicie te-ai numit slujitor Bisericii lui Hristos. Pe Acela roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.

Pe cel întru mijlocire grabnic ajutător şi apărător al ţării şi poporului nostru, pe cel ce este în nevoi mângâietor, veniţi toţi să-l lăudăm, strigând şi zicând: Bucură-te, sprijinitorul celor din necazuri; bucură-te, cel ce ai înflorit în pământul cetăţii tale ca o preafrumoasă floare a Duhului; bucură-te, ziditorul şi acoperitorul Bisericii tale; şi acum nu înceta a mijloci pentru cei ce serbează cu dragoste pomenirea ta, slujitorule al lui Hristos. Pe Acela roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Stih: Prin sfinţii care sunt de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii.

Veniţi toţi credincioşii să lăudăm pe măritul Sava, pe cel împodobit cu dreapta credinţă, cu cucernicia, cu purtarea paşnică şi smerenia, pe cel ce a strălucit cu blândeţea şi cu învăţătura, pe cel ce a zdrobit îndrăzneala idolatrilor, pe cel simplu la cuvânt şi bogat în cunoştinţă, şi să-i zicem: Roagă-te, prea fericite Mucenice, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste cinstesc de bucurie purtătoare şi pururea pomenită prăznuirea ta, mijlocind către Hristos să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Slava…, glas 5:

Veseleşte-te pământ românesc, saltă de bucurie, apă a Buzaului, că v-a sfinţit pe voi, făcându-vă cu adevărat jertfelnic, sângele Mucenicului Sava, iar sufletul acestuia, încununat de Hristos şi în mâinile Acestuia primit, se bucură acum, privind cu desfătare lumina Dumnezeirii cea întreit strălucitoare şi se roagă Domnului pentru pacea Bisericii şi pentru mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas:

Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te slăvim credincioşii după datorie; pe tine, cetatea cea neclintită şi folositoare tare şi scăparea sufletelor noastre.

La binecuvântarea pâinilor: troparul Sfântului – de 2 ori
şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te… – o dată.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul…, troparul Sfântului (caută la Vecernia mică) – de 2 ori.

Slavă…, celălalt tropar al Sfântului.

Şi acum…, al Născătoarei – Învierii, glas 3 (vezi la Vecernia mică).

Primul rând de sedealne, glas 4 (forma glasului 6)
Podobie: Spământatu-s-a Iosif…

Să serbăm, credincioşii, prăznuirea cea de peste an a celui între mucenici, a măritului Sava, cel ce este odraslă a pământului românesc şi neîncetat se roagă Domnului să ne izbăvim noi din primejdii şi din necazuri.

Slavă… Şi acum…, însăşi podobia:

Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând şi în minte a luat ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără sămânţă, de Dumnezeu Născătoare, rugul cel nears în foc, toiagul lui Aaron ce a odrăslit şi, mărturisind, logodnicul tău şi păzitorul preoţilor a strigat: Fecioara naşte şi după naştere iarăşi rămâne Fecioară.

Al doilea rând de sedealne, glas 4 (forma glasului 6)
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Pe ocrotitorul celor din nevoi, pe pavăza Ortodoxiei, pe cel cinstit de Marele Vasile, adunându-ne credincioşii, să îl lăudăm, pe Sava, lauda Buzăului, care neîncetat se roagă Domnului pentru ajutorul şi folosinţa ţării acesteia şi a celor ce locuiesc într-însa.

Slavă… Şi acum…, glas şi
Podobie – aceleaşi:

Spăimântatu-s-au, Curata, toate cetele îngereşti de înfricoşătoarea taină a naşterii tale; cum Cel ce ţine toate numai cu voia, în braţele tale ca un om Se ţine şi primeşte început Cel mai-nainte de veci şi cu lapte Se hrăneşte Cel ce hrăneşte toată suflarea cu negrăită bunătate; şi pe tine, ca pe adevărata Maica a lui Dumnezeu, lăudându-te, te măresc.

Polieleul obişnuit (Robii Domnului… şi Mărturisiţi-vă Domnului…)

Mărimurile:

Stih 1: Trecut-am prin foc şi prin apă, dar ne-ai scos pe noi la odihnă.

Mărimu-te pe tine, de chinuri răbdătorule, Sfinte Mucenice Sava, şi cinstim multele tale chinuri, pe care le-ai răbdat pentru Hristos.

Stih 2: Veseliţi-vă întru Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor.

Veniţi toţi iubitorii de mucenici să lăudam pe purtătorul de chinuri Sava, zicând: pe lauda Buzăului.

Stih 3: Vestiţi întru neamuri mărirea Lui, întru toate popoarele minunile Lui.

Stih 4: Lumina a răsărit drepţilor, şi celor drepţi cu inima veselie.

Stih 5: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Stih 6: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda.

Slavă…,

Slavă Ţie, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte, zicând: slavă Ţie, Dumnezeule.

Şi acum…,

Bucură-te, cea plină de dar, Marie, Domnul este cu tine, zicând: şi prin tine cu noi.

Aliluia, aliluia, aliluia; slavă Ţie, Dumnezeule! (de 3 ori)

Sedealna de după polieleu, glas 8 irmologic:

Purtătorule de chinuri Sava, întru tot lăudate întăreşte Biserica ta, păzeşte-o şi o izbăveşte de toată vătămarea, iar pentru cei ce te cheamă fii grabnic ajutător, rugând pentru noi pe Hristos, Cel ce are mare milă.

Slavă… Şi acum…,

Fecioară Preacurată, fii nouă scăpare, ajutor întru lucrarea faptelor bune, povăţuitoare în toată viaţa noastră şi îndreptătoare către veşnica şi dorita mântuire.

Antifonul întâi al glasului 4.
Prochimen, glasul 4:

Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre mântuire.

Stih: Veseli-se-va cel drept de Domnul şi va nădăjdui întru El.

Apoi: Toată suflarea…

Evanghelia Sfântului, de la Luca (21,12-19)
Marţi în săptămâna a 29-a după Rusalii-aceeaşi cu cea de la Utrenia Sfântului Gheorghe.

Psalmul 50

Slavă.., glas 2:

Pentru rugăciunile Mucenicului Tău Sava, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stihiră, glas 6 (aceasta se zice înainte de Paşti):

Sfinte Mucenice Sava, în tot pământul a ieşit vestirea chinurilor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele diavoleşti le-ai pierdut, cetele îngereşti le-ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Iar de va fi pomenirea Sfântului după Paşti, zicem stihira următoare:

Luminat se împodobeşte astăzi Biserica de pomenirea Marelui Mucenic Sava, că acesta a biruit prin răbdarea chinuirii pe începătorul răutăţii şi vechiul potrivnic, zdrobindu-l cu ajutorul armei Crucii, pe care pătimind Hristos şi înviind din morţi, ne-a mântuit pe noi din stricăciune şi ne-a dăruit mare milă.

Canonul Sfântului, glas 2 (forma glasului 6), al cărui acrostih este:
Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, Sfinte Sava!

Cântarea întâi
Irmos: Veniţi popoare să cântăm…

Rugăciunile tale cele bineprimite nu înceta a le înălţa către Dumnezeu, mijlocind pentru noi, cei ce suntem în necazuri şi în primejdii, întru tot lăudate Mucenice. Oştile demonilor ce vin asupra noastră, degrab le sfărâmă cu puterea şi darul ce le-ai dobândit de la Dumnezeu, Sava, mult pătimitorule şi bunule iubitor.

Slavă…,

Acum împresuraţi fiind de năvălirile înţelegătorului Amalec, la tine alergăm, mijlocitorul nostru, ca să le izgoneşti degrab cu solirea ta cea binefăcătoare.

Şi acum…,

Gândurile cele rele ale inimi mele, Fecioară, degrab le preschimbă în gânduri şi cugete drept-slăvitoare de Dumnezeu, ca să te laud pe tine, preabună.

Catavasiile Praznicului sau irmoasele Triodului.

Cântarea a 3-a
Irmos: Întăreşte-ne pe noi…

Altar de jertfă ţi s-a făcut pământul românesc, pe care ocroteşte-l de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de toată răutatea. Temelie a creştinătăţii ţării noastre eşti, Sfinte Sava; păzeşte prin mijlocirile tale Biserica noastră nevătămată de lupii ce caută să o dezbine.

Slavă..,

Episcopia dreptmăritorilor creştini în pace şi bunăstare o întăreşte, fericite Sava, mărturisitorule al lui Hristos.

Şi acum…,

Lumină născând, Maică Preacurată, sufletele noastre cele afundate în noaptea păcatelor luminează-le cu harul Celui născut din tine.

Sedealne, glas 5
Podobie: Pe Cuvântul…

Unde vom afla altă scăpare mai bună decât la tine, cel grabnic ajutător întru nevoi, Mucenicule Sava, preacinstite; iată acum ne-am adunat cu evlavie, cinstind sfânta ta pomenire, ca să luăm prin rugăciunile tale dezlegare din robia păcatelor.

Slavă…, asemenea:

Idoleasca cinstire stingând prin patimiri şi pe Hristos, prin răbdare, neîndoit predicând, ca un soare al Duhului ai strălucit, tot întunericul gonind, semănând cuvântul Domnului în pământul nostru; şi acum, pe El rugându-L, cere nouă mântuire.

Şi acum…, a Născătoarei, asemenea:

De nevoi, de scârbe şi de primejdii scăpând prin tine, Stăpână, cu mulţumire cântăm: mijloceşte pentru noi la Fiul tău, Hristos, Cel ce dăruieşte mila Sa tuturor celor ce o cer de la tine, Preasfântă Maică; şi acum, pe El rugându-L, cere nouă mântuire.

Cântarea a 4-a
Irmos: Am auzit, Doamne, glasul…

Unule grabnic spre ajutor, nu înceta rugându-te lui Hristos să ne izbăvească de bântuielile vrăjmaşului. Mâncarea cea jertfită demonilor ai oprit a se lua de creştini şi i-ai întărit pe ei în credinţă; tot astfel întăreşte-ne şi pe noi să surpăm meşteşugirile lui Veliar.

Slavă…,

Neamul creştinesc te-a câştigat cu adevărat izvor de bunătăţi şi caldă folosire; grăbeşte, deci, şi mijloceşte pentru sufletele noastre.

Şi acum…,

Eliberează, Curată, mintea mea, de nălucirile celui viclean, sădind într-însa la timp potrivit gândul cel bun.

Cântarea a 5-a
Irmos: Dătătorule de lumină…

Zilele vieţii noastre în desfătări cheltuindu-le, ne înfricoşăm de Judecătorul Cel nemitarnic; ci soleşte pentru iertarea sufletelor noastre, preafericite Mucenice. Evangheliei împlinitor ai fost, că, în sărăcie petrecând, iar pe tirani înfricoşându-i, ai câştigat îndrăznire şi dragoste către Dumnezeu, Căruia roagă-te pentru noi toţi.

Slavă…,

Unde vom fugi de viermele nemilos al conştiinţei? Căci cunoscându-ne povara păcatelor noastre prin care am mâniat pe Dumnezeu şi pe aproapele, nădăjduim în rugăciunile tale spre iertarea noastră.

Şi acum…,

Preasfântă Fecioară, care ai născut pe Cuvântul, Cel cu totul Sfânt, izgoneşte toată mâhnirea şi întristarea din sufletele noastre şi îndeamnă gândul nostru să lucreze cele bineplăcute lui Dumnezeu, ca să te slăvim cu dragoste.

Cântarea a 6-a
Irmos: De adâncul greşelilor…

Evlavia urmând, înţelepciune ai dobândit, pe înţelepciunea cea ipostatică iubind-o mai mult decât tinereţea şi viaţa, după cuvântul Scripturii. Nepreţuind noi timpul dat spre mântuire şi în plăcerile veacului acestuia trăind, nu ne lăsa, Mucenice, ci roagă pe Hristos să ne scoată din noroiul desfătărilor.

Slavă…,

Trupească desfătare o ai lepădat şi în sărăcie viaţa ta ai petrecut; ci roagă-te pentru noi, cei cuprinşi de lenevie, ca să ne umplem de râvnă şi dragoste pentru Hristos.

Şi acum…,

Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, întru care pom al vieţii a fost Dătătorul de viaţă; pe Acela roagă-L, Maică Preacurată, să ne învieze pe noi, cei omorâţi de păcate.

CONDAC, glas 3,
Podobie: Fecioara astăzi…

Urcând astăzi de pe pământ la cele cereşti, sfinţite nevoitorule, de la Hristos te-ai încununat şi îngerii cu bucurie te-au primit, iar noi, acum, cu laude te cinstim că mijloceşti de-a pururea, Sfinte Sava, pentru ţara şi poporul tău.

ICOS

Ne minunăm acum, după dreptate, de negrăita ta bărbăţie şi de credinţa ta cea neclintită şi, cu smerenie, îţi strigăm:

Bucură-te, al Evangheliei următor!
Bucură-te, al creştinilor îndrumător!
Bucură-te, floare crescută în pământul românesc!
Bucură-te, ca ai gonit întunericul păgânesc!
Bucură-te, păzitorul ţinuturilor Buzăului!
Bucură-te, ocrotitor dat nouă de Dumnezeu!
Bucură-te, cel plin de dumnezeiesc dor!
Bucură-te, al Ortodoxiei mărturisitor!
Bucura-te, Sfinte Sava, cel ce pururea mijloceşti pentru ţara şi poporul tău!

SINAXAR

Întru această lună, în douăsprezece zile, facem pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Sava, cel numit Gotul, care a pătimit pentru Hristos la anul 372, în vremea prigoanei lui Atanaric, de la dregătorul Atarid, săvârşindu-se prin înecare în râul Buzău. Despre aceasta a scris Marele Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, cerând moaştele sale de la Biserica din Goţia.

Tot întru această zi, facem pomenirea Sfântului Vasile, episcopul cetăţii Pariei din Asia cea Mică, cel care s-a săvârşit la anul 775, mărturisind pentru sfintele icoane.

Tot întru această zi, pomenirea Cuvioasei Antusa, fiica împăratului Constantin Copronim, care s-a nevoit în mănăstirea numită a Bunei înţelegeri şi care cu pace s-a săvârşit în anul 811.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Dima şi Protion.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioşilor Mucenici Mina, David şi Ioan, care au pătimit în Palestina în anul 636.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Acachie cel Nou, care a sihăstrit în Schitul Cavsocalivia din Sfântul Munte Athos şi care cu pace s-a săvârşit la anul 1730.

Tot în această zi pomenim aducerea de la Zila la Constantinopol a Cinstitului brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în anul 942.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Isaac Sirianul care s-a nevoit în Spoletania Italiei în veacul al şaselea.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Zenon Mărturisitorul, episcopul Veronei, care cu pace s-a săvârşit la anul 371.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!

Cântarea a 7-a
Irmos: Cei trei tineri au călcat…

O cetate clădită pe munte nu se ascunde, după cuvântul Domnului, deci, nici tu, cel clădit duhovniceşte pe munţii dumnezeieştilor fapte, n-ai fost ascuns, ci în toată Biserica dreptmăritorilor s-a vestit pomenirea ta. Iubitorul de oameni Iisus te-a arătat împărţitor de binefaceri duhovniceşti şi tămăduiri trupeşti; pentru aceasta, nu pregeta a ni le dărui nouă, după credinţă şi trebuinţa fiecăruia.

Slavă…,

Sărăcia şi nevoinţele ţi-au fost porfiră, cântarea cinste şi mucenicia cunună, cel ce eşti împărat peste patimi, Sava; pentru aceasta, roagă pe Hristos pentru cei săraci şi neputincioşi cu trupul şi pentru cei lipsiţi de ajutorul harului.

Şi acum…,

Fericiţi suntem, Curată, căci nădejdea noastră o punem întru tine, şi în felurite nevoi şi necazuri la tine alergând, nu vom fi ruşinaţi, că tu, Stăpână, toate le poţi, câte le voieşti.

Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Dumnezeu, Cel ce S-a pogorât…

În chipul focului, cu ochii cei sufleteşti vedem strălucind slava ta cea cu bună cuviinţă; cu lumina ei luminează, Mucenice, negura neştiinţei de la cei ce te laudă. Noian de ispite împresurându-ne, alergăm cu nădejde la a ta folosinţă, Mucenice Sava, ca cel ce ocroteşti ţara şi poporul tău.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Temelie creştinismului românesc te-a arătat Dumnezeu şi S-a milostivit a te ridica din neamul nostru mijlocitor către Dânsul; pentru aceasta, acum suntem îndreptăţiţi a-I cânta: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum…,

Episcopiei cetăţi Mucenicului eşti ocrotitoare, Născătoare de Dumnezeu; apără pe cei ce te cinstesc pe tine de toată nevoia, rugându-te împreună cu Mucenicul Sava pentru pacea şi bunăstarea poporului românesc.

Cântarea a 9-a
Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul…

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe slăvitul Sava, lauda Buzăului.

Sfinţitul nostru Părinte, prea lăudatul Vasile, pildă ne-a dăruit să te cinstim, Sfinte şi slăvite Mare Mucenic, căci prin tine-L cinstim şi-L preamărim pe Cel ce e singur Sfânt şi Dătător sfinţenie.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe apărătorul credinţei cel preastrălucit.

Această sfântă serbare a Mucenicului Sava pe toţi ne îndeamnă a-i striga: Nu înceta a te ruga pentru noi, cei ce suntem în necazuri şi-n primejdii, în scârbe şi-n nevoi, cerând nouă iertare şi dezlegare de greşeli.

Stih: Măreşte suflete al meu, pe slăvitul Sava, lauda Buzăului.

Viaţa ta, Preamărite, ca o făclie în sfeşnic tuturor minunat a strălucit, izgonind tot întunericul păgân, căci, prin credinţă şi fapte, lumină te-ai făcut şi acum vezi în ceruri Lumină ipostatică.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Stăpâna, Născătoarea de Dumnezeu.

Aleasă Doamnă Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Cruce Fiul tău moartea călcând, tuturor viaţă a dăruit; deci, şi pe tine, Curată, ca pe o Maică a vieţii te cinstim, credincioşii prin tine mulţimi de daruri dobândind.

Alte stihiri
Irmos: Fiul Părintelui Celui…

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe apărătorul credinţei cel preastrălucit.

Pe bunul biruitor şi Mucenicul lui Hristos, pe sfinţitul şi bunul mijlocitor, pe apărătorul celor ce îl cinstesc, pe sprijinitorul şi slava Bisericii, în cântări cinstindu-l îl mărim.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe slăvitul Sava, lauda Buzăului.

Pe robul cel înţelept al împăratului Hristos, pe acela ce nădejdea sa toată în cer a pus, pe cel ce comoară a dobândit, veniţi, credincioşii, cu laude să-l slăvim, cinstind sfântă prăznuirea sa.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Stăpâna, Născătoarea de Dumnezeu.

Pe Maica lui Dumnezeu şi Stăpâna tuturor, pe Curata Fecioară toţi o cinstim acum şi cu Gavriil neîncetat să o lăudăm: Bucură-te Sfântă, cea plină de dar, care pe Cel Sfânt L-ai născut cu trup.

Luminânda, glas 3
Podobie: Cu trupul adormind…

De dragostea Stăpânului fiind aprins, Mucenice, prin bărbăteasca înţelepciune ai gonit negura înşelăciunii şi pe Hristos mărturisindu-L, prealuminoasă cunună ai primit

Slavă…, Şi acum…, a Praznicului sau a Postului – a Născătoarei, glas 3:

Trimite lumina Ta cea pururea veşnică şi luminează inima mea, Hristoase Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şi mă mântuieşte.

La Laude, se pun stihirile pe 4, glas 2
Podobie: Cu ce cununi de laudă…

Cu ce sfinte cântări de laudă vom cinsti, după vrednicie şi dreptate, pe cel încununat de Dumnezeu cu luminata cunună a slavei, pe apărătorul cetăţii sale, pe cel ce este grabnic ajutător, pe cântăreţul Învierii lui Hristos, pe slava şi întărirea ortodocşilor români, pe cel lăudat de Marele Vasile, pe preaînţeleptul slujitor al Sfintei Biserici, pe cel ce pentru sufletele noastre se roagă lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce are mare milă (de 2 ori).

Cu ce glasuri de veselie vom slăvi astăzi, credincioşilor, pe Mucenicul Sava, pe cel ce este pilda sfinţeniei, pe cel cu vieţuirea ca un sihastru, pe cel ce îndelung a pătimit, pe mărturisitorul adevărului, pe slujitorul Bisericii lui Hristos, pe iubitorul de feciorie, pe propovăduitorul credinţei, pe stâlpul cel neclintit al Ortodoxiei, pe cel ce se roagă pentru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce are mare milă.

Cu sfinţite cântări de laudă să serbăm acum toţi credincioşii prăznuirea cea de peste an a purtătorului de chinuri, că deşi acesta este cu trupul în Cezareea, dar cu duhul stă în fală, ca un îndumnezeit după har, împlinind toate cererile de folos tuturor celor ce cu credinţă şi cu dragoste se roagă lui, şi să zicem: Nu înceta a te ruga pentru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce are mare milă.

Slavă…, glas 6:

Sfinte Mucenice Sava, în tot pământul a ieşit vestirea chinurilor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele diavoleşti le-ai pierdut, cetele îngereşti le-ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Şi acum…, a Născătoarei, glas 6, iar de va fi după Paşti, se cântă: Ziua Învierii…

Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm: Roagă-te, Stăpână, cu Mucenicul Sava, să se mântuiască sufletele noastre.

DOXOLOGIA MARE

Apoi troparele (caută la Vecernia mică), ectenia întreită, ectenia cererilor şi otpustul.
La Ceasuri, chiar de este Post, se pun troparul şi condacul Sfântului.

LA LITURGHIE

De se va întâmpla într-una din zilele de rând ale Postului Mare, se cuvine a şti că nu se face Liturghia Sfântului Ioan sau a Marelui Vasile, ci Liturghia Darurilor celor mai înainte sfinţite, după canonul 52 al Sinodului Trulan.

De se va întâmpla pomenirea Sfântului Sava în Săptămâna Patimilor, se mută serbarea lui în Săptămâna Luminată. În acest caz, la Liturghie se pun Antifoanele Paştilor, iar după Vohod se cântă: Hristos a înviat!, Ipacoi al Învierii, Slavă…, Troparul Sfântului, Şi acum…, Condacul Paştilor. În loc de Sfinte Dumnezeule se cântă Câţi în Hristos, Apostolul şi Evanghelia Praznicului şi ale Sfântului.

Prochimen, glas 4:

Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre mântuire.

Stih: Veseli-se-va cel drept de Domnul şi va nădăjdui întru Domnul.

Apostolul de la Romani 8, 28-39

Din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire:

Fraţilor, ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemaţi după voia Lui; căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi. Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit.

Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră? El, Care pe însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii, pentru noi toţi, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El? Cine va ridica pâra împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce îndreptează. Cine este Cel ce osândeşte? Hristos, Cel ce a murit, şi mai ales Cel ce a înviat, Care şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceşte pentru noi!

Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, mei stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nicio altă faptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

Aliluia, glas 1

Stih: Minunat este Dumnezeu…

Evanghelia: Ioan 15, 17-27; 16, 1-2: cea de la Liturghie la Sfântul Gheorghe (23 aprilie).

Chinonicul Praznicului sau al Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, cu al Sfântului, glas 7: Întru pomenire veşnică va fi dreptul…

Cititi si:  Sf. Mucenic Sava de la Buzău (12 Aprilie) – partea a II-a

Lasati un raspuns