Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Ultimele 24 de ore din viata lui Mesia – Drama Fiului lui Dumnezeu, inainte de tragicul sfarsit pe Golgota

Ultimele 24 de ore din viata Mantuitorului au fost marcate de tensiunea evenimentelor care aveau sa se intample in Vinerea Mare, care la evrei a coincis cu data de 14 nisan. Inca din seara zilei de joi, Isus s-a pregatit pentru momentul crucificarii Sale.
“Seara, Isus a sezut la masa cu cei 12 ucenici ai Sai”, Matei 26, versetul 20. Dupa Cina cea de Taina, Domnul si Apostolii Sai au trecut Valea Chedron si s-au dus, ca de obicei, pe Muntele Maslinilor, unde era o gradina numita Ghetimani (cuvant care inseamna presa de ulei). Iuda nu era cu ei, pentru ca la Cina, cand Isus i-a intins bucatica, “a intrat Satana in Iuda. Si Isus i-a zis: Ce ai sa faci, fa repede” (Ioan 13, versetul 27). “Iuda, dupa ce a luat bucatica, a iesit afara in graba. Era noapte.” (versetul 30)

Aceasta noapte a fost cea mai de pret din experienta Mantuitorului. Cu sufletul Sau “cuprins de o intristare de moarte”, Isus s-a rugat de trei ori Tatalui, pentru indepartarea “paharului”. Era evident vorba de rusinea si injosirea adusa de arestarea Sa, ca unul care a incalcat legea, de procesul ce i s-a intentat fara respectarea procedurilor legale, de batjocurile si rastignirea Sa, ca un raufacator. Despre toate acestea Domnul stia. La sfarsitul rugaciunilor din Ghetimani, a venit la el un inger, care l-a mangaiat si Isus a devenit din acel moment cel mai calm om.

In acea noapte, cand Isus se ruga in Ghetimani, Iuda, pentru realizarea infamului plan, a primit de la preoti o ceata de oameni, care, cu sabii si ciomege, au venit sa-l aresteze pe Isus. Si Iuda s-a apropiat ca sa-l sarute. “Iuda, cu o sarutare vinzi tu pe Fiul omului?”, l-a intrebat Isus. Luca 22, versetele 47-48.

Lumea este plina de caractere care dezamagesc. Iuda a fost exemplul celui care si-a tradat cel mai bun prieten pentru 30 de arginti. Apoi ceata ostasilor, capitanul lor si aprozii iudeilor au luat pe Isus si L-au legat. L-au dus intai la Ana, care era socrul lui Caiafa (marele preot). Ana L-a trimis legat la Caiafa (Ioan 18, versetul 24). De aici celebra sintagma, “de la Ana la Caiafa”.

Dimineata l-au dat pe mainile lui Pilat. Arestarea lui Isus nu s-a facut din ordinul lui Pilat si nici a lui Irod, ci al preotilor cei mai de seama. Omorarea lui Isus a fost planificata dinainte, condamnarea Sa pe nedrept de catre Sinedriu (tribunalul evreiesc) a incalcat legile vremii.

Pilat a incercat in multe feluri sa-l elibereze. Dupa ce a pus sa fie batut, l-au scos afara, imbracat in haina de purpura si avand pe cap o cununa de spini. “Iata omul!”, le-a zis Pilat. Preotii si aprozii au inceput sa strige: “Rastigneste-l, rastigneste-l!” In disperare, Pilat a cerut sa i se toarne apa, sa-si spele mainile, zicand: “Eu sunt nevinovat de sangele neprihanitului acestuia” (Matei 27, versetul 24). Dupa mai multe batjocuri, ostasii l-au dus pe Isus sa fie rastignit.

Cand l-au rastignit era ceasul al treilea, sau ora noua – dupa sistemul nostru (la evrei ceasurile din zi se numarau de la ora sase dimineata). Timp de trei ore trecatorii si-au batut joc de El. La ceasul al saselea (ora 12) s-a facut intuneric peste toata tara pana la ceasul al noualea (ora trei) Marcu 15, versetul 33).

“Eloi, Eloi, lama sabactani”, a strigat Isus cu un glas puternic, la ceasul al noualea (Marcu 15, versetul 34). Isus, care stia ca totul se sfarsise, a zis: “Mi-e sete”. Ostasii au pus un burete cu otet intr-o ramura de isop si i-au dat sa bea. “S-a ispravit”, a rostit Isus luand otetul, “apoi a plecat capul si si-a dat duhul” (Ioan 19 versetele 23-30).

Era vineri, 14 nisan, ora 3 dupa amiaza. Aceasta a fost cea mai trista drama din istoria omenirii. Iosif din Arimatea, un ucenic al lui Isus, impreuna cu Nicodim, l-au pus in fasii de panza cu miresme si l-au asezat intr-un mormant nou. Era vineri seara, inainte de a incepe sabatul evreilor.

Duminica, in cea dintai zi a saptamanii, Maria Magdalena impreuna cu alte femei s-au dus dis de dimineata la mormant. Doi barbati le-au zis: “Pentru ce cautati intre cei morti pe cel viu? Nu este aici, a inviat” (Luca 24, versetele 1-6).

Isus a platit cu viata pentru pacatele omenirii. “El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti.” – Isaia 53, versetele 4-5.

Lasati un raspuns