Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (2 Iunie) – partea a II-a

Acatistul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava

După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE ŞI ICOASELE:
Condacul 1
Apărătorul şi sprijinitorul creştinătăţii, împotrivitorului şi surpătorului păgânătăţii, mucenicului celui de curând arătat, ostaşului lui Hristos celui adevărat, care ca un soare Bisericii răsăritului a strălucit şi pe credincioşi de veselie i-a umplut, toţi acum din suflet cântări de mulţumire şi de laudă să-i aducem, şi cu dorire să-i cântăm: Bucură-te, Ioane, mare mucenice a lui Hristos!

Icosul 1

Îngerilor iubită şi plăcută a fost şi mai înainte de pătimire, vieţuirea ta, purtătorule de chinuri al lui Hristos, Ioane. Căci cu trup material îmbrăcat fiind, viaţă îngerească pe pământ ai vieţuit, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni, apoi şi cu chinuri. Pentru aceasta noi, după vrednicie, aceste laude aducem ţie:

Bucură-te, că prin postirile şi rugăciunile tale cele necontenite, îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că prin milosteniile şi lacrimile tale pe demoni i-ai înfricoşat;
Bucură-te, că pe cei întristaţi i-ai mângâiat;
Bucură-te, că pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucură-te, că în trup muritor te-ai arătat înger pământesc;
Bucură-te, căci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai răsărit;
Bucură-te, că dreapta credinţă până la sfârşit ai păzit;
Bucură-te, că din cetatea vestită Trapezunda ai ieşit;
Bucură-te, că prin toate faptele bune desăvârşit te-ai împodobit;
Bucură-te, că pe mare, neguţător iscusit ai fost;
Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Văzând, mucenice al lui Hristos, viclenia diavolului cea măiestrită asupra ta, prin cel de altă credinţă, ca să te depărteze de la dreapta credinţă, şi cu înţelepciunea dată ţie de la Dumnezeu, pricepând măiestriile lui, neprins de dânsele ai rămas cu harul Celui Preaînalt; pentru aceea ai şi cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cunoscând clevetirea ereticului Reiz, de trei ori fericite, adusă asupra ta la eparhul Cetăţii Albe, cel de credinţă otomană, cum că te-ai lepădat de adevărata credinţă creştinească, măcar ca acela a te ademeni la aceasta în tot chipul s-a silit, tu nicidecum nu te-ai lăsat a fi biruit; pentru aceea după cuviinţă auzi de la noi acestea:

Bucură-te, că pe Reiz de mincinos l-ai vădit;
Bucură-te, că tu ca un turn ai rămas neclintit;
Bucură-te, că momirile eparhului întru nimic le-ai socotit;
Bucură-te, că toţi cei ce au văzut acestea, folos au câştigat;
Bucură-te, că soarelui şi luceafărului a jertfi nu ai voit;
Bucură-te, căci cu aceasta pe păgânul Cadiu l-ai dispreţuit;
Bucură-te, căci creator al acestora pe singurul Dumnezeu cel în Treime L-ai mărturisit;
Bucură-te, că n-ai primit a defăima;
Bucură-te, că pe acestea le-ai numit planete, iar nu Dumnezeu;
Bucură-te, că de aici s-a pornit tiranul spre a te chinui;
Bucură-te, că ai mustrat pe erarhul înaintea tuturor;
Bucură-te, că pe el mai vârtos a se pleca ţie l-ai îndemnat;
Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

De puterea harului Sfântului Duh fiind întărit, cu multă îndrăzneală către ighemonul ai grăit, viteazule ostaş al lui Iisus: „Nu crede, o tirane, că eu mă voi lepăda vreodată de Hristosul meu, şi că mă voi închina făpturii mai degrabă decât Creatorului; să nu-mi fie mie aceasta cât timp voi respira aerul acesta”; pentru care şi cu mare glas ai cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Erai, o purtătorule de chinuri al lui Hristos, când acestea le ziceai către eparhul, vesel la faţă, şi fără de sfială sau frică; iar el, nemaiputând răbda şi de mânie aprinzându-se, a poruncit să fie aduse înaintea lui toiege multe, şi de haine să fii dezbrăcat; dar tu, ca şi cum altul ar fi fost, aşa te aflai; pentru aceasta şi noi unele ca acestea grăim către tine:

Bucură-te, că, văzând toiegele acelea, nicidecum nu te-ai temut;
Bucură-te, că din vederea acelora mai tare te-ai împotrivit tiranului;
Bucură-te, că te-ai dezbrăcat de haine stricăcioase;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat în porfiră nepieritoare în ceruri;
Bucură-te, că ai fost ameninţat cu chinuri de moarte;
Bucură-te, că tiranul mai cumplit s-a întărâtat, pentru că tu nu ai băgat în seamă acestea;
Bucură-te, că ai înfruntat pe acesta înaintea tuturor celor ce erau de faţă;
Bucură-te, că pe tine te-ai mărturisit rob adevărat al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că bine ai ţinut aşezămintele, pe care le-ai învăţat de la părinţii tăi;
Bucură-te, că n-ai primit a aduce jertfa zeilor ighemonului;
Bucură-te, că ai zis păgânului să nu întârzie de a te chinui;
Bucură-te, căci cu aceasta te-a trimis mai degrabă la împărăţia cerurilor;
Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Creatorului mai ales decât creaturii ai zis, cu suflet vitejesc, o mult-pătimitorule, că te vei închina; pentru aceasta tiranul cel păgân, auzind astfel de cuvinte de la tine şi pierzând nădejdea a te îndupleca la voia sa, nebuneşte s-a aprins de mânie sălbatică şi a început să te chinuiască. Iar tu, mucenice al lui Hristos, bărbăteşte răbdând, cu veselie Celui ce te întărea pe tine ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Inimă de diamant având, când ai pătimit pentru dragostea celui dorit de tine, fericite al lui Hristos mucenice, întru nimic ai socotit chinurile, cu harul Lui fiind întărit; pentru aceea, ca peste o aspidă înveninată ai călcat, şi ai alergat spre mai cumplite chinuri cu bucurie; pentru care şi de la noi auzi acestea:

Bucură-te, că ai fost aşternut gol pe pământ spre chinuire;
Bucură-te, că ai avut ochii minţii sus la cer;
Bucură-te, căci cu toiege noduroase fără de milă fiind bătut, n-ai slăbit;
Bucură-te, căci chinuitorii, cumplit bătându-te, au obosit;
Bucură-te, că vitejeşte ai răbdat să-ţi fie trupul zdrobit în bucăţi;
Bucură-te, căci cu aceasta şi mai mult la mânie ai întărâtat pe tiranul;
Bucură-te, că de multe bătăi, cărnurile lipite pe toiege au fost aruncate sus în aer;
Bucură-te, căci cu aceasta ai adunat pe îngeri spre a se minuna;
Bucură-te, că ai roşit cu sângele tău pământul;
Bucură-te, căci cu aceasta ai strivit pe satana sub picioarele tale;
Bucură-te, că pentru aceasta i-ai mulţumit stăpânului Hristos;
Bucură-te, că El te-a întărit a suferi alte chinuri mai cumplite;
Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Auzindu-te cei ce te chinuiau, fiii pierzării, pe tine, mucenice, rugându-te lui Dumnezeu, s-au umplut de mai multă mânie şi mai cumplit te-au schingiuit încât şi glasul ţi-a lipsit; iar tu, răbdătorule de chinuri, suferind cu bărbăţie chinul acesta, lui Hristos Celui ce te-a împuternicit, din adâncul inimii ai cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cu lanţuri de fier din porunca ighemonului fiind legat, ostaşule a lui Hristos, Ioane, ai fost arucat în temniţă, şi păstrat spre mai cumplite chinuri; şi tot trupul tău de bătăi fiind sfărâmat, a doua zi iarăşi la judecată ai fost adus; dar, stând înaintea tiranului cu faţa veselă, păgânul Cadiu s-a mirat foarte şi s-a spăimântat. Pentru aceea şi noi cu laude ca acestea te întâmpinăm:

Bucură-te, că pentru Hristos ai fost legat cu lanţuri de fier;
Bucură-te, căci cu acelea ai fost înfricosat de tot pe diavolul;
Bucură-te, că ai locuit în temniţă întunecoasă, închis fiind acolo;
Bucură-te, că după aceea te-ai sălăşluit în raiul cel luminos;
Bucură-te, căci cu răni cumplite peste tot trupul fiind rănit, vesel te-ai arătat;
Bucură-te, că de aceasta păgânul tiran s-a minunat foarte;
Bucură-te, că nu ai purtat grijă de vindecarea rănilor trupului tău;
Bucură-te, că prin aceasta sufletul tău mai frumos a înflorit;
Bucură-te, că omul tău cel din afară s-a stricat;
Bucură-te, că omul tău cel dinăuntru a luat acum mai bună înnoire;
Bucură-te, că tiranul a pregătit şi alte chinuri mai cumplite împotriva ta;
Bucură-te, că şi pe acelea tu le-ai primit cu dragoste;
Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Având în minte bunătăţile, pe care vrei să le dobândeşti, mucenice a lui Hristos, vrednicule de laudă, înţelepţeşte ai răbdat toate schingiuirile, ruperile şi sfâşierea cărnurilor; pentru aceea tiranul, umplându-se nebuneşte de şi mai multă mânie, şi răcnind ca o fiară sălbatică, a poruncit ca iarăşi să fii chinuit mai cu asprime şi fără de cruţare să fii bătut. Iar când se făceau acestea, tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Atât de cumplit şi fără de cruţare ai fost bătut, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, mucenice, încât şi cele dinăuntru ale tale s-au rupt; iar cei ce te chinuiau pe tine, obosind de atâta cruntă bătaie, se schimbau unii după alţii; dar tu, viteazule ostaş al lui Hristos, nicidecum nu ţi-ai schimbat gândul de la doritorul tău Iisus; ci te rugai Lui mai cu dinadinsul în adâncul inimii tale, ca să-ţi dea răbdare până la sfârşit. Pentru aceasta şi noi, ajutaţi fiind de rugăciunile tale, glăsuim unele ca acestea:

Bucură-te, că tu nu ai pierdut răbdarea, cu cruzime fiind bătut pentru Hristos;
Bucură-te, că au obosit chinuitorii, cei ce te băteau;
Bucură-te, că aceia, ostenind, se schimbau unii după alţii;
Bucură-te, că mintea ta stă la Dumnezeu, Cel ce te întărea;
Bucură-te, că trupul tău a fost rănit şi sfâşiat până la cele dinăuntru;
Bucură-te, că Hristos cu darul Sfântului Duh te-a cercetat din înălţime;
Bucură-te, că toţi cei adunaţi la acea privelişte, au înfruntat pe judecător, pentru o cruzime ca aceea;
Bucură-te, că din cer ţi-ai ţesut ţie haină nefăcută de mână;
Bucură-te, căci chinuitorii s-au săturat de a mai bate cinstitul tău trup;
Bucură-te, căci credincioşii s-au umplut de multă jale, văzându-te pe tine;
Bucură-te, că ai simţit pe trupul tău rănile lui Hristos;
Bucură-te, că şi El ţi-a gătit ţie cununa neveştejită în ceruri;
Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Nemaiavând păgânul tiran nici un fel de chin, o, de trei ori fericite mucenice, a poruncit să fie adus un cal neînvăţat şi sterp, şi sfintele tale picioare să fie legate tare de coada lui şi să te poarte şi să te târască pe toate străzile cetăţii; iar tu, ostaşule al lui Hristos, aşa fiind târât, te-ai făcut privelişte îngerilor şi oamenilor şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Străin cu adevărat şi neobişnuit chin ţi-a născocit ţie, pătimitorule al lui Hristos, păgânul Cadiu. Că târât fiind tu de cal în fuga mare pe la locurile cele aspre ale cetăţii, bucăţi de carne din trupul tău pe pietre rămâneau, capul ţi se zdrobea şi credincioşii cei ce te priveau s-au umplut de multă jale. Iar tu, având mintea ridicată către Dumnezeu, în taină te rugai Lui; de acestea noi robii tăi minunându-ne, laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, că prin chinuirea ta cea cumplită te-ai făcut mărturisitor al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că prin răbdarea ta cea cu tărie te-ai arătat întemeietor al dreptei credinţe;
Bucură-te, că aprins ai fost de focul dragostei celei negrăite către Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru Dânsul ai suferit sfărâmarea trupului tău;
Bucură-te, că te-ai făcut pricină de veselie îngerilor;
Bucură-te, că ai fost tristă privire credincioşilor;
Bucură-te, că trântit fiind pe pietre capul tău cel sfânt s-a zdrobit pentru Hristos;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale s-a strivit de tot capul balaurului cel nevăzut;
Bucură-te, că pământul ca o boia s-a vopsit cu sângele cel curs din tine;
Bucură-te, că în împărăţia cerurilor Hristos cununa acum ţi-a dăruit;
Bucură-te, că pentru Dânsul pe pământ ai pătimit;
Bucură-te, că împreună cu Dânsul în împărăţia Lui te-ai sălăşluit;
Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 8-lea

Văzându-te, mucenice al lui Hristos, neamul cel rău credincios, când erai târât de cal pe străzile lor, unii te luau în batjocură, alţii îşi strâmbau feţele lor şi aruncau în tine cu ce aveau în mână, alţii făceau râs şi lucruri necuviincioase. Iar tu, viteazule ostaş, toate acestea cu bucurie şi cu mulţumită le răbdai, pentru Cel ce te întărea pe tine, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul având pe Iisus în sufletul şi mintea ta, purtătorule de chinuri, şi luptele tale fiind acum spre sfârşit, unul din cei ce te batjocurea, în casa sa alergând şi o sabie goală apucând, cu dânsa a tăiat cinstitul şi sfântul tău cap, şi astfel luminat ţi-ai dat sufletul în mâinile Celui dorit de tine; pentru care sfârşit auzi şi de la noi acestea:

Bucură-te, că ai luat de la oameni înfruntare şi defăimare pentru Hristos;
Bucură-te, căci cu acestea ai urmat lui Iisus, Cel defăimat de ei;
Bucură-te, că ai fost lovit de ei, cu orice li se întâmplase a avea în mâini;
Bucură-te, că şi Hristos tot aşa a pătimit pentru noi păcătoşii;
Bucură-te, că neamul cel rău credincios cu sabia a tăiat cinstitul tău cap;
Bucură-te, că şi Iisus a încununat cu strălucită coroană sfântul tău creştet;
Bucură-te, că nevoinţa ta cea mucenicescă acum s-a săvârşit;
Bucură-te, că eşti preamărit împreună cu mucenicii în locaşurile cele cereşti;
Bucură-te, că acum noi credincioşii te avem pe tine mijlocitor prea fierbinte către Dumnezeu;
Bucură-te, că rugăciunile tale către Dânsul sunt bine-primite;
Bucură-te, că amintirea ta se serbeaza în toată Biserica;
Bucură-te, că numele tău este mărit de toţi cei drept-credincioşi;
Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 9-lea

După tăierea cinstitului tău cap, şi după despărţirea sfântului tău suflet de trup, mucenice prealăudate, trupul tău zăcea împreună cu capul cel tăiat, neîngropat şi în seamă nebăgat. Iar noapte făcându-se, o minune preamărită s-a văzut: asupra moaştelor tale ardeau făclii în chip de stâlp până la cer şi bărbaţi îmbrăcaţi în veşminte albe cădeau împrejurul trupului tău şi cătau cuvinte de negrăit, cu care împreună şi tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritori cu frumoase cuvinte nu pot spune cântările pe care le cântau îngerii împrejurul moaştelor tale, mucenice de trei ori fericite; iar un oarecare iudeu, auzindu-i şi părându-i-se ca sunt oameni pământeşti, a luat un arc şi a încercat a săgeta într-înşii; dar nimic n-a izbutit, ci mai vârtos s-a făcut vrednic de plâns în vederea tuturor. Pentru aceasta şi noi de o minune ca aceea, spăimântându-ne, grăim ţie unele ca acestea:

Bucură-te, că de îngeri te-ai învrednicit a fi petrecut;
Bucură-te, că Hristos a privit din cer spre moaştele tale;
Bucură-te, că deasupra moaştelor tale s-a văzut stâlp de foc până la cer;
Bucură-te, că minunea aceasta a înspăimântat pe mulţi;
Bucură-te, că iudeul acela a fost pedepsit de puterea dumnezeiască;
Bucură-te, că aceasta s-a făcut spre mai mult laudă a moaştelor tale;
Bucură-te, că tot poporul a alergat să privească pe iudeul acela;
Bucură-te, că după mărturisirea lui, înaintea tuturor, a fost dezlegat de pedeapsă;
Bucură-te, că tiranul, fiind înştiinţat de aceasta minune, s-a temut foarte;
Bucură-te, că din aceasta pricină a poruncit creştinilor să te înmormânteze;
Bucură-te, că, îngropat fiind, Biserica a primit cinstitul tău trup;
Bucură-te, că sfântul tău suflet s-a odihnit în locaşurile cele cereşti;
Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 10-lea

O, mucenice mult-pătimitorule, pârâşul şi vânzătorul tău, vrând într-una din nopţi să fure cinstitul şi prea chinuitul tău trup, şi la patria sa să-l ducă, tu ostaşule a lui Hristos, te-ai arătat degrabă în somn preotului bisericii aceleia şi de aceasta l-ai înştiinţat; iar el îndată a alergat la biserică şi cinstitele tale moaşte din mâinile lui le-a apucat; pentru care, bucurându-se, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Preţioasele şi sfintele tale moaşte, prin purtarea ta de grijă, mucenice a lui Hristos, scăpând neluate de cei de alt neam, înăuntrul altarului au fost duse şi aşezate lângă sfânta masă, unde totdeauna pentru mântuirea noastră se jertfeşte Mielul lui Dumnezeu, Căruia şi tu te-ai adus jertfă; credincioşii fiind înştiinţaţi de aceasta au lăudat pe atotputernicul Dumnezeu, Cel ce măreşte pe sfinţii Săi, cu care şi noi cântări de laude ca acestea îţi aducem ţie:

Bucură-te, că cinstitele tale moaşte au scăpat nefurate şi nevătămate;
Bucură-te, că cei de alt neam au fost alungaţi cu ruşine şi deşerti;
Bucură-te, că înăuntrul altarului moaştele tale au fost aşezate de preoţii Bisericii;
Bucură-te, căci credincioşii s-au bucurat de aceasta;
Bucură-te, că acolo au fost săvârşite neîncetate minuni printr-însele;
Bucură-te, că şi demonii au fost alungaţi din mulţi oameni;
Bucură-te, că uneori s-a arătat stâlp de foc din cer deasupra lor;
Bucură-te, că alte ori şi îngerii s-au pogorât spre dânsele;
Bucură-te, că uneori din ele a ieşit bună mireasmă de negrăit;
Bucură-te, că prin ele s-au tămăduit toate felurile de boli;
Bucură-te, că pretuntindeni a străbătut vestea minunii ce s-a făcut;
Bucură-te, că Dumnezeu bine a voit ca vestirea ta să ajungă şi până la marginile pământului;
Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Împodobite fiind cu harul de tot felul de minuni cinstitele şi sfintele tale moaşte, mucenice al lui Hristos, vrednicule de laudă, toţi dreptcredincioşii le cinstesc şi le sărută. Pentru aceea tu, având îndrăzneală către Dumnezeu, Stăpânul tuturor, mijloceşte acestora, de la Dânsul în viaţa aceasta sănătate trupească şi în veacul ce va sa fie mântuire sufletească, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie cu totul luminoasă fiind cinstitele tale moaşte, mucenice mult-chinuite, pusă în sfeşnicul Bisericii şi luminând mult timp partea locului unde ai pătimit, după aceea, prin vrerea lui Dumnezeu şi prin stăruinţa unui drept credincios domn, în ţara Moldovei adusă fiind, neîncetat luminează şi raze de minuni, spre toţi cei ce aleargă la ele cu credinţă, revarsă. Pentru aceea şi noi de acelaşi dar împărtăşindu-ne, grăim ţie:

Bucură-te, rază a luminii celei neînserate şi gânditoare;
Bucură-te, că peste toate părţile cele de sub cer eşti luminător;
Bucură-te, luceafăr prealuminos al zilei celei neînserate;
Bucură-te, că şi la noi prin oarecare iconomie ai fost adus din altă parte;
Bucură-te, că şi acolo multă vreme razele ţi-au strălucit;
Bucură-te, că iarăşi înapoi ai venit prin vrerea lui Dumnezeu;
Bucură-te, smirna totdeauna binemirositoare în Biserica lui Hristos;
Bucură-te, că împărtăşeşti de bună mireasmă pe toţi cei ce aleargă la tine;
Bucură-te, vas de mir neîmpuţinat şi de nenumărate vindecări încăpător;
Bucură-te, că împarţi îndeajuns tuturor celor ce au trebuinţă;
Bucură-te, că Împăratului cerurilor a vărsat peste tine slavă şi mare cuviinţă;
Bucură-te, ca ne-ai îndestulat şi pe noi de darul tămăduirilor a tot felul de neputinţe;
Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Dar luând de la Dumnezeu, întru tot lăudate şi mult-pătimitorule mucenice, vindeci pe toţi de tot felul de boli, nu numai trupeşti, ci şi sufleteşti; iar acum, stând înaintea lui Hristos, Celui ce te-a întărit pe tine spre pătimire, nu înceta mijlocindu-ne mântuire sufletească şi nouă celor ce cu dragoste şi cu multă cucernicie serbăm amintirea ta şi cântăm neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Lăudând, cântând şi fericind chinurile tale cele cu multă durere, răbdarea cea până în sfârşit, vitejia şi bărbăţia cea nebiruită ce ai arătat în trupul cel ca de diamant, pe care Hristos puitorul de nevoinţă l-a preaslăvit în cer şi pe pământ, şi nouă nevrednicilor ni l-a dăruit, sfinte mare mucenice Ioane, grăim ţie acestea:

Bucură-te, că eşti împreună-locuitor şi petrecător cu oştile îngereşti;
Bucură-te, că eşti dus şi cu dragoste petrecut la locaşurile cele cereşti de cetele muceniceşti;
Bucură-te, că eşti încununat cu mărire de însăşi mâna Împăratului Hristos;
Bucură-te, că Însuşi Domnul te-a luat pe tine la repaosul cel veşnic după multele pătimiri;
Bucură-te, că ţi-ai adunat comoară nejefuită în ceruri;
Bucură-te, că ai agonisit plată multă acum întru strălucirile sfinţilor;
Bucură-te, că în încercări şi nevoi eşti nouă tare ajutător;
Bucură-te, că eşti fierbinte solitor bucuriei şi slavei celei veşnice;
Bucură-te, că eşti izvor nedeşertat de vindecări neputincioşilor;
Bucură-te, că eşti o curgere neîncetată de mângâieri celor întristaţi;
Bucură-te, că prin tine avem nădejde a fi scăpaţi de toate relele întâmplări vătămătoare şi nefolositoare;
Bucură-te, că prin tine aşteptăm a dobândi bunătăţile cele de-a pururea fiitoare;
Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, mult-pătimitoare al lui Hristos, Sfinte şi mare mucenice Ioane, primind această umilită rugăciune a noastră, ce se aduce ţie acum din inimă, ne izbăveşte pe noi de toate vătămările sufleteşti şi trupeşti, de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de chinul cel veşnic, cu rugăciunile tale cele bine-primite de Dumnezeu, ca împreună cu tine în veacul ce va să fie, în locaşurile sfinţilor, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
(acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi

Icosul 1: “Îngerilor iubită…” şi
Condacul 1: “Apărătorul şi sprijinitorul…”

Sursa: CreștinOrtodox.ro – Acatistul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava

<sus

Paraclisul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava

Alcătuit de Arhimandritul Ilie Cleopa.

După obişnuitul început, se zic:

Troparele, glasul al 4-lea:

Veniţi toţi iubitorii de mucenici să cădem cu credinţă şi cu evlavie către dumnezeiescul Ioan, Marele Mucenic, către apărătorul Moldovei şi al tuturor binecredincioşilor creştini, şi să cerem prin rugăciunile lui, de la Hristos Dumnezeu, izbăvire de boli, de primejdii, de întristări şi mare milă.
(de două ori)

Slavă… Şi acum…

Născătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioară, ceea ce eşti rai cuvântător şi rai al Pomului Vieţii, de toate întristările noastre, de moartea păcatului şi de chinurile cele veşnice izbăveşte-ne pe noi, robii tăi.

Apoi Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule…

CANONUL DE RUGĂCIUNE

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea:
Irmosul:

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea întrarmată, iar întrupându-se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul Cel preaslăvit, căci cu slavă S-a proslăvit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioane, roagă-te lui Hristos-Dumnezeu pentru noi.

Valuri de întristare, scârbe, necazuri şi boli au venit asupra mea din dreapta iconomie a lui Dumnezeu, spre a mea lămurire şi curăţire. Către tine alerg, Mare Mucenice Ioane, rugându-te să îmblânzeşti pe Cel ce mă ceartă pentru păcatele mele.

De nenumărate ori greşind, în fiecare zi şi ceas, şi pocăinţă nearătând, după dreptate mânia lui Dumnezeu eu am aprins-o asupra mea. Ci tu, sluga lui Dumnezeu cea preaînţeleaptă, te rog, îmblânzeşte mânia Lui.

Slavă…

Cunoscând din Sfintele Scripturi că Dumnezeu face voia celor ce-L iubesc şi se tem de El, pe tine te punem mijlocitor, Mare Mucenice Ioane, care te-ai jertfit pentru dragostea Lui, şi cerem prin tine de la Hristos Dumnezeu, izbăvire de necazuri, de boală şi mare milă.

Şi acum…

Înconjuratu-m-au pe mine adâncul greşelilor mele şi către pieire mă trage. Preacurată Stăpână, vino degrab în ajutorul meu, cu îndurările milei tale.

Cântarea a 3-a:
Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

Săracă este inima mea de mângâierile darului, din pricina lenevirii mele, şi noaptea păcatului a întunecat lumina ochilor mei. Mijloceşte, Mucenice al lui Hristos, Ioane, şi-mi ajută a vieţui cu trezvie şi luare aminte.

Ştiind că minunate sunt voile Domnului întru sfinţii cei de pe pământul Lui, cred şi eu fără de îndoire că prin tine, Mucenice al lui Hristos, Ioane, voi dobândi mila şi ajutorul Lui întru necazurile mele.

Slavă…

Viforul scârbelor şi al suferinţelor nu au clătinat casa sufletului tău, căci era întemeiată pe piatra Hristos. Ajută-mi şi mie, cu mijlocirea ta, ca să nu pier în valurile veacului de acum.

Şi acum…

Peacurată Fecioară, ceea ce eşti lumina fulgerului Dumnezeirii şi norul cel strălucit cu raze de aur, acoperă-ne pe noi, cei ce alergăm către tine, cu darul sfintelor tale rugăciuni.

Catavasie, glasul al 2-lea:

Cel ce ai slăvit pe Dumnezeu cu strălucirea faptelor tale celor bune şi ai mare îndrăzneală către El, grăbeşte, Mare Mucenice al lui Hristos, Ioane, spre ajutorul celor bolnavi, a celor din necazuri şi a celor din primejdii.

Pe tine, ostaşul cel adevărat al Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, te avem noi mângâiere în necazuri. Nu ne lăsa pe noi, când suntem apăsaţi de primejdii şi de întristări.

Preotul zice ectenia întreită (mică): Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…
Ecfonis: Că milostiv şi iubitor de oameni…, după care urmează:

Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul…

Râvnitor fiind înţelepciunii, care este comoara bunătăţilor, din care ai şi gustat dumnezeiasca cunoştinţă. Drept aceea spre cele trecătoare fiind silit, către lupte cu nevoinţă ai stat, răni muceniceşti luând, trupului zdrobire şi vărsare de sânge, şi acum petreci întru lumina cea negrăită cu mucenicii. Pentru aceea strigăm ţie: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de păcate să dăruiască celor ce cu credinţă se închină sfintelor tale moaşte.

Slavă… Şi acum…

Gândesc la judecată şi mă tem, de întrebarea cea înfricoşătoare mă cutremur, de răspunsul Judecătorului mă înspăimânt, şi mă îngrozesc de chin şi de durerea focului, de întunericul tartarului şi de scrâşnirea dinţilor, de viermele cel neadormit. Vai mie, ce voi face când se vor pune scaunele şi cărţile se vor deschide şi faptele se vor vădi? Atunci, Stăpână, ajutătoare mie să-mi fii şi folositoare prea fierbinte, că pe tine te am nădejde eu netrebnicul robul tău.

Cântarea a 4-a:
Irmosul:

Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci tu Însuţi, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine, omul, şi pentru aceasta strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne!

Auzind că darul lui Dumnezeu face minuni prin sfintele tale moaşte şi fiind învăluit de mulţimea necazurilor, de boli şi de primejdii, la tine alerg, sluga lui Hristos, vino degrab, în ajutorul meu.

Acolo unde poruncile Duhului Sfânt veselesc cetatea lui Dumnezeu, tu eşti, veselindu-te, Mare Mucenice Ioane; nu ne uita nici pe noi, smeriţii, care înotăm prin valurile şi necazurile şi scârbele de acum şi care cu credinţă cerem ajutorul sfintelor tale rugăciuni.

Slavă…

Pe tine, Mucenice Ioane, te-a lăsat Stăpânul de obşte, Hristos, ca un zid de scăpare a ţării acesteia, mare mângâiere celor scârbiţi, bolnavilor şi tuturor celor din primejdii grabnică izbăvire.

Şi acum…

Pe tine, Maica milostivirii, te chem întru necazurile mele, alină durerea sufletului meu şi dă-i vindecare, cu doctoria cea prealuminată a darului tău.

Cântarea a 5-a:
Irmosul:

Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni Te-ai făcut, Hristoase Dumnezeule; că prin Tine, Stăpâne, la Părintele Tău, începătorul luminii, aducere am aflat.

Din suflet aduc mulţumire pentru veşnicul Proniator, Care te-a lăsat pe tine, Mare Mucenice Ioane, mijlocitor pentru cei din primejdii şi sprijinitor celor întristaţi, spre a nu aluneca în prăpastia deznădejdii.

Cu frică din toate părţile sunt cuprins; vrăjmaşii cei dinăuntru cu gânduri rele mă necăjesc, iar cei din-afară multe rele asupra mea uneltesc. La tine, Mare Mucenice Ioane, vin cu mare credinţă şi strig, nu mă lăsa pe mine să fiu batjocura vrăjmaşilor mei.

Slavă…

Adevărat ocrotitor al celor necăjiţi şi bolnavilor te-am cunoscut pe tine, Mare Mucenice Ioane, şi de aceea acum cu bună nădejde către tine alerg, cerând de la Dumnezeu, prin tine, izbăvire şi mare milă.

Şi acum…

Cu ploaia îndurărilor tale, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, spală haina cea întinată a sufletului meu şi mă învredniceşte a vărsa pâraie de lacrimi, pentru toate cele ce am greşit.

Cântarea a 6-a:
Irmosul:

Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.

Ca negura, de pretutindeni m-au înconjurat necazurile, întristările şi multe feluri de primejdii. Dar cunoscând că darul lui Dumnezeu felurit lucrează prin a ta mijlocire, Mare Mucenice, la sicriul moaştelor tale am venit, cerând izbăvire.

Mângâiere celor din necazuri, doctor celor bolnavi, în toate zilele te arăţi tu, dumnezeiescule Ioane, Mare Mucenice; nu mă trece cu vederea pe mine, cel necăjit.

Slavă…

Nu este cu putinţă a ascunde sub obroc minunile şi vindecările care de veacuri multora s-au arătat de la sicriul moaştelor tale; căci cu adevărat au strălucit, ca o lumină în sfeşnic, minunile tale.

Şi acum…

Încetează durerea şi scârba cea plină de întristare şi de mâhnire a inimii mele, Născătoare de Dumnezeu, că, prin tine, bucuria cea mai presus de gând a venit neamului omenesc.

Catavasie: Cel ce ai slăvit pe Dumnezeu… şi: Pe tine, ostaşul cel adevărat…

Apoi de este preot, zice ectenia mică şi ecfonisul: Că Tu eşti împăratul păcii…

După care:
Condacul, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce…

Plutind pe luciul mării cu neguţătorie, de la răsărit către miazănoapte te-ai nevoit, şi chemându-te Dumnezeu pe tine, precum Matei vama, şi tu neguţătoria lăsând, Aceluia ai urmat prin sângele muceniciei, cu cele vremelnice răscumpărând cele netrecătoare, ai luat cunună de biruinţă.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Sfinţilor celor de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii.

Stih: Mai înainte văd pe Domnul în faţa mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin.

EVANGHELIA DE LA LUCA
(12, 8-12)

Zis-a Domnul: Tot cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor şi Fiul Omului îl va mărturisi pe dânsul înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta lui; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. Iar când vă vor duce înaintea adunărilor şi a căpeteniilor şi a stăpânitorilor, să nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi zice, că Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi.

Slavă…

Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Şi stihirile acestea, glasul al 6-lea:

În necazuri de multe feluri, în multe scârbe şi boli fiind noi pentru păcatele noastre, nu alergăm spre ajutorul cel străin şi blestemat al descântecelor sau la vrăjitorii, ci spre tine, sfinte al lui Dumnezeu, Ioane Mucenice, care cu darul cel dat ţie, vino degrab, spre ajutorul nostru.

Nimeni, alergând cu credinţă spre sicriul moaştelor tale celor sfinte, nu s-a întors neajutorat şi nemângâiat. Deci, cu sfintele tale rugăciuni, ajută-mi şi mie celui întristat.

Prefacere dumnezeiască s-a văzut multora din cei bolnavi şi scârbiţi, care cu credinţă au cerut ajutorul lui Dumnezeu prin tine, Mare Mucenice Ioane.

Cântarea a 7-a:
Irmosul:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat. Iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri rouă Duhului, Cel ce este binecuvântat şi preaslăvit.

Al lui Dumnezeu prieten, a lui Dumnezeu slugă bună şi credincioasă te-ai arătat, Mare Mucenice Ioane, şi talantul cel dat ţie bine l-ai înmulţit. Fii acum rugător către Domnul pentru cei ce te cheamă pe tine în ajutorul lor.

Ajutorul şi acoperământul sfintelor tale rugăciuni întinde-le peste toată Ţara Moldovei şi Ţara Românească şi peste toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă. Şi mie, celui păcătos, să-mi fii bine mijlocitor către Preaînduratul Dumnezeu.

Slavă…

Ca pe un fierbinte apărător şi izbăvitor te am pe tine, Mare Mucenice Ioane, şi cu credinţă te rog, izbăveşte-ne pe noi pe toţi de boli şi de toate scârbele, de toate felurile de nevoi şi de suspinuri.

Şi acum…

Te rog cu umilinţă, Preacurată Fecioară, să vii cu grabă spre ajutorul meu, în ceasul cel mai de pe urmă al vieţii mele, şi de tirania nevăzuţilor vrăjmaşi să mă izbăveşti atunci, Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 8-a:
Irmos: Cuptorul cel cu foc…

Milostiv către toţi te-ai arătat în această viaţă; milostiv şi după a ta proslăvire te-ai arătat, asemănându-te prin aceasta, după dar, cu Părintele îndurărilor.

Pentru dragostea lui Hristos, Sfinte Mucenice Ioane, multe feluri de chinuri ai răbdat; pentru dragostea lui Hristos, sufletul tău ţi l-ai pus, şi nici chinurile şi nici moartea nu te-au despărţit de dragostea Lui.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Daruri şi chinuri până la sfârşit ai răbdat, Mare Mucenice Ioane, pentru mărturisirea dreptei credinţe. Pentru care şi noi te rugăm, ca nişte nevrednici, apără, cu a ta mijlocire către Dumnezeu, turma binecredincioşilor creştini de dezbinări şi de eresuri.

Şi acum…

Curăţire şi iertare de păcate şi îndreptare vieţii noastre cerem prin mijlocirea ta, Preasfântă şi Preacurată Fecioară, de la Fiul tău şi Dumnezeul nostru.

Să lăudăm, bine să cuvântăm…

Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a descoperit cu dumnezeiască poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:
Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim.

Către ajutătorul celor căzuţi, către doctorul celor bolnavi, către izbăvitorul celor din pagube şi din primejdii, către Noul Mucenic al lui Hristos, Ioan, veniţi toţi binecredincioşii, cu umilinţă şi cu evlavie să alergăm.

Mucenice al lui Dumnezeu, Ioane, nu este cu putinţă a număra vindecările şi binefacerile pe care de veacuri le-ai făcut, prin darul lui Dumnezeu, către toţi cei ce cu credinţă au venit şi s-au închinat sfintelor tale moaşte.

Slavă…

Cântări de slavoslovie, de mulţumită şi de cerere aduce Biserica dreptmăritoare a lui Hristos, Celui ce te-a ales şi te-a proslăvit pe tine, sluga Sa, dumnezeiescule Mucenice Ioane.

Şi acum…

Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce stăpâneşte toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, te-a ales pe tine din toate neamurile spre a fi Lui Maică Preacurată, şi nouă, păcătoşilor.

Catavasie:

O, prealăudate Ioane, pe tine nici sălbăticia tiranului, nici amăgirea cuvintelor, nici groaza chinurilor, nici bătăile cele cumplite nu te-au despărţit de Hristos, pe Care din pruncie L-ai iubit; Căruia te şi roagă şi acum să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Şi îndată cântăm: Cuvine-se cu adevărat…

De este preot, cădeşte sfântul altar şi pe credincioşi.

Iar noi cântăm aceste stihiri, glasul al 2-lea:
Podobie: Când de pe lemn…

Către toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă eşti mijlocitor şi grabnic ajutător, Mare Mucenice Ioane; auzi-ne şi pe noi, care ne chinuim de boli şi de întristări.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.

Tuturor celor din scârbe, celor asupriţi şi robiţi, ca şi celor ce se află în primejdii şi necazuri, tu le eşti sprijinitor şi izbăvitor. Nu mă lăsa pe mine care cu umilinţă cer ajutorul tău.

Stih: Veseli-se-va dreptul de Domnul şi va nădăjdui întru Dânsul.

Bucurie şi mângâiere eşti tuturor celor asupriţi şi întristaţi de necazuri, dumnezeiescule Mucenice Ioane; pentru aceasta şi noi te lăudăm, zicând aşa: Bucură-te, ajutătorul şi apărătorul celor din primejdii şi din boli; bucură-te, folositorul tuturor celor ce cu credinţă dreaptă şi cu evlavie se închină către racla sfintelor tale moaşte.

Slavă… Şi acum…, glasul al 8-lea:

Bucură-te, lauda Trapezundei şi fiul Bisericii celei dreptmăritoare; bucură-te, bucuria şi ocrotitorul Mol-dovei şi al Bucovinei; bucură-te, mângâierea tuturor celor din nevoi şi din scârbe, care cer de la Dumnezeu prin tine izbăvire.

Alte tropare ale sfântului:

Veniţi, iubitorilor de Hristos, să lăudăm pe Marele Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, pe cel ce pururea se roagă pentru noi.

Fiind bolnav cu trupul şi cu sufletul, către tine vin, slugă bună a lui Hristos, dumnezeiescule Ioane, ajută-mă cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu.

Fiind în casa Domnului, fii mijlocitor către Hristos Dumnezeu, Ioane Mucenice, ca să dăruiască pace ţării acesteia, întărire şi linişte Bisericilor Sale şi mântuire tuturor celor necăjiţi.

Cei ce ritoricesc cele deşarte rămân fără cuvinte văzând slava cea mare pe care a arătat-o Hristos Dumnezeu spre tine, sluga Sa cea preaînţeleaptă.

Milostiv fiind Stăpânul Cel de obşte, Hristos Dumnezeu, milostiv te-a arătat şi pe tine, sluga Sa, spre folos tuturor celor care cer ajutorul Său prin rugăciunile tale.

Cu cântări de bucurie şi cu duhovnicească prăznuire, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare săvârşeşte sfântă pomenirea ta.

Toate oştile îngereşti, dumnezeiescule Mergător Înainte, cei doisprezece Apostoli, Sfinţilor Marilor Ierarhi şi făcători de minuni Nicolae şi Spiridon, cu Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava şi cu toţi sfinţii, împreună cu Preacurata Maică a lui Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuim noi.

După acestea: Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime…
Tatăl nostru… şi troparele acestea, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă…

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fără-delegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi, lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum…

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

De este preot zice ectenia întreită.,.

Doamne miluieşte (de 40 de ori). Auzi-ne pe noi…
Că milostiv… Înţelepciune: Ceea ce eşti mai cinstită…. şi otpustul.

De nu este preot, în loc de ectenie, se zice Doamne miluieşte (de 40 de ori), după care:

Stăpâne, Stăpâne, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi pentru rugăciunile Sfântului Marelui Mucenic Ioan cel Nou, izbăveşte-ne pe noi dintru toată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-ne pe noi sub sfânt acoperământul tău.

Apoi se zice:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Cititi si: Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (2 Iunie) – partea I

Lasati un raspuns