Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Arhiepiscopul emerit greco-catolic de Cluj-Gherla, IPS George Guţiu, a trecut la cele veşnice

Inaltpreasfinţitul George Guţiu, Arhiepiscop emerit de Cluj-Gherla a trecut la cele veşnice în seara zilei de duminică, 8 mai. “Părintele nostru George şi-a ìncheiat pelerinajul pamântesc. La ora 23.30 s-a ìntors la Casa Tatalui ceresc. Părintele Indurărilor şi al Vieţii să-l odihnească, să-l răsplătească şi să-i facă parte cu cei veşnic Vii”, după cum a spus Părintele Cristian Langa, din partea Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla.

După absolvirea studiilor de teologie de la Blaj, George Guţiu a fost hirotonit preot la 8 decembrie 1948 de către Arhiepiscopul şi Mitropolitul Romano-Catolic de Bucureşti, dr. Alexandru Cisar, la acea dată episcopii greco-catolici fiind arestaţi sau sechestraţi la domiciliu. La 3 martie 1990 a fost numit de Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, Episcop titular al Eparhiei de Cluj-Gherla, primul după mai bine de 40 de ani de la arestarea episcopului unit de atunci al Clujului, dr. Iuliu Hossu, devenit mai târziu primul cardinal din istoria al românilor. La 17 iunie 1990, IPS George Guţiu a fost consacrat ca arhiereu, în cadrul unei mari slujbe solemne desfăşurate pe stadionul municipal clujean, prin punerea mâinilor Mitropolitului dr. Alexandru Todea, asistat de episcopii Vasile Hossu de Oradea şi Lucian Muresan de Maramures (actualul Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite). Conform dreptului canonic, în anul 1999, și-a prezentat cererea de retragere de la conducerea Episcopiei de Cluj-Gherla, odată cu împlinirea vârstei de 75 de ani. Papa Ioan Paul al II-lea nu i-a acceptat imediat cererea, ci la 18 iulie 2002, dată la care episcopul auxiliar Florentin Crihălmeanu a preluat scaunul episcopal de Cluj-Gherla.

Biografia unui ierarh demn de veşnica lui pomenire

IPS George Guţiu s-a născut la 30 martie 1924, în satul Vaidei, comuna Ogra, judeţul Mures. A urmat școala primară în satul natal, apoi patru clase gimnaziale la Liceul “Papiu Ilarian” din Târgu Mureș. În anul 1940, după cedarea Transilvaniei de Nord către Ungaria fascistă, s-a mutat la Aiud, oraș rămas pe teritoriul Regatului României. Până în 1944 a urmat la Aiud cursurile Liceului “Titu Maiorescu”. După promovarea examenului de bacalaureat, a fost primit în clerul tânăr al Arhiepiscopiei de Alba Iulia și Făgăraș, fiind în paralel și student în anul I la Academia de Teologie Română Unită “Sfânta Treime” din Blaj. După ce a absolvit cei patru ani de studii teologice, în iunie 1948, a promovat și examenul de licență, la care se supuneau doar cei mai buni clerici absolvenți, majoritatea rezumându-se la titlul ce-l acorda promovarea examenelor obligatorii de “absolvent de teologie” sau “teolog absolvent”, suficient pentru a deveni preot de enorie. Titlul de licențiat acorda dreptul de a deveni profesor de religie în învățământul mediu și era titlul superior ce se putea obține în învățământul teologic greco-catolic din țară. Licența în teologie o puteau acorda doar Academia de Teologie Română Unită din Blaj. Celelalte academii teologice greco-catolice din țară eliberau un simplu certificat de absolvire, numit “Absolutoriu”.

La o săptămână de la decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948, de trecere a Bisericii Române Unite în ilegalitate, în data de 8 decembrie 1948, a fost hirotonot preot de către Alexandru Cisar, arhiepiscop și mitropolit romano-catolic al Bucureștilor, în condițiile în care toți episcopii greco-catolici fuseseră arestați încă de la sfârșitul lunii octombrie și încarcerați la reședința patriarhală de la Dragoslavele. George Guțiu a fost hirotonit pentru Arhidieceza Română Unită de Alba Iulia și Făgăraș.După hirotonirea sa ca preot, l-a ajutat pe ordinarius-ul arhidiecezan, mai întâi Pr. George Dănilă, fostul său rector la Academia de Teologie și apoi pe Alexandru Todea, protopopul Reghinului, devenit din noiembrie 1950 episcop. În acea perioadă a călătorit prin întreaga arhidieceză, culegând date din parohii și protopopiate, despre preoții și călugării întemnițați, despre situația călugărițelor și a credincioșilor rezistenți (netrecuți la Biserica Ortodoxă Română), reușind să comunice aceste date Sfântului Scaun, Papei Pius al XII-lea. În aceeași perioadă a fost și îndrumătorul spiritual al Congregației de călugărițe “Maica Domnului” din Blaj, până la ridicarea acestora și fixarea lor la Obreja, în fosta mănăstire baziliană de acolo. Fiind urmărit de Miliție, în anul 1949, pr. George Guțiu a scăpat îmbrăcat într-un halat alb, prin grădina Institutului Recunoștinței.

La data de 30 ianuarie 1951 a fost arestat la Reghin și anchetat la Ministerul de Interne din București, până la 15 februarie 1952, când, a fost trimis în judecată și condamnat de către Tribunalul Militar, secția a II-a București, prin sentința nr. 104 din 20 februarie 1952, la muncă silnică pe viață.[1] Detenția a executat-o în închisorile cu cel mai greu regim din țară, adevărate lagăre de exterminare a oponenților politici ai regimului comunist, precum cele de la Jilava, Aiud, Pitești, Dej și Gherla. A fost eliberat la 4 august 1964, în virtutea Decretului de grațiere a tuturor deținuților politici, emis de regimul comunist pentru a sărbători aniversarea a 20 de ani de la eliberarea de sub fascism.

După eliberarea din închisoare, s-a stabilit în orașul Târnăveni, unde la început a fost angajat ca muncitor la Întreprinderea de Gospodărire Comunală și Locativă. Comportarea excepțională la locul de muncă i-a determinat pe superiori săi să ceară recunoașterea studiilor lui teologice ca studii superioare și, astfel, George Guțiu a fost promovat economist și avansat mai târziu economist principal, calitate din care a fost pensionat în anul 1986, la împlinirea vârstei de 62 de ani, de la aceeași întreprindere.

În activitatea bisericească s-a remarcat în calitate de colaborator apropiat al Mitropolitului Alexandru Todea, lucrând un timp în calitate de vicar general arhidiecezan la Blaj. La data de 3 martie 1990, Pr. George Guțiu a fost numit de către Papa Ioan Paul al II-lea, Episcop titular al Eparhiei de Cluj-Gherla, iar la data de 17 iunie 1990 a fost consacrat ca episcop, prin punerea mâinilor mitropolitului Alexandru Todea, asistat de episcopii sufragani Vasile Hossu de la Oradea și Lucian Mureșan al Maramureșului. Hirotonirea sa ca episcop a avut loc în cadrul unei Liturghii arhierești festive, celebrată pe stadionul municipal din Cluj, în prezența a peste 15.000 de participanți, dintre care sute de preoți îmbrăcați în odăjdii, călugări, călugărițe. Odată cu consacrarea, mitropolitul i-a trecut noului consacrat puterea ordinară de jurisdicție, care fusese deținută până atunci provizoriu de către Alexandru Todea, cu toate drepturile și îndatoririle ei.
Ca și în eparhiile unite de Oradea și Maramureș, la acea dată. nici la Cluj nu a avut loc instalarea canonică a Episcopului în Catedrala eparhială “Schimbarea la Faţă”, aceasta fiind ocupată în acel moment de către Biserica Ortodoxă Română. Catedrala greco-catolică clujeană avea să fie retrocedată doar în urma câştigării unui lung proces purtat în instanţele din România, o retrocedare legală la care Biserica Ortodoxă s-a opus iscând chiar acte de violenţă.

La 20 iulie 1994, ca o recunoaștere a meritelor sale deosebite în apărarea creștinismului în timpul persecuției comuniste, Papa Ioan Paul al II-lea i-a conferit titlul de Arhiepiscop “ad personam” de Cluj-Gherla. IPS George Guțiu a participat la consacrarea ca episcopi greco-catolici a lui Alexandru Mesian (episcop coadjutor de Lugoj, ulterior devenit episcop titular la Lugoj după moartea episcopului Ioan Ploscaru) și Virgil Bercea, la 8 septembrie 1994, (episcop auxiliar la Blaj, apoi episcop coadjutor de Oradea, devenit titular după moartea episcopului Vasile Hossu). De la îmbolnăvirea cardinalului Alexandru Todea în anul 1992 și până la numirea episcopului Lucian Mureșan la conducerea Arhiepiscopiei de Alba Iulia și Făgăraș, respectiv a Mitropoliei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. în data de 4 iulie 1994, IPS George Guțiu a condus treburile curente ale întregii provincii mitropolitane ca administrator apostolic. Conform dreptului canonic, și-a prezentat cererea de retragere de la conducerea Episcopiei de Cluj-Gherla în anul 1999, odată cu împlinirea vârstei de 75 de ani. Papa Ioan Paul al II-lea nu i-a acceptat cererea imediat, ci la 18 iulie 2002, dată la care episcopul auxiliar Florentin Crihălmeanu a preluat scaunul episcopal de Cluj-Gherla. În anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Național “Pentru Merit” în grad de Mare Cruce de către Emil Constantinescu, președintele României de atunci.

Sit Tibi Terra Levis!

Lasati un raspuns