Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Iosif, un tip

Mulţi oameni drepţi ai Vechiului Testament, în diferite situaţii, îl reprezintă pe Domnul nostru Isus Cristos, dar în nici o icoană Fiul lui Dumnezeu nu este ilustrat atât de frumos şi desăvârşit ca în istoria vieţii lui Iosif – un fiu al patriarhului Iacov. Fie că îl privim ca pe cel mai iubit fiu al tatălui său, ori urât de către fraţii lui pentru că a mărturisit pe Dumnezeul viselor sale, fie că îl privim în suferinţe când a fost coborât în groapă şi vândut, iar mai apoi îmbrăcat în haine de in subţire şi pus al doilea om de stat în regat, în toate acestea, Iosif îl reprezintă pe Marele Isus din Nazaret. În binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi, despre Iosif a zis: „Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor. Ramurile lui se înalţă deasupra zidului. Arcaşii l-au aţâţat, au aruncat săgeţi, şi l-au urmărit cu ura lor. Dar arcul lui a rămas tare, şi mâinile lui au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov şi a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel.” (Gen. 49:22-24).
Fraţii lui Iosif nu erau de acord cu faptul că el era ţinta iubirii bătrânului Iacov, nici cu gândul înălţării la care făceau aluzie visele sale. Din acest punct de vedere, fraţii lui Iosif reprezintă pe iudeii din zilele lui Isus. (Ioan 1:11). Iosif, mărturisind visele sale, a spus un adevăr, iar pentru aceasta fraţii lui l-au urât, l-au abandonat într-o groapă, iar mai târziu l-au vândut fără remuşcări unor ismaeliţi care se duceau în Egipt.

La fel s-a întâmplat cu Isus. El a mărturisit despre adevăr. (Ioan 18:37). „Credincioşia lui Isus pentru adevăr a atras asupra Lui ura şi împotrivirea celor orbiţi de satan. Mărturisirea pentru adevăr l-a costat viaţa, iar sacrificarea vieţii în folosul adevărului constituie Preţul Răscumpărării.” Fraţii lui Iosif „…l-au zărit de departe, şi până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare. Ei au zis unul către altul: , veniţi acum să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi… ! (Gen. 37:18-20).Toată această scenă ne aminteşte despre Pilda vierilor redată de către Matei cap. 21 v 37-39. “La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: Dar vierii când au văzut pe fiul, au zis între ei: . Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.”

Privind la Iosif în groapă, în temniţă, iar apoi domnitor al întregului Egipt, îl vedem pe Domnul, crucea suferinţelor, şi apoi Domn al slavei, primind toată puterea în cer şi pe pământ, aşa cum Iosif a primit din partea lui faraon totul pe mâna sa. Iosif nu a fost un dictator al Egiptului, dar pentru a-şi arăta credincioşia faţă de încrederea investită în el, a condus Egiptul cu o mână puternică, asemenea “toiagului de fier.” Iosif a avut sarcina de a strânge cereale şi a da hrană Egiptenilor. Tot aşa Domnul nostru are provizii strânse, pentru ca la timpul potrivit să dea hrană “egiptenilor” (întregii omeniri). Pentru succesul misiunii Sale, Isus îi va conduce cu un “toiag de fier”. Acest lucru va fi făcut spre binele omenirii, întocmai precum Iosif a procedat în Egipt, salvând poporul de la moarte. “În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăşmaşii sub picioarele Sale. Vrăşmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.” (1Cor. 15:24-26).

Mulţumim Tatălui ceresc pentru acest aranjament. Fie Numele Lui binecuvântat în veci de veci. Amin!

Lasati un raspuns