Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Sf. Ierarh Grigorie Dascălu, Mitropolitul Ţării Româneşti (22 Iunie) – partea I

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Sfântul Grigorie Dascălu, Mitropolitul Ţării Româneşti: “Cât avem vreme, să lucrăm cele bune”
Adrian Agachi / în Ziarul Lumina – Duminica, 21 Iunie 2009
„Apărător neînfricat al dreptei credinţe şi mijlocitor milostiv poporului celui asuprit te-a avut pe tine Biserica Ţării Româneşti, Sfinte Ierarhe Grigorie, că pe preoţi şi credincioşi i-ai povăţuit, pe tineri i-ai învăţat şi pe orfani i-ai ocrotit, iar scrierile tale şi înţeleptele învăţături au rămas tezaur nepreţuit Bisericii noastre dreptmăritoare“.

Frumosul condac al slujbei Sfântului Ierarh Grigorie al IV-lea Dascălu ilustrează în câteva cuvinte virtuţile cu care şi-a împodobit viaţa duhovnicească. Povăţuitor, milostiv, ales cărturar, Sfântul Grigorie Dascălu rămâne un adevărat exemplu pentru credincioşii de pretutindeni.

Copiii cuminţi se cunosc de mici, iar faptul că învaţă bine este o dovadă în plus a seriozităţii lor. Sfântul Grigorie a fost un elev sârguincios, acesta fiind unul dintre puţinele amănunte pe care le cunoaştem despre perioada copilăriei şi adolescenţei sale. S-a născut în Bucureşti, în anul 1765, „din părinţi pământeni şi de bun neam“. Ştim că părinţii i-au susţinut educaţia atât în ştiinţele clasice, cât şi în cele duhovniceşti. Sfântul Grigorie a dovedit o inteligenţă ieşită din comun, reuşind să se înscrie la cursurile Colegiului „Sfântul Sava“. Aici a studiat limbile clasice: latina şi greaca, precum şi teologie, gramatică şi alte ştiinţe. Una dintre pildele vieţii lui spune că era cel mai bun dintre cei 75 de elevi înscrişi în acel moment la „Sfântul Sava“. De mic a preferat compania cărţilor, în locul jocurilor obişnuite cu care îşi petreceau timpul ceilalţi şcolari. Considera pierderea de vreme un păcat, deoarece timpul pe care nu îl dai muncii se transformă într-un început de trândăvie.

În timpul studiilor sale la Colegiul „Sfântul Sava“, Sfântul Grigorie i-a cunoscut pe monahii Dorotei şi Gherontie, ucenici ai Sfântului Paisie de la Neamţ. Aceştia fuseseră trimişi la studii în Bucureşti de povăţuitorul lor duhovnicesc, pentru a învăţa limba greacă şi a începe traducerile din Sfinţii Părinţi. Sfântul Grigorie a simţit că trebuie să plece împreună cu ei şi, după terminarea studiilor, în anul 1790 a venit la Mănăstirea Neamţ. Aici „s-a dat spre ucenicie la preafericitul părinte Paisie Velicikovski şi din mâinile lui a primit şi chipul îngeresc şi cu a lui părintească alegere s-a hirotonit şi ierodiacon, schimbându-i-se numele în Grigorie şi alegându-şi ca stareţ şi părinte duhovnicesc pe Gherontie“ (Pr. Ion Vicovan, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, p.129). Bogăţia duhovnicească a stareţului Paisie de la Neamţ nu consta doar în catehezele sau sfaturile individuale, ci şi în tâlcuirea textelor patristice. Prin urmare, fiind un bun cunoscător de limbă greacă, Sfântul Grigorie a fost îndemnat să traducă diverse opere ale Sfinţilor Părinţi.

În 1796, mitropolitul Dositei Filitti al Ungrovlahiei a cerut în mod expres doi traducători pricepuţi de la Mănăstirea Neamţ. Gherontie şi Grigorie au fost aleşi pentru această misiune. Veniţi în Capitală, au oferit spre tipărire, în 1799, lucrarea “Carte folositoare de suflet”, iar în 1801 – “Chiriacodromionul” lui Nichifor Teotochis, care cuprinde tâlcuirea tuturor pericopelor evanghelice ale duminicilor de peste an. În scurtă vreme, faima lor s-a răspândit şi în Mitropolia Moldovei. Mitropolitul Veniamin Costachi i-a îndemnat să traducă Taina credinţei noastre cei pravoslavnici, tipărită în 1803, şi Tâlcuirea la Evanghelii a Sfântului Teofilact al Bulgariei, publicată în 1805. În 1806 a apărut şi traducerea Dogmaticii Sfântului Ioan Damaschin, o carte esenţială a teologiei. Începând cu 1807, tipografia Mitropoliei Moldovei se mută la Neamţ ca urmare a izbucnirii conflictului ruso-turc. Aici vor apărea Vieţile Sfinţilor pe luna septembrie. Tot aici vor vedea lumina tiparului, după 1814, Apologia Sfântului Dimitrie al Rostovului, Tâlcuirea pe scurt a antifoanelor celor opt glasuri a Sfântului Calist Xanthopol şi Adunare pe scurt a dumnezeeştilor dogme ale credinţei, lucrare aparţinând lui Atanasie din Paros.

În 1812, Sfântul Grigorie pleacă împreună cu Gherontie la Sfântul Munte, pentru „a se închina sfintelor mănăstiri celor de acolo şi să întâlnească cu părinţii cei cuvioşi pentru folosul sufletului“. Poveţele duhovniceşti s-au dovedit foarte utile, dar, din nefericire, pe drumul de întoarcere în apropiere de oraşul Plovdiv din Bulgaria, au fost atacaţi de hoţi. Puţinele lor bunuri au fost prădate, iar Gherontie a murit din cauza bătăii crunte care le-a fost administrată. Sfântul Grigorie l-a îngropat împreună cu un alt călugăr la Mănăstirea Anarghiri, aflată în zonă. După şapte ani se va întoarce pentru a-i lua osemintele, pe care le va îngropa la Mănăstirea Neamţ. După o perioadă petrecută la Neamţ, Sfântul Grigorie se va retrage la Căldăruşani, în obştea formată de Sfântul Gheorghe de la Cernica. Aici va rămâne timp de cinci ani, între 1818 şi 1823, până la alegerea sa ca mitropolit al Ungrovlahiei. Va continua să traducă, oferind prima tălmăcire în limba română a Tratatului despre preoţie al Sfântului Ioan Gură de Aur, tradus sub numele de Şase cuvinte pentru preoţie. În 1821 va traduce şi Cuvânt pentru preoţie al Sfântului Grigorie Teologul. La Căldăruşani trăia „ca un filosof ocupat cu ştiinţa, fără a accepta să primească nici o demnitate bisericească“ (Mitropolit Serafim Joantă, Isihasmul – tradiţie şi cultură românească, p. 176). Va fi, însă, silit să accepte, începând cu 1823, demnitatea de mitropolit.

În anul 1822, este ales, după o lungă perioadă de timp, un domnitor pământean în Ţara Românească: Grigore Ghica. Cum mitropolitul Dionisie Lupu refuza să se întorcă la slujirea sa, domnitorul a hotărât să aleagă un altul. Au fost propuse trei nume: Grigorie arhimandritul, Teoclit ieromonahul şi Grigorie ierodiaconul. Domnitorul dorea ca viitorul mitropolit să fie român şi să aibă ştiinţă de carte, prin urmare a fost ales ierodiaconul Grigorie. Era pentru prima dată când mitropolitul nu era ales dintre episcopii de la Buzău sau Râmnic.

Era o perioadă grea pentru Mitropolia Ungrovlahiei. Părintele Ion Vicovan precizează: „episcopiile erau văduvite sau păstorite de oameni nu tocmai vrednici; ţara se afla într-o situaţie destul de grea datorită războiului ruso-turc şi mişcarea lui Tudor Vladimirescu; Mitropolia avea datorii mari lăsate de predecesorii săi; mănăstirile se aflau sub cârmuirea egumenilor greci; ierarhii greci de peste Dunăre hirotoneau mai mulţi preoţi decât era necesar; dările pe care trebuiau să le plătească se înmulţiseră mult“ (p.131).

Noul mitropolit s-a dovedit foarte hotărât în deciziile sale, echilibrat, plin de înţelepciune. Cu mult tact a încercat să găsească o soluţie convenabilă în problema ocupării scaunelor episcopale vacante. Nu a impus pe nimeni, ci a consultat întotdeauna membrii eparhiei respective, pentru a face cea mai bună alegere. Nu era preocupat decât de creşterea duhovnicească a oamenilor, pentru care îşi dorea păstori pricepuţi. Totodată, a reuşit să interzică ierarhilor greci de peste Dunăre hirotonirea preoţilor în afara eparhiei lor. Divergenţele au fost depăşite în momentul în care Sfântul Grigorie s-a adresat direct patriarhului ecumenic. Şcolile au fost înzestrate cu cărţi, iar profesorii cei mai buni au fost aduşi să predea. Mitropolitul Grigorie cunoştea faptul că progresul cultural şi cel duhovnicesc nu se exclud, ci se completează reciproc. A ajutat numeroşi elevi săraci şi a încercat să construiască seminarii teologice. Mai presus de toate, a pus ordine în viaţa monahală, încercând să instaureze regulile Sfinţilor Părinţi în mănăstirile române.

După izbucnirea unui nou conflict ruso-turc în 1828, Sfântul Grigorie este nevoit să ia calea exilului. Începând cu 1829, îl regăsim la Chişinău, străduindu-se să îşi recapete scaunul mitropolitan. În 1831 i se cere demisia, la care Sfântul Grigorie a răspuns demn: „Dumnezeu mi-a dat suflet şi eparhie şi când îmi va ieşi sufletul, atunci voi lăsa eparhia, pentru că acestea sunt lucruri care privesc mântuirea sufletelor“ (Patericul românesc, p. 353). De-abia pe 22 august 1833 va putea reveni pe scaunul său, dar nu va mai păstori decât un an, trecând la cele veşnice pe 22 iunie 1834. A fost înmormântat stând în scaun, într-un mormânt boltit, în apropiere de Catedrala mitropolitană din Bucureşti. Peste şapte ani, osemintele i-au fost mutate la Căldăruşani. Un testament literar pe scurt găsim în prefaţa traducerii lucrării Împărţirea grâului, de Sfântul Ioan Hrisostom. „Numai atâta voiesc să trăiesc, cât să ajutorez pravoslaviei şi neamului şi fraţilor ca să poată cu înleznire, prin învăţăturile sfinţilor să dobândească bunătăţile cele veşnice“ (Pr. Ion Vicovan, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, p.134).

Sfântul Grigorie Dascălu nu a fost doar un traducător al operelor Sfinţilor Părinţi, ci şi un om duhovnicesc, care a ascultat sfaturile acestora. „Pe fiii săi duhovniceşti îi învăţa, zicând: Cât avem vreme, să lucrăm cele bune. Să vieţuim după cum zice Apostolul, cu înfrânare, cu dreptate şi cu bună-credinţă. Că după ce ne vom duce de aici, nici un cuvânt de îndreptare nu ne va fi nouă către Cel ce ne va lua seama. Precum nici cârmaciului, după ce se va îneca corabia, nici doctorului, după ce va muri bolnavul. Apoi adăuga: Ce vom face dar, va zice cineva? Să chemăm doctori iscusiţi şi care nu mint, pe Sfinţii Părinţi. Şi auzind sfaturile lor, să ne plecăm lor şi primind plasturii lor, să le punem la rănile noastre. Mai ales că şi reţetele se dau în limba noastră şi în dar. Iar despre cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care însuşi le-a tradus şi le-a tipărit, spunea: Cât este de dulce vorba sfântului şi cât folos poate să pricinuiască cititorilor, singuri cei ce le vor citi vor mărturisi. Că eu nu îndrăznesc a zice ceva, ca să nu micşorez cu gângăvia mea fiinţa lor sau a dulceţii sau a folosului. Iar dacă Dumnezeu mă va ţine sănătos în surghiun, ajutând El, cu rugăciunile Sfântului, voi mai scrie.“ (Patericul românesc, p. 354)

Sfântul Grigorie Dascălu a fost trecut în rândul sfinţilor pe 21 mai 2006, fixându-i-se ca zi de serbare ziua de 22 iunie. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat această hotărâre în sesiunea de lucru din octombrie 2005, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei. Astfel, a fost recunoscută activitatea pastorală, culturală şi duhovnicească a unuia dintre cei mai importanţi ierarhi români.

Cu prilejul proclamării canonizării, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, IPS Grigorie, arhiepiscop de Thyateira şi Marea Britanie, a transmis mesajul de îndemn al Preafericitului Patriarh Bartolomeu I, către credincioşii ortodocşi români: „Vă îndemnăm, iubiţi fraţi, să arătaţi zel întru credinţa în Dumnezeu şi dreaptă cinstire către Sfântul Grigorie, mitropolitul Ţării Româneşti, care, de acum înainte, va fi un neclintit mijlocitor pentru noi în faţa tronului Mielului lui Dumnezeu. Să fiţi încredinţaţi că el se va ruga în permanenţă pentru pacea întregii lumi şi pentru propăşirea şi neclintita statornicie a bisericilor lui Dumnezeu, pentru buna întocmire a văzduhului şi pentru iertarea păcatelor noastre, precum şi pentru întărirea duhovnicească a binecredinciosului popor din România, a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe şi a lumii întregi“.

Moaştele Sfântului Grigorie Dascălu se găsesc în prezent la Mănăstirea Căldăruşani, unde el însuşi a petrecut cinci ani, între 1818 şi 1823. De aici a plecat pentru a ocupa scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei. Aflându-se în trecere la mănăstire, când încă se mai afla în surghiunul său nedrept, Sfântul Grigorie Dascălu a cerut ca tipărirea de carte să nu fie întreruptă. „Precum nu am încetat, mai înainte de a mă sui pe scaunul mitropoliei, să mă silesc spre folosul neamului, după cum mărturisesc cărţile cele tipărite, aşa şi după ce m-am suit, aşa şi după ce m-am dus în surghiun. Aşa, cu Dumnezeu să se zică, şi aici, în Sfânta Mănăstire a Căldăruşanilor fiind oprit, mă voi sili ca să se mai dea la lumină acest fel de cărţi, spre slava lui Dumnezeu şi folosul fraţilor“ (Patericul românesc, p. 354).

Necazurile nu l-au oprit să încredinţeze tiparului, în 1833, două lucrări ale Sfântului Ioan Gură de Aur, Împărţirea de grâu şi Puţul de aur. La Căldăruşani, Sfântul Grigorie a petrecut o importantă perioadă din viaţa sa. Cu toate că nu a îndeplinit o funcţie administrativă importantă în cadrul mănăstirii, i-a oferit ceea ce avea mai de preţ: moaştele şi traducerile sale. Prin aceste daruri, dar şi prin moştenirea Sfântului Gheorghe de la Cernica, Mănăstirea Căldăruşani rămâne una dintre cele mai importante aşezăminte monahale româneşti.
SLUJBA SFÂNTULUI IERARH GRIGORIE DASCĂLU, MITROPOLITUL ŢĂRII ROMÂNEŞTI

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am… Stihirile Ierarhului pe 4, glasul al 4-lea,
Podobia: Dat-ai semn…

Din tinereţe ai fost ales de Dumnezeu să paşti turma cea cuvântătoare întru înţelepciune. Pentru aceasta, Chivernisitorul a toate, Hristos, a rânduit să te desăvârşeşti în cunoaşterea învăţăturilor elineşti şi latineşti, care au înfrumuseţat sufletul tău cel îmbrăcat în podoaba fecioriei şi a cuvioşiei.

Pe Grigorie, întâistătătorul Ungrovlahiei, pe luminătorul cel nespus al Bucureştilor şi al Ţării Româneşti, pe ocrotitorul cel mare al mănăstirilor, pe cel care i-a învăţat pe credincioşi prin pilda vieţii lui, cu toţii să-l lăudăm!

Agonisind prinos de învăţătură omenească şi desăvârşindu-te în cunoaşterea scrierilor Sfinţilor Părinţi ai plecat la stareţul Paisie de la Neamţ, care te-a îmbrăcat în chipul îngeresc şi te-a învăţat tainele cunoaşterii lui Dumnezeu şi meşteşugul rugăciunii celei curate.

Mulţimea călugărilor şi adunarea credincioşilor împreună se bucură săvârşind pomenirea ta, Sfinte Grigorie, că întru tine am aflat dreptar desăvârşit vieţii noastre, cel ce prin blândeţe şi smerenie te-ai asemănat sfinţilor de odinioară, iar prin prisosul învăţăturii şi al trăirii curate te-ai ridicat pe treptele teologiei dimpreună cu dascălii cei mari ai creştinătăţii, cu care roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă… glas 6

Prin truda rugăciunii, înţeleptule părinte, te-ai arătat ca un pom răsărit din ogorul Ţării Româneşti şi udat de apele Duhului Sfânt. Pentru aceea fără prihană ai slujit lui Dumnezeu, ierarhe Grigorie, înfruntând povara pribegiei şi mustrând pe cei fărădelege. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Şi acum… a Născătoarei

Pe tine Născătoare de Dumnezeu, singura scăpare a creştinilor, te avem folositoare şi zid toţi credincioşii care pururea suntem necăjiţi de noianul răutăţilor şi al nevoilor.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 1
Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Poporului ales al lui Dumnezeu grabnic ajutător te-ai arătat, părinte Grigorie, cu poveţele, cu minunile şi cu icoana vieţii tale celei sfinţite. Pentru aceasta, cererile noastre nu le trece cu vederea şi nădejdile ni le adevereşte, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Slavă pentru toate!

Stih: Preoţii Tăi Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

Dascăl te-ai arătat pe tine încă din vremea vieţii tale pământeşti, că întru toate ai fost pildă tuturor, învăţând cu fapta şi cu cuvântul cele plăcute lui Dumnezeu, iar prin tălmăcirea scrierilor părinteşti te-ai făcut ca un potir curgător de mireasma Duhului.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Având toiag luminos mintea ta cea de Dumnezeu insuflată, ca un al doilea Moise ai izvorât din piatra cea seacă apa dumnezeieştilor învăţături pentru turma ta, iar acum în ceruri petrecând în lumina cea neapropiată, ca unul ce ai primit putere de la Hristos, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă… glasul al 6-lea

Arhiereu al lui Hristos, fericite dascăl al dreptei credinţe, dumnezeiasca bucurie a călugărilor, părinte Grigorie, nu înceta a te ruga pentru biruinţele binecredincioşilor creştini, pentru pacea lumii, pentru iertarea de greşeli şi pentru mântuirea celor ce săvârşesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, preaînţelepte.

Şi acum… a Născătoarei

Întru tine de-a pururi curată Fecioară s-a făcut cunoscută minunea cea uimitoare a zămislirii şi chipul cel negrăit al naşterii. Mintea mi se înfricoşează şi cugetul mi se înspăimântă de mărirea ta, ce se revarsă asupra tuturor, spre mântuirea sufletelor noastre.

TROPARUL
Glasul al 4-lea

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu, smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Grigorie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Altul, glasul al 2-lea

De dulceaţa gurii tale celei sfinţite ce îndulceşte Biserica şi de focul râvnei tale se minunează cetele cereşti, că ostenindu-te în tălmăcirea sfintelor învăţături ale părinţilor celor de demult, ai dăruit turmei tale bucuria cunoaşterii lui Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Grigorie.

Altul, glasul al 3-lea

Preacinstit truditor în ogorul dumnezeieştilor slove, înţelepte următor al Sfinţilor Părinţi, blând povăţuitor al Ungrovlahiei, numai cu smerenia ai biruit meşteşugul celor potrivnici. Pentru aceasta, Sfinte Ierarhe Grigorie, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.

Slavă… Şi acum… a Născătoarei, glas 4,
Taina cea din veac ascunsă…

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul psalm se cântă starea întâi:
Fericit bărbatul…

La Doamne, strigat-am… Stihirile Ierarhului pe 8,
glasul al 4-lea;
Podobie: Ca pe un viteaz…

Din fragedă pruncie iubind pe Dumnezeu te-ai lepădat de toate cele plăcute ale vieţii, arătând desăvârşită înclinare spre învăţătură şi sihăstrie, iar prin dumnezeiasca rânduială ai intrat la şcoala cea duhovnicească a Sfântului Paisie de la Neamţ, agonisind înţelepciune şi smerită cugetare, părinte Grigorie, Ierarhul lui Hristos.

De frumuseţea curăţiei sufletului tău se minunează cetele cereşti că, din tinereţe ţi-ai păzit fără prihană viaţa ta, Sfinte Grigorie, voind a te înfăţişa Mirelui Hristos întru nepătimire. Încă şi curăţia minţii, prin rugăciune agonisind, apărător al vieţii duhovniceşti te-ai arătat, mărturisind tuturor că aceasta duce la viaţa cea veşnică.

Adeveritu-s-au prin tine ale Evangheliei cuvinte că, lumina nu se ascunde sub obroc şi arhipăstor al Ţării Româneşti ai fost aşezat, astfel încât făclia virtuţilor tale să lumineze pe toţi cei binecredincioşi şi ei să slăvească pe Hristos. Pentru aceasta părinte Grigorie, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască pace şi mare milă.

Bărbăţia şi lupta ta, Ierarhe, tăria cugetului tău puse în apărarea dreptei credinţe şi înfruntarea nedreptăţilor au rămas pildă pentru păstorii Bisericii noastre, că pe preoţii şi credincioşii tăi i-ai izbăvit din mâna asupritorilor întărindu-le nădejdea şi credinţa în Dumnezeu.

Alte Stihiri ale Ierarhului
Glasul întâi; Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Veseleşte-te întru Domnul lavră a Căldăruşanilor şi saltă bucurându-te, că ai agonisit în tine moaştele Ierarhului Grigorie, ca pe o comoară de mult preţ, din care şi noi scoţând râuri de vindecări, mulţumim lui Dumnezeu, purtătorul de grijă şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Ca un alt Gură de Aur te-ai instruit în cunoaşterea limbilor şi a ştiinţei ritoriceşti, întrecând cu învăţătură şi cunoaştere pe toţi cărturarii vremurilor tale. Pentru aceasta te lăudăm ca pe un lucrător înţelept în via Domnului şi iluminător al poporului binecredincios.

Închinându-ne cinstitelor tale moaşte, Sfinte Ierarhe Grigorie, lăudăm ostenelile tale, ca pe un cărturar luminat te cinstim, ca pe un arhiereu cuvios te fericim şi ca pe un părinte duhovnicesc te rugăm să mijloceşti înaintea lui Hristos Dumnezeu să dăruiască pace Bisericii Sale şi mântuire sufletelor noastre.

Racla cinstitelor tale moaşte izvorăşte credincioşilor tămăduiri, iar puterea învăţăturilor tale întunericul neştiinţei risipeşte şi sufletele le luminează. De dumnezeiescul duh fiind însufleţit, tuturor le-ai întărit nădejdea mântuirii şi întâlnirea cu Hristos, fericite Grigorie.

Slavă…glasul al 5-lea

Să trâmbiţăm cu trâmbiţa de cântări, să săltăm şi să dănţuim, veselindu-ne, şi să aducem acum cinstire sfântă, să cântăm lui Dumnezeu dumnezeiasca laudă şi să fericim astăzi după cuviinţă pe vrednicul şi marele cuvios, pe luminătorul şi povăţuitorul arhiereu, pe tămăduitorul şi grabnic ajutătorul păstor, pe ocrotitorul şi milostivul părinte, Mitropolit al Ţării Româneşti şi binecuvântare a lavrei Căldăruşanilor, pe Sfântul Grigorie, pe care îl rugăm să mijlocească mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum… a Născătoarei (Dogmatica)

În Marea Roşie, închipuirea miresei celei neispitite de nuntă s-a întipărit de demult. Acolo Moise despărţitor al apei, iar aici Gavriil, slujitor al minunii. Atunci trecut-a Israel adâncul cu piciorul neudat, iar acum Fecioara L-a născut fără sămânţă pe Hristos. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas nestrăbătută; iar cea fără prihană, după naşterea lui Emanuel a rămas nevătămată. Cel ce eşti şi mai înainte ai fost şi Te-ai arătat ca om, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

VOHOD: Lumină lină…

Prochimenul zilei şi paremiile:

De la Pilde citire: (X, 8; III, 13-16; VIII, 6-9)

Pomenirea dreptului cu laude şi binecuvântarea Domnului peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înţelepciune şi muritorul care a cunoscut priceperea. Că mai bună este îndeletnicirea cu acestea decât pietrele cele de mult preţ; şi tot ceea ce este de mult preţ nu este vrednic de ea. Pentru că lungimea de zile şi anii vieţii sunt în dreapta ei, şi în stânga ei bogăţie şi mărire. Că din gura ei iese dreptate, legea şi mila pe limbă o poartă. Deci, ascultaţi-mă pe mine, o fiilor, că lucruri de cinste vă voi spune; şi fericit este omul care va păzi căile mele. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi vrerea de la Domnul se găteşte. Pentru aceasta vă rog pe voi şi pun glasul meu înaintea fiilor oamenilor. Că eu înţelepciunea, am tocmit sfatul şi ştiinţa şi gândul, eu l-am chemat. Ale mele sunt sfatul şi întărirea, a mea este priceperea şi a mea este tăria. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc pe mine; iar cei ce mă caută vor afla har. Înţelegeţi dar cei fără de răutate chibzuială şi cei neînvăţaţi puneţi la inimă. Ascultaţi-mă pe mine că iarăşi lucruri măreţe va voi spune. Şi voi scoate din buzele mele cele drepte, că adevărul va vesti cerul gurii mele, iar buzele mincinoase sunt urâte înaintea mea. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este într-însele strâmb, nici încâlcit. Toate sunt drepte pentru cei ce înţeleg şi netede pentru cei ce află cunoştinţa. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca nădejdea voastră să fie în Domnul şi să vă umpleţi de Duh.

De la Pilde citire: (X, 32; XI, 1-12)

Gura dreptului izvorăşte înţelepciune, iar limba celui nedrept va pieri. Din buzele oamenilor drepţi picură daruri, iar gura celor necuraţi se răzvrăteşte. Cumpenele viclene sunt urâciune înaintea Domnului, iar cumpăna dreaptă este primită de El. Oriunde îşi face loc sudalma acolo şi ocara, iar gura celor smeriţi cugetă înţelepciune. Desăvârşirea drepţilor îi va îndruma pe dânşii şi împiedicarea călcătorilor de lege îi va îndritui pe ei. Nu vor folosi averile în ziua mâniei iar dreptatea va izbăvi de la moarte. Murind, dreptul s-a sfârşit pocăindu-se, iar pieirea nelegiuiţilor este grabnică şi vrednică de râs. Dreptatea celui fără prihană îndreptează căile, iar necredinţa cade întru nedreptate. Dreptatea oamenilor drepţi îi va mântui pe ei; iar fără de lege întru răutatea lor se prind. Sfârşindu-se omul drept nu-i va pieri nădejdea; iar lauda necredincioşilor va pieri. Dreptul din cursă va scăpa şi în locul lui se va da cel necredincios. În gura celor fără de lege este laţul cetăţenilor; iar chibzuirea drepţilor cu bună sporire. Întru bunătăţile drepţilor se va înălţa cetatea, întru pieirea necuraţilor bucurie. Întru binecuvântarea drepţilor se va înălţa cetatea, iar din pricina gurii nedrepţilor se va nimici. Cel lipsit de minte, batjocoreşte pe cetăţeni dar omul înţelept aduce linişte.

Din Înţelepciunea lui Solomon citire: (IV, 7-15)

Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâneţilor viaţa nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit şi vieţuind întru păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a împlinit ani îndelungaţi. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzând şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

LA LITIE
După stihira hramului se cântă stihirile Ierarhului, glasul întâi

Cu vrednicie crucea lui Hristos, pe umeri luând, toată viaţa ta Sfinte Ierarhe, întru smerenie ai petrecut şi la împlinirea evanghelicelor porunci, cu adevărat ai ajuns. Pentru aceasta, părinte Grigorie, adu-ţi aminte de cei ce prăznuiesc cu dragoste sfânta ta pomenire şi te roagă lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Poporului ales a lui Dumnezeu grabnic ajutător te-ai arătat, cu poveţele, cu minunile şi cu pilda vieţii tale celei sfintite, Ierarhe preaînţelepte. Pentru aceasta cererile noastre nu le trece cu vederea, iar nădejdile ni le adevereşte, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: slavă pentru toate câte ne-ai dat nouă.

Alte stihiri, glasul al 4-lea

Mulţimile călugărilor s-au minunat de smerenia ta şi de iubirea ta de oameni, fericite Grigorie, căci asemenea Sfinţilor Ierarhi te-ai arătat săvârşindu-ţi ascultarea de tâlcuitor al Sfintelor Scripturi. Pentru aceasta şi noi te rugăm cu credinţă să ne fii bun călăuzitor către Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre. Împovăraţi de păcate, de grijile cele lumeşti apăsaţi şi mâhniţi de slăbiciunile noastre, cu lacrimi ne punem nădejdea întru tine, părinte Grigorie, ştiind că Hristos prin tine revarsă minuni, şi ne izbăveşte de toate primejdiile, dând mântuire sufletelor noastre.

Împovăraţi de păcate, de grijile cele lumeşti, apăsaţi şi mâhniţi de slăbiciunile noastre, cu lacrimi ne punem nădejdea întru tine, părinte Grigorie, ştiind că Hristos prin tine revarsă minuni, şi ne izbăveşte de toate primejdiile, dând mântuire sufletelor noastre.

De ispite şi de boli fiind loviţi, de felurite supărări fiind asupriţi, de nedreptăţi şi necazuri împresuraţi, alergăm la ajutorul tău, Sfinte Grigorie şi, cu credinţă, te rugăm: din valurile vieţii scoate-ne şi către limanul mântuirii ne îndreptează, ca pe Hristos Dumnezeu în cântări să-L lăudăm.

Slavă… glasul al 3-lea

Veniţi să ne luminăm cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu pe care o răspândeşte peste Biserica străbună sfinţitul între ierarhi, mitropolitul Grigorie; că astăzi soborul slujitorilor şi credincioşilor prăznuiesc, după cuviinţă, pe slujitorul Adevărului şi înnoitorul Bisericii Ţării Româneşti, pe cel ce ne-a lăsat moştenire sfintele sale moaşte din care izvorăsc neîncetat vindecări trupeşti şi sufleteşti spre bucuria tuturor.

Şi acum… a Născătoarei

Te lăudăm, Binecuvântată întru tot fericită Fecioară, pe tine care eşti preaslăvită de toată făptura, de purtătorii de Dumnezeu părinţi şi de toţi îngerii ca pe ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul. Pe Acesta, roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasului al 5-lea
Podobie: Bucură-te cămara…

Bucură-te, Sfinte Mitropolit, pildă a înfrânării şi chip al blândeţei! Bucură-te, întărire a dreptei credinţe şi izvor al înţelepciunii, vas al dumnezeiescului Duh şi reazim neclintit al Ortodoxiei, trâmbiţa cea vrednică de laudă a Bisericii şi icoana adevăratei vieţuiri, de trei ori fericite Grigorie, roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Stih: Binecuvântat este Dumnezeu cel ce varsă harul Său peste Sfinţii Săi.

Bucură-te, cuvios fără patimă şi surpător al vicleniei! Bucură-te, rugător fierbinte şi dascăl înţelept, izvor de bucurie şi locuitor al cerului, grăitorule de Dumnezeu insuflat şi podoaba ierarhilor, fiu al Ţării Româneşti şi altoi duhovnicesc al Moldovei, părinte Grigorie, roagă pe Dumnezeu să dăruiască iertare de păcate celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Stih: Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec…

Bucură-te, frumuseţea ierarhilor şi pilda teologilor. Bucură-te, slujitor Cuvântului şi pilda preoţilor, apărătorule al dreptei credinţe şi temeiul neclintit al Bisericii, candela nestinsă în rugăciune şi mărgăritarul de mult preţ al tinerilor înţelepţi, Grigorie, cel care bogate daruri reverşi asupra celor ce se apropie cu credinţă de racla moaştelor tale şi cer de la Dumnezeu mare milă.

Slavă… glasul al 8 – lea

Fericimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Grigorie, cel ce ai înmulţit talanţii încredinţaţi de Dumnezeu, că iubind osteneala cea cărturărească, ca o albină ai adunat din grădina scrierilor Sfinţilor Părinţi nectarul cu care ai hrănit turma încredinţată ţie spre păstorire. Cel ce scrierile filocalice în limba poporului tău le-ai tălmăcit, ai îmbogăţit tezaurul teologiei româneşti. Pentru aceasta Hristos te-a primit în ceruri în ceata dascălilor înţelepţi ai Bisericii Sale, de unde mijloceşti pentru mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum… a Născătoarei, Fecioară nenuntită.
Cea specifică glasului 8

La binecuvântarea pâinilor,
Troparul Ierarhului, de două ori, (vezi la Vecernica mică),
şi al Născătoarei de Dumnezeu,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te
Se continuă cu cealaltă parte a Privegherii.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… se cântă troparul Ierarhului de două ori;
Slavă… Şi acum… al Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 4-lea,
Taina cea din veac ascunsă…
După Catisma întâi, SEDEALNA, glasul întâi
Podobie: Mormântul Tău Mântuitorule…

Veniţi mulţimea ortodocşilor celor numiţi cu numele lui Hristos, să lăudăm cu credinţă pe ierarhul Domnului Grigorie, pe luminătorul creştinilor şi povăţuitorul călugărilor, pe ostenitorul dumnezeieştilor slove, cel pe care Hristos Dumnezeu l-a încununat în ceruri, (de două ori)

Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu

Marie, ceea ce eşti locaş cinstit al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuţi în prăpastia cumplitei deznădăjduiri şi a greşalelor şi a necazurilor. Că tu eşti mântuire păcătoşilor şi apărătoare tare şi miluieşti pe robii tăi.

După Catisma a doua se cântă Sedealna,
glasul al 4-lea
Podobie: Spăimantatu-s-a Iosif…

Cu totul fiind plin de virtuţi, ca un adevărat înger în trup te-ai arătat, Ierarhe Grigorie, cu dragoste pe tineri povăţuind, pe cei orfani ocrotind, pe văduve apărând, pe preoţi la evlavie îndemnând, pe monahi smerenie învăţând, iar pe cei avuţi la milostenie sfătuind. Pentru aceasta, toţi iubitorii de Hristos, te lăudăm după cuviinţă, (de două ori)

Slavă… Şi acum… a Născătoarei

Spăimantatu-s-a Iosif, lucru mai presus de fire, văzând; şi în minte a avut ploaia cea de pe lână, la zămislirea ta cea fără sămânţă, Născătoare de Dumnezeu, rugul cel nears de foc, toiagul lui Aaron ce a odrăslit; şi mărturisind logodnicul şi ocrotitorul tău, preoţilor a strigat: Fecioara naşte, şi după naştere rămâne tot fecioară.

Polieleul: Robii Domnului…

MĂRIMURILE
Glas 1

Stih 1: Auziţi acestea toate popoarele. Ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.

Stihiri

Mărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Grigorie şi cinstim sfântă pomenirea ta; că prin înţelepciune Biserica ai luminat.

Altă Stihiră

Veniţi toţi pământenii să lăudăm pe marele Grigorie, zicând: pe lauda Ungrovlahiei şi slava Căldăruşanilor.

Stih 2: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
Stih 3: Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale.
Stih 4: Gura dreptului grăieşte înţelepciune şi limba lui rosteşte dreptate.
Stih 5: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.
Stih 6: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta şi în vecii vecilor Te vor lăuda.

Slavă… Slavă Ţie Treime Sfântă… şi celelalte
SEDEALNA a treia, glasul al 8-lea
Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul…

Întărit cu putere de sus şi cu dreapta credinţă ai păstorit cu dragoste Biserica Ţării Româneşti, furtunile vremurilor biruind, de Dumnezeu insuflate Părinte Grigorie. Pentru aceasta, după săvârşirea din viaţă, Hristos a aşezat sufletul tău în ceata marilor dascăli ai lumii şi Ierarhi din Împărăţia cerurilor, iar sfintele tale moaşte, prin rânduiala dumnezeiască au fost lăsate mângâiere credincioşilor, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă… Şi acum…. a Născătoarei de Dumnezeu, însăşi Podobia

Pe înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind în chip negrăit, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel ce ţine toate; şi în braţe ai purtat pe Cel ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor, pe Făcătorul făptuirii şi Domnul. Pentru aceasta te rog, Preacurată Fecioară, şi cu credinţă strig către tine, să fiu izbăvit de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu. Stăpână, Fecioară curată, ajutorul tău atunci să mi-l dăruieşti că poţi toate câte le voieşti.

Antifonul întâi al glasului ai 4-lea
PROCHIMENUL, glas 4
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Toată suflarea…
Evanghelia de la Ioan:

Zis-a Domnul: Eu sunt uşa; prin Mine de va intra cineva se va mântui… (caută la Duminica a doua din Postul Mare, Evanghelia Ierarhului).

Psalmul 50

Slavă… glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău Grigorie, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum…. a Născătoarei

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta.
Stihiră, glasul al 6-lea

Omule a lui Dumnezeu şi credincioasă slugă, slujitor al Domnului, bărbat al înţelepciunii, vasul alegerii, stâlp de întărire al Bisericii, propovăduitorul adevărului, Sfinte Ierarhe Grigorie nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.

CANOANELE
Se pun Canonul Născătoarei de Dumnezeu, cu irmosul pe 6 şi Canonul Ierarhului pe 8

Cântarea 1
Canonul Născătoarei de Dumnezeu, glasul 8
Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm. Tirania morţii de demult, prin naşterea ta, Stăpână, o ai surpat; pentru aceasta grăim ţie: Bucură-te, mântuirea celor robiţi; bucură-te, înnoirea tuturor, Stăpână. Noi întru tine ne lăudăm şi prin mijlocirea ta scăpăm din cursele cele de multe feluri ale diavolului; pentru aceasta, grăim către tine, Născătoare de Dumnezeu: Bucură-te, căderea diavolilor şi întărirea noastră, a credincioşilor. Tatăl a binevoit şi Fiul S-a pogorât prin umbrirea Sfântului Duh în pântecele tău, Preanevinovată Stăpână a lumii.

Canonul Ierarhului, glasul al 4-lea
Irmos: Deschide-voi gura mea…

Din tinereţe călăuzit de Domnul, dorul de părinţi şi dragostea de lume le-ai părăsit, preamărite, şi cu duhovnicească râvnă ai căutat pe Hristos, pe Care aflându-L nu ai încetat a-L urma, vrednicule de laudă.

Cu înfrânare şi cu priveghere neîntreruptă strunindu-ţi trupul, părinte Grigorie, cu înţelepciune ai oprit pornirile plăcerilor diavoleşti, iar prin rugăciune pe toate le-ai biruit.

Slavă…

Blândule păstor Grigorie, trimis ai fost de Dumnezeu să fii lumină celor rătăciţi, doctor celor bolnavi, nădejde celor păcătoşi, ajutător celor săraci şi celor robiţi izbăvitor.

Şi acum… a Născătoarei

Bucură-te, grăim ţie Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti folositoarea tuturor celor ce sunt în nevoi şi a tuturor celor ce scapă sub acoperământul tău, Stăpână.

Catavasia:

Deschide-voi gura mea şi se va umple de duhul, şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Cântarea a 3-a
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Irmosul:

Doamne, Care ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni. Moise, proorocul de demult te-a închipuit pe tine, zicând: Rug însufleţit şi nears eşti, Fecioară, ceea ce ai în pântece focul Dumnezeirii.
Fiul tău ascultând rugăciunea, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Se milostiveşte spre sufletele noastre, ca un iubitor de oameni.

Pe Unul din Treime ai născut, Maică prealăudată, cu nespusă minune, pe Care L-a lăudat adunarea pruncilor, strigând: Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.

Canonul Ierarhului
Irmos: Pe ai tăi cântăreţi…

Uimitoare bucurie s-a făcut prin alegerea ta, fericite Grigorie, că din smerit ierodiacon în scaunul de Mitropolit al Ungrovlahiei ai fost rânduit spre mântuirea poporului tău.
Arhiereu a lui Dumnezeu şi sălaşul Lui cuvântător ai fost pe pământ, purtând în inima ta pe Cel ce ne-a izbăvit din robia păcatului şi a morţii.

Slavă…

Numai cu trupul erai pe pământ, părinte Grigorie, căci inima ta sălăşluia în cer, purtând astfel în cuget împărăţia lui Dumnezeu. Pentru aceasta cu smerenie săvârşim pomenirea ta.

Şi acum… a Născătoarei

Ştiindu-te pe tine a fi Maica lui Dumnezeu, ne rugăm ţie să ne izbăveşti pe noi de greşelile noastre cele de voie şi cele fără de voie.

Catavasia:

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat care s-au împreunat ceata duhovnicească, întăreşte-i, întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Sedealna, glasul al 2-lea
Podobia: Când de pe lemn…

Din tinereţe până la bătrâneţe cu dragostea lui Dumnezeu te-ai hrănit în chip minunat şi din izvorul pururea curgător al harului Sfântului Duh setea ţi-ai potolit. Iar noi, cu smerită cugetare văzându-te împodobit, cu bucurie îţi cântăm: Bucură-te, Ierarhe Preaînţelepte.

Slavă…

În duh de bucurie şi dragoste te lăudăm pe tine Sfinte Sfinţite Grigorie, iar cu evlavie sărutăm sfinţitele tale moaşte şi te rugăm să ocroteşti Biserica noastră de dezbinări.

Şi acum… a Născătoarei

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; ci, cerând dar bun, primeşte dăruirea către cererea cea de folos.

Cântarea a 4-a
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Irmosul:

Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înţeles lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Cu strigare fără încetare te cheamă pe tine bolnavul cel slăbănogit în boala cea fără de vindecare, pe care, auzindu-l, l-ai vindecat, preanevinovată Stăpână.

Zapisul căpeteniei celei ce scrisese cu sângele său l-ai scos din mâna diavolului cu puterea ta cea atotstăpânitoare.

Auzind de puterea ta, cu care ai izbăvit pe mulţi din primejdii, Preacurată Născătoare de Dumnezeu grăim către tine: ceea ce ai născut pe Cel slăvit în Treime, roagă-te să ne mântuiască de partea cea de-a stânga.

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, tu eşti scăparea noastră din amărăciunea păcatului lui Adam cel întâi zidit.

Canonul Ierarhului
Irmos: Sfatul cel neurmat …

Împodobind în chip ales scaunul de mitropolit al Ţării Româneşti, fericite, Duhul Sfânt te-a purtat în chip tainic să hirotoneşti arhierei vrednici în eparhiile ţării, cu mâna ta, părinte Grigorie.

Pe Cuvântul cel întrupat L-ai teologhisit şi multe minţi ai mântuit din lipsa de înţelegere, făcându-te vrednic urmaş al Sfinţilor Ierarhi ai Bisericii lui Hristos, grăitorule Grigorie.

Slavă…

Viaţă pururi limpede, curată şi neamestecată cu fierea păcatului arătând părinte, te-ai făcut cunoscut pe pământ ca vas ales al lui Hristos, Preaînţelepte Grigorie.

Şi acum… a Născătoarei

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, tu eşti scăparea noastră din amărăciunea păcatului lui Adam cel întâi zidit.

Catavasia:

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc, al întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum, avându-l în minte, a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne!

Cântarea a 5-a
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Irmosul:

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.

Miluieşte-mă, Maica lui Dumnezeu, precum ai miluit pe femeia aceea, căreia i se umflase tot trupul, că nu am altă nădejde sau ajutor afară de tine.

Să ştii, Doamna mea, că pentru păcatele mele te supăr şi, pentru că din tine S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu pentru noi făcându-se om, pentru aceea am năzuit la tine eu, ticălosul, să mă miluieşti.

Stăpâna îngerilor, Maica săracilor şi ajutorul celor străini, la cunoştinţa ta, la ajutorul tău şi la acoperământul tău scap, ca să mă miluieşti.

Milostiveşte-te spre mine, Maica lui Dumnezeu, precum te-ai milostivit spre cele două fecioare curate, trimiţându-le lor cununi din cer.

Canonul Ierarhului
Irmos: Spăimântatu-s-au toate…

Cu multă osteneală cărările ţării ai străbătut, părinte Grigorie, îndemnând poporul la răbdare, pe preoţi la evlavie iar pe credincioşi să nu se depărteze de Biserica cea dreptmăritoare şi prin acestea pe toţi, în credinţă uniţi i-ai ţinut.

Prin lumina duhovniceştilor cuvinte şi a ostenelilor cele mai presus de fire ai strălucit preasfinţite, ca o făclie ai fost pus în sfeşnicul dumnezeieştii Biserici în chip minunat luminând-o pe dânsa, părinte Grigorie.

Slavă…

Temelie neclintită a dreptei credinţe şi întărire a adevărului, învăţător în cele de taină şi arhiereu purtător de cununa te-ai făcut Bisericii lui Hristos şi neamului românesc, părinte Grigorie, arhiereul lui Hristos.

Şi acum… a Născătoarei

Milostiveşte-te spre mine, Maica lui Dumnezeu, precum te-ai milostivit spre cele două fecioare curate, trimiţându-le lor cununi din cer.

Catavasia:

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Cântarea a 6-a
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat, şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Bucură-te, ceea ce eşti plină de bucurie, Marie, Domnul este cu tine, a strigat Aglaida şi a izgonit pe diavolul, care-i făcea supărare în tot ceasul.

Cu dinadinsul mă rog ţie, maica lui Dumnezeu, să mă miluieşti şi să mă acoperi sub acoperământul tău, când va sedea Fiul tău pe scaunul cel înfricoşător.

Cu cântări întreite cântăm ţie: Bucură-te, ceea ce ai născut Lumina lumii; bucură-te, ceea ce ne mântuieşti de primejdiile noastre; bucură-te, Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Canonul Ierarhului
Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu…

Doamne, Tu cel ce ştii cele ascunse şi cercetezi inimile oamenilor, cunoscând de mai înainte că Ierarhul Grigorie este chivot al alegerii Tale, l-ai pus păstor al Ţării Româneşti. Pentru aceasta cântăm că minunate sunt lucrurile Tale, Dumnezeule.
În multe rânduri şi în multe chipuri ai adunat pe cei păstoriţi în jurul tău, părinte Grigorie, i-ai învăţat a păstra cu tărie sfintele predanii şi a nu-şi pierde nădejdea. Pentru aceasta cu evlavie te cinstim pe tine.

Slavă…

Umplându-ne de iubirea lui Hristos, pe marele Grigorie să-l lăudăm, ostenelile lui să le cinstim şi viaţa lui cea sfântă să o urmăm. Prin aceasta slavă şi mulţumită lui Dumnezeu aducem.

Şi acum… a Născătoarei

Cum te vom lăuda, Maica lui Dumnezeu şi cu ce buze te vom săruta, sau cu ce ochi vom căuta la chipul tău cel zugrăvit, fiind împilaţi cu necurăţiile noastre? Ci numai grăim ţie: Miluieşte-ne, Maica milostivirii!

Catavasia:

Înţelepţii de Dumnezeu care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu Cel Ce S-a născut dintr-însa.

CONDACUL
Glasul întâi
Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Apărător neînfricat al dreptei credinţe şi mijlocitor milostiv poporului celui asuprit te-a avut pe tine Biserica Ţării Româneşti, Sfinte Ierarhe Grigorie, că pe preoţi şi credincioşi i-ai povăţuit, pe tineri i-ai învăţat şi pe orfani i-ai ocrotit, iar scrierile tale şi înţeleptele învăţături au rămas tezaur nepreţuit Bisericii noastre dreptmăritoare.

ICOS

O, frumuseţe şi cinstită podoabă a arhiereilor! O, bucurie a cetelor călugăreşti! Că plinind poruncile lui Hristos, cum voi lăuda preamărită viaţa ta neavând putere în cuvinte? Însă îndrăznind, cu dragoste de fii, aşa strigăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Grigorie, meşter al cuvintelor şi dascăl al rugăciunii lui Iisus!

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a 22-a, pomenirea celui între sfinţi, părintele nostru Grigorie Dascălu, Mitropolitul Ţării Româneşti.

Acest ales de Dumnezeu ierarh s-a născut în cetatea Bucureştilor, în anul 1765, din părinţi cucernici şi iubitori de Dumnezeu, primind la Sfântul Botez numele de Gheorghe. Încă din pruncie s-a arătat iubitor de înţelepciune, studiind cu multă râvnă şi dragoste la renumite şcoli ale vremii din Bucureşti, unde a dobândit o temeinică cunoştinţă a învăţăturilor dumnezeieşti, precum şi o aleasă ţinută intelectuală.

O sfântă prietenie cu monahii Gherontie şi Dorotei legată în vremea studiilor, l-a învrednicit să ajungă ucenic al Sfântului Paisie Velicicovschi în vestita Lavră a Neamţului, unde va primi îngerescul chip al călugăriei, sub numele de Grigorie.

Împlinirea dorului nestins după liniştea pustiei şi l-a aflat mergând la Sfântul Munte Athos, împreună cu prietenul său, monahul Gherontie, unde s-a zidit sufleteşte şi prin cercetarea marilor nevoitori neştiuţi de lume.

Cu monahul Grigorie, Bunul Dumnezeu avea însă alte rânduieli numai de El ştiute. De timpuriu s-a arătat întru totul ascultător, desăvârşindu-şi talentul de tălmăcitor al dumnezeieştilor părinţi. Astfel, după revenirea în Lavra Neamţului a continuat munca de tălmăcire a dumnezeieştilor cărţi, pe care o începuse înainte de pelerinajul său duhovnicesc în Muntele Athos, iar mai apoi s-a aşezat la Mănăstirea Căldăruşani, aşezământ monahal statornicit cu câteva decenii înainte de către Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica.

Aici l-a găsit Domnitorul pământean Grigorie Dimitrie Ghica, în iarna anului 1823, şi nu după puţine rugăminţi l-a chemat la Bucureşti şi l-a ridicat în scaunul de Mitropolit al Ţării Româneşti, nemaiaflând pe cineva care să-i fie asemenea măcar în smerenie şi înţelepciune.

Ca arhipăstor nu şi-a dat odihna zilelor, ostenind neîncetat spre binele Bisericii, aşezând vlădici noi în scaunele de la Argeş, Râmnic şi Buzău, zidind noi biserici, hirotonind preoţi cucernici, rânduind şi administrând cu bună cumpătare bunurile Mitropoliei, organizând noi şcoli de luminare a poporului.

Întreaga viaţă şi lucrare a Mitropolitului Grigorie în ogorul Domnului a fost un exemplu de sfinţenie şi de iubire jertfelnică pentru păstoriţii săi, de ajutorul său bucurându-se mulţi sărmani, văduve şi elevi săraci cărora le oferea hrană, adăpost şi cărţi spre învăţătură. De aceea, la moartea sa nu s-au găsit în chilie bunuri sau bani, ci o mulţime de cărţi pregătite de dânsul spre a fi oferite în dar şcolarilor.

Cursul binecuvântaţilor ani de arhipăstorie avea să fie curmat de încercarea unui exil de peste 4 ani şi jumătate la care vlădica Grigorie a fost supus de către administraţia rusă instaurată în Principatele Române. Cu cugetul liniştit a purces pe drumul pribegiei, mai întâi la Chişinău, apoi la Buzău şi în cele din urmă la Mănăstirea Căldăruşani, încredinţându-se cu totul în mâna lui Dumnezeu şi rostind, asemenea Sfântului Ioan Gură de Aur: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.

Neliniştit a fost însă sufletul neobositului ierarh până când nu a văzut începută restaurarea Catedralei Mitropolitane din Bucureşti, lucrări ce vor fi terminate la câţiva ani după mutarea sa la Domnul, care s-a întâmplat la ceasul privegherii de seară a celei de a douăzeci şi două zile a lunii iunie, anul mântuirii 1834. Cu doar câteva ceasuri înainte de a-şi încredinţa sufletul în mâinile Părintelui Ceresc, cerea celor din preajmă ca o dorinţă arzătoare, continuarea fără oprire a tipăririi Vieţilor Sfinţilor, atât de folositoare pentru zidirea duhovnicească şi luminării sufletelor credincioşilor.

Pentru viaţa, activitatea şi nevoinţele sale, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălu a rămas întipărit în istoria Bisericii, a poporului român şi a culturii noastre, ca cel mai luminat întâistătător al scaunului Mitropoliei Ţării Româneşti din secolul al XIX-lea, fiind cunoscut în istoria Sfintei noastre Biserici cu numele de Grigorie Dascălu.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!

Cântarea a 7-a
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Irmosul:

Tinerii, cei care au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, binecuvântat eşti întru toţi vecii.

Pe Mângâietorul tuturor născând, Maică prealăudată, curată ai rămas ca şi înainte de naştere; pentru aceasta, grăim: Bucură-te, Maică, care nu ştii de mire; pe tine te binecuvântăm întru toţi vecii.

Fecioară ai fost mai înainte de naştere şi întru naştere iarăşi ai fost fecioară şi după naştere iarăşi fecioară ai rămas; pentru aceasta, pe tine te binecuvântăm întru toţi vecii.

Învăluindu-ne întru această lume şi căzând în noroiul păcatelor noastre, Stăpână, grăim ţie: Vino degrab şi ne scoate pe noi din adâncul răutăţilor noastre, că pe tine te binecuvântăm întru toţi vecii.

Canonul Ierarhului
Irmos: N-au slujit făpturii…

Alese cântări a rânduit Biserica întru cinstea ta, fericite Grigorie, iar credincioşii de acum vin la prăznuire ca la un arhiereu al strămoşilor, pentru aceasta şi noi smeriţii tăi fii cântăm: „Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri!”

Cu seninătatea înţelepciunii celei dumnezeieşti luminându-ţi mintea, părinte Grigorie, cu bărbăţie jugul arhieriei ai purtat şi plin de har ai strigat: „Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri!”

Slavă… a Treimii

Cu semne şi minuni a împodobit Hristos viaţa ta, părinte Grigorie, după care dorind, strigai: „Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri!”

Şi acum… a Născătoarei

La tine este scăparea noastră şi întru tine ne-am pus nădejdea; tu ne ajută nouă, că poţi toate câte le voieşti, Maica Făcătorului tuturor, şi pe tine te binecuvântăm întru toţi vecii.

Catavasia:

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate, Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Irmosul:

Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Pe Împărăteasa cerului şi a pământului, care a născut neispitită de nuntă pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi pe care o laudă oştile îngereşti, lăudaţi-o şi preaînălţaţi-o întru toţi vecii.

Daniel proorocul de demult a închipuit naşterea ta, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, că ai purtat în pântecele tău pe Făcătorul cerului şi al pământului, pe Care, născându-L, ai rămas nestricată; pe tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Care S-a pogorât în pântecele tău prin umbrirea Sfântului Duh, L-ai născut fără de stricăciune; pe tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

Canonul Ierarhului
Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi…

Pribegie şi surghiun suferind pentru neamul tău, credinţa nu ai pierdut, că ai avut ajutător pe Însusi Hristos, Cel răstignit, ierarhe preacinstite.

Cu puterea cuvintelor şi a rugăciunilor tale, s-au înmuiat inimile asupritorilor tăi, Părinte Grigorie, iar poporul cel binecredincios s-a minunat, slăvind laolaltă cu un glas pe Dumnezeu.

Slavă…

Izvor de lumină ne este icoana vieţii tale cinstite ierarhe Grigorie. Văzând mulţimea încercărilor prin care ai trecut, dar şi bărbăţia cu care le-ai biruit, prin alese cuvinte venim a te ruga din primejdii să ne izbăveşti.

Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu

Pe tine, Maica lui Dumnezeu, folositoare te-am câştigat; ajutătoare te avem întru primejdiile noastre şi mântuitoare desăvârşită sufletelor, pe tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

Catavasie:

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Irmosul:

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Isaia, de demult, dănţuind a grăit: Iată, Fecioara în pântece va lua şi va naşte Fiu. Pentru aceasta grăim ţie: Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântecele tău pe Cel mai înainte de toţi vecii; pe Acela, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Proorocul David te-a lăudat oarecând în cartea Psalmilor, arătându-te Maica Făcătorului tuturor, pe Care, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Ce limbă omenească te va lăuda pe tine după vrednicie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii? Pentru aceasta cu guri fără tăcere, grăim ţie: Bucură-te, ceea ce de îngeri eşti mult lăudată, Domnul este cu tine.

Canonul Ierarhului
Irmos: Tot neamul omenesc…

În locaşurile sfinţilor cu bucurie sălăşluindu-te, pe Hristos Domnul, părinte Grigorie, roagă-L să ne învrednicească de bunătăţile cele dumnezeieşti, pe noi cei ce te prăznuim cu dragoste.

Lăsând în urmă ca o moştenire de mult preţ scrierile tale cele duhovniceşti, înmulţeşti talantul şi după moarte, prin toţi credincioşii care au învăţat să-ţi cânte: Bucură-te, Ierarhe Preaînţelepte.

Slavă…

Stând înaintea icoanei tale, fericite Grigorie, inimile şi mâinile le ridicăm către Dumnezeu, că, prin tine, El să caute la nevrednica noastră rugăciune şi har să aflăm înaintea Lui.

Şi acum…

Roagă-te cu deadinsul Milostivului Dumnezeu pentru noi, păcătoşii, care greşim în tot ceasul, ca să ne fie nouă milostiv în ziua judecăţii.

Catavasia

Tot neamul omenesc să salte cu duhul, fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să cânte: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară!

LUMINÂNDA
Podobie: Femei auziţi glas…

Poporul cel binecredincios s-a adunat la pomenirea ta cea purtătoare de lumină ca să laude ostenelile tale cele cărturăreşti şi nevoinţele cele duhovniceşti, Părinte Grigorie, arhipăstor al Ţării Româneşti.

Slavă…

Bogăţie celor săraci, lumina celor neştiutori, dascălilor povăţuitor şi scăpare creştinilor ai fost, ierarhe Grigorie, de Dumnezeu înţelepţite.

Şi acum… al Născătoarei de Dumnezeu

Pe ierarhul, învăţătorul şi luminătorul Ungrovlahiei, lăudăm după cuviinţă, pe slujitorul Treimii, cel ce din pruncie şi până la adâncă bătrâneţe, cu dragoste, a cinstit pe Preasfânta Fecioară Maria pe care a mărturisit-o cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

LA LAUDE
Se pun stihirile pe 4, glasul al 8-lea
Podobie: Doamne, Doamne…

Cu aleasă înţelepciune, din tinereţe ai luat îngerescul chip al călugăriei şi sfântul stareţ Paisie ţi-a înzestrat sufletul cu darurile rugăciunii şi ale isihiei. Pentru aceasta, sfintele mănăstiri ale Neamţului şi Căldăruşanilor învăţător şi ocrotitor te-au avut, iar noi, pe Hristos, Cel care minunat a lucrat prin tine, Îl slăvim.

Călugăr între călugări şi ierarh între ierarhi ai fost, Sfinte Părinte Grigorie, că prin ascultare desăvârşită ţi-ai petrecut zilele vieţii tale pământeşti, iar prin înalta înţelepciune a cunoaşterii te-ai asemănat marilor dascăli ai Bisericii, ale căror învăţături le-ai tălmăcit pe înţelesul turmei tale.

De dragostea lui Dumnezeu fiind acoperit, cu răbdare şi smerenie ai biruit pe cei ce te-au surghiunit în cetatea Chişinăului. Spre slava lui Dumnezeu, cu apa cea vie a dumnezeieştilor cuvinte inimile credincioşilor ai adăpat şi întunericul neştiinţei prin zidirea de şcoli ai risipit. Pentru aceasta, fericite Grigorie, roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Împodobit ai fost cu nume de teolog, părintele nostru Grigorie! Cu nevoinţa şi smerenia duhovnicescului Paisie te-ai asemănat, cu dărnicia şi sărăcia Marelui Vasilie următor te-ai făcut, iar prin frumuseţea învăţăturilor al doilea Gură de Aur te-ai socotit. Pentru aceasta în ceata sfinţilor români te sălăşluieşti şi te rogi, Ierarhe, pentru neamul tău.

Slavă…glasul al 6-lea

Veniţi toţi credincioşii, cu cununi de laudă să încununăm pe Grigorie, podoaba arhiereilor şi lauda călugărilor, ajutătorul săracilor şi ocrotitorul orfanilor, nădejdea păcătoşilor, tămăduirea bolnavilor şi darul lui Hristos pentru neamul românesc, pe mitropolitul şi dascălul cel de Dumnezeu insuflat căruia să-i zicem: Bucură-te, Sfinte Grigorie, ierarhul lui Hristos, cel ce te rogi pentru mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum… a Născătoarei

Nu pe un Dumnezeu fără de trup, dar nici pe un singur om a adus Fecioara cea curată şi cinstită, ci pe om desăvârşit şi pe Dumnezeu cu adevărat desăvârşit pe care-L slăvim împreună cu Tatăl şi cu Duhul.

DOXOLOGIA MARE,
Ecteniile şi Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile se pun pe 8, din canoanele ierarhului: 4 din Cântarea a 3-a şi 4 din Cântarea a 6-a.
Prochimen, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului, pentru toate câte mi-a dat mie?

Apostolul din Epistola către Evrei (XIII, 17-21):
Fraţilor ascultaţi de conducătorii voştri…,

Aliluia, glasul al 2-lea:
Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
Stih: Căci Domnul a ales Sionul şi l-a ales ca locuinţă Lui.

Evanghelia de la Luca (VI, 17-23):
În vremea aceea a stat Iisus la loc şes…

Chinonicul: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă!

Lasati un raspuns