Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Ce înseamnă o viaţă sfântă?

Pentru mine, o viaţă sfântă însemnă să trăieşti o moarte în fiecare zi pentru credinţa ta în valorile pe care ţi le-ai asumat liber! Ne-am obişnuit să identificăm “sfinţia” cu persoanele care populează calendarul Bisericii Ortodoxe. Ne-am obişnuit să tratăm superficial, şi “de sus”, caracterul “sfânt” al unor oameni, sacrificiul pe care l-au făcut alţii PENTRU NOI!
Pentru mine, SFÂNT este orice om care alege să se sacrifice pentru idealul în care crede, atâta vreme cât sacrificiul său nu aduce atingere libertăţii celorlalţi! SFÂNTĂ este femeia care munceşte toată ziua la servici şi care are totuşi timp să se îngrijească de soţul ei, de copii, de casă. SFÂNT este bărbatul care îşi iubeşte femeia, copiii, casa, ţara şi pământul, care nu încetează o clipă să lupte şi să muncească pentru mai binele acestora, care alege nu să moară, ci SĂ TRĂIASCĂ pentru a se achita de toate responsabilitaţile sale. Sfânt este soldatul ce moare pentru ţară, şi cel care alege să rămână sărac atunci când poate să devină bogat cu preţul unui rău făcut. Sfântă este mama care naşte şi nu-şi abandonează copilul, sfânt e tatăl care se întoarce acasă atunci când caută să primească şi să ofere dragoste. E plină lumea asta de sfinţi, căci dacă nu ar fi aşa, omenirea ar fi încetat de mult să existe! Ce-ar fi viaţa asta dacă toţi am fi egoişti, trădători, vânduţi sau vandabili, mincinoşi, laşi, fricoşi sau fără credinţă? Unde am ajunge, şi cum am trăi? Din fericire, lumea asta e compusă din mai mulţi oameni buni decât răi, şi asta ne ajută să supravieţuim, să creştem şi să murim frumos.

Aţi văzut, n-am pomenit aproape nimic de religie… Pentru că se face aici o confuzie în societate. Se asociază caracterul sfânt cu icoanele din calendar… Şi uităm să ne mai vedem pe noi înşine sau pe cei din jur. Uită-te în jurul tău şi sunt convins că vei putea vedea zeci, sute de “sfinţi” adevăraţi! Oameni care şi-au sacrificat propria viaţă pentru ceva în care au crezut. Poţi să-i vezi pe părinţii sau bunicii tăi, rudele tale sau vecinii tăi. O să vezi oameni iubindu-se sincer şi curat. O să găseşti familii sărace dar fericite. O să observi copii mici de tot care vor să fie mari. O să vezi priviri îndreptate spre tine… În aproape toate exemplele care ne înconjoară puteam găsi ceva sfânt, ceva pentru care merită nu să mori, ci să trăieşti chiar dacă asta înseamnă un chin! Desigur, există şi exemple de alt fel, în contradicţie flagrantă cu noţiunea de sfinţenie, dar aceste exemplare imperfecte ale omenirii, oricât ar părea de puternice în plan social, nu trăiesc cu adevărat viaţa! Simţămintele acestor pierduţi sunt atrofiate, şi atunci când tot ce faci e să trăieşti pentru tine poţi spune că de fapt doar supravieţuieşti amăgindu-te că vei trăi într-o zi!
Sfinţenia de care vorbesc eu, şi care poate fi regăsită în viaţa de zi cu zi care ne înconjoară, nu e un CÂŞTIG, e o ALEGERE! Ferice de cei care au ales aşa! Nu ştiu dacă şi cum vor fi răsplătiţi în cer, dar ştiu că aici, pe pământ, “sfinţii” nu caută răsplată, şi poate tocmai de aceea EI pot să trăiască fericiţi chiar şi atunci când viaţa pare un drum către nicăieri… Să luăm aminte, ca să nu zic să luăm exemplu! Pe curând…

Lasati un raspuns