Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Sf. Mucenic Emilian de la Durostor (18 Iulie) – partea a III-a

SCRIERI

„Focul, cunoscând pe mucenicul lui Hristos, nu l-a mistuit“
Alexandru CHITUŢĂ / în Ziarul Lumina – Sâmbătă, 18 Iulie 2009

După acordarea decretului de libertate a creştinismului în Imperiul Roman de către Sfântul Constantin cel Mare, a urmat o perioadă scurtă de pace pentru Biserica lui Hristos. Apoi, în timpul împăratului Iulian Apostatul, numit aşa pentru că se lepădase de credinţa creştină, a apărut o ultimă încercare de reînviere a păgânismului. Aceasta a dus la nemulţumiri şi chiar la răzvrătiri făţişe din partea creştinilor, încât s-a ajuns, în unele locuri, la noi persecuţii. În cursul acestora şi-au jertfit viaţa pentru Hristos şi unii creştini din ţinuturile dunărene. Între ei se numără şi tânărul Emilian de la Durostor (azi Silistra, pe Dunăre), prăznuit în data de 18 iulie.

Despre viaţa Mucenicului Emilian nu s-au păstrat dovezi. Se cunoaşte însă faptul că acest tânăr creştin era soldat în armata romană în vremea împăratului Flaviu Claudiu Iulian (361-363) şi că era fiul prefectului din Durostor, Sabbatianus. Se cunoaşte, din fericire însă, martiriul Sfântului Emilian. Actul său martiric este păstrat în latineşte şi greceşte şi descrie pe larg pătimirea şi moartea acestuia.

Începând cu anul 361, când a venit pe tron împăratul Iulian, Biserica a cunoscut vremuri tulburi, iar creştinii au suferit persecuţii. Împăratul a pus în fruntea armatei şi la conducerea unităţilor administrative ofiţeri şi demnitari păgâni, care aveau misiunea de a reintroduce şi de a reface vechile temple, spre a le reda cultului, declarându-se Iulian însuşi mai marele preoţimii păgâne sau „pontifex maximus“. Prin toate aceste reîncercări de refacere a păgânismului, creştinismul a fost interzis în tot Imperiul Roman.

În acea vreme a venit la Durostor vicarul Traciei Capitolin, un om „plin de înşelăciune şi cu mintea întunecată, doritor fiind încă şi de vărsare de sânge şi având mare râvnă pentru idoli“, ca să cerceteze dacă se mai aflau creştini.

Ajungând la Durostor, conducătorii cetăţii au jurat că toţi locuitorii „se închină zeilor noştri şi neîncetat le aduc jertfe cu toată cinstirea“. Bucuros de un asemenea răspuns, Capitolin a chemat la un ospăţ pe toţi dregătorii din cetate.

Emilian cel tânăr cu nume de creştin

Pe când petreceau ei, tânărul Emilian, „privind împrejur şi văzând timpul potrivit ca să câştige cununa vieţii celei de sus, fiindcă se socotea creştin nu numai în faţa lui Dumnezeu şi a îngerilor, ci şi a oamenilor şi dorind lucrul acesta să fie arătat tuturor a intrat în templul păgân din cetate şi, cu un ciocan de fier, a distrus zeii, adică idolii, a răsturnat altarele şi jertfele puse pe ele, apoi a ieşit nevăzut de nimeni“.

Auzind despre cele întâmplate, Capitolin s-a umplut de mânie şi a poruncit să fie adus făptaşul imediat, oricare ar fi el. Ieşind ostaşii, aceştia au văzut pe un oarecare ţăran ce trecea pe acolo de la câmp, pe care l-au bătut şi l-au arestat ducându-l la Capitolin. Sfântul Emilian, văzând acestea, a cugetat în sinea sa şi a ieşit înaintea ostaşilor, spunându-le ca să-l ia pe el în locul acelui om nevinovat, fiindcă el era făptaşul căutat de ei.

Ajungând în faţa lui Capitolin, tânărul Emilian a fost supus unui interogatoriu. Fiind întrebat care îi este numele, el a răspuns: „Dacă mă întrebi de numele meu obişnuit, mă numesc Emilian; dacă, dimpotrivă, cauţi numele meu cel desăvârşit, atunci socoteşte-mă a mă numi creştin“. Întrebat de ce „a adus ocări nemuritorilor zei“, tânărul Emilian a răspuns cu mult curaj, zicând. „Dumnezeu şi sufletul meu mi-au poruncit să calc în picioare pe aceşti neînsufleţiţi, ca să arate tuturor că sunt pietre fără suflet, muţi şi surzi, în care nu se află nici un fel de grăire“.

A mărturisit că este rob al lui Hristos

După aceste cuvinte, Capitolin, plin de mânie, o hotărât ca Emilian să fie dezbrăcat şi întins cu faţa la pământ, poruncind apoi slujitorilor să îl bată cu cruzime cu vine de bou. În timpul acesta Capitolin l-a întrebat din nou cine l-a determinat să sfărâme idolii şi altarele păgâne. Emilian a răspuns cu putere şi cu aceeaşi hotărâre că numai Dumnezeu şi sufletul său l-au făcut să răstoarne şi să calce în picioare „pe zeii spurcaţi“ şi să arunce „jertfele cele neleguite“. Auzind aceste cuvinte, Capitolin a poruncit să fie întors cu faţa în sus şi lovit cu aceeaşi neîndurare şi pe piept. După groaznice bătăi, Emilian a mărturisit că este „rob al lui Hristos“, iar Capitolin a poruncit să fie ars de viu. Slujitorii acestuia l-au scos afară din cetate, în apropierea Dunării, unde pe un rug deja pregătit l-au aruncat în foc, dar nu înainte de, la stăruinţa lui Emilian, a-i lăsa câteva clipe de rugăciune.

Aruncat în foc, nu a murit

Fiind aruncat în foc, martiriul său menţionează o minune petrecută, căci „focul, cunoscând pe mucenicul lui Hristos, nu l-a mistuit, ci l-a păzit întreg şi neatins, iar pe slujitorii lui Capitolin, cei ce erau aproape, i-a cuprins flacăra şi i-a ars de tot“. Văzând că a rămas nevătămat, tânărul mucenic Emilian a mărit pe Dumnezeu şi, întorcându-se spre răsărit, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci şi, ridicându-şi privirea spre cer, a zis: „Doamne Iisuse Hristoase, primeşte sufletul meu! Şi zicând acestea, a adormit în pace“. Era în anul Domnului 362, în ziua de 18 iulie.

Tot actul său martiric menţionează faptul că femeia lui Capitolin, fiind în taină creştină, a fost rugată de ceilalţi creştini să ceară de la bărbatul ei trupul noului mucenic spre a fi îngropat după cuviinţă. Astfel, trupul mucenicului Emilian a fost uns cu miruri şi îngropat cu mare cinste, cu cântări duhovniceşti şi cu psalmi, în apropierea oraşului Durostor, într-un loc numit Gedina.

De atunci, mucenicul Emilian este prăznuit ca sfânt şi trecut în sinaxar şi calendar în ziua de 18 iulie, ziua pătimirii şi mutării sale la Domnul.

Sursa: Ziarul Lumina – „Focul, cunoscând pe mucenicul lui Hristos, nu l-a mistuit“.

<sus

Hram la Mănăstirea ocrotită de Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor.
Silviu Dascălu / în Ziarul Lumina – Vineri, 17 Iulie 2009

Sărbătoarea Sfântului Emilian de la Durostor, prăznuit de Biserica noastră pe 18 iulie, va fi încununată anul acesta de o slujbă arhierească, oficiată de Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Mănăstirea a fost redeschisă în anul 1991, cu osteneala maicilor şi a arhimandritului Emilian Panait, stareţul Mănăstirii Runc şi duhovnicul maicilor de la Ciolpani.

Mii de credincioşi sunt aşteptaţi mâine la Mănăstirea Ciolpani din Episcopia Romanului, pentru a serba hramul Sfântului Emilian de la Durostor, ocrotitorul aşezământului monahal din apropierea oraşului băcăuan Buhuşi. De altfel, sărbătoarea din fiecare an, din 18 iulie, a devenit deja o tradiţie, atât pentru localnici, cât şi pentru pelerinii care vin din diferite zone ale ţării pentru a se ruga sfântului dobrogean.

„Anul acesta este al unsprezecelea când această oază de spiritualitate ortodoxă, în care îşi găsesc alinare sufletească mii de credincioşi şi pelerini, îşi serbează patronul spiritual. Şi acum, ca în fiecare an, soborul de maici, care trăiesc şi slujesc în această mănăstire, s-a pregătit aşa cum se cuvine pentru a cinsti pe sfântul ocrotitor şi pentru a veni în întâmpinarea pelerinilor care vor fi prezenţi la slujba de Priveghere şi la Sfânta Liturghie“, a explicat părintele Constantin Gherasim, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Romanului.

Sărbătoarea va fi încununată de o slujbă arhierească, oficiată de Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului, alături de un sobor de preoţi şi diaconi.

Volum omagial.

Mănăstirea a fost redeschisă în anul 1991, cu osteneala maicilor şi a arhimandritului Emilian Panait, stareţul Mănăstirii Runc şi duhovnicul maicilor de la Ciolpani.

„Un eveniment deosebit în această zi va fi lansarea unei cărţi pe care soborul de maici, cu binecuvântarea Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, a editat-o ca omagiu adus părintelui Emilian Panait, cel care a luptat şi a reuşit să readucă această mănăstire la dimensiunea ei consacrată, de prim rang în cadrul Eparhiei Romanului şi, de ce nu, în întreaga Mitropolie a Moldovei şi Bucovinei“, a mai adăugat părintele Constantin Gherasim.

Sfinţirea bisericii mari cu hramul „Sfântul Mucenic Emilian“ s-a făcut la 21 septembrie 1997, iar de atunci, în fiecare an, la 18 iulie, creştinii vin aici să-l serbeze pe Sfântul Emilian. Mănăstirea Ciolpani, unul dintre locurile de pelerinaj consacrate din judeţul Bacău, este amplasată la circa 5 km de oraşul Buhuşi, într-un cadru natural deosebit, şi este singurul lăcaş de rugăciune din ţară ce poartă hramul acestui martir, care a trăit şi a murit pentru credinţa în Hristos în secolul al IV-lea, informează un comunicat de presă al Episcopiei Romanului.

Primul schit de pe aceste locuri a fost ctitorit de suliţaşul Ciolpan, călugărit aici, şi de la care se trage şi numele schitului. În 1730, medelnicerul Teodor Cantacuzino a construit o bisericuţă din lemn de stejar, care există şi astăzi în cimitirul mănăstirii, ca monument istoric.

Unul dintre protomartirii Bisericii noastre.

Sfântul Emilian de la Durostor este un martir dobrogean care face parte din protomartirii Bisericii noastre, ceea ce denotă că avem un creştinism apostolic. Aşadar, prăznuirea martirului aminteşte de tradiţia apostolică a creştinismului românesc. În ultimul timp, acest martir a început să fie prăznuit din ce în ce mai mult. Datorită faptului că s-a amplificat cultul acestui sfânt în ultimii ani, mai ales după 1990, Episcopia Romanului a propus Sfântului Sinod ca slujba Sfântului să fie slujbă cu Polieleu.

Sursa: Ziarul Lumina – Hram la Mănăstirea ocrotită de Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor.

ICOANE

Icoană din Biserica „Nașterea Maicii Domnului“ din Drumul Taberei, București
Icoană pictată de maicile de la Mănăstirea Diaconești, jud. Bacău.
Icoană din Biserica „Nașterea Maicii Domnului“ din Drumul Taberei, București
Icoana redă sfârșitul mucenicesc în cuptorul cu foc (Sfântul Emilian a fost aruncat în cuptorul cu foc. Înainte însă de a fi aruncat în foc, Sfântul a cerut să fie lăsat să facă puțină rugăciune, după care, aruncat fiind în foc, a ieșit de acolo nevătămat, după care s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, și și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos).

În unele icoane Sfântul Mucenic Emilian este reprezentat ținând în mâna stângă un ciocan. Sfântul Emilian, umplându-se de râvnă pentru Dumnezeul cel adevărat, a luat un ciocan și a intrat în templul păgân din orașul Durostorum, unde a sfărâmat toți idolii care se găseau acolo, a răsturnat altarele, a doborât sfeșnicele și a vărsat toate vasele și jertfele cele idolești.

Preluare dupa http://sfintiromani.ro

Cititi si: Sf. Mucenic Emilian de la Durostor (18 Iulie) – partea a II-a

Lasati un raspuns