Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Românii ortodocşi de la sud de Dunăre au un Vicar administrativ propriu

Părintele Vicar Boian Alexandrovici al Timocului cu Părintele Episcop Lukian Pantelic al sârbilor din RomâniaDecizie istorică cu privire la românii ortodocşi din Serbia de Răsărit. Duminică, 12 iunie, Episcopul locţiitor al Episcopiei Ortodoxe Române a Daciei Felix de la Vârşeţ, Doctor Daniil Stoenescu, a înfiinţat un nou post de Vicar administrativ pentru credincioşii români din Serbia, fiind vorba despre românii din sudul Dunării, mai exact din Timoc. Astfel, din 12 iunie, Episcopia Daciei Felix va avea doi Vicari administrativi: unul pentru Voievodina (la nord de Dunăre) şi altul pentru Timoc (la sud de Dunăre). Primul Vicar administrativ pentru Timoc (Valea Timocului, Valea Moravei şi Homolie) este preotul iconom stavrofor Boian Alexandrovici din Negotin, protopop al Daciei Ripensis şi paroh de Mălainiţa şi Remesiana. Vicarul administrativ pentru Voievodina este preotul Moise Ianeş, paroh de Straja (Banatul sârbesc), care ocupă această funcţie din perioada dinaintea înfiinţării Episcopiei Ortodoxe Române a Daciei Felix, când aceasta avea statutul de Vicariat al Patriarhiei Române în Republica Iugoslavia, iar mai târziu în Serbia şi Muntenegru.

Episcopul Daniil Stoenescu arată în Decizia sa chiriarhală din 12 iunie că apreciază şi recunoaşte „în mod deosebit întreaga activitate misionară, pastorală şi bisericească” desfăşurată de părintele Boian Alexandrovici „timp de opt ani de zile, pentru binele românilor/vlahilor ortodocşi din Serbia de Răsărit”, exprimându-şi „deplina încredere în faptul că sfinţia sa va continua şi va spori şi pe mai departe toate cele începute, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu binecuvântarea Patriarhiei Române şi cu susţinerea şi îndrumarea” arhierească a Preasfinţiei Sale.

Românii reprezintă cea mai numeroasă minoritate etnică din Serbia, fiind repartizată teritorial în mod inegal. Astfel, circa 30 de mii de români locuiesc în Provincia autonomă Voievodina, la nord de Dunăre, şi se bucură de drepturi culturale şi naţionale (şcoli, biserici, mass-media), iar peste 300 de mii de români locuiesc în Timoc, pe văile râurilor Dunărea, Timoc şi Morava, fără a le fi asigurate drepturile culturale şi naţionale elementare. Situaţia acestei comunităţi a făcut obiectul dezbaterilor în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, care, la 1 octombrie 2008, a adoptat Rezoluţia 1632 (2008) şi Recomandarea 1845 (2008), intitulate: „Situaţia minorităţilor naţionale din Voievodina şi a minorităţii etnice române din Serbia”.

Rezoluţia 1632 (2008) spune, între altele: „Adunarea este conştientă de îngrijorările exprimate de Comisia pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) în legătură cu Legea din anul 2006 privind Bisericile şi organizaţiile religioase din Republica Serbia şi se asociază recomandării acesteia prin care cere o definire mai exactă a statutului dreptului canonic şi a hotărârilor instanţelor bisericeşti. Pe de altă parte, Adunarea roagă insistent autorităţile sârbe să coopereze deopotrivă cu Biserica Ortodoxă Sârbă şi cu Biserica Ortodoxă Română pentru găsirea unei soluţii practice de natură să facă efectivă libertatea religiei în partea de răsărit a ţării, aşa cum este deja în cazul Voievodinei”.

Totodată, APCE, le-a cerut autorităţilor de la Belgrad „Să suprime diferenţele regionale existente în ceea ce priveşte garantarea efectivă a drepturilor minorităţilor (în special privind folosirea limbilor minoritare în administraţie, învăţământul în limbile minoritare, libertatea religiei etc.) punând integral în aplicare, şi pe întreg teritoriul, legislaţia în vigoare în acest domeniu; Să ia măsurile necesare pentru a le înlesni valahilor/românilor care locuiesc în estul Serbiei (pe văile Timocului, Moravei şi Dunării) accesul la învăţământ, la presă şi la administraţie publică în limba lor maternă şi să le ofere acestora mijloacele de a-şi să ţină servicii religioase în această limbă; Să identifice şi să aplice soluţii tehnice care să le permită persoanele din estul Serbiei să recepţioneze emisiunile în limba română difuzate în Voievodina”.

Până în 1833, când provincia sud-dunăreană autonomă Marginea, populată preponderent de români, a fost anexată de statul sârb, românii din Timoc au ţinut aministrativ-bisericeşte, de Mitropolia Ungrovlahiei cu reşedinţa la Târgovişte, iar apoi la Bucureşti. Biserica Ortodoxă Sârbă a promovat o politică înverşunată de sârbizare a etnicilor români din această regiune şi s-a opus oricăror revendicări privind folosirea numelor româneşti şi a limbii române în cultul public bisericesc. În ultimele două decenii, mai multe parohii ortodoxe române au fost înfiinţate în Timoc, dintre care prima la Mălainiţa, comuna Negotin, în frunte cu protopopul Boian Alexandrovici.

NOTĂ: Dacia Ripensis este denumirea unei provincii romane care a făcut parte din Dacia Aureliană, organizată pe la anul 283 după Hristos de către împăratul Aurelian, când el a pus pietrele de graniţă şi una dintre ele a fost reînnoită de Gaianius, după retragerea lui din Dacia de la nordul Dunării. Ratiaria a fost stabilită drept capitală a Daciei Ripensis (înainte fiind o colonie, fondata de împăratul Traian, în Moesia Superior). Ratiaria se află în Bulgaria, lângă Dunăre, la 17 km sud de Vidin. Capitala servea atât ca sediu al guvernatorului militar, cât şi ca bază militară a legiunii romane a XIII-lea, Gemina. După Priscus, Dacia Ripensis a fost o provincie înfloritoare, în secolele al patrulea şi al cincilea ale erei noastre. Însă la începutul anilor 440, hunii au cucerit provincia (înainte de asta având loc câteva conflicte între romani şi huni, în urma cărora hunii cuceriseră Castra Martis). Deşi provincia a fost redobândită pentru o perioada scurtă, până la urmă a fost decimată de către avari în anul 586. Pe o notă mai specifică, Aurelian a dezvoltat Dacia Ripensis de-a lungul Dunării şi anume între Moesia Superior şi Moesia Inferior. Pe timpul domniei împăratului Traian multe cetăţi şi fortificaţii au fost construite în această provincie. Aceste cetăţi/fortificaţii au inclus Singidunum (Belgradul de astazi), Viminacium (Kostolaţ), Tanata, Zernis, Doukepratou, Caputboes, Zanes şi Pontes.

Dacia Ripensis a avut câteva oraşe mai mari, în care au funcţionat şi centre episcopale, de unde s-a răspândit creştinismul timpuriu. Pe lângă Ratiaria, unul dintre centrele principale era şi oraşul Aquae, care era şi sediu episcopal. La sinodul din Sardica (Sofia de astăzi) în anul 343 este menţionat, între alţii, şi episcopul „Vitalis et Daciae Ripensis de Aquis”. Această episcopie este amintita şi de împăratul Iustinian în cunoscuta sa novelă numărul 11.

Protopopiatul Ortodox Român al Daciei Ripensis este o scânteie vie a creştinismului daco-roman, dând expresie organizatorică bisericească comunităţii numeroase a românilor din Timocul de astăzi, români pe care sârbii şi bulgarii îi numesc vlahi şi care sunt băştinaşi în Serbia de răsărit şi în cea de nord-est (ca şi în Bulgaria de nord-vest).

Episcopia Ortodoxă Română a Daciei Felix pentru românii din Serbia există prin iconomie (sau pogorământ de la principiul jurisdicţiei teritoriale), întrucât şi la Timişoara există, prin reciprocitate, din 1918, o Episcopie Ortodoxă Sârbă, condusă de un episcop sârb (acum Preasfinţitul Lukian Pantelić), pentru toţi etnicii sârbi de confesiune ortodoxă din România. În prezent, Episcopia Ortodoxă Sârbă cu sediul la Timişoara cuprinde 56 de parohii şi 5 mănăstiri, organizate în 3 protopopiate (Arad, Socol, Timişoara).

Istorica Decizie chiriarhală din 12 iunie 2011Istorica Decizie chiriarhală din 12 iunie 2011

P.S.: Agenţia de ştiri TIMOCPRESS de la Negotin (Serbia de Răsărit) a difuzat o ştire în legătură cu acest eveniment. Iată ştirea, care ne aduce detalii suplimentare:

„Negotin, Timoc, Serbia/TimocPress/marţi, 14 iunie 2011/ – Preotul iconom stavrofor Boian Alexandrovici, cel care a zidit în 2004 prima biserică românească la Malainiţa, în Serbia de nord-est, a fost numit marţi vicar al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) pentru cei peste 300.000 de români din ţinuturile istorice Timoc, Morava, Homolie şi sudul Dunării.

Întâi stătătorul Episcopiei BOR „Dacia Felix”, cu sediul la Vârşeţ, Serbia, PS Daniil, a declarat că ridicarea la rang de vicar a preotului-martir Boian Alexandrovici s-a făcut printr-o decizie chiriarhală, el continuând să activeze şi ca protopop al Protopopiatului „Dacia Ripensis” care administrează parohiile din Serbia de nord-est.

„Noua funcţie a părintelui Boian Alexandrovici este o recunoaştere a tot ce a făcut el pentru renaşterea, după aproape 180 de ani de sete duhovnicească, a BOR în această parte a Serbiei, unde autorităţile administrative şi ecleziastice sârbe au împiedicat, după 1833, ascultarea de către români a slujbelor în limba română şi săvârşirea ritualurilor şi tradiţiilor bisericeşti strămoşeşti”, a afirmat PS Daniil.

Potrivit sursei citate, vicarul Boian Alexandrovici are misiunea de a sprijini zidirea altor biserici româneşti pe vetrele în care cândva domnii români şi comunităţile locale au ridicat întru credinţă sfinte lăcaşe de cult care, datorită vicisitudinilor istoriei, au fost demolate sau trecute în inventarul Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Cu acelaşi prilej, pe lista parohiilor existente din Morava, Timoc, Homolie şi sudul Dunării – Malainiţa şi Remesiana, Clococeavăţ, Gorneana, Horreum Margi şi Isacova, Nigotin, Aquae şi Sârmănovaţ, Țârnaica, Bor, Geanova, Dupliana, Metoniţa şi Zlocucea – au mai fost adăugate Kladova şi Cucevo.

În context, părintele Vicar Boian Alexandrovici a precizat că în zonele româneşti din Serbia de nord-est, unde în urmă cu aproape şapte ani nici nu aveai dreptul să te închini sau să spui o rugăciune în limba română, se află deja ridicate două biserici româneşti (la Malainiţa şi Isacova), şase troiţe amplasate în locurile încărcate de istorie ale românilor şi cinci clerici.

„Cu osteneală şi plini de credinţă vom face astfel încât precum pasărea Phoenix toate bisericile să se ridice la loc. Aşa înţeleg eu de acum înainte menirea mea pe acest pământ. Sunt recunoscător tuturor celor care m-au îndrumat şi mi-au călăuzit bucuriile şi necazurile printre românii mei”, a spus părintele Vicar Boian Alexandrovici al Timocului.”

Lasati un raspuns