Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Duşmanul necesar

Dalai Lama spune ceva teribil de in­te­resant despre duşmani: „În ce mă pri­veşte, duşmanii mi-au fost extrem de utili. Pentru a dezvolta un altruism veritabil, trebuie să vă controlaţi furia şi ura. Pentru a reuşi trebuie să practicaţi răbdarea şi toleranţa – fără acestea nu puteţi controla furia. Pentru a dezvolta răbdarea şi toleranţa, aveţi nevoie de un duşman. În lipsa unui duşman nu puteţi dezvolta aceste calităţi. Dacă veţi gândi în acest mod, vă veţi folosi cu adevărat de acel duş­man, indiferent de motivările sale” (Despre fericire, viaţă şi multe altele; Dalai Lama – Conversaţii cu Rajiv Mehrotra; Ed. Curtea Veche).

Iată că şi duşmanii ne pot fi maeş­tri, deşi noi avem obiceiul să cre­­dem că maeştrii sunt nişte fiinţe lu­mi­noase, fantastice, al căror exemplu de bunătate şi de frumuseţe ne poate stimula şi motiva în viaţă, în mod special într-un proces de cu­noaş­tere şi/sau schimbare de sine. Viaţa de zi cu zi ne predispune la a pri­vi către „duş­man” dintr-o perspec­ti­vă uşor dramatică, aproape întotdeauna criti­că, dar – mai ales – din mie­zul unor emo­ţii negative, cu c­a­rac­ter autodis­truc­tiv. Ura faţă de duş­man nu schimbă nimic în bine în interiorul nostru şi, poate afară de moti­va­ţia puternică pe care ne-o justifi­căm singuri pentru a-l distruge, sfâr­şim prin a deveni asemeni duşmanu­lui.

Ni­meni nu ne poate arăta mai clar locul în care se ascunde du­ş­ma­nul ade­vă­rat, adică în noi înşine, de­cât o poate face un duşman din exterior. Totuşi, Dalai Lama spune că „duşmanul” poate fi necesar şi este de dorit atu­n­ci când ne căutăm pe noi înşine într-o variantă îmbunătăţită. Calităţile în­cer­cate, calităţile atacate, ceea ce-i în noi mai bun, precum tole­ranţa sau răb­darea, iar în vârful lor al­truismul, sunt ca fierul, care se transformă prin foc… Duşmanul aprinde focul, îl în­treţine şi-l aţâţă, iar noi avem două op­ţiuni majore în faţa acestei pro­vo­cări: ne folosim duş­ma­nul pentru a ne fortifica propriile ca­lităţi sau picăm în capcana emoţiilor dis­tructive, care ne vor sublinia de­fec­tele.

Altruismul nu-i sigur dacă nu-i încercat prin adversitate. Toleranţa şi răbdarea sau capacitatea de a ne controla furia nu-s sigure fără a trece prin vârtejul încercării pe care ne-o oferă un atacator. Sigur că nu-i nevoie să ne căutăm un atacator sau un duşman dacă – din întâmplare sau prin cine ştie ce minunată împrejurare – nu avem unul. De obicei, duşmanul apare de la sine; niciodată nu trebuie să faci un efort pentru a-l găsi. El este un maestru conţinut deja în natura manifestărilor. Ceea ce spune Dalai Lama ar putea să ne schimbe modul de a ne gândi la duşmani sau, hai să le spunem, oameni care au o anumi­tă adversitate în relaţia cu noi.

Ceea ce ne spune Dalai Lama ne poate ajuta să transmutăm negativitatea emoţională, izvorâtă dinlăuntrul unor relaţii de viaţă dificile, în emoţie pozitivă, capabilă să ne transforme în fiinţe altruiste. În fiinţe care pot înţelege că, într-adevăr, lucrurile nu sunt neapărat ceea ce par, că evenimentele vieţii, inclusiv cele dificile, dezagreabile sau nedorite, cele ce ne aduc suferinţă, au un sens generos, pozitiv şi, mai ales, un sens profund de conştientizare. Adevărul este că noi putem fi toleranţi şi prietenoşi, răbdători şi buni cu oamenii pe care-i iubim, aşa încât aceştia din urmă nu ne pot pune la încercare caracterul. Duşmanul însă o face şi o face mai bine decât orice mare maestru.

Simplul fapt de a ne gândi la un duşman ca la o fiinţă extrem de folositoare, aşa cum spune Dalai Lama, ca la un rău necesar, ca la „testul cel mai pu­ternic pentru altruism, furie, răbdare, toleranţă şi înţelepciune” iniţiază, deja, în psihicul nostru, în suflet un proces minunat de vindecare a emoţiilor distructive, ce ne pot acapara într-o relaţie dificilă. Adversitatea, chiar dacă nu presupune neapărat existenţa unui duşman, poate fi privită ca o oportunitate pentru dezvoltarea calităţilor, a virtuţilor şi a posi­bi­li­tă­ţilor emoţionale, capabile să ne dă­ruias­că percepţia că purtăm titlul mi­nu­nat de „OM”. Re­la­ţiile dificile ne ofe­ră tuturor alegerea de a ne înrăi sau a deveni mai buni; totul este să le pri­vim conştient, re­s­ponsabil şi convinşi de faptul că de­pin­de de noi ce simţim şi că tot ce ale­gem să simţim contează…

Foto: flickr.com

Preluare dupa http://www.jurnalul.ro

Lasati un raspuns