Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Din invataturile Parintelui Arsenie Boca: despre “Vârstele libertăţii”

“Sunt epoci în care constatăm revărsări neobişnuite de har. Prima a fost contemporană cu Iisus. Revelaţia Adevărului şi a Puterilor era în toi. Mulţi erau atraşi către Adevăr. Pentru un astfel de interval istoric Iisus ne-a spus cuvintele: Cel ce nu-i împotriva noastră, acela e cu noi. Revelaţia s-a încheiat. Rămânea la libertatea oamenilor – libertate pe care, primul, creştinismul a pus-o, şi a atârnat de ea toată veşnicia – ca să se vadă ce curs au să aibă lucrurile, şi, după cursul libertăţii să vină şi răspunsurile Cerului. Au urmat şi vremi de uscăciune spirituală ca urmare a folosirii libertăţii în sens rău. Pentru aceste vremi Iisus a atras ucenicilor aminte: Băgaţi de seamă Cine nu-i cu noi e împotriva noastră. Cine nu adună cu Mine risipeşte (Matei 12,30). E tocmai vremea, descoperită şi lui Pavel, a lepădării de credinţă, a lepădării libertăţii spiritului, vremea pierderii libertăţii, noaptea întunecării spiritului. E cufundarea veacului în noaptea lucrurilor din afară. – Iar El va veni a doua oară la miezul acestei nopţi. Aşa vedea Iisus: prin lumina aceea, mai înainte de întemeierea soarelui, cu care arcuia veşnicia, ca să vină cu aceeaşi lumină în miezul nopţii omeneşti, care a pierdut sensul veşniciei.
Dacă Iisus ştia cele ale veacului prin cele ale veşniciei – ca un Dumnezeu – sigur că ştia şi cele ale veşniciei prin veac, prin care avea să treacă personal, ca om. Apropiindu-se zilele luării Lui din lume, s-a hotărât să meargă la Ierusalim. Şi a trimis înaintea Sa vestitori. Aceştia s-au oprit într-un sat samarinean, care a refuzat să-L primească (odată le făcuse mare bucurie venirea lui Iisus, două zile printre ei Ioan 4,40). Ucenicii n-au înţeles – şi, omeneşte era imposibil de înţeles – acest refuz. Evanghelia însă descoperă motivul: pentru că mergea la Ierusalim. Viaţa lui Iisus pe pământ n-a fost înţeleasă decât de El. Dovada: ucenicii cereau blagoslovenie să se roage ca Ilie, să-i trăznească Dumnezeu pe samarineni, şi după ei, poate că pe toţi samarinenii vremilor. Dar Cel ce vedea peste veacuri i-a oprit, afirmând că până la sfâşitul veacurilor, până la sfârşitul istoriei, misiunea Sa e să mântuiască, nu să piardă suflete. Când se va încheia perioada veacurilor, când şi cei mai de pe urmă ucenici ai lui Iisus vor fi trecut, ca El, prin Ierusalim, – fiindcă alt loc nu-i va primi decât o Golgotă – atunci vom înţelege că mersul libertăţii ce ne-a adus-o Iisus avea, pentru noi, Sesul Noului Ierusalim!”
Prislop, Joi XXII, 19.X.49, Luca, 9, 49-56
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.
Culegere de text si propunere de lectura realizata de dra. Irina Coşoveanu, Fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca

Lasati un raspuns