Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş (15 Septembrie) – partea a III-a

SCRIERI

Volum dedicat Sf. Ierarh Iosif de la Partoş.
(Volumul se poate descărca în format pdf accesând link-ul menţionat la sursă)
Lucrare alcătuită de către P.C. Părinţi Marius Florescu şi Adrian Carebia de la biroul de presă al Centrului eparhial, sub coordonarea P.On. Părinte Zaharia Pereş, consilier cultural la Centrul eparhial.

Cuprinsul volumului:

– Prefaţă de Înalt Prea Sfinţitul Nicolae, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului (pag. 3);
– Viaţa Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Timişoarei (pag. 6);
– Proces–verbal luat la dezgroparea moştelor Sfântului Iosif cel Nou, la Mănăstirea Partoşului (pag. 17);
– Racla cu moaştele Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş (pag. 20);
– Act sinodal pentru canonizarea solemnă a Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş (pag. 23);
– Act sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române privind canonizarea unor sfinţi români (pag. 28);
– Decizia Sfântului Sinod luată în sesiunea din 13-14 februarie 1997 privind desemnarea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş ca patron al pompierilor (pag. 30);
– Slujba Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Timişoarei (pag. 31);
– Acatistul celui dintre sfinţi Părintele nostru Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Timişoarei şi a toată Ţara Banatului (pag. 57);
– Postfaţă. Meditaţie contemporană despre sfinţenie de Prea Sfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Timişoarei (pag. 77).

Sursa: Viaţa, slujba şi acatistul Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Ed. Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei 2006.

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitorul Banatului.

Dintre ierarhii Bisericii ortodoxe din Banat se ridică personalitatea luminoasă şi încununată de aureola sfinţeniei a Sfântului Iosif cel Nou, Mitropolitul Timişoarei şi a toată Ţara Banatului, “podoaba ierarhilor, izgonitorul tuturor patimilor, izbăvirea credincioşilor, lauda prea frumoasă a Timişoarei”, cum îl numeşte Acatistul închinat în cinstea lui.

Din viaţa şi faptele sale cunoaştem prea puţin încă, dar suficient pentru ca să ne dăm seama de călugărul neprihănit care şi-a dat toată viaţa lui Hristos şi Bisericii. De aceea s-a bucurat încă din timpul vieţii de aureola sfinţeniei având darul facerii de minuni şi întărind în dreapta credinţă pe strămoşii acestor meleaguri. Ştim despre el că s-a călugărit de tânăr, a parcurs toate treptele slujirii în Biserică, până ce a fost ales mitropolit al Timişoarei păstorind între anii 1650 – 1653. De aici s-a retras de bună voie la mănăstirea Partoş unde a mai trăit câţiva ani, după care s-a mutat la veşnicele locaşuri. Lespedea care-i acoperea mormântul a fost identificată la începutul secolului trecut ca având următoarea inscripţie: “Prea Sfinţitul Iosif cel Nou, fost Mitropolit al Timişoarei”.

Drept mărturie asupra sfinţeniei lui avem o însemnare de pe un Minei slavon din 1529: “Această carte este a Mitropolitului Kir Iosif al Timişoarei la anul 1655 … care de bună voie a părăsit eparhia, retrăgându-se la mănăstirea Partoş, unde a trăit câţiva ani şi apoi s-a mutat la viaţa veşnică unde se odihnesc sfinţii”. În anul 1929 preotul Bizerea scria că “încă de pe când trăia se bucura de faima unui adevărat sfânt, iar după moarte a lăsat în popor şi între călugări amintirea unui Sfânt adevărat”. La 1749 un anume Peici, “hagiu” la Ierusalim donează înainte de plecare mănăstirii de la Partoş o Evanghelie pe care scrie:

“Această sfântă carte, aşa-numită Evanghelie o depun eu, păcătosul robul lui Dumnezeu Hagi Peici, la mănăstirea Partoş unde este aşezat trupul Sfântului vlădică Iosif, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, pentru binele nostru şi călătoria fericită spre marea cetate Ierusalim”.

Tradiţia mai spune că fiica judelui Timişoarei, Marcu Muţiu s-a vindecat de boală la mormântul sfântului şi drept mulţumire tatăl va construi lângă biserica de lemn una din piatră, în stil baroc, care există şi astăzi.

Drept mărturie asupra sfinţeniei lui avem o însemnare de pe un Minei slavon din 1529: “Această carte este a Mitropolitului Kir Iosif al Timişoarei la anul 1655 … care de bună voie a părăsit eparhia, retrăgându-se la mănăstirea Partoş, unde a trăit câţiva ani şi apoi s-a mutat la viaţa veşnică unde se odihnesc sfinţii”. În anul 1929 preotul Bizerea scria că “încă de pe când trăia se bucura de faima unui adevărat sfânt, iar după moarte a lăsat în popor şi între călugări amintirea unui Sfânt adevărat”. La 1749 un anume Peici, “hagiu” la Ierusalim donează înainte de plecare mănăstirii de la Partoş o Evanghelie pe care scrie:

“Această sfântă carte, aşa-numită Evanghelie o depun eu, păcătosul robul lui Dumnezeu Hagi Peici, la mănăstirea Partoş unde este aşezat trupul Sfântului vlădică Iosif, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, pentru binele nostru şi călătoria fericită spre marea cetate Ierusalim”.

Tradiţia mai spune că fiica judelui Timişoarei, Marcu Muţiu s-a vindecat de boală la mormântul sfântului şi drept mulţumire tatăl va construi lângă biserica de lemn una din piatră, în stil baroc, care există şi astăzi.

Sursa: Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitorul Banatului.

ICOANE

Preluare dupa http://sfintiromani.ro

Cititi si:  Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş (15 Septembrie) – partea I

Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş (15 Septembrie) – partea a II-a

Lasati un raspuns