Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Sf. Nichita Romanul (15 Septembrie) – partea a II-a

SLUJBA SFÂNTULUI MARE MUCENIC NICHITA

CADE-SE A ŞTI:

Acest sfânt a pătimit pentru Hristos dincoace de fluviul Dunărea, în aceste pământuri ale patriei noastre. Deci ca unui păzitor al acestor ţări, i s-a pus slujba cu Polieleu, după cum ia fost tipărit şi în Mineiele ce au ieşit mai înainte, ca cel ce va voi să poată a o cânta şi cu Polieleu sau numai pe 6.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am…, se pun Stihirile pe 6: 3 ale praznicului şi 3 ale Mucenicului.

Stihirile praznicului, glasul al 5-lea:

Podobie:
Bucură-te cămara…
Bucură-te de viaţă purtătoare Cruce…
Bucură-te, Crucea Domnului, prin care s-a dezlegat de blestem…
Bucură-te, povaţă orbilor, tămăduirea neputincioşilor…
(Caută-le la Stihoavna Vecerniei mari).

Stihirile Sfântului, glasul 1:
Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Biruit-ai, Mucenice, pe vicleanul muncitor cu credinţa cea preaputernică, cugetătorule de Dumnezeu; şi cumplite dureri ai răbdat, înţelepte. Pentru aceea ai întors la Stăpânul şi Ziditorul tuturor pe păgâni care cu dreaptă credinţă Îl slăvesc pe Dânsul.

Pârga cea dintre păgâni aducând-o spre închinăciune lui Hristos, Mucenice mult pătimitorule, de Dumnezeu grăitorule, ai murit pentru Sfânta Treime. Pentru aceea ai primit şi cununa pătimirii, şi ca un luminător străluceşti în lume cu dumnezeiască cuviinţă, vrednicule de laudă.

Întrarmându-te cu arma dreptei credinţe a Împăratului Hristos, în război te-ai arătat nebiruit, ca odinioară Ghedeon cel preaviteaz, surpând taberele celor de alt neam, cu îndrăzneala ta cea vitejească.

Slavă…, glasul al 6-lea:
A lui Teofan

Luminător mucenicilor te cunoaştem pe tine, Nichita mult-pătimitorule al lui Hristos; căci tu, părăsind mărirea dregătoriei celei pământeşti, şi urând necredinţa părintească, ai sfărâmat pe zeii lor, şi cu biruinţă ai ruşinat pe păgâni, plinind mucenicia mărturisirii pentru Hristos; şi astfel te-ai făcut ostaş lui Dumnezeu celui din cer. Iar acum roagă-te pentru noi, Ziditorului tuturor să se milostivească şi să miluiască sufletele noastre.

Şi acum…, a praznicului, asemenea:

Glasurile proorocilor au vestit mai înainte lemnul cel sfânt, prin care s-a mântuit Adam din blestemul cel de demult al morţii; şi înălţându-se acesta astăzi, înalţă glas împreună şi făptura, cerând de la Dumnezeu multă milă. Cel ce eşti singurul nemăsurat în milă, Stăpâne, curăţire fii nouă şi mântuieşte sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină…

Prochimenul, glasul al 7-lea:
Dumnezeul nostru în cer şi pe pământ toate câte a vrut a făcut.

Stihuri:
Întru ieşirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacov din popor barbar.
Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit; şi tu, Iordane, că te-ai întors înapoi.

PAREMIILE

Din Proorocia lui Isaia, citire:
(XLIII, 9-14)

Acestea zice Domnul: Toate neamurile s-au adunat împreună, şi se vor aduna boierii din ele. Cine va vesti acestea, sau cele din început cine le va face vouă auzite? Aducă mărturiile sale, şi să se îndrepteze, şi să asculte; şi să zică adevărul. Fiţi Mie mărturii, şi Eu sunt martor, grăieşte Domnul Dumnezeu. Şi pruncul pe care l-am ales, ca să ştiţi şi să credeţi şi să cunoaşteţi că Eu sunt. Mai înainte de Mine nu a fost alt Dumnezeu, şi după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu, şi nu este afară de Mine mântuitor. Eu am vestit şi am mântuit; defăimat-am, şi nu am fost întru voi străin. Voi Mie mărturii, şi Eu Domnul Dumnezeu. Încă din început Eu sunt, şi nu este cine să scoată din mâniile Mele; face-voi, şi cine va întoarce aceasta? Aşa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce ne mântuieşte pe noi, Sfântul lui Israil.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(III, 1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de ele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuţi a muri, şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor şi lua munci, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe ei şi i-a aflat Luişi vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării lor vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi, şi vor stăpâni popoare, şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul, şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(V, 16 – VI, 3)

Drepţii în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei, şi stema frumuseţii din mâna Domnului; căci cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma râvna Lui, şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia, şi va ascuţi cumplită mânie ca o sabie, şi va da război împreună cu ei lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nemeritoare săgeţile fulgerelor, şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia cea aruncătoare de pietre pline se vor arunca grindină. Întări-se-va asupra lor apa mării, şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Sta-va împotriva lor duhul puterii, şi ca un vifor îi va vântura pe ei, şi va pustii tot pământul fărădelegea, şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului; luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi în popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi puterea de la Cel Preaînalt.

LA LITIE

Stihira glasul 1, însusi glasul:

Cu dumnezeiască cuviinţă întru curăţie vieţuind, şi vas de alegere arătându-te, ai luat darul Botezului de la Teofil, păstorul cel bun al goţilor. Cu acesta, împreună făcându-te părtaş nevoinţelor celor pentru credinţă, ai predicat cu bărbăţie necredincioşilor pe Hristos. Pentru aceasta şi cu cununa muceniciei încununându-te, acum stai de faţă lângă scaunul Ziditorului tău, cu îngerii cei din înălţime; Căruia cere-I să se dăruiască nouă, Nichita preamărite, curăţire de păcate şi mare milă.

Slavă…, glasul al 6-lea:

Astăzi toată lumea întru nevoinţa purtătorului de chinuri se veseleşte, şi Biserica lui Hristos cu flori împodobită, de Hristos mărturisitorule, striga ţie: Aleasă slugă a lui Hristos şi fierbinte apărătorule, nu înceta a te ruga pentru robii tăi.

Şi acum…, a praznicului, asemenea:

Astăzi pomul vieţii din sânurile pământului fiind scos, adevereşte învierea lui Hristos, Celui ce a fost pironit pe ea, şi înălţat fiind prin mâinile preoţilor, vesteşte înălţarea Lui la cer; prin care firea omenească din căderea cea de pe pământ înălţându-se, în ceruri vieţuieşte. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm: Doamne, Cel ce Te-ai înălţat pe cruce, şi împreună ne-ai înălţat pe noi, învredniceşte de bucuria Ta cea cerească pe cei ce Te laudă pe Tine.

La stihoavnă

Stihirile Sfântului, glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te cămara…

Bucură-te ostaşul lui Hristos cel numit cu numele dumnezeieştii biruinţe asupra vrăjmaşilor, cel ce povăţuieşti cu făclia dreptei credinţe pe popoarele goţilor, către Lumina cea neînserată. Cel ce ai defăimat toată câştigarea cea curgătoare, iar cu nevoinţele tale ai moştenit împărăţia cea cerească şi lucrarea minunilor. Adu-ţi aminte, stând înaintea scaunului Ziditorului tău, de cei ce te laudă pe tine cu credinţă, Nichita dumnezeiescule, lauda Bisericii lui Hristos; pe care păzeşte-o cu rugăciunile tale nebântuită.

Stih: Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.

Cu arma Crucii celei purtătoare de viaţă, ai călcat pe vrăjmaşul cel mult meşteşugăreţ, trăgând mulţimile goţilor din adâncul rătăcirii, şi lui Hristos aducându-i turmă preamărită. De aceea după numele biruinţei ai primit cunună de la însuşi împăratul, fericite, având aceasta ca răsplătire a luptelor tale. Pentru aceasta cinstind cu credinţă preasfântă prăznuirea ta, cerem a dobândi şi noi, cu rugăciunile tale, împărţia lui Hristos, şi a ne mântui de greşeli şi de toată nevoia.

Stih: Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.

Vino către noi, cei ce te rugăm şi ne necăjim, ajutor gata, îmblânzind valul supărărilor vieţii, şi încetând vicleniile cele rele ale demonilor, Nichita, de Dumnezeu alesule, mărite Mucenice al lui Hristos, Cel ce ai biruit cu statornicia pe Atanarih, şi al fost schingiuit fără cruţare, pentru credinţă; vino acum de apără turma ta, Sfinte, care te-a câştigat pe tine ocrotitor şi păzitor nebiruit; pe Hristos rugându-L să dăruiască ei curăţire de greşeli şi mare milă.

Slavă…, a sfântului, glasul al 8-lea:

Cel ce porţi nume de biruinţă, te-ai arătat, Nichita preacinstite, mucenic nebiruit, propovăduind în privelişte pe Hristos Dumnezeul nostru, mărturisindu-L pe Dânsul înaintea împăraţilor şi a tiranilor. Pentru aceea nu înceta a-L ruga pentru pacea lumii, pentru iubitorii de Hristos, şi pentru toţi cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta; şi pentru ca să ne izbăvească de toată mânia, ca un iubitor de oameni.

Şi acum…, a praznicului, acelaşi glas:

S-a plinit glasul proorocului Tau Moise, Dumnezeule, ce zice: Vedea-veţi viaţa voastră spânzurată înaintea ochilor voştri. Astăzi crucea se înalţă, şi lumea din înşelăciune se liberează. Astăzi învierea lui Hristos se înnoieşte, şi marginile pământului se bucură; în chimvale ca David cântare Ţie aducând, şi zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului, Dumnezeule; Crucea şi Învierea, prin care ne-ai mântuit pe noi, Bunule, Iubitorule de oameni, Atotputernice, Doamne, mărire Ţie.

Troparul, glasul 1:

Purtătorule de chinuri, biruind mai întâi năvălirile barbarilor cu puterea Crucii cea nebiruită, pe urmă ai surpat mândria demonilor, împotrivindu-te cu vitejia ta, Înţelepte; şi biruind-o, Nichita, ai luat daruri vrednice de biruinţă. Slavă lui Hristos, Cel ce te-a întărit; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce a mărit pururea cinstită pomenirea ta.

Slavă… Şi acum…, al praznicului

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… se cântă troparul praznicului (de 2 ori).

Slavă…, al Sfântului, Şi acum…, al praznicului.

După Catisma întâi, de este Polieleu, se cântă Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Crucea luând ca o platoşă, ai mers la lupta împotriva vrăjmaşilor celor nevăzuţi, Nichita, de trei ori fericite. Şi pierzând tirania necredincioşilor, ai luat răsplătire darul minunilor. Iar acum roagă-te să fie mântuiţi de ispite cei ce te cinstesc pe tine.

Slavă… Şi acum…, asemenea:

Întru tine, de trei ori fericită şi de viaţă purtătoare Cruce, popoarele veselindu-se, împreună prăznuiesc cu cetele cele fără de materie; cetele arhiereilor cu cinste te laudă; mulţimile monahilor şi ale pustnicilor şi se închină; cu care împreună slăvim pe Hristos, Cel ce S-a răstignit pe tine.

După Catisma a doua
Sedealnă, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău…

O, minune înfricoşătoare şi arătare preamărită, răni de nesuferit primeai, Nichita, şi pătimind strigai către tiranii cei neînţelegători: Nu mă voi depărta de dragostea Hristosului meu, a Cărui Cruce şi cinstite patimi le cinstesc, căci prin ele lumea se mântuieşte.

Slavă… Şi acum…, a praznicului:

Făptura văzând Crucea Ta, Hristoase, înălţată, înălţa glas, lăudând patima Ta cea de bunăvoie, a Dumnezeului nostru al tuturor. Şi slăveşte preasfântă Învierea Ta cea din morţi, prin care ai dăruit lumii viaţă veşnică.

După Polieleu, se cântă Sedelnele cele de după Cântarea a 3-a.

Antifonul întâi al glasului al 4-lea.

PROCHIMENUL, glasul al 4-lea:
Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.

Stih: Sfinţilor celor de pe pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile, Sale întru dânşii.

Toată suflarea…

Evanghelia de la Luca.

Psalm 50.

Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri Nichita, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…

Stihira, glasul al 6-lea:
Astăzi toată lumea… (Cauta Slavă… de la Litie).

CANOANELE
Canonul praznicului cu irmosul pe 6 şi al Sfântului pe 8;
iar fiind Polieleu se zice al praznicului cu irmosul pe 6 şi al Sfântului pe 6.
Canonul Sfântului
Al lui Teofan
Cântarea 1, glasul al 4-lea:

Irmos: Adâncul Mării Roşii…

Cel ce ţi-ai omorât cugetul trupului, luminează-mi cugetul cu strălucirea cea luminătoare, ca să laud ca a unui ales biruitor, prăznuirea ta, cel ce te rogi lui Hristos pentru noi, Nichita.
Nemolipsindu-te de otrava patimilor, cu vitejie ai răbdat chinurile; şi ca un mucenic te-ai îmbrăcat cu haina cea cinstită, care ţi-a fost ţesută din sângiurile tale.

Slavă…

Nouă şi minunată cale de nevoinţă ai arătat, pironindu-Te pentru noi pe lemn, Stăpâne. Că Te-ai făcut pârga mărturisirii şi răbdării mucenicilor.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce ca o uşă a pogorârii Tale către noi, Doamne, mai presus de fiinţă Te-a strălucit pe Tine, Iubitorule de oameni, îndoit în fire, Cel ce eşti numit Răsărit şi Soare, şi Lumină, să fie lăudată.

Catavasiile praznicului:

Cântarea a 3-a:

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica…

Cu vitejie sufletească ai răbdat îngrozirile tiranului, mărite Mucenice al lui Hristos, fiind întărit cu putere dumnezeiască.
Deznodarea trupului tău, şi tăierea mădularelor ai suferit, Mucenice prealăudate, pentru dragostea lui Hristos, Care a preamărit sufletul tău.

Slavă…

Se bucură de tine adunarea mucenicilor lui Hristos, văzând că se săvârşeşte astăzi pomenirea ta.

Şi acum…, a Născătoarei:

Marie, locaşul cel curat şi cinstit al fecioriei, vindecă rănile cele cumplite ale inimii mele.

Condacul şi Icosul praznicului.

Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Veselindu-te, fericite, în durerile trupului, după cuviinţă ai câştigat desfătarea cea dumnezeiască şi fără durere în rai, primind de la Dumnezeu cununa nemuririi. Pentru aceea şi izvorăşti râuri de tămăduiri, celor ce cu dragoste năzuiesc la acoperământul tău, Mucenice (de două ori).

Slavă… Şi acum, a praznicului:

Degrab apucă înainte până a nu ne robi pe noi vrăjmaşii cei ce Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru. Omoară prin Crucea Ta pe cei ce ne vrăjmăşesc pe noi cu războiul, ca să cunoască cât poate credinţa binecredincioşilor, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Văzându-Te Biserica…

În cugetările Domnului îndulcindu-se, şi în strălucirile Lui dezmierdându-se mucenicul, pătimind nu simţea, ci bucurându-se, striga: Slavă puterii Tale, Doamne.

Fiind răscumpărat cu sângele Stăpânului, mult-pătimitorul Nichita, bucurându-se, aduce sângele său lui Hristos, pentru Care fiind ucis striga: Slavă Ţie, Dumnezeul meu.

Slavă…

De dragostea Mântuitorului fiind aprins mucenicul, a călcat văpaia cea idolească şi toată puterea demonilor, şi striga Ziditorului: Slavă puterii Tale, Doamne.

Şi acum…, a Născătoarei:

Împărate al împăraţilor, Hristoase, Fecioara cea Preacurată, fiind împodobită cu tot felul de străluciri, ca un cer însufleţit acum se preamăreşte ca Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Tu, Doamne, lumina mea…

Cine poate spune darurile tale cele de biruinţă, şi cununile pe care ţi le-a dăruit ţie Hristos? Căci te-ai nevoit pentru Dânsul, prealăudate Nichita.

Mucenicii săvârşindu-şi nevoinţele pe pământ, au primit de la Tine răsplătire cerească, Hristoase, dătătorule de viaţă.

Slavă…

Acum străluceşti ca un luminător, Nichita prealăudate, ajungând a fi a doua lumină, stând cu mărire înaintea Luminii celei mari.

Şi acum…, a Născătoarei:

În vremile cele de apoi, Lumina ce era mai înainte de veci ne-ai născut, Maica lui Dumnezeu, nouă celor dintru întunericul vieţii; Aceea a luminat lumea.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas…

Îndulcitu-te-ai de frumuseţile Ziditorului, mărite, şi primind luminile cele de acolo, fericite, te-ai întraripat; şi nebăgând seama de moarte, ai mers către Dânsul.

Slavă…

Cugetând cu socoteală înţeleaptă, Mucenice, ai ales a fi mai de cinste cele veşnice, decât cele trecătoare; şi cu bucurie ţi-ai dat trupul tău chinurilor, Nichita, veselindu-te.

Şi acum…, a Născătoarei:

Singură pe tine aflându-te ca pe un măr în dumbravă, ca pe un crin preacurat şi ca o floare din văi, Maica lui Dumnezeu, Mirele cel mare Hristos în tine S-a sălăşluit.

CONDAC, glasul al 2-lea:

Podobie: Căutând cele de sus…

Tăind tăria înşelăciunii cu împotrivirea ta, şi luând cununa biruinţei prin nevoinţa ta, te veseleşti împreună cu îngerii, mărite Nichita, cel cu nume de biruinţă, împreună cu dânşii neîncetat rugându-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.

ICOS

Dându-mi cunoştinţa sufletului meu, curăţeşte-mi mintea şi mă arată lucrător poruncilor Tale, Mântuitorule, ca să pot birui pornirile cele multe ale patimilor mele, şi să câştig darul cel de biruinţă al nestricăciunii, prin rugăciunile viteazului tău purtător de chinuri Nichita, Iubitorule de oameni. Căci el ne-a chemat pe noi la pomenirea sa, rugându-se neîncetat pentru noi toţi.

SINAXAR

În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea pătimirii Sfântului Marelui Mucenic Nichita.

Acest Sfânt a trăit pe vremea împărăţiei marelui Constantin. Era născut şi crescut în ţara barbarilor numiţi goţi (adică în Dacia lui Traian), care pentru scriitorii greci este dincolo de Dunăre, iar pentru noi românii, dincoace de Dunăre. Aceasta ţară pe acele vremuri o stăpâneau goţii şi se chema Goţia, iar acum se cheamă România.

Fiindcă acest sfânt nu a voit a urma păgânătatea barbarilor, ci precum era de neam luminat şi bogat, aşa era şi creştin bun, a fost prins de Atanarih stăpânitorul goţilor şi pentru credinţa lui Hristos a fost mult chinuit şi la urmă prin foc s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Filotei preotul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Porfirie cel dintre îngânători.
Tot în această zi, pomenirea aflării moaştelor Sfântului Acachie, episcopul Melitinei.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Maxim, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea a două sfinte fecioare, care prin sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea aflării moaştelor Sfântului întâiului Mucenic Ştefan.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici celor ce au pătimit împreună cu Sfântul Mucenic Nichita.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintele nostru Gherasim, ctitorul sfintei Mănăstiri a Sfintei Treimi, ce se numeşte Survia, care se află aproape de Macrenița cea din Zagora, şi care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Ioan Criteanul, care a mărturisit în Efesul cel nou, la anul o mie opt sute unsprezece.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: În cuptorul persienesc…

Acum luminându-te, Mucenice, cu lumina cea neapropiată, luminează cu lumina ta pe cei ce laudă acum pomenirea Ta, strigând: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul meu şi Domnul.

Slavă…

Oştile îngerilor s-au minunat de bărbăţia ta, fericite, văzându-te cu câtă tărie te nevoieşti, grăind: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Şi acum…, a Născătoarei:

Împreună cu ceata cea de sus, Gavriil cel fără de trup veselindu-se, striga către tine: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Preacurată; binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână, fără prihană.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile întinzându-şi…

Jertfă deplină şi bine primită te-ai adus pe tine, Mucenice nebiruite, şi jertfire întreagă de bun miros te-ai făcut Stăpânului tău, Cel ce S-a răstignit pentru noi, cu veselie strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Risipind taberele vrăjmaşului ca un viteaz dumnezeiesc te-ai nevoit şi după vrednicie ai primit cununa biruinţei celei neveştejite, din dreapta cea purtătoare de viaţă, înaintea căreia stai acum, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Fără de îndoială iubind pe Hristos, ai amestecat sângele tău cu sângele Lui, şi cu bice fiind bătut, şi în multe feluri chinuit, împărăteşti acum împreună cu Dânsul, ca un râvnitor al Lui, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum…, a Născătoarei:

Născând pe Hristos, pe Cel ce singur este preacurat, în chip vădit ai spălat spurcăciunea firii noastre, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, cu totul fără prihană. Şi te-ai făcut mai presus decât heruvimii şi decât serafimii, care strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos piatra cea netăiată…

Cu totul mă dau ţie, de Dumnezeu fericite Nichita, ca să te câştig pe tine părtinitor către Stăpânul, Cel ce mă poate mântui de toată primejdia. Căci El este pricinuitorul dumnezeieştii mântuiri.

Făcându-te cu adevărat mărturisitor al adevărului, Mucenice, bucurându-te stai acum cu îndrăzneală înaintea Adevărului celui ipostatic şi cinstit, câştigând darurile nevoinţelor tale.

Liniştitu-te-ai la limanul cel lin, odihnindu-te de ostenelile tale; şi purtând cununa, dănţuieşti în rai împreună cu mucenicii lui Hristos. Aşadar ca pe un mărit de Dumnezeu, după vrednicie toţi te mărim.

Slavă…

Împărtăşeşte-mi cu îndestulare darul tau, Mucenice, mie celui ce ti-am împletit cu sârguinţă cununi cu cuvinte de laudă, izbăvindu-mă de păcatul meu şi de faptele mele cele cumplite, prin rugăciunile tale, preafericite.

Şi acum…, a Născătoarei:

Mai presus de legile firii ai născut pe Dătătorul de lege, Cel ce S-a făcut cunoscut lumii în două firi, făcându-se trup fără schimbare, pentru milostivirea Sa cea neurmată, binecuvântată Preacurată Fecioară.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii…

Precum cu puterea Crucii, înţelepte, ai biruit semeţia păgânilor şi tulburarea tiranilor, Mare Mucenice Nichita, aşa prin rugăciunile tale fă să înceteze mişcările trupului şi năvălirile patimilor noastre; dându-ne dezlegare de păcate, biruitorule, ca unul ce ai multă îndrăzneală către Dumnezeu (de două ori).

Slavă… Şi acum…, a praznicului:

Crucea este păzitoare a toată lumea; Crucea, podoaba Bisericii; Crucea, stăpânia împăraţilor; Crucea, întărirea credincioşilor; Crucea, slava îngerilor, şi demonilor rană.

LA LAUDE

Stihirile Sfântului Nichita, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn…

Când ceata relei credinţe a întunecat tot pământul, atunci te-a arătat pe tine Domnul luminător şi învăţător al dreptei credinţe poporului goţilor, şi curăţitor al rătăcirii idolilor, cu darul dumnezeiescului Duh. Pentru aceasta cu dreaptă credinţă împreună adunându-ne, cinstim dumnezeiasca ta pomenire, luând dezlegare de greşeli.

Cu puterea lui Hristos întărindu-te, toată desfătarea vieţii de cele de jos râvnitoare ai trecut-o cu vederea. Şi pe drumul chinuirii ai călătorit bucurându-te, şi a tiranilor cruzime cu bărbăţie biruind, cununa biruinţei ai primit de la singurul Dumnezeu. Către Acela acum stând de faţă, purtătorule de chinuri, adu-ţi aminte, Nichita, de cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta.

Trecând cu vederea mărirea cea stricăcioasă, slava cea cerească ţi-a dat-o Hristosul tău, ca celui ce-L slăveşti pe El cu vărsarea sângelui; şi credincioşilor pe tine te-a dăruit apărător dumnezeiesc, scăpându-i pe ei de ispitele cele grele. Pentru aceasta ca pe ocârmuitorul cetăţii, turma ta cu laude te cinsteşte în toţi anii pe tine, Nichita mărite.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Veniţi credincioşilor cu laude să prăznuim pomenirea măritului Mucenic Nichita, că acesta propovăduind popoarelor goţilor credinţa lui Hristos şi pecetluind cu foc mărturisirea cea bună, s-a arătat ostaş nebiruit al Împăratului tuturor şi Dumnezeu, tăind împreună miile înţelegătoarelor seminţii celor de alt neam, cu puterea Dumnezeului nostru Cel ce S-a pironit pe lemn. Pe Acela îl roagă neîncetat pentru drept-măritorii creştini, şi pentru toţi cei ce săvârşesc cu credinţă dumnezeiasca şi preamărita lui pomenire.

Şi acum…, a praznicului, asemenea:

Cinstitei Crucii Tale, pe care de demult Moise mai înainte închipuind-o, pe Amalic surpând l-a biruit, şi David psalmistul strigând a poruncit să se închine aşternutului picioarelor Tale, Hristoase Dumnezeule, astăzi păcătoşii ne închinăm cu buze nevrednice. Iar pe Tine, Cel ce ai suferit a fi pironit pe ea, lăudându-Te, strigăm: Doamne, împreună cu tâlharul, învredniceşte-ne pe noi de împărăţia Ta.

Doxologia mare

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea 1, pe 4, şi din al Sfântului Cântarea a 6-a pe 4.

Prochimen, glasul al 7-lea:
Veseli-se-va dreptul de Domnul…

Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu…

Apostolul din Epistola către Coloseni
(I, 24 – II, 1):
Fraţilor, mă bucur acum de suferinţele mele…
(caută joi în săptămâna a 21-a după Rusalii).

Aliluia, glasul al 2-lea: Dreptul ca finicul va înflori…

Evanghelia de la Matei (X, 16 – 22):
Zis-a Domnul uceniciilor Săi: Iată Eu vă trimit ca pe nişte oi…
(caută miercuri în săptămâna a 3-a după Rusalii).

CHINONICUL
Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Sursa: Mineiul (lunile august-decembrie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001

ACATISTUL

CONDACELE ŞI ICOASELE:
După obişnuitul început, se zic:

Condacul 1:

Înfrumuseţat fiind cu minunată numire, ai arătat-o pe aceasta adeverită în chip strălucit prin pătimire, Mare mucenice Nichita. Pentru aceasta, fiind împodobit cu diadema biruinţei, nu înceta, cu rugăciunile tale, a ocroti pe cei ce-ţi strigă: Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă!

Icosul 1:

Îngerii cu oamenii cântare de biruinţă aduc ţie neîncetat, mult-pătimitorule Nichita, că muceniceşte nevoindu-te pe pământul românesc, ai câştigat semn veşnic de biruinţă, cu împreună-lucrarea harului, pentru care şi auzi acestea:

Bucură-te, răbdătorule de chinuri preamărit;
Bucură-te, purtătorule de cunună mult vestit;
Bucură-te, certarea necredinţei gotice;
Bucură-te, lauda Bisericii noastre apostolice;
Bucură-te, casă de Dumnezeu clădită a virtuţilor creştineşti;
Bucură-te, sălaş preasfinţit de daruri muceniceşti;
Bucură-te, că înaintea ucigaşilor tirani ai stat;
Bucură-te, că în chinuri tare te-ai arătat;
Bucură-te, cel prin care înşelarea se nimiceşte;
Bucură-te, cel prin care Ziditorul se proslăveşte;
Bucură-te, sfeşnic al tăriei nestrămutate;
Bucură-te, arzător al răutăţii idolatre;
Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă !

Condacul al 2-lea:

Viaţă curată şi îmbunătăţită, după vrednicie ai dus, prin faptele bunei credinţe, Nichita, şi, odrăslind ca o floare cu bun miros în mijlocul necurăţiei păgânilor, ai făcut să înceteze înşelăciunea cea urât mirositoare a celor ce nu ştiau să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cu strălucirea cea luminată a cereştii cunoştinţe luminându-ţi sufletul şi inima, ca un ostaş al lui Hristos, ai urât sfatul celor molipsiţi de păcat, precum zice David, mult pătimitorule Nichita; pentru aceasta strigăm ţie acestea:

Bucură-te, stâlpul răbdării în suferinţe;
Bucură-te, căderea relei credinţe;
Bucură-te, că ai urmat lupta mucenicilor;
Bucură-te, că ai ruşinat nebunia păgânilor;
Bucură-te, că ai lepădat cu dumnezeiesc cuget deşertăciunea lumească;
Bucură-te, cel ce ai trecut prin mucenicie către slava cerească;
Bucură-te, că mărturisirea credinţei de la Fericitul episcop Teofil ai învăţat-o;
Bucură-te, că vrăjmăşia necredincioşilor faţă de Dumnezeu, la pământ ai surpat-o;
Bucură-te, izvor al darurilor neîmpuţinat;
Bucură-te, al bărbăţiei dreptar prea adevărat;
Bucură-te, floarea cea sădită de Hristos pe pământul nostru strămoşesc;
Bucură-te, steaua care ai luminat cu strălucirea credinţei pe străbunii neamului românesc;
Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă!

Condacul al 3-lea:

Primind din cer putere prin Crucea lui Hristos, te-ai arătat voievod vestit, înţelepte Nichita, că nu te-ai încrezut în căi, nici în arma pământească, nici în carul de război, ci în harul lui Dumnezeu, Căruia şi cânţi: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având simţirile sufletului tău întraripate către Hristos Mântuitorul, mucenice Nichita, ai respins cu tărie deşertăciunea nedumnezeirii păgânilor, cu gură de Dumnezeu cuvântătoare; pentru aceasta auzi de la noi:

Bucură-te, cel ce ai dispreţuit lumea cea căzută în păcat;
Bucură-te, cel ce jertfele idoleşti le-ai scuipat;
Bucură-te, că ai arătat puterea Mântuitorului;
Bucură-te, ai călcat mândria stăpânitorului;
Bucură-te, biruinţă preavestită a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, sabie nevăzută împotriva tiranului necredincios;
Bucură-te, că te-ai sălăşluit împreună cu oştile mucenicilor;
Bucură-te, că te veseleşti împreună cu cetele drepţilor;
Bucură-te, cel prin care de primejdii ne izbăvim;
Bucură-te, cel prin care har dumnezeiesc primim;
Bucură-te, cel ce n-ai ţinut seamă de vrednicia ostăşească;
Bucură-te, cel ce te-ai împărtăşit de mărire în oştirea cerească;
Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă!

Condacul al 4-lea:

Plin fiind de râvnă pentru adevăr, Nichita, ai urât oastea cea de jos şi ai ostăşit lui Hristos, luând, precum este scris, toată întrarmarea Duhului, strigând cu vrednicie: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ai fost adus legat înaintea tiranilor, mucenice, chemarea ta cu bărbăţie vestind, şi ai mărturisit numele lui Hristos în faţa judecătorilor nedreptăţii, Nichita, veselindu-te. Pentru aceasta strigăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, dumnezeiesc voievod nebiruit;
Bucură-te, purtător de cunună preacinstit;
Bucură-te, floarea cea aleasă a credinţei în Iisus;
Bucură-te, comoara împărăţiei celei de sus;
Bucură-te, gura de Dumnezeu învăţată a tainelor creştineşti;
Bucură-te, limbă de Dumnezeu purtătoare a îndurării dumnezeieşti;
Bucură-te, că la chinuri dureroase ai fost dat;
Bucură-te, că arderea cuptorului ai răbdat;
Bucură-te, că acum împreună cu mucenicii în slavă locuieşti;
Bucură-te, că eşti părtaş împreună cu toţi Sfinţii de bunătăţile cereşti;
Bucură-te, mireasma dragostei de cele veşnice;
Bucură-te, schimbarea nebuniei celei potrivnice;
Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă!

Condacul al 5-lea:

Statuilor celor neînsufleţite ale relei-cinstiri nevrând să jertfeşti, Nichita, ca un înţelept, ţi-a fost biciuit foarte tare trupul şi din răutate ai fost închis în temniţă, pe care însă ai făcut-o palat luminos lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Tare te-ai arătat mai întâi în războaie, dar mai apoi mai tare, Pătimitorule, în luptele muceniciei şi ai rănit pe vechiul vrăjmaş cu rănile tale muceniceşti, pentru care auzi de la toţi aşa:

Bucură-te, cel ce L-ai mărturisit pe Hristos;
Bucură-te, cel ce ai lepădat momirile ighemonului celui mincinos;
Bucură-te, diamant nepreţuit al răbdării în nevoinţe;
Bucură-te, aur de mult preţ al dreptei credinţe;
Bucură-te, cel strălucit cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu;
Bucură-te, cel mistuit în suflet de dorul Domnului tău;
Bucură-te, că ai fost ars cu cruzime în cuptor;
Bucură-te, că ai fost încununat cu cunună de învingător;
Bucură-te, stea decât stelele mai strălucitoare;
Bucură-te, luminător care răsfrângi razele veşnicului Soare;
Bucură-te, cel ce pe duşmanii Crucii i-ai biruit;
Bucură-te, că în chinuri pe Hristos L-ai slăvit;
Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă!

Condacul al 6-lea:

Slava lumii întru nimic ai socotit-o, viteazule voievod Nichita, şi ocara lui Hristos ai purtat în trupul tău prin har, că ai mers pe urmele Lui, strigând : Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Prin cuvintele tale, pe care Mângâietorul Duh ţi le dădea să le grăieşti cu multă înţelepciune, Nichita, cu bună credinţă ai ruşinat cugetarea cea fără de minte a necredinciosului stăpânitor Atanaric; pentru aceasta, cu înţelegere îţi strigăm:

Bucură-te, nicovala curajului în pătimire;
Bucură-te, piatra bunei statornicii în mărturisire;
Bucură-te, cel ce, asemeni lui David, ai arătat că demoni sunt zeii păgânilor;
Bucură-te, căderea nelegiuiţilor şi a vrăjmaşilor;
Bucură-te, oglindă preastrălucitoare a răbdării celei nesfărâmate;
Bucură-te, cunună împodobită cu aur a vieţuirii curate;
Bucură-te, că pe drumul muceniciei te-ai încumetat;
Bucură-te, că moştenitor al Edenului te-ai arătat;
Bucură-te, al lui Hristos următor şi purtător de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai pătimit de la goţii păgâni, împreună cu Sfântul Sava de la Buzău;
Bucură-te, grădina florilor duhovniceşti ale virtuţilor creştine;
Bucură-te, făclie purtătoare de lumină pentru cei ce cu evlavie vin către tine;
Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă!

Condacul al 7-lea:

Fiind biciuit, Mucenice Nichita, nu te tânguiai că pătimeai, ci pe Dumnezeu Îl slăveai, bucurându-te, şi strigai luminat: O, nelegiuiţilor, eu sunt ucenic al lui Hristos, al Celui ce izvorăşte nepătimire din cinstita Sa Patimă, celor ce strigă : Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Ascultând de legea cea purtătoare de viaţă a lui Dumnezeu, ai răbdat nebunia celor fără de lege şi te-ai sfinţit pe tine însuţi ca o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu, în arena muceniciei, Nichita, sfinţind pe cei ce strigă :

Bucură-te, jertfa credinţei celei bune;
Bucură-te, slava Bisericii străbune;
Bucură-te, chip al bunei statornicii sufleteşti;
Bucură-te, palat al adevăratei bărbăţii duhovniceşti;
Bucură-te, cel ce arăţi minte întreagă mărturisind adevărul cu stăruinţă;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat iscusit cu fapta, pătimind pentru credinţă;
Bucură-te, că înşelăciunea şi slava lumii le-ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că mintea spre vederea frumuseţilor cereşti ţi-ai pregătit-o cu privegherea;
Bucură-te, lucrarea vieţii celei îndumnezeite;
Bucură-te, odor al desfătării celei sfinte;
Bucură-te, cel prin care Stăpânul Hristos este lăudat;
Bucură-te, cel prin care diavolul este cu totul alungat;
Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă!

Condacul al 8-lea:

Arătându-te însuţi lucrător de semne şi minuni preamari, de nevoinţe purtătoare de biruinţă şi de lupte neobişnuite, în vremea muceniciei tale celei neclintite, Nichita, pe cei necredincioşi i-ai uimit, iar pe cei credincioşi i-ai încredinţat a striga: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul fiind împodobit cu strălucirea cea în chip de fulger a mărturisirii tale, Nichita, prin râvna bunei-credinţe, ai intrat în focul cel neacoperit al cuptorului şi în el ai făcut cenuşă înşelăciunea; pentru care îţi strigăm:

Bucură-te, buna mireasmă a credincioşilor;
Bucură-te, purtător de făclie al muritorilor;
Bucură-te, iubitor al Împărăţiei celei nesfârşite;
Bucură-te, primitor al slavei celei desăvârşite;
Bucură-te, părtaş al bunătăţilor Duhului;
Bucură-te, dăruitor duhovnicesc din darurile Harului;
Bucură-te, că în lume cu mult curaj te-ai luptat;
Bucură-te, că în locaşurile cereşti acum ai intrat;
Bucură-te, că porţi numirea biruinţei celei nemincinoase;
Bucură-te, sălaş al bucuriei nespuse şi nestricăcioase;
Bucură-te, părtaş la viaţa veacului ce va să fie;
Bucură-te, cel ce ne aduci şi nouă neaşteptată bucurie;
Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă!

Condacul al 9-lea:

Arzând cinstirea idolilor cea stricătoare de suflet, prin arderea ta de foc în cuptor, Mucenice Nichita, ai picurat în chip tainic roua cea sfântă a harului în inimile credincioşilor, care împreună cu tine strigă fără tăcere: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cu statornicie curajoasă ai stat în mijlocul cuptorului aprins, Nichita, căci focul Mângâietorului s-a făcut ţie răcorire şi rouă; pentru aceasta cei ce te-au văzut cu mare glas strigau:

Bucură-te, cunoscător al credinţei celei drepte;
Bucură-te, lucrător al vieţuirii celei bune şi înţelepte;
Bucură-te, sălaş strălucit al înţelegerii duhovniceşti;
Bucură-te, psaltire dumnezeiască de cântări muceniceşti;
Bucură-te, cel ce în cuptor ai fost cercat şi mai mult decât aurul ai strălucit;
Bucură-te, că răsplata pătimitorilor ai râvnit;
Bucură-te, că basmele goţilor le-ai adus la tăcere;
Bucură-te, că păzind Legea lui Hristos, ai vestit-o cu putere;
Bucură-te, cel ce ai tăiat glasul cel semeţ al ateilor;
Bucură-te, că ai dezrădăcinat cinstirea cea pierzătoare a zeilor;
Bucură-te, cel ce ai fugit de cursele înşelătoare ale acestui veac trecător;
Bucură-te, că ai trecut la ceruri în căruţa de foc a pătimirii, ca un biruitor;
Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă!

Condacul al 10-lea:

Cununa nemuririi din cer ai primit-o, ars în foc săvârşindu-ţi nevoinţele şi te-ai apropiat în chip strălucit de răcorirea cea nemărginită, o, Nichita, unde, bucurându-te împreună cu cetele Mucenicilor, strigi : Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cinstitul tău trup, ca pe al unui muritor de rând l-au aruncat bărbaţii cei vărsători de sânge, dar în chip minunat s-a făcut cunoscut printr-o stea cerească prietenului tău Marian, care striga ţie, mult-pătimitorule, cu veselie:

Bucură-te, pildă de neclintită răbdare;
Bucură-te, sfeşnic al nepătimirii, cu raze ca de soare;
Bucură-te, cel ce izvorăşti tămăduiri celor neputincioşi;
Bucură-te, cel ce împarţi harisme celor credincioşi;
Bucură-te, că ai risipit seceta neştiinţei;
Bucură-te, că ai umilit pe slujitorii necredinţei;
Bucură-te, lauda tuturor ortodocşilor creştini;
Bucură-te, ocrotitorul celor ce vieţuiesc printre străini;
Bucură-te, cel ce prin osteneli ai supus patimile trupului;
Bucură-te, cel ce prin rugăciuni te-ai făcut sălaş al harului;
Bucură-te, cu cei 26 de mucenici goţi, pătimitori pentru Hristos;
Bucură-te, împreună cu Sfântul Sava şi cu Ierarhul Teofil cel drept-credincios;
Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă!

Condacul al 11-lea:

Purtătorule de chinuri, cu cântări de biruinţă şi cu miruri înconjurând sfântul tău trup binecredinciosul Marian, l-a adus în cetatea Mopsuestiei, ca pe o comoară cerească a harului pentru cei ce strigă: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Potrivit numelui tău strălucind în lupta muceniciei, ai primit de la Dumnezeu răsplata biruinţei, şi ai fost strălucit cu lumina cea neînserată a îndumnezeirii, preafericite Nichita, luminând pe cei ce strigă:

Bucură-te, chipul statorniciei depline;
Bucură-te, pilda bunei îndrăzniri creştine;
Bucură-te, sălaşul cugetului vitejesc;
Bucură-te, ostaşul Împăratului ceresc;
Bucură-te, că lumina vieţii tale a strălucit înaintea tuturor;
Bucură-te, că văzându-te, oamenii slăveau pe obştescul Ziditor;
Bucură-te, că prin foc te-ai adus jertfă ca o ardere de tot;
Bucură-te, că prin mucenicie ai chemat la Hristos tot poporul got;
Bucură-te, cel prin care primim veşti de bucurie;
Bucură-te, a credinţei neclintită mărturie;
Bucură-te, părtaş al desfătării celei ce va să vină;
Bucură-te, raza dumnezeieştii străluciri de lumină;
Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă!

Condacul al 12-lea:

Îmbogăţindu-te cu darul minunilor, Mucenice Nichita, ca un preabun ostaş al lui Hristos, vindeci boli grele, izbăveşti din primejdii şi fereşti de necazuri pe cei ce cu credinţă tare se sârguiesc la biserica ta şi strigă: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Psalmodiind întru cei de sus cântarea cea nesfârşită, împreună cu toţi Sfinţii, Nichita, neîncetat roagă cu îndrăznire pe Împăratul a toate, ca să ne învrednicim de viaţa cea mai bună noi, cei ce cu credinţă strigăm:

Bucură-te, inspirat cântăreţ al harului;
Bucură-te, că vădeşti armonia Duhului;
Bucură-te, preabun luptător şi vestit purtător de biruinţă;
Bucură-te, mucenice de mii de ori biruitor prin credinţă;
Bucură-te, lauda cea îndreptăţită a Bisericii Răsăritului;
Bucură-te, preamare cântare de biruinţă a adevărului;
Bucură-te, că râuri de minuni nouă ne izvorăşti;
Bucură-te, că toată lucrarea demonilor o zădărniceşti;
Bucură-te, al credincioşilor ocrotitor neadormit;
Bucură-te, apărător al nostru neclintit;
Bucură-te, cel prin care bolile sunt vindecate;
Bucură-te, cel prin care patimile sunt alungate;
Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă!

Condacul al 13-lea:

O, Mucenice Nichita, voievod cu nume de biruinţă, învingătorule al înşelăciunii, purtătorule de biruinţă, primeşte cântarea aceasta, adusă din buze întinate, mult-pătimitorule, şi izbăveşte cu solirile tale de focul gheenei pe cei ce strigă: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi
Icosul 1: “Îngerii cu oamenii…” şi
Condacul 1: “Înfrumuseţat fiind…”

Acatistul este alcătuit de Arhimandritul Kyrillos I. Kogheraki şi publicat, cu binecuvântarea Arhiepiscopului Cretei, în volumul Sfântul Mare Mucenic Nichita. Slujbe şi texte aghiografice (în limba greacă), Editura parohiei Sf. Evghenie, Iraklion, Creta, 2003, p. 65-73. La traducerea în româneşte au fost uşor adaptate stihurile icoaselor pentru a putea fi versificate şi pentru a sublinia că martiriul Sfântului s-a petrecut pe pământ românesc. Numele grecesc Nichita înseamnă biruitor, ca şi cuvântul latin Victor.

Sursa: Acatistul Sfântului Nichita Gotul.

Preluare dupa http://sfintiromani.ro

Cititi si: Sf. Nichita Romanul (15 Septembrie) – partea I

SLUJBA SFÂNTULUI MARE MUCENIC NICHITA

CADE-SE A ŞTI:

Acest sfânt a pătimit pentru Hristos dincoace de fluviul Dunărea, în aceste pământuri ale patriei noastre. Deci ca unui păzitor al acestor ţări, i s-a pus slujba cu Polieleu, după cum ia fost tipărit şi în Mineiele ce au ieşit mai înainte, ca cel ce va voi să poată a o cânta şi cu Polieleu sau numai pe 6.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am…, se pun Stihirile pe 6: 3 ale praznicului şi 3 ale Mucenicului.

Stihirile praznicului, glasul al 5-lea:

Podobie:
Bucură-te cămara…
Bucură-te de viaţă purtătoare Cruce…
Bucură-te, Crucea Domnului, prin care s-a dezlegat de blestem…
Bucură-te, povaţă orbilor, tămăduirea neputincioşilor…
(Caută-le la Stihoavna Vecerniei mari).

Stihirile Sfântului, glasul 1:
Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Biruit-ai, Mucenice, pe vicleanul muncitor cu credinţa cea preaputernică, cugetătorule de Dumnezeu; şi cumplite dureri ai răbdat, înţelepte. Pentru aceea ai întors la Stăpânul şi Ziditorul tuturor pe păgâni care cu dreaptă credinţă Îl slăvesc pe Dânsul.

Pârga cea dintre păgâni aducând-o spre închinăciune lui Hristos, Mucenice mult pătimitorule, de Dumnezeu grăitorule, ai murit pentru Sfânta Treime. Pentru aceea ai primit şi cununa pătimirii, şi ca un luminător străluceşti în lume cu dumnezeiască cuviinţă, vrednicule de laudă.

Întrarmându-te cu arma dreptei credinţe a Împăratului Hristos, în război te-ai arătat nebiruit, ca odinioară Ghedeon cel preaviteaz, surpând taberele celor de alt neam, cu îndrăzneala ta cea vitejească.

Slavă…, glasul al 6-lea:
A lui Teofan

Luminător mucenicilor te cunoaştem pe tine, Nichita mult-pătimitorule al lui Hristos; căci tu, părăsind mărirea dregătoriei celei pământeşti, şi urând necredinţa părintească, ai sfărâmat pe zeii lor, şi cu biruinţă ai ruşinat pe păgâni, plinind mucenicia mărturisirii pentru Hristos; şi astfel te-ai făcut ostaş lui Dumnezeu celui din cer. Iar acum roagă-te pentru noi, Ziditorului tuturor să se milostivească şi să miluiască sufletele noastre.

Şi acum…, a praznicului, asemenea:

Glasurile proorocilor au vestit mai înainte lemnul cel sfânt, prin care s-a mântuit Adam din blestemul cel de demult al morţii; şi înălţându-se acesta astăzi, înalţă glas împreună şi făptura, cerând de la Dumnezeu multă milă. Cel ce eşti singurul nemăsurat în milă, Stăpâne, curăţire fii nouă şi mântuieşte sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină…

Prochimenul, glasul al 7-lea:
Dumnezeul nostru în cer şi pe pământ toate câte a vrut a făcut.

Stihuri:
Întru ieşirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacov din popor barbar.
Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit; şi tu, Iordane, că te-ai întors înapoi.

PAREMIILE

Din Proorocia lui Isaia, citire:
(XLIII, 9-14)

Acestea zice Domnul: Toate neamurile s-au adunat împreună, şi se vor aduna boierii din ele. Cine va vesti acestea, sau cele din început cine le va face vouă auzite? Aducă mărturiile sale, şi să se îndrepteze, şi să asculte; şi să zică adevărul. Fiţi Mie mărturii, şi Eu sunt martor, grăieşte Domnul Dumnezeu. Şi pruncul pe care l-am ales, ca să ştiţi şi să credeţi şi să cunoaşteţi că Eu sunt. Mai înainte de Mine nu a fost alt Dumnezeu, şi după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu, şi nu este afară de Mine mântuitor. Eu am vestit şi am mântuit; defăimat-am, şi nu am fost întru voi străin. Voi Mie mărturii, şi Eu Domnul Dumnezeu. Încă din început Eu sunt, şi nu este cine să scoată din mâniile Mele; face-voi, şi cine va întoarce aceasta? Aşa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce ne mântuieşte pe noi, Sfântul lui Israil.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(III, 1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de ele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuţi a muri, şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor şi lua munci, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe ei şi i-a aflat Luişi vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării lor vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi, şi vor stăpâni popoare, şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul, şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(V, 16 – VI, 3)

Drepţii în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei, şi stema frumuseţii din mâna Domnului; căci cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma râvna Lui, şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia, şi va ascuţi cumplită mânie ca o sabie, şi va da război împreună cu ei lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nemeritoare săgeţile fulgerelor, şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia cea aruncătoare de pietre pline se vor arunca grindină. Întări-se-va asupra lor apa mării, şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Sta-va împotriva lor duhul puterii, şi ca un vifor îi va vântura pe ei, şi va pustii tot pământul fărădelegea, şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului; luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi în popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi puterea de la Cel Preaînalt.

LA LITIE

Stihira glasul 1, însusi glasul:

Cu dumnezeiască cuviinţă întru curăţie vieţuind, şi vas de alegere arătându-te, ai luat darul Botezului de la Teofil, păstorul cel bun al goţilor. Cu acesta, împreună făcându-te părtaş nevoinţelor celor pentru credinţă, ai predicat cu bărbăţie necredincioşilor pe Hristos. Pentru aceasta şi cu cununa muceniciei încununându-te, acum stai de faţă lângă scaunul Ziditorului tău, cu îngerii cei din înălţime; Căruia cere-I să se dăruiască nouă, Nichita preamărite, curăţire de păcate şi mare milă.

Slavă…, glasul al 6-lea:

Astăzi toată lumea întru nevoinţa purtătorului de chinuri se veseleşte, şi Biserica lui Hristos cu flori împodobită, de Hristos mărturisitorule, striga ţie: Aleasă slugă a lui Hristos şi fierbinte apărătorule, nu înceta a te ruga pentru robii tăi.

Şi acum…, a praznicului, asemenea:

Astăzi pomul vieţii din sânurile pământului fiind scos, adevereşte învierea lui Hristos, Celui ce a fost pironit pe ea, şi înălţat fiind prin mâinile preoţilor, vesteşte înălţarea Lui la cer; prin care firea omenească din căderea cea de pe pământ înălţându-se, în ceruri vieţuieşte. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm: Doamne, Cel ce Te-ai înălţat pe cruce, şi împreună ne-ai înălţat pe noi, învredniceşte de bucuria Ta cea cerească pe cei ce Te laudă pe Tine.

La stihoavnă

Stihirile Sfântului, glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te cămara…

Bucură-te ostaşul lui Hristos cel numit cu numele dumnezeieştii biruinţe asupra vrăjmaşilor, cel ce povăţuieşti cu făclia dreptei credinţe pe popoarele goţilor, către Lumina cea neînserată. Cel ce ai defăimat toată câştigarea cea curgătoare, iar cu nevoinţele tale ai moştenit împărăţia cea cerească şi lucrarea minunilor. Adu-ţi aminte, stând înaintea scaunului Ziditorului tău, de cei ce te laudă pe tine cu credinţă, Nichita dumnezeiescule, lauda Bisericii lui Hristos; pe care păzeşte-o cu rugăciunile tale nebântuită.

Stih: Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.

Cu arma Crucii celei purtătoare de viaţă, ai călcat pe vrăjmaşul cel mult meşteşugăreţ, trăgând mulţimile goţilor din adâncul rătăcirii, şi lui Hristos aducându-i turmă preamărită. De aceea după numele biruinţei ai primit cunună de la însuşi împăratul, fericite, având aceasta ca răsplătire a luptelor tale. Pentru aceasta cinstind cu credinţă preasfântă prăznuirea ta, cerem a dobândi şi noi, cu rugăciunile tale, împărţia lui Hristos, şi a ne mântui de greşeli şi de toată nevoia.

Stih: Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.

Vino către noi, cei ce te rugăm şi ne necăjim, ajutor gata, îmblânzind valul supărărilor vieţii, şi încetând vicleniile cele rele ale demonilor, Nichita, de Dumnezeu alesule, mărite Mucenice al lui Hristos, Cel ce ai biruit cu statornicia pe Atanarih, şi al fost schingiuit fără cruţare, pentru credinţă; vino acum de apără turma ta, Sfinte, care te-a câştigat pe tine ocrotitor şi păzitor nebiruit; pe Hristos rugându-L să dăruiască ei curăţire de greşeli şi mare milă.

Slavă…, a sfântului, glasul al 8-lea:

Cel ce porţi nume de biruinţă, te-ai arătat, Nichita preacinstite, mucenic nebiruit, propovăduind în privelişte pe Hristos Dumnezeul nostru, mărturisindu-L pe Dânsul înaintea împăraţilor şi a tiranilor. Pentru aceea nu înceta a-L ruga pentru pacea lumii, pentru iubitorii de Hristos, şi pentru toţi cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta; şi pentru ca să ne izbăvească de toată mânia, ca un iubitor de oameni.

Şi acum…, a praznicului, acelaşi glas:

S-a plinit glasul proorocului Tau Moise, Dumnezeule, ce zice: Vedea-veţi viaţa voastră spânzurată înaintea ochilor voştri. Astăzi crucea se înalţă, şi lumea din înşelăciune se liberează. Astăzi învierea lui Hristos se înnoieşte, şi marginile pământului se bucură; în chimvale ca David cântare Ţie aducând, şi zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului, Dumnezeule; Crucea şi Învierea, prin care ne-ai mântuit pe noi, Bunule, Iubitorule de oameni, Atotputernice, Doamne, mărire Ţie.

Troparul, glasul 1:

Purtătorule de chinuri, biruind mai întâi năvălirile barbarilor cu puterea Crucii cea nebiruită, pe urmă ai surpat mândria demonilor, împotrivindu-te cu vitejia ta, Înţelepte; şi biruind-o, Nichita, ai luat daruri vrednice de biruinţă. Slavă lui Hristos, Cel ce te-a întărit; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce a mărit pururea cinstită pomenirea ta.

Slavă… Şi acum…, al praznicului

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… se cântă troparul praznicului (de 2 ori).

Slavă…, al Sfântului, Şi acum…, al praznicului.

După Catisma întâi, de este Polieleu, se cântă Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Crucea luând ca o platoşă, ai mers la lupta împotriva vrăjmaşilor celor nevăzuţi, Nichita, de trei ori fericite. Şi pierzând tirania necredincioşilor, ai luat răsplătire darul minunilor. Iar acum roagă-te să fie mântuiţi de ispite cei ce te cinstesc pe tine.

Slavă… Şi acum…, asemenea:

Întru tine, de trei ori fericită şi de viaţă purtătoare Cruce, popoarele veselindu-se, împreună prăznuiesc cu cetele cele fără de materie; cetele arhiereilor cu cinste te laudă; mulţimile monahilor şi ale pustnicilor şi se închină; cu care împreună slăvim pe Hristos, Cel ce S-a răstignit pe tine.

După Catisma a doua
Sedealnă, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău…

O, minune înfricoşătoare şi arătare preamărită, răni de nesuferit primeai, Nichita, şi pătimind strigai către tiranii cei neînţelegători: Nu mă voi depărta de dragostea Hristosului meu, a Cărui Cruce şi cinstite patimi le cinstesc, căci prin ele lumea se mântuieşte.

Slavă… Şi acum…, a praznicului:

Făptura văzând Crucea Ta, Hristoase, înălţată, înălţa glas, lăudând patima Ta cea de bunăvoie, a Dumnezeului nostru al tuturor. Şi slăveşte preasfântă Învierea Ta cea din morţi, prin care ai dăruit lumii viaţă veşnică.

După Polieleu, se cântă Sedelnele cele de după Cântarea a 3-a.

Antifonul întâi al glasului al 4-lea.

PROCHIMENUL, glasul al 4-lea:
Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.

Stih: Sfinţilor celor de pe pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile, Sale întru dânşii.

Toată suflarea…

Evanghelia de la Luca.

Psalm 50.

Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri Nichita, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…

Stihira, glasul al 6-lea:
Astăzi toată lumea… (Cauta Slavă… de la Litie).

CANOANELE
Canonul praznicului cu irmosul pe 6 şi al Sfântului pe 8;
iar fiind Polieleu se zice al praznicului cu irmosul pe 6 şi al Sfântului pe 6.
Canonul Sfântului
Al lui Teofan
Cântarea 1, glasul al 4-lea:

Irmos: Adâncul Mării Roşii…

Cel ce ţi-ai omorât cugetul trupului, luminează-mi cugetul cu strălucirea cea luminătoare, ca să laud ca a unui ales biruitor, prăznuirea ta, cel ce te rogi lui Hristos pentru noi, Nichita.
Nemolipsindu-te de otrava patimilor, cu vitejie ai răbdat chinurile; şi ca un mucenic te-ai îmbrăcat cu haina cea cinstită, care ţi-a fost ţesută din sângiurile tale.

Slavă…

Nouă şi minunată cale de nevoinţă ai arătat, pironindu-Te pentru noi pe lemn, Stăpâne. Că Te-ai făcut pârga mărturisirii şi răbdării mucenicilor.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce ca o uşă a pogorârii Tale către noi, Doamne, mai presus de fiinţă Te-a strălucit pe Tine, Iubitorule de oameni, îndoit în fire, Cel ce eşti numit Răsărit şi Soare, şi Lumină, să fie lăudată.

Catavasiile praznicului:

Cântarea a 3-a:

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica…

Cu vitejie sufletească ai răbdat îngrozirile tiranului, mărite Mucenice al lui Hristos, fiind întărit cu putere dumnezeiască.
Deznodarea trupului tău, şi tăierea mădularelor ai suferit, Mucenice prealăudate, pentru dragostea lui Hristos, Care a preamărit sufletul tău.

Slavă…

Se bucură de tine adunarea mucenicilor lui Hristos, văzând că se săvârşeşte astăzi pomenirea ta.

Şi acum…, a Născătoarei:

Marie, locaşul cel curat şi cinstit al fecioriei, vindecă rănile cele cumplite ale inimii mele.

Condacul şi Icosul praznicului.

Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Veselindu-te, fericite, în durerile trupului, după cuviinţă ai câştigat desfătarea cea dumnezeiască şi fără durere în rai, primind de la Dumnezeu cununa nemuririi. Pentru aceea şi izvorăşti râuri de tămăduiri, celor ce cu dragoste năzuiesc la acoperământul tău, Mucenice (de două ori).

Slavă… Şi acum, a praznicului:

Degrab apucă înainte până a nu ne robi pe noi vrăjmaşii cei ce Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru. Omoară prin Crucea Ta pe cei ce ne vrăjmăşesc pe noi cu războiul, ca să cunoască cât poate credinţa binecredincioşilor, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Văzându-Te Biserica…

În cugetările Domnului îndulcindu-se, şi în strălucirile Lui dezmierdându-se mucenicul, pătimind nu simţea, ci bucurându-se, striga: Slavă puterii Tale, Doamne.

Fiind răscumpărat cu sângele Stăpânului, mult-pătimitorul Nichita, bucurându-se, aduce sângele său lui Hristos, pentru Care fiind ucis striga: Slavă Ţie, Dumnezeul meu.

Slavă…

De dragostea Mântuitorului fiind aprins mucenicul, a călcat văpaia cea idolească şi toată puterea demonilor, şi striga Ziditorului: Slavă puterii Tale, Doamne.

Şi acum…, a Născătoarei:

Împărate al împăraţilor, Hristoase, Fecioara cea Preacurată, fiind împodobită cu tot felul de străluciri, ca un cer însufleţit acum se preamăreşte ca Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Tu, Doamne, lumina mea…

Cine poate spune darurile tale cele de biruinţă, şi cununile pe care ţi le-a dăruit ţie Hristos? Căci te-ai nevoit pentru Dânsul, prealăudate Nichita.

Mucenicii săvârşindu-şi nevoinţele pe pământ, au primit de la Tine răsplătire cerească, Hristoase, dătătorule de viaţă.

Slavă…

Acum străluceşti ca un luminător, Nichita prealăudate, ajungând a fi a doua lumină, stând cu mărire înaintea Luminii celei mari.

Şi acum…, a Născătoarei:

În vremile cele de apoi, Lumina ce era mai înainte de veci ne-ai născut, Maica lui Dumnezeu, nouă celor dintru întunericul vieţii; Aceea a luminat lumea.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas…

Îndulcitu-te-ai de frumuseţile Ziditorului, mărite, şi primind luminile cele de acolo, fericite, te-ai întraripat; şi nebăgând seama de moarte, ai mers către Dânsul.

Slavă…

Cugetând cu socoteală înţeleaptă, Mucenice, ai ales a fi mai de cinste cele veşnice, decât cele trecătoare; şi cu bucurie ţi-ai dat trupul tău chinurilor, Nichita, veselindu-te.

Şi acum…, a Născătoarei:

Singură pe tine aflându-te ca pe un măr în dumbravă, ca pe un crin preacurat şi ca o floare din văi, Maica lui Dumnezeu, Mirele cel mare Hristos în tine S-a sălăşluit.

CONDAC, glasul al 2-lea:

Podobie: Căutând cele de sus…

Tăind tăria înşelăciunii cu împotrivirea ta, şi luând cununa biruinţei prin nevoinţa ta, te veseleşti împreună cu îngerii, mărite Nichita, cel cu nume de biruinţă, împreună cu dânşii neîncetat rugându-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.

ICOS

Dându-mi cunoştinţa sufletului meu, curăţeşte-mi mintea şi mă arată lucrător poruncilor Tale, Mântuitorule, ca să pot birui pornirile cele multe ale patimilor mele, şi să câştig darul cel de biruinţă al nestricăciunii, prin rugăciunile viteazului tău purtător de chinuri Nichita, Iubitorule de oameni. Căci el ne-a chemat pe noi la pomenirea sa, rugându-se neîncetat pentru noi toţi.

SINAXAR

În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea pătimirii Sfântului Marelui Mucenic Nichita.

Acest Sfânt a trăit pe vremea împărăţiei marelui Constantin. Era născut şi crescut în ţara barbarilor numiţi goţi (adică în Dacia lui Traian), care pentru scriitorii greci este dincolo de Dunăre, iar pentru noi românii, dincoace de Dunăre. Aceasta ţară pe acele vremuri o stăpâneau goţii şi se chema Goţia, iar acum se cheamă România.

Fiindcă acest sfânt nu a voit a urma păgânătatea barbarilor, ci precum era de neam luminat şi bogat, aşa era şi creştin bun, a fost prins de Atanarih stăpânitorul goţilor şi pentru credinţa lui Hristos a fost mult chinuit şi la urmă prin foc s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Filotei preotul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Porfirie cel dintre îngânători.
Tot în această zi, pomenirea aflării moaştelor Sfântului Acachie, episcopul Melitinei.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Maxim, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea a două sfinte fecioare, care prin sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea aflării moaştelor Sfântului întâiului Mucenic Ştefan.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici celor ce au pătimit împreună cu Sfântul Mucenic Nichita.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintele nostru Gherasim, ctitorul sfintei Mănăstiri a Sfintei Treimi, ce se numeşte Survia, care se află aproape de Macrenița cea din Zagora, şi care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Ioan Criteanul, care a mărturisit în Efesul cel nou, la anul o mie opt sute unsprezece.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: În cuptorul persienesc…

Acum luminându-te, Mucenice, cu lumina cea neapropiată, luminează cu lumina ta pe cei ce laudă acum pomenirea Ta, strigând: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul meu şi Domnul.

Slavă…

Oştile îngerilor s-au minunat de bărbăţia ta, fericite, văzându-te cu câtă tărie te nevoieşti, grăind: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Şi acum…, a Născătoarei:

Împreună cu ceata cea de sus, Gavriil cel fără de trup veselindu-se, striga către tine: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Preacurată; binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână, fără prihană.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile întinzându-şi…

Jertfă deplină şi bine primită te-ai adus pe tine, Mucenice nebiruite, şi jertfire întreagă de bun miros te-ai făcut Stăpânului tău, Cel ce S-a răstignit pentru noi, cu veselie strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Risipind taberele vrăjmaşului ca un viteaz dumnezeiesc te-ai nevoit şi după vrednicie ai primit cununa biruinţei celei neveştejite, din dreapta cea purtătoare de viaţă, înaintea căreia stai acum, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Fără de îndoială iubind pe Hristos, ai amestecat sângele tău cu sângele Lui, şi cu bice fiind bătut, şi în multe feluri chinuit, împărăteşti acum împreună cu Dânsul, ca un râvnitor al Lui, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum…, a Născătoarei:

Născând pe Hristos, pe Cel ce singur este preacurat, în chip vădit ai spălat spurcăciunea firii noastre, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, cu totul fără prihană. Şi te-ai făcut mai presus decât heruvimii şi decât serafimii, care strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos piatra cea netăiată…

Cu totul mă dau ţie, de Dumnezeu fericite Nichita, ca să te câştig pe tine părtinitor către Stăpânul, Cel ce mă poate mântui de toată primejdia. Căci El este pricinuitorul dumnezeieştii mântuiri.

Făcându-te cu adevărat mărturisitor al adevărului, Mucenice, bucurându-te stai acum cu îndrăzneală înaintea Adevărului celui ipostatic şi cinstit, câştigând darurile nevoinţelor tale.

Liniştitu-te-ai la limanul cel lin, odihnindu-te de ostenelile tale; şi purtând cununa, dănţuieşti în rai împreună cu mucenicii lui Hristos. Aşadar ca pe un mărit de Dumnezeu, după vrednicie toţi te mărim.

Slavă…

Împărtăşeşte-mi cu îndestulare darul tau, Mucenice, mie celui ce ti-am împletit cu sârguinţă cununi cu cuvinte de laudă, izbăvindu-mă de păcatul meu şi de faptele mele cele cumplite, prin rugăciunile tale, preafericite.

Şi acum…, a Născătoarei:

Mai presus de legile firii ai născut pe Dătătorul de lege, Cel ce S-a făcut cunoscut lumii în două firi, făcându-se trup fără schimbare, pentru milostivirea Sa cea neurmată, binecuvântată Preacurată Fecioară.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii…

Precum cu puterea Crucii, înţelepte, ai biruit semeţia păgânilor şi tulburarea tiranilor, Mare Mucenice Nichita, aşa prin rugăciunile tale fă să înceteze mişcările trupului şi năvălirile patimilor noastre; dându-ne dezlegare de păcate, biruitorule, ca unul ce ai multă îndrăzneală către Dumnezeu (de două ori).

Slavă… Şi acum…, a praznicului:

Crucea este păzitoare a toată lumea; Crucea, podoaba Bisericii; Crucea, stăpânia împăraţilor; Crucea, întărirea credincioşilor; Crucea, slava îngerilor, şi demonilor rană.

LA LAUDE

Stihirile Sfântului Nichita, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn…

Când ceata relei credinţe a întunecat tot pământul, atunci te-a arătat pe tine Domnul luminător şi învăţător al dreptei credinţe poporului goţilor, şi curăţitor al rătăcirii idolilor, cu darul dumnezeiescului Duh. Pentru aceasta cu dreaptă credinţă împreună adunându-ne, cinstim dumnezeiasca ta pomenire, luând dezlegare de greşeli.

Cu puterea lui Hristos întărindu-te, toată desfătarea vieţii de cele de jos râvnitoare ai trecut-o cu vederea. Şi pe drumul chinuirii ai călătorit bucurându-te, şi a tiranilor cruzime cu bărbăţie biruind, cununa biruinţei ai primit de la singurul Dumnezeu. Către Acela acum stând de faţă, purtătorule de chinuri, adu-ţi aminte, Nichita, de cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta.

Trecând cu vederea mărirea cea stricăcioasă, slava cea cerească ţi-a dat-o Hristosul tău, ca celui ce-L slăveşti pe El cu vărsarea sângelui; şi credincioşilor pe tine te-a dăruit apărător dumnezeiesc, scăpându-i pe ei de ispitele cele grele. Pentru aceasta ca pe ocârmuitorul cetăţii, turma ta cu laude te cinsteşte în toţi anii pe tine, Nichita mărite.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Veniţi credincioşilor cu laude să prăznuim pomenirea măritului Mucenic Nichita, că acesta propovăduind popoarelor goţilor credinţa lui Hristos şi pecetluind cu foc mărturisirea cea bună, s-a arătat ostaş nebiruit al Împăratului tuturor şi Dumnezeu, tăind împreună miile înţelegătoarelor seminţii celor de alt neam, cu puterea Dumnezeului nostru Cel ce S-a pironit pe lemn. Pe Acela îl roagă neîncetat pentru drept-măritorii creştini, şi pentru toţi cei ce săvârşesc cu credinţă dumnezeiasca şi preamărita lui pomenire.

Şi acum…, a praznicului, asemenea:

Cinstitei Crucii Tale, pe care de demult Moise mai înainte închipuind-o, pe Amalic surpând l-a biruit, şi David psalmistul strigând a poruncit să se închine aşternutului picioarelor Tale, Hristoase Dumnezeule, astăzi păcătoşii ne închinăm cu buze nevrednice. Iar pe Tine, Cel ce ai suferit a fi pironit pe ea, lăudându-Te, strigăm: Doamne, împreună cu tâlharul, învredniceşte-ne pe noi de împărăţia Ta.

Doxologia mare

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea 1, pe 4, şi din al Sfântului Cântarea a 6-a pe 4.

Prochimen, glasul al 7-lea:
Veseli-se-va dreptul de Domnul…

Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu…

Apostolul din Epistola către Coloseni
(I, 24 – II, 1):
Fraţilor, mă bucur acum de suferinţele mele…
(caută joi în săptămâna a 21-a după Rusalii).

Aliluia, glasul al 2-lea: Dreptul ca finicul va înflori…

Evanghelia de la Matei (X, 16 – 22):
Zis-a Domnul uceniciilor Săi: Iată Eu vă trimit ca pe nişte oi…
(caută miercuri în săptămâna a 3-a după Rusalii).

CHINONICUL
Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Sursa: Mineiul (lunile august-decembrie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001?

Lasati un raspuns