Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul (27 Septembrie) – partea a II-a

SLUJBA SFÂNTULUI MUCENIC ANTIM MITROPOLITUL UNGRO-VLAHIEI

LA VECERNIE
După obişnuitul psalm se cântă Fericit bărbatul… starea întâi.
La Doamne, strigat-am… se pun stihirile pe 8, glasul 3: 4 ale Ierarhului şi 3 ale Mucenicilor.
Cu frumuseţile înţelepciunii celei de sus văzându-te împodobit iubitorul de Dumnezeu Voievod Constantin, în Ţara Românească te-a chemat, Sfinte Ierarhe Antim. Iar tu, urmând chemarea lui, te-ai făcut locaş Treimii, îndreptător credinţei şi mângâietor poporului. Astfel te-ai învrednicit de darul arhieriei, pe care l-ai împodobit cu râvna şi slujirea ta (de două ori).

Slujitor binecredincios ai fost al Marelui Arhiereu şi păstor ai fost rânduit în Sfânta Biserică a Ţării Româneşti; iar turma ta păstorindu-o cu toiagul smereniei şi al iubirii, pildă te-ai făcut tuturor, şi ca o lumină pe toţi i-ai călăuzit spre Hristos, Sfinte Ierarhe Antim.

Propovăduitor prealuminat al dogmelor de Dumnezeu insuflate şi neînfricat apărător al Ortodoxiei te-ai arătat. Căci cu lumina cuvintelor tale ai biruit întunericul eresurilor şi ai îm podobit graiul românesc şi inimile credincioşilor. Că întru tine Duhul Sfânt grăia tainele împărăţiei lui Dumnezeu, pe care, ca pe nişte bunătăţi nepie ritoare, le vesteşti tuturor celor ce-L cinstesc pe Dânsul.

Ocrotitor al celor străini, ajutător al celor necăjiţi şi dascăl al preoţilor ai fost, Sfinte Părinte Antim, adeverind cu viaţa ta învăţătura lui Hristos pe care o ai propovăduit. Pentru aceasta, cu nevoinţele tale călugăreşti, cu rugăciunile cele cu milostenii împletite şi cu curgerile sângiuirilor, veşmântul arhieriei tale l-ai înfrumuseţat, alergând neobosit la Stăpânul Hristos, pe Care roagă-L, împreună cu toţi Sfinţii, să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.

Slavă …, glasul al 5-lea:

Cu un glas te lăudăm credincioşii, Părintele nostru Antim, cel ce ai primit de la Hristos jugul păstoririi oilor celor cuvântătoare şi cârmuirea Sfintei Sale Biserici din Ţara Românească. Şi, precum în viaţa cea pământească mişcat ai fost de dragoste pentru popor şi mijlocitor ai fost pentru turma ta, aşa şi acum, în Biserica cea biruitoare din ceruri aflându-te şi de privirea feţei lui Hristos veselindu-te, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…

Dogmatica, glasul al 5-lea: În Marea Roşie…

Vohod: Lumină lină…

Prochimenul zilei şi Paremiile

De la Pilde, citire:
(10, 8; 3, 13 – 16; 8, 6-9)

Pomenirea dreptului cu laude şi binecuvântarea Domnului peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut priceperea. Că mai bună este îndeletnicirea cu acestea decât vistieriile de aur şi argint. Şi mai scumpă este decât pietrele cele de mult de preţ; şi tot ce este de preţ nu este vrednic de ea. Pentru că lungimea de zile şi anii vieţii sunt în dreapta ei, şi în stânga ei bogăţie şi mărire. Că din gura ei iese dreptatea, legea şi mila pe limbă le poartă. Deci, ascultaţi-mă pe mine, o, fiilor, că lucruri de cinste vă voi spune; şi fericit este omul care va păzi căile mele. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi vrerea de la Domnul se găteşte. Pentru aceasta vă rog pe voi şi pun glasul meu înaintea fiilor oamenilor. Că, eu, înţelepciunea, am tocmit sfatul şi ştiinţa şi gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul şi întărirea, a mea este priceperea şi a mea este tăria. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc pe mine; iar cei ce mă caută vor afla har. Înţelegeţi dar, cei fără de răutate chibzuiala şi cei neînvăţaţi puneţi la inimă. Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele le deschid pentru a înălţa ceea ce este drept; căci gura mea grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de fărădelege. Întru drep tate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este într-însele strâmb, nici încâlcit. Toate sunt drepte pentru cei ce înţeleg şi netede pentru cei ce au aflat cunoştinţa. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca nădej dea voastră să fie în Domnul şi să vă umpleţi de Duh.

De la Pilde, citire:
(10, 31 – 11, 12)

Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. Buzele celui drept cunosc bunăvoinţa, iar gura păcăto şilor strâmbătatea. Cântarul strâmb este urgisit de Domnul şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui. Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţe lep ciunea este cu cei smeriţi. Ne pri hă nirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vi cleni. La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei; numai dreptatea izbăveşte de moarte. Dreptatea netezeşte calea celui fără prihană, iar cel fără de lege va cădea prin fără delegea lui. Dreptatea izbăveşte pe cei drepţi, iar cei vicleni vor fi prinşi prin pofta lor. La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moar tea celui păcătos piere nădejdea. Dreptul scapă din strâmtorare, şi cel fără de lege îi ia locul. Făptuitorul de rele prăbuşeşte cu gura pe aproa pele lui, iar prin ştiinţa celor drepţi va fi mântuit. De propăşirea celor drepţi cetatea se bucură, iar când pier cei fără de lege ea tresaltă de veselie. Prin binecuvântarea oamenilor drepţi cetatea merge înainte, iar prin gura celor nelegiuiţi ajunge ruină. Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuinţă tace.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(4, 7 – 15)

Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor în seamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Lui şi că poartă grijă de Sfinţii Săi.

La Litie

Stihirile, glasul al 2-lea:

Pe calea poruncilor lui Hristos călătorind, ai arătat tuturor că şi acum, în vremurile de pe urmă, putem fi părtaşi ai harului lui Dumnezeu. Deci, roagă-te Domnului, Sfinte Ierarhe Antim, ca şi noi să fim moştenitori ai veşnicelor bunătăţi cele pregătite mai înainte de întemeierea lu mii de Părintele Ceresc.

Întru bucuria Domnului tău ai intrat, căci ca o slugă bună şi credincioasă ai înmulţit talanţii cei daţi ţie de Stăpânul tuturor, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Vistierie preabogată a darurilor dumnezeieşti te-ai făcut, împărţindu-ni-le cu îndestulare nouă, credincioşilor celor ce te cinstim; pentru care roagă-te, Sfinte Ierarhe Antim, lui Hristos Dumnezeu, viaţa cea veşnică să dobândim.

Lupta cea bună te-ai luptat, credinţa ai păzit şi luminător lumii te-ai făcut; iar acum, întru desfătarea Luminii celei veşnice aflându-te, Sfinte Ierarhe Antim, pace poporului tău cere şi izbăvire de păcate.

Slavă…, glasul 6-lea:

Viaţă pământească fără odihnă ai dus, ştiind că ai să dai răspuns de toate sufletele cele încredinţate ţie; şi plin de dragoste fiind, neîncetat ai mijlocit pentru mântuirea celor ce au alergat la tine. Pentru aceasta, şi nouă celor ce te cinstim pe tine, roagă-te, Sfinte Ierarhe Antim, să ne dăruiască Domnul pace şi mare milă.

Şi acum…, acelaşi glas:

Fiul, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Duhul este slăvit în cer de heruvimi, vrând iarăşi să zidească pe cel întâi zidit, pe Sine însuşi în chip de negrăit S-a smerit locuind în pântecele tău, de Dumnezeu Născătoare prea lăudată. Şi, din tine răsărind, a luminat toată lumea cu dumnezeirea, scăpând-o de închinarea idolească, şi întru Sine în dumnezeind omenirea, la ceruri a ridicat-o Hristos, Dum¬nezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre.

La Stihoavnă

Stihirile, glasul 1:

Precum în viaţa cea pământească ai fost plin de milă şi de dragoste pentru cei săraci şi te-ai ostenit pentru alinarea celor năpăstuiţi, nu ne uita pe noi, Sfinte Ierarhe Antim, ci mijloceşte pentru izbăvirea din necazuri a tuturor.

Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate, şi Cuvioşii Tăi cu bucurie se vor bucura.

Pildă de adevăr şi dreptate pentru păstoriţii tăi ai fost, Ierarhe bineplăcut al lui Dum nezeu. Că, necăutând la faţa oamenilor ai mustrat fărădelegile, sârguindu-te cu tot dinadinsul pentru îndreptarea obiceiurilor celor rele. Drept aceea şi acum pe noi, cei ce te lăudăm pe tine, povăţuieşte-ne pe calea cea strâmtă care duce la Împărăţia cea veşnică, de Dumnezeu fericite.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Dragostea pentru Sfânta lui Dumnezeu Biserică, te-a făcut să arzi de râvnă în toate zilele vieţii tale, Sfinte Ierarhe Antim. Şi, ostenindu-te în propovăduirea Cuvântului Evangheliei lui Hristos, sălaş curat şi fără prihană te-ai făcut Cuvântului celui veşnic, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Vrednic următor al Sfinţilor Apostoli ai fost, Părintele nostru Antim, sârguindu-te la propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu; şi asemenea Cuvioşilor Părinţi făcându-te, ai trăit în înfrânare pustnicească, povăţuindu-i pe toţi la viaţa cea cumpătată. Şi părtaş al Sfinţilor Mucenici te-ai arătat, cu mucenicie pentru dreapta credinţă sfârşindu-ţi vieţuirea cea pământească. Pentru aceasta, fiind încununat de Cel ce a primit osteneala ta, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas: Fecioară nenuntită… (de la Stihoavna vecerniei de sâmbătă seara).

Troparul, glasul al 3-lea:

Sfinte Părinte Ierarhe Antim, după vrednicie ai fost rânduit păstor şi învăţător turmei tale, şi cu înţelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viaţa ai pus-o pentru păstoriţii tăi şi cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L, Sfinte Părinte Ierarhe Antim, să dăruiască pace şi mare milă celor ce să vârşesc sfântă pomenirea ta.

La Utrenie

La Dumnezeu este Domnul…, se cântă Troparul Sfântului de două ori.

Slavă…, Mucenicii Tăi Doamne… Şi acum…, Taina cea din veac…

Întâiul rând de sedelne, glasul al 2-lea:

Luminat fiind cu înţelep ciunea cea de sus, cu osârdie te-ai ostenit pentru că lăuzirea turmei celei cuvântătoare la păşunea cea cerească; şi bine petrecând vieţuirea cea pământească, acum te veseleşti împreună cu îngerii şi cetele sfinţilor, mijlocind neîncetat pentru poporul tău, Sfinte Ie¬rarhe Antim, de Dumnezeu fericite.

Slavă… Şi acum…

Potoleşte setea sufletului meu, Preacurată, ceea ce ai născut, pe Hristos Care cu îndurările Sale, şterge fărădelegile oamenilor şi usucă izvorul patimilor; şi acum mă învredniceşte de Apa cea pururea vie, Prea curată Fecioară.

Al doilea rând de sedelne, glasul 1:

Slujitor binecredincios ai fost al Marelui Arhiereu şi păstor ai fost rânduit în Sfânta Biserică a Ţării Româneşti; iar turma ta păstorindu-o cu toiagul smereniei şi al iubirii, pildă te-ai făcut tuturor şi ca o lumină pe toţi i-ai călăuzit spre Hristos, de Dumnezeu înţelepţite, Sfinte Ierarhe Antim.

Slavă… Şi acum…

Altă scăpare şi turn de tărie şi zid nebiruit cu adevărat nu avem, fără numai pe tine, Prea curată; pentru aceasta către tine scăpăm şi ţie strigăm Stăpână: ajută-ne să nu pierim; arată tuturor darul tău, slava puterii şi a milostivirii tale.

Polieleul, Mărimurile Şi Stihurile Polieleului

Stih 1: Auziţi aceasta toate neamurile. Ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume (Ps.48, 1).

Stihiră: Mărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Antim, şi cinstim sfântă pomenirea ta, că tu te rogi lui Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Altă stihiră: Veniţi toţi pământenii să lău dăm pe Ierarhul şi stâlpul Bise ricii, pe slăvitul Antim zicând: pe povăţuitorul călugărilor şi al credincioşilor.

Stihuri:

Stih 2: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere (Ps.48, 3).
Stih 3: Doamne, iubit-am buna-cuviinţă a casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale (Ps.25, 8).
Stih 4: Gura dreptului grăieşte înţelepciune, şi limba lui rosteşte dreptate (Ps. 36, 30).
Stih 5: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme (Ps.111, 6).
Stih 6: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, Doamne; în vecii vecilor Te vor lăuda (Ps.83, 5).

Slavă…, Slavă Ţie, Treime Sfântă… şi celelalte.

Al treilea rând de sedelne, glasul al 4-lea:

Cel ce din pruncie ai fost vas ales al Sfântului Duh şi asemenea lui Iosif cel de demult ai fost înstrăinat de patria ta, alesule iconom al tainelor dumnezeieşti, Sfinte Ierarhe Antim, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască pe cei ce te cinstesc pe tine.

Slavă… Şi acum…

Ochii inimii mele îi ridic către tine, Stăpână, Maica Judecătorului Hristos; nu mă lepăda în ceasul când Fiul tău va judeca lumea, ci fii mie scăpare şi acoperământ.

Antifoanele glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Dom nului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

Toată suflarea…,

Evanghelia după Ioan… Cap.10, 9-16:
Zis-a Domnul: Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine se va mântui… (caută la Duminica a 2-a din Postul Mare, Evanghelia Ierarhului)

Psalmul 50
Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău Antim, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne Dumnezeule după mare mila Ta…

Stihira, glasul al 6-lea:

Preaînţelepte Ierarhe Antim, podoabă şi stâlp al dreptei credinţe, cu învăţăturile tale luminezi până la marginile lumii. Cu îndrăzneala pe care ai dobândit-o către Mântuitorul nostru roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Canonul Ierarhului

La canoanele zilei se adaugă şi acesta:

Cântarea I, glasul 1:

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Antim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părăsind casa părintească, întru osteneli te-ai nevoit, Părinte, răbdând întristări nenumărate printre străini. Pentru aceasta, Domnul văzând răbdarea ta, te-a umplut de mari daruri şi te-a făcut iconom al Casei Sale.

Înălţându-ţi sufletul neîncetat către Domnul Hristos prin rugăciuni stăruitoare, te-ai făcut făclie a înţelepciunii celei de sus, cu care ai luminat neamuri întregi.

Slavă…

Curăţindu-ţi cu rugăciunea inima de negura patimilor, ai făcut-o primitoare a curatei lumini dumnezeieşti, către care ne îndrumi şi pe noi cu învăţăturile tale, Ierarhe preaînţelepte.

Şi acum…., a Născătoarei:

Preacurată Fecioară, ceea ce eşti izvorul milei, şi ai născut pe Cel Milostiv, roagă-L să reverse mila Sa peste toţi cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Catavasie: Deschide-voi gura mea…

Cântarea a 3-a:

Harul cel dumnezeiesc te-a împodobit cu darurile frumuseţii cereşti, Părinte, iar tu nouă ni le-ai împărtăşit. Pentru aceasta şi Dumnezeu a strălucit cu mai multă lumină în inima ta, făcându-te pildă şi chip al milostivirii Sale.

Chemându-te Arhiereul cel Veşnic, vrednic arhiereu te-ai arătat, Sfinte Antim, căci ai fost ocrotitor al celor necăjiţi, orfanilor şi văduvelor ajutător, tuturor cu dragoste slujind şi pe toţi povăţuindu-i.

Slavă…

Cu multă înţelepciune duhovnicească ne înveţi, Preasfinţite, a ne închina Treimii celei dumnezeieşti: Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, Unimea cea nedespărţită şi atoatefăcătoare.

Şi acum…., a Născătoarei:

Mai presus decât oamenii şi îngerii cei luminaţi eşti, cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, că ai purtat în pântecele tău pe Cel ce ţine lumea în mâinile Sale iubitoare. Acestuia roagă-te şi pentru noi, ca să fim izbăviţi din toate nevoile.

Catavasie: Pe ai tăi cântăreţi…

Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Crucea Domnului ridicând, înţelepte, şi Lui urmând până în sfârşit, Părinte al celor necăjiţi te-ai arătat, îndreptător al Ortodoxiei şi povăţuitor al credincioşilor. Că şi străinătatea o ai răbdat, iar rugăciunea şi milostenia niciodată nu le-ai părăsit, Preasfinţite. Pentru aceasta, Duhul Sfânt te-a umplut cu darurile Sale, pe care ni le-ai revărsat şi nouă; pentru aceasta cu mulţumire grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască pace şi mântuire celor ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Lăudăm naşterea ta cea mai presus de fire, Preacurată Fecioară, că te-ai făcut decât cerurile mai bogată în slavă şi frumuseţe. Pentru aceasta, ca pe Maica Domnului nostru, te rugăm să ne acoperi cu mijlocirea ta în toate zilele vieţii noastre.

Cântarea a 4-a:

Locuind întru tine, Cel ce pe toate le vede şi le ocârmuieşte te-a făcut luminător al poporului Său, înţelepciunea Lui strălucind prin viaţa şi cuvintele tale, fericite Părinte.

Dojenind pe cei nedrepţi, mângâind pe cei întristaţi, miluind pe cei săraci, întărind pe cei slabi, tuturor te-ai făcut toate, Ierarhe prealăudate. Pentru aceasta şi credincioşii au văzut în tine darul lui Dumnezeu şi te cinstesc cu credinţă.

Slavă….

Curăţindu-ţi inima de orice întinăciune, mintea luminându-ţi-o prin rugăciune, pe Dumnezeu L-ai văzut şi cu El te-ai unit; iar nouă ne reverşi râurile cunoaşterii sfinte a Treimii Celei mai presus de fire.

Şi acum…., a Născătoarei:

Înălţat-ai cu adevărat firea omenească cea căzută prin neascultare şi lumea întreagă o ai luminat cu naşterea ta cea minunată. Că din tine răsărind Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, întunericul şi umbra morţii s-au risipit.

Catavasie: Sfatul cel neurmat…

Cântarea a 5-a:

Făcându-te următor ales al Stăpânului, lepădat-ai grijile cele pământeşti, fericite Părinte, şi Împărăţia Cerurilor ai dobândit cu nevoinţele tale. Iar acum te rogi pentru cei ce cu evlavie te măresc pe tine.

Înaintea tronului lui Dumnezeu acum stând, mărite Antim, nu înceta a te ruga pentru noi ca să fim izbăviţi de gândurile cele viclene şi de răutăţile vrăjmaşului.

Slavă…

Cu vrednicie ai slujit lui Dumnezeu, Ierarhe, şi jertfă curată ai adus Treimii celei Una în trei Ipostasuri, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, iar acum, cu îngerii liturghiseşti în ceruri rugându-te şi pentru noi.

Şi acum…, a Născătoarei:

Nădejdea tuturor fiind, ceea ce eşti grabnică ajutătoare, milostiveşte-te spre noi, Preacurată Fecioară, cei ce te chemăm cu stăruinţă şi Născătoare de Dumnezeu te mărturisim.

Catavasie: Spăimântatu-s-au toate…

Cântarea a 6-a:

Cu ochiul minţii mai înainte văzând cele ce aveau să fie, ai umplut de dogmele dreptei credinţe lumea, vestind tuturor credinţa cea mântuitoare, şi eresurile necredincioşilor le-ai biruit, punând înainte, ca mărturie neclintită, cinstitele tale fapte.

Uns fiind cu harul arhieriei, preoţi ai sfinţit şi turma lui Hristos o ai apărat de vătămarea potrivnicilor, prea fericite Părinte, şi orice rătăcire de la dreapta credinţă ai făcut-o neputincioasă cu lumina cuvintelor tale.

Slavă….

Lăudăm Treimea cea nedespărţită după fiinţă, Cea în trei Persoane numită: pe Tatăl, pe Fiul Cel Unul Născut şi pe Sfântul Duh, o Împărăţie şi o Dumnezeire.

Şi acum…., a Născătoarei:

Rai însufleţit eşti Născătoare de Dumnezeu, că întreg S-a sălăşluit întru tine Hristos, venind în chip smerit să mântuiască neamul omenesc.

Catavasie: Înţelepţii lui Dumnezeu…

Condacul, glasul al 3-lea:

Podobie: Fecioara astăzi…

În ţara noastră sfinţitor te-ai arătat, Sfinte Ierarhe. Că Evanghelia lui Hristos cu râvnă o ai împlinit, pe poporul cel credincios l-ai luminat, lăcaşuri Sfintei Treimi ai ridicat, sufletul ţi-ai pus pentru turma lui Hristos. Pentru aceasta te-ai încununat de la Hristos Dumnezeu cu daruri netrecătoare.

Icos

Pe Ierarhul Domnului, cel ales de Dumnezeu mai înainte de naşterea sa, pe Antim cel preasfinţit care a mângâiat şi a întărit inimile credincioşilor cu înţelepciunea dreptei credinţe, acum să-l lăudăm. Că s-a arătat grabnic ajutător al celor necăjiţi şi îndreptător al celor rătăciţi în neştiinţă şi-n păcate, aducându-se lui Hristos Dumnezeul nostru jertfă curată şi bineprimită. Pentru aceasta şi Biserica îl cinsteşte ca pe un bun păstor şi cald mijlocitor la Tronul cel dumnezeiesc.

Sinaxar

În această lună, în ziua a douăzecişişaptea, pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti.

Acest ales al lui Dumnezeu s-a născut în Iviria (Georgia sau Gruzia de astăzi) pe la anul 1650, din părinţii dreptcredincioşi, Ioan şi Maria, primind numele de botez Andrei. Crescut şi educat în duhul tradiţiei ortodoxe, tânărul Andrei a primit de la Dumnezeu darul picturii şi sculpturii bisericeşti. Odată, năvălind turcii pe meleagurile sale natale, a fost luat rob şi dus la Constantinopol, unde a îndurat amărăciunile şi umilinţele vieţii printre cei străini de neamul lui şi de credinţa creştină. După un timp, a fost răscumpărat de Patriarhia Ecumenică, unde a slujit lui Dumnezeu ani îndelungaţi ca mirean, desăvârşindu-şi priceperea artistică şi cu noaşterea limbilor greacă, turcă şi arabă.

Pe la anul 1690, la recomandarea Patriarhului Ierusalimului Dositei Notara, este adus în Ţara Românească de către binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu, pentru a ajuta la tipărirea cărţilor bisericeşti şi la dezvoltarea culturii şi artei româneşti. A îmbrăcat haina monahală, primind numele de Antim, şi a fost hirotonit ieromonah la Mănăstirea Snagov, lângă Bucureşti. În vara anului 1691, fostul episcop al Huşilor, Mitrofan, îi lăsă în grijă tipografia Mitropoliei Ţării Româneşti. Devenit între timp egumen, în vara anului 1694 – înţelegând rolul şi valoarea educaţiei prin carte a oamenilor – a întemeiat la Snagov o renumită şcoală tipografică, ostenindu-se neîncetat pentru desăvârşirea “meşteşugului tipografiei şi în direptărilor cuvintelor româneşti”, ieşind din mâinile lui, adevărate comori de cărţi dintre care amintim câteva: “Antologhionul”, “Evangheliarul”, “Floarea darurilor”, “Carte sau lumină”, “Octoihul”, “Capete de poruncă”, “Învăţătură bisericească”, ”Mărturisirea ortodoxă”, primul “Liturghier greco-arab”, ”Ceaslovul greco-slavo-român”.

La 16 martie 1705 a fost ales, iar a doua zi înscăunat episcop de Râmnicu Vâlcea, dovedindu-şi şi aici frumoasele calităţi de bun iconom şi om de carte, tipărind în mai puţin de trei ani 9 cărţi, între care cea mai importantă, “Tomul bucuriei”, cu aproape 800 de pagini, cuprinde cinci lucrări polemice îndreptate împotriva eterodocşilor care încercau să dezbine Ortodoxia în Ţările Române, mai ales în Ardeal. S-a preocupat şi de repararea, zugrăvirea şi sfinţirea multor biserici precum şi a mănăstirilor Strehaia, Surpatele, Cozia, Govora (unde a şi rămas zugrăvit în frescă chipul marelui ierarh). Cu totul deosebit este faptul că vlădica Antim a început acum seria unor tipărituri româ¬neşti, menite să ducă la biruinţa limbii naţionale în Biserică. Astfel, în 1706, a tipărit “Molitvelnicul”, prima ediţie românească în Muntenia, traducerea din limba greacă aparţinându-i, de asemenea, vrednicului ierarh.

La 22 februarie 1708, în Duminica Ortodoxiei, a fost înscăunat mitropolit al Ţării Româneşti, ca ur¬mare a recomandării testamentare a mitropolitului Teodosie care păstorise credincioşii din Ţara Românească timp de 40 ani. Imediat după înscăunare, Antim a mutat tipografia de la Râmnic la Târgovişte, unde a imprimat alte 18 cărţi, dintre care 11 în româneşte.

Dar cea mai valoroasă operă literară a mitropolitului Antim Ivireanul o constituie “Didahiile” sale. Sunt 28 de predici rostite în cursul arhipăstoririi sale la diferite sărbători împărăteşti sau ale Maicii Domnului şi ale sfinţilor, la care se adaugă şapte cuvântări ocazionale, la anumite evenimente importante.

Mitropolitul Antim a desfăşurat, aşadar, o bogată activitate tipografică (63 de cărţi, 39 fiind lucrate cu mâna sa, 21 în limba română). Multe dintre cărţi au fost pregătite pentru tipar de el însuşi, Părintele folosind atât cerneala de diferite culori, cât şi gravuri în lemn, xilogravuri cu inscripţii în limba greacă, ornamente tipografice, motive vegetale şi chiar coperte imprimate cu aur. Sfântul n-a tipărit cărţi doar pentru a-i rămâne numele însemnat pentru posteritate, ci a ales pe acelea care erau cele mai de folos preoţilor şi credincioşilor, pe înţelesul tuturor, în limba vorbită a poporului, limbă pe care el a îmbogăţit-o şi a înfrumuseţat-o, devenind astfel întemeietorul limbii literare şi liturgice româneşti.

Începută în primăvara anului 1713, Mănăstirea Tuturor Sfinţilor, construită în Bucureşti după planurile Mitropolitului Antim, reprezintă o bijuterie a stilului arhitectonic brâncovenesc şi poartă cu adevărat pecetea sufletească a ctitorului ei. “Această sfântă biserică, ce am zidit întru slava lui Dumnezeu şi întru cinstea şi pomenirea Tuturor Sfinţilor, fiind rodul ostenelilor mele cele multe, am dat-o şi am închinat-o cu mare plecăciune şi cucernicie marelui Dumnezeu” – scria mitropolitul Antim în “Aşezământul Mănăstirii” (testamentul), pe care l-a lăsat vieţuitorilor acestui locaş, cerându-le să-şi împlinească menirea cât mai deplin, potrivit poruncilor evanghelice, spre folosul şi mântuirea credincioşilor, spre ajutorarea celor lipsiţi şi spre mângâierea celor întristaţi. Nici o altă personalitate, în vremea aceea, nu s-a aplecat cu atâta hotărâre şi curaj, cu atâta dragoste şi înţelegere spre cei săraci şi uitaţi.

Bun patriot şi luptător împotriva asupririi turceşti, care deja prevestea instalarea regimului fanariot, mitropolitul Antim a fost arestat, la porunca lui Nicolae Mavrocordat, în martie 1716 şi a îndurat din nou umilinţe şi chinuri în temniţele domneşti până în toamna aceluiaşi an, când a fost caterisit pe nedrept de Patriarhia Ecumenică şi condamnat de către sultan la închisoare pe viaţă, în Mănăstirea Sfânta Ecaterina din muntele Sinai. Pe drum, însă, ostaşii turci l-au omorât şi i-au aruncat trupul în apele Tungiei, un afluent al râului Mariţa, lângă Adrianopol, în Bulgaria de astăzi.

Prin faptele şi darurile sale deosebite, prin smerenia şi dragostea de pocăinţă, Sfântul Antim a luminat viaţa duhovnicească a vremii şi a bineînmiresmat vremurile de pe urmă. A cules înţelesurile Evangheliei şi le-a exprimat în limba română, în care a vorbit şi a scris limpede şi frumos, zugrăvind în chip minunat icoana dorului de Dumnezeu.

Viaţa sfântă şi moartea martirică a mitropolitului Antim Ivireanul au făcut ca, în 1916 (23-25 mai), cu prilejul comemorării a 200 de ani de la trecerea sa la cele veşnice, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să propună canonizarea sau trecerea în rândul sfinţilor a marelui ierarh.

Ca urmare, după 50 de ani, în 1966, Patriarhia Ecumenică a ridicat anatema şi caterisirea ce fuseseră aruncate în mod nedrept asupra Sfântului Antim. În anul 1992 (19-20 iunie) Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut în rândul sfinţilor din calendar pe Ierarhul Martir Antim Ivireanul, cu zi de pomenire pe 27 septembrie.

Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Cuviincios la chip şi înalt în cuvânt, smerit cu viaţa şi tare în credinţă te-ai arătat, Părinte Antim, slujind lui Dum nezeu. Iar acum, cu îngerii în ceruri petrecând, cânţi: Dum nezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Izvoare mai dulci decât mie rea ne reverşi nouă şi acum, preasfinţite, prin cuvintele tale. Că din apa cea vie a lui Hristos te-ai adăpat şi cu cele cereşti te-ai desfătat, împărtăşindu-ni-le tuturor şi cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă…

Treime Sfântă, Unime întreit strălucitoare, de o fiinţă, Părinte Atotţiitorule şi Fiule Atoatefăcător şi Duhule Sfinte Care pe toate le plineşti, pe Tine Te chemăm şi cu evlavie Te lăudăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce eşti plină de har, Preacurată Fecioară, izbăveşte din toate nevoile pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine şi cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Catavasie: N-au slujit făpturii…

Cântarea a 8-a:

Povăţuitor al tainelor celor mai presus de minte, slujitor al celor sfinte şi cereşti fiind, de Dumnezeu înţelepţite Părinte, ca un credincios arhiereu cere iertare de păcate Mântuitorului nostru pentru cei ce te cinstesc pe tine şi zic: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

De lumina cea neapropiată fiind luminat, Sfinte Ierarhe, lumină-n suflete reverşi cu mijlocirea ta, risipind întunericul ispitelor şi strălucind cu raze de veselie inimile celor necăjiţi. Pentru aceasta şi noi, împreună cu tine, cântăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Urmând învăţăturilor părin teşti, mărturisim dreapta cre dinţă lăudând cu cucernicie Treimea cea dumnezeiască şi cântând: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Şi acum…., a Născătoarei:

Rugul cel de demult, care nemistuit ardea în muntele Sinai, mai înainte a vestit taina naşterii tale celei minunate. Că focul Dumnezeirii întreagă te-a cuprins şi nu te-a vătămat. Pentru aceasta, Preacurată Maică şi Fecioară, te lăudăm întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L întru toţi vecii.

Catavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi…

Cântarea a 9-a:

Podoaba Iviriei şi a României, lauda preoţilor şi împreună locuitorule cu îngerii, Sfinte Părinte Antim, cu ale tale rugăciuni învredniceşte de lumina cea neînserată pe cei ce săvârşesc acum cu bucurie pomenirea ta cea de lumină purtătoare.

Cu milostenia şi blândeţea te-ai înveşmântat, de Dumnezeu înţelepţite Părinte, şi cu mucenicie te-ai săvârşit din viaţa aceasta, în locaşurile dumnezeieşti petrecând acum. Roagă-te, dar, cu stăruinţă Domnului Hristos Căruia ai urmat, să ne dăruiască nouă pace şi mântuire.

Slavă…

Pe Cuvântul Cel împreună cu Tatăl fără de început şi de o fiinţă cu Duhul cel dumnezeiesc L-ai mărturisit, Sfinte Ierarhe, şi Lui ai fost vrednic slujitor până la moarte. Iar acum lângă tronul Treimii stând, mijloceşte şi pentru noi iertarea păcatelor.

Şi acum…, a Născătoarei:

Minune preaslăvită este naşterea ta, dumnezeiască Mireasă, că pântecele tău mai desfătat decât cerurile s-a arătat încăpându-L în chip negrăit pe Hristos, Dătătorul de viaţă. Pe Acesta roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, să miluiască pe cei ce te cinstesc pe tine.

Catavasie: Tot neamul omenesc…

Luminânda, glasul al 2-lea

Pe Ierarhul Domnului cel plin de daruri, vasul cel ales al Duhului Sfânt, toţi credincioşii să-l cinstim. Că a strălucit cu înţelepciunea şi cu milostenia, ca un sfeşnic neîncetat aprins de dragostea lui Hristos.

Slavă…, a Mucenicilor, Şi acum…, a Născătoarei:

Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel Atotţiitor şi eşti izvor de minuni de-a pururea curgător, Născătoare de Dumnezeu, învredniceşte-ne şi pe noi smeriţii de Împărăţia Cerurilor, că tu eşti izbăvirea noastră, cea binecuvântată.

La Laude

Stihirile pe 6, glasul 1:

Veniţi toţi credincioşii să lăudăm pe Ierarhul Domnului, pe luminătorul cel dat nouă de Marele Arhiereu în vremurile cele mai de pe urmă, care bine săvârşind călătoria în acest veac trecător de acum, mijloceşte neîncetat pentru mântuirea sufletelor noastre.

Cel ce din pruncie ai fost vas ales al Sfântului Duh, şi asemeni lui Iosif cel de demult ai fost luat în robie, unde şi mai mult darurile ţi-ai sporit, alesule iconom al tainelor dumnezeieşti, Sfinte Ierarhe Antim, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

Departe de casa părinţilor tăi, ascultător te-ai făcut de Dumnezeu şi te-ai nevoit, Fericite Părinte, cu dragostea lui Hristos biruind întristările şi ispitele lumii. Pentru aceasta şi Dumnezeu a revărsat har asupra ta, comoară de înţelepciune făcându-te. Dăruieşte-ne dintru aceasta şi nouă celor ce săvârşim sfântă pomenirea ta.

Biserica cea luptătoare de pe pământ şi cea biruitoare din ceruri cinstesc astăzi pe bineplăcutul lui Dumnezeu Antim, căci următor făcându-se lui Hristos şi sălaş curat fiind al Duhului Sfânt, călăuză s-a făcut tuturor şi îndreptar al vieţuirii celei cu cerească înţelepciune.

Puterile îngereşti şi cetele sfinţilor lăudaţi împreună cu noi pe vasul ales al lui Dumnezeu, pe cel ce din pruncie a fost rânduit a fi păstor al turmei lui Hristos, şi care s-a făcut părtaş al fericirii voastre, veselindu-se în veci de desfătarea cea nestricăcioasă.

În încercări şi suferinţe, nu te-ai întristat Fericite, ştiind că asemenea aurului în topitoare este încercată credinţa tuturor şi că prin multe necazuri se cade nouă să intrăm întru Îm părăţia Cerurilor; iar cu cununa muceniciei împodobindu-te, Părinte Antim, te-ai învrednicit de desfătarea cea veşnică a nepieritoarei bucurii.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Cu ce cântări de laudă vom împodobi noi, credincioşii, praznicul cel prealuminos al Sfântului Ierarh Antim? Căci din pruncie ai fost ales de Dumnezeu, asemeni patriarhului Avraam fiind scos din casa şi din pământul părinţilor săi. Şi izbăvit fiind din robia celor fără de lege, robit ai fost de dragostea lui Hristos şi asupra ta ai luat jugul păstoririi oilor celor cuvântătoare. Tuturor povăţuitor te-ai arătat, pildă preoţilor, călăuză monahilor, părinte al orfanilor şi miluitor al celor suferinzi. Şi prin Jertfa cea fără de sânge, mijlocitor fiind pentru turma ta, la sfârşitul vieţii pe tine însuţi te-ai adus jertfă bineprimită. Iar acum, părtaş fiind al slavei veşnice, Sfinte Ierarhe Antim, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…

Stăpână, Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.

Doxologia Mare, Ecteniile şi Otpustul.

La Liturghie

Apostolul din Epistola către Evrei (7, 26-8, 2): Fraţilor, Arhiereu ca acesta se cuvenea să fie nouă… (caută la 13 noiembrie).

Evanghelia de la Ioan (10, 9-16): Zis-a Domnul: Eu sunt uşa… (caută la Duminica a II-a din Marele Post, a II-a Evanghelie de la Liturghie).

Chinonicul
Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Rugăciune către Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul

Sfinte al lui Dumnezeu, Ierarh şi Martir, Părinte Antim, care pe pământ toate neputinţele şi ispitele de la cel rău, cu darul lui Dumnezeu le-ai biruit; roagă-te neîncetat şi pentru noi nevrednicii şi păcătoşii, ca să primim, prin rugăciunile tale, daruri duhovniceşti: darul cunoaşterii păcatelor noastre, iertare de păcatele noastre prin mărturisire, vreme de pocăinţă cu lacrimi curate, răbdare a necazurilor ce ne vin din cauza păcatelor noastre, puterea de a ierta pe semenii noştri pentru necazurile pricinuite, voinţă neînduplecată în ispitirile diavolilor, îndelungă răbdare în încercările trimise de Dumnezeu spre sporirea noastră, creştere în credinţă, în nădejde şi mai ales în dragoste către Dumnezeu, către toţi semenii noştri şi către toată făptura, rugăciune curată întru trezvia minţii, discernământ al gândurilor, al cugetelor şi al duhurilor, întru adâncă smerenie aflându-ne noi cu darul lui Dumnezeu.

Cu negrăite suspinuri, te rugăm: Sfinte Părinte Antim, cere-I Mântuitorului Hristos, la Tronul căruia ai aflat sfântă îndrăzneală, să trimită şi asupra noastră darul sfinţeniei Sale, ca să se preamărească pururea numele Său întru noi, ca întărindu-ne harul Lui în gând, în cuvânt şi în faptă, să ne ajute a sluji lui Dumnezeu şi aproapelui nostru în toată vremea, spre mântuirea sufletelor noastre la înfricoşătoarea Judecată, cu puterea şi lucrarea sfintelor tale rugăciuni şi cu mila Prea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Sursa: Slujba Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul

ACATISTUL

după Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1

Ţie Ierarhule Antim, înfloritul bărbat al Iviriei, răsădit peste hotare în pământul cel bun, rod şi mai mult să aduci, şi noi cinstirea noastră îţi aducem: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taină a lui Hristos!

Icosul 1:

Din părinţi preacinstiţi născut, luat în robie de agareni de copil, dus la Constantinopol, harul lui Hristos te-a ocrotit, ca să fii lucrătorul celor sfinte, chiar în mijlocul celor potrivnici.

Bucură-te, cel ocrotit de har;
Bucură-te, cel ales de Însuşi Hristos;
Bucură-te, cel dăruit cu multe daruri;
Bucură-te, că limbile străine repede ai învăţat;
Bucură-te, că multe meşteşuguri ai deprins;
Bucură-te, că tipărirea de cărţi, cel mai mult te-a atras;
Bucură-te, că prin aceasta iubitor de învăţătură sfântă te-ai arătat;
Bucură-te, că din tinereţe sufletul ţi-ai sfinţit;
Bucură-te, cel pecetluit de cuvântul lui Hristos;
Bucură-te, chip de credincioşie evanghelică;
Bucură-te, cel chemat la apostoleasca lucrare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taină a lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Prin Iconomia lui Dumnezeu, robia ţi s-a făcut o şi mai mare libertate, ca răscumpărat de patriarhia din Constantinopol, ai crescut din plin darurile cele sfinte, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Domnitorul Brâncoveanu văzând în tine pe omul lui Dumnezeu, ca pe o comoară în Ţara Românească te-a adus şi cu adevărat mărgăritar de mare preţ te-ai dovedit.

Bucură-te, sămâţă bună a lui Hristos;
Bucură-te, sămânţă ce pământ bun aştepta;
Bucură-te, că ai crescut chiar printre spini;
Bucură-te, că ai răsărit chiar pe drumul călcat în picioare;
Bucură-te, minune creştină;
Bucură-te, lumină în întunericul păgân;
Bucură-te, făclie ce se pune la înălţime;
Bucură-te, vestirea celor de sus;
Bucură-te, bucuria coborâtă din cer;
Bucură-te, şi bucuria pentru cei de pe pământ;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taină a lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Chemat în Ţara Românească, o mare lucrare Dumnezeu cu tine a orânduit, că doar un mare suflet putea să lupte cu ascunzişurile vremurilor greu încercate, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

În taina pământului românesc, mulţi sfinţi au venit şi mulţi au crescut şi roduri multe au făcut ca slava lui Hristos să strălucească din plin.

Bucură-te, cel chemat peste hotare;
Bucură-te, cel chemat de domnitorul românesc;
Bucură-te, cel cu darul cărturăresc înzestrat;
Bucură-te, prin acesta, al lui Hristos chip;
Bucură-te, al Evangheliei vestitor;
Bucură-te, că şi în cărţi ai întipărit-o;
Bucură-te, iubitor de propovăduirea cea sfântă;
Bucură-te, cel binecuvântat de sus;
Bucură-te, că şi la slujirea bisericii ai fost ales;
Bucură-te, vrednicule de altarul cel mare;
Bucură-te, omul lui Dumnezeu la vremuri grele;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taină a lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

La “răscruce de vremi” fiind însăşi lumea, de multe vrăjmăşii te-ai lovit, “că roata strâmbă a istoriei” calcă fără milă peste tot, dar tu cu darul lui Hristos, cele sfinte ai păzit, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Răutatea aprigă şi vicleană, multe suferinţe ţi-a pricinuit şi doar prin tăria credinţei ai putut pe toate să le rabzi şi din ele să scapi neatins.

Bucură-te, corăbierul iscusit de pe “marea istoriei”;
Bucură-te, iscusitul înotător printre stâncile abrupte;.
Bucură-te, astfel, salvatorul bisericii;
Bucură-te, credincioşie de neabătută ortodoxie;
Bucură-te, înţelepciunea cea sfântă;
Bucură-te, stricarea planurilor vrăjmaşe;
Bucură-te, tărie printre aprigii distrugători;
Bucură-te, tăcere lucrătoare;
Bucură-te, cel mereu primejduit;
Bucură-te, cel mereu nedreptăţit;
Bucură-te, al lui Hristos lucrător de taină;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taină a lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

La vremuri grele şi oameni mari trebuie, şi tu, sfinte Antime, ai fost ales să fii un asemenea luptător cu bărbăţia întreagă, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Suferinţele, primejdiile şi răutăţile de la tot pasul, ţi-au fost povara întregii vieţi, “mucenicie tăcută”, dar în bucuria iubirii lui Hristos.

Bucură-te, iubitorule cu adevărat de Dumnezeu;
Bucură-te, al lui Hristos chip de taină;
Bucură-te, al bisericii slujitor destoinic;
Bucură-te, al altarului preasfânt închinător;
Bucură-te, cinstea credinţei adânc întemeiată;
Bucură-te, smerenie înălţătoare;
Bucură-te, sărăcie cu bogăţie nepieritoare;
Bucură-te, al Preasfântului Duh chip de adâncime;
Bucură-te, priceperea peste mintea omenească;
Bucură-te, viaţă în petrecere de taină;
Bucură-te, cu adevărat chemat la sfinţenia firii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taină a lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Doar tu ştii cât de greu ţi-a fost “drumul Golgotei” ce a trebuit să-l străbaţi, însă puterea crucii pe “măsura credincioşiei” tale s-a arătat, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Fiecare are crucea după “măsura sa” şi ţie, cel de la “răscruce de vremi”, o “grea cruce” ţi s-a dat în lucrarea de taină, pe care cu vrednicie ai împlinit-o.

Bucură-te, ierarhul cel de cinste;
Bucură-te, ierarhul pe “măsura vremurilor”;
Bucură-te, slujire cu multe osteneli;
Bucură-te, slujire printre temeri şi nădejdi;
Bucură-te, credinciosul cel mereu duşmănit;
Bucură-te, credinciosul cel mereu prigonit;
Bucură-te, străbaterea prin “încurcăturile lumii;
Bucură-te, greaua trecere printre stăpânirile rele;
Bucură-te, cernerea continuă dintre bine şi rău;
Bucură-te, vederea prin negurile furtunoase;
Bucură-te, omul ales pentru “vremuri grele”;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taină a lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Între temeri şi nădejdi, între primejdii şi jertfiri, ţi-a fost petrecerea ta, că vrăjmăşia păgână pe ascuns caută distrugerea bisericii sfinte, pe care ai oprit-o, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Peste toate opreliştile, multe cărţi sfinte ai tipărit că ai iubit cu adevărat cuvântul lui Hristos, făcându-te propovăduitorul său cel râvnitor.

Bucură-te, neoprită strădanie pentru cele sfinte;
Bucură-te, că în multe cărţi tipărite, însuţi te-ai întipărit;
Bucură-te, prevedere peste “timpuri şi vremi”;
Bucură-te, că prin tipărirea de cărţi, credinţa ai făcut-o “izvor”;
Bucură-te, că apă vie ai făcut să curgă;
Bucură-te, cel chemat la lucrarea de mare taină;
Bucură-te, cel prin care Hristos şi mai mult s-a proslăvit;
Bucură-te, amintire ce nu se mai şterge;
Bucură-te, pomenire înscrisă în veri;
Bucură-te, părintele cărturăriei româneşti;
Bucură-te, chipul cărţii vieţii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taină a lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

În Ţara Românească ai fost chemat, să fii un mare sprijin bisericii lui Hristos, că mulţi pe ascuns voiau s-o strice cu alte credinţe străine, fără cântarea de: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Câtă înţelepciune a trebuit să ai, să te strecori printre vrăjmaşii ascunşi, printre păgâneşti stăpâniri, să nu fii descoperit şi nici pătat, în iscusinţa de pricepere duhovnicească.

Bucură-te, credincioşie de mare veghe;
Bucură-te, tăcere în lucrare de taină;
Bucură-te, grija de a nu te murdări cu cele ale păcătoşilor;
Bucură-te, grija pentru păstrarea celor sfinte;
Bucură-te, mergere printre prăpăstiile abrupte ale vremurilor;
Bucură-te, petrecerea doar în griji şi temeri;
Bucură-te, că prin iubirea de Dumnezeu prin toate ai trecut;
Bucură-te, că şi ţie dar de biruinţă ţi-a dat;
Bucură-te, că prin credinţă doar biserica ai slujit;
Bucură-te, că prin Hristos tărie ai avut;
Bucură-te, că prin Hristos, neabătut ai rămas;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taină a lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

În Bucureşti, la Snagov, Râmnicu Vâlcea, Târgovişte, peste tot “tiparniţe” ai semănat, “sămânţă de carte sfântă” să crească în pământul cel bun, făcându-te astfel următorul apostolesc, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Înzestrat cu dar de sus, şi limba românească ai deprins şi în “grăiri sfinte” ai întipărit-o să fie vestirea lui Hristos peste veacuri la nesfârşit.

Bucură-te, şi înfierea românească;
Bucură-te, şi înrudirea cu acest pământ;
Bucură-te, şi înrudirea duhovnicească;
Bucură-te, întâlnirea de inimă, prin Hristos;
Bucură-te, întâlnirea de adânc, prin Sfântul Duh;
Bucură-te, întâlnirea cea peste hotare;
Bucură-te, iubirea ce urcă spre veşnicie;
Bucură-te, grai de vestire;
Bucură-te, grai de chemare;
Bucură-te, tainicul lucrător al celor sfinte;
Bucură-te, om de cinste şi de preţuire;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taină a lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

O, câte amărăciuni ai gustat, că unii căutau să te momească la fărădelegile lor, iar alţii să te defaime şi să te prindă în învinuiri mincinoase, dar tu ca printre “furci” ai trecut în cântarea de: Aliluia!.

Icosul al 10-lea:

Ca un cârmaci cu mare iscusinţă te-ai arătat, ca printre toate răutăţile biserica lui Hristos ai strecurat-o, şi stăpânirile viclene nu au putut s-o supună după voile lor.

Bucură-te, dar al bisericii lui Hristos;
Bucură-te, slujitor de aleasă demnitate;
Bucură-te, slujire de fiu, nu de slugă;
Bucură-te, slujire de iubire, nu de stăpânire;
Bucură-te, fiu vrednic de părintească binecuvântare;
Bucură-te, că tu însuţi ai câştigat chipul de părinte;
Bucură-te, cel de acum, printre sfinţii noştri părinţi;
Bucură-te, părinte de credincioşie ortodoxă;
Bucură-te, al apostoleştii învăţături următor;
Bucură-te, cel neabătut de nici o înşelare;
Bucură-te, icoană în zugrăvire românească;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taină a lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Venit în Ţara Românească, Fiul ei te-ai făcut, şi în înrudirea cea sfântă de neam ai intrat şi aşa în sfinţenia românească de acum eşti părintele nostru de-aproape, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Ca şi odinioară, Sfinte Antime, de răutăţile ascunse ale viclenelor stăpâniri ne ocroteşte şi ne scapă, ca şi de cele pătimaşe şi ale duhurilor rele, ce necontenit ne bântuiesc.

Bucură-te, jertfă pentru prinosul de sus;
Bucură-te, dăruire pentru darul veşniciei;
Bucură-te, că suferinţa pentru cele sfinte ai îndurat;
Bucură-te, căci chinurile celor răi ai primit;
Bucură-te, că suspinul de acum ţi-a trecut;
Bucură-te, că lacrimile de acum ţi s-au oprit;
Bucură-te, chin şi amar duse până la capăt;
Bucură-te, că prin toate acestea credinţa ţi s-a probat;
Bucură-te, că aur te-ai dovedit;
Bucură-te, că prin focul lumii ai trecut;
Bucură-te, că te-ai arătat şi mai înfrumuseţat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taină a lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Scos din scaunul mitropoliei româneşti, prin uneltirile păgâne şi mincinoase, la mănăstirea Sinai ai fost exilat considerat ca o primejdie pentru acei “lupi răpitori”, fără cântarea de: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Dar ostaşii agareni, care te duceau în exil, muceniceşte te-au omorât, prin înecarea în râul Tungia şi aşa viaţa cea de “Mucenicie tăcută şi în Mucenicie de Sânge” ţi s-a făcut, prin care veşnicia ai câştigat.

Bucură-te, Antime, nume al sfinţeniei noastre româneşti;
Bucură-te, Antime, nume de cinste, în biserica noastră;
Bucură-te, cărturar, cuvios şi mucenic;
Bucură-te, arhiereu şi slujitor credincios;
Bucură-te, mărire şi smerenie în unire;
Bucură-te, fiu ajuns şi el la chipul de părinte;
Bucură-te, de acum pomenire printre sfinţii noştri părinţi;
Bucură-te, părinte la care şi noi alergăm în nevoi;
Bucură-te, braţe de părinte preaiubitoare;
Bucură-te, iubire de părinte pentru toţi primitoare;
Bucură-te, icoană zugrăvită din pământ şi neam românesc;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taină a lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinte Ierarhe Antime, din tinereţe şi până la moartea pământească un “drum mucenicesc” ai avut, dar cu darul lui Hristos, la împlinirea cea sfântă ai ajuns, ca un adevărat slujitor de mare cinste al bisericii, şi aşa fii şi nouă întăritor în dreapta credinţă, să cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi
Icosul 1: “Din părinţi preacinstiţi născut…” şi
Condacul 1: “Ţie Ierarhule Antim…”

Sursa: Acatistul Sfântului Antim Ivireanul

Preluare dupa http://sfintiromani.ro

Cititi si:  Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul (27 Septembrie) – partea I

Lasati un raspuns