Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Roma: Pelerin la Roma la mormântul unui sfânt

Mă bucur nespus de mult că, după foarte puţin timp de la beatificarea papei Ioan Paul al II-lea, am avut posibilitatea să ajung pentru câteva zile la Roma şi să întâlnesc mai mulţi prieteni şi apropiaţi mie, cum ar fi cardinalul Leonardo Sandri, care m-a vizitat anul trecut în parohia din Viena.
Apoi, o întâlnire plină de emoţie a fost cea cu fostul nunţiu de Viena, Excelenţa sa Mons. Fahrad, cu care am reuşit să depănăm amintiri frumoase, unele dintre ele fiind despre vizita pe care a făcut-o în urmă cu câţiva ani în Dieceza de Iaşi.

O bucurie deosebită trăită de mine în acest pelerinaj a fost momentul când am ajuns în faţa mormântului fericitului papă Ioan Paul al II-lea. Foarte mulţi pelerini treceau prin faţa acestui mormânt şi practic nu reuşeai nici un moment să rămâi singur acolo. De aceea m-am înarmat cu răbdare pentru a găsi momentul propice de a fi singur lângă mormântul Suveranului Pontif, pentru a mă reculege şi a reflecta la clipele frumoase pe care le-am trăit în anul 1993, când am celebrat pentru prima dată sfânta Liturghie împreună cu Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, în capela sa privată din Vatican. Îmi amintesc şi acum frumosul cadru pe care l-am întâlnit în acea capelă, găsindu-l pe urmaşul sfântului Petru în adoraţie şi rugăciune, în faţa tabernacolului. În capelă, care avea un spaţiu mic, aveai impresia că te afli într-un loc imens, datorită rugăciunii care plana în acel spaţiu sacru. La fel s-a întâmplat şi după terminarea sfintei Liturghii, când papa s-a aşezat din nou în genunchi pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu. Doar numai după acest moment de rugăciune, suveranul pontif ne-a salutat personal, pe cei care au participant la sfânta şi dumnezeiasca Liturghie. Privindu-l în faţă, puteai vedea pe chipul său o puritate pe care ţi-o transmitea, era chipul său învăluit în rugăciune.

Această experienţă unică pentru mine, de a fi prezent în aceste zile la Roma, reprezintă un reper şi un imbold în activitatea pastorală, pe care o desfăşor din cadrul Arhidiecezei de Viena. Viaţa de slujitor al Domnului, desfăşurată timp de 19 ani, dintre care 5 ani în România şi 14 ani în Austria, îmi inspiră mai departe curajul de a spune şi pe viitor cuvintele pe care sfânta Faustina le-a rostit cu atâta emfază: “Isuse, mă încred in tine”.

Un material de Pr. dr. Iosif Antoci, Viena, pentru Episcopia Romano-Catolica de Iasi, preluat de Romanian Global News.

Lasati un raspuns