Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Cuviosul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui moaşte sunt la Patriarhia Română (27 Octombrie) – partea a II-a

ACATISTUL/PARACLISUL

Acatistul Cuviosului Dimitrie cel Nou Basarabov

După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE ŞI ICOASELE:
Condacul 1:
Apărătorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de mulţumiri aducem ţie, noi, nevrednicii; şi ca cel ce eşti minunat şi preamilostiv, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile ca să cântăm ţie: Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

Icosul 1:

Îngerii cei din ceruri s-au mirat de tine, Părinte Dimitrie, îngerul cel pământesc, văzându-te cum în trup fiind ai biruit pe demonul cel fără de trup şi de minunile tale spăimântându-se au stat cântându-ţi unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce eşti om ceresc;
Bucură-te, cel ce ai fost înger pământesc;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit de lăcomia strămoşească;
Bucură-te, că ai vieţuit mai presus de fire şi de om;
Bucură-te, că prin smerenie cele înalte ai dobândit;
Bucură-te, că pe vrăjmaş, lesne l-ai biruit;
Bucură-te, că, la fel cu Abel, jertfe prin rugăciuni ai înălţat;
Bucură-te, cel ce trupul tău rob duhului l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut comoară duhovnicească;
Bucură-te, cel ce te-ai suit la înălţimea cea cerească;
Bucură-te, săditorule de vie duhovnicească;
Bucură-te, cel ce câştigi tuturor pocăinţa ca să se mântuiască;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

Condacul al 2-lea:

Fiind înălţat Sfântul Dimitrie în văzduhurile cereşti, priveşte către cei ce-l roagă pe dânsul şi, cu bunătate părintească, tinde milostiva izbăvire din toate nevoile, tuturor celor ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelegerea cea neînţeleasă, căutând păgânii s-o înţeleagă, nu se pot dumiri de cinstitele tale moaşte, cum adică, o materie nu se supune firii şi trupul nu se dă putreziciunii; iar noi cu credinţă cântăm ţie acestea:

Bucură-te, vas de Duhul Sfânt primitor;
Bucură-te, locaş dumnezeiesc, de minuni izvorâtor;
Bucură-te, că la fel cu cei fără de trup ai vieţuit;
Bucură-te, că pe duhul tău către cele cereşti l-ai povăţuit;
Bucură-te, că întru tine putreziciunea ai făcut-o neputreziciune;
Bucură-te, că întru tine moartea ai făcut-o neputincioasă;
Bucură-te, că la fel cu Avraam ţi-ai lăsat patria şi părinţii;
Bucură-te, că te-ai sălăşluit în pământul făgăduinţii;
Bucură-te, stejar cu umbră dumnezeiască;
Bucură-te, că te-ai făcut tuturor masă duhovnicească;
Bucură-te, că ţi-ai jertfit viaţa ca un alt Isaac;
Bucură-te, că ai înălţat cugetul minţii tale către Dumnezeu;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

Condacul al 3-lea:

Putere cerească umbrind Sfintele tale moaşte, Sfinte Părinte, ca dintr-un soare slobozeşte razele darurilor tuturor celor ce se ating de ele, şi pe toţi de boli tămăduind cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având noi racla cinstitelor tale moaşte, Cuvioase Părinte, ca la un izvor de daruri toţi cu credinţă alergăm, pentru care izbăveşte-ne, sfinte, de cei ce ne tulbură pe noi ca neîncetat să zicem:

Bucură-te, cel ce te-ai arătat stăpânitor patimilor;
Bucură-te, cel ce ai biruit pe demonul întunericului;
Bucură-te, că ne-ai izbăvit pe noi din robie precum Avraam pe Lot;
Bucură-te, că pe fiii Agarei cu totul i-ai izgonit;
Bucură-te, că pe noi ca pe alt Isaac ne faci moştenitori;
Bucură-te, că pe Ismail cel necredincios, l-ai izgonit ca pe un împotrivitor;
Bucură-te, că la fel ca Lot te-ai suit în munţii faptelor bune;
Bucură-te, că te-ai arătat multora temei de împăcare;
Bucură-te, că nu te-ai lăsat prins în Gomora patimilor;
Bucură-te, că prin tine ne izbăvim de văpaia ispitelor;
Bucură-te, că nu te-ai uitat la cele de jos;
Bucură-te, că prin bună veghe ai slujit lui Hristos;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

Condacul al 4-lea:

Vifor de multe ispite şi furtuni de multe nevoi învăluindu-ne pe noi, Sfinte, cu credinţă alergăm la tine, ca, prin rugăciunile tale, să le prefaci pe toate în bună linişte şi astfel, prin tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-am, Sfinte părinte, de viaţa ta cea dumnezeiască; văzut-am şi minunile tale şi, îndulcindu-ne de facerile tale de bine ce ne arăţi în toată vremea, credem îndrăznirii tale către Dumnezeu, pentru care grăim ţie, unele ca acestea:

Bucură-te, doctor iscusit al bolnavilor;
Bucură-te, izbăvirea îndrăciţilor;
Bucură-te, întărirea bătrânilor;
Bucură-te, învăţătorul tinerilor;
Bucură-te, îmbrăcămintea celor fără de îndrăzneală;
Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;
Bucură-te, grabnic ascultător al celor ce te roagă;
Bucură-te, totdeauna izbăvitor al celor ce sunt în primejdii;
Bucură-te, temei întăritor al credinţei noastre;
Bucură-te, noule învăţător al vieţii celei curate;
Bucură-te, că ai slujit lui Dumnezeu cu bunăvoire;
Bucură-te, că te-ai asemănat Lui prin buna ta vieţuire;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

Condacul al 5-lea:

Cale de Dumnezeu umblată, arătându-ne nouă cu suferinţele vieţii tale, sfinte, pe toţi ne înveţi, ca prin înţelepciune şi cu a Duhului curăţiei slujind lui Dumnezeu, să cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând Sfinte Dimitrie, locuitorii din Basarabi lumină în apa Lomului au socotit că este o comoară; dar, după ce au scos sfintele tale moaşte, văzând că faci minuni şi izvorăşti tămăduiri tuturor, spăimântându-se toţi, grăiau către tine unele ca acestea:

Bucură-te, comoară din Basarabi;
Bucură-te, cel ce ai sfinţit apa Lomului;
Bucură-te, că jugul cel uşor al Domnului pe umeri l-ai luat;
Bucură-te, că pe acesta uşor tuturor l-ai arătat;
Bucură-te, odraslă frumoasă a peşterii celei sfinte;
Bucură-te, dreptule îndrumător al celor cu bună minte;
Bucură-te, izbăvitorul fetei celei îndrăcite;
Bucură-te, veselia părinţilor ei cea nepovestită;
Bucură-te, întărirea surorilor celor cu bună cucernicie;
Bucură-te, că prin tine s-au învăţat a cinsti cele de evlavie;
Bucură-te, îndreptătorul lui Lavrentie cel fără socoteală;
Bucură-te, ca pe toţi îi înveţi a fi către tine cu sfială;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

Condacul al 6-lea:

Mărturisitorii de Hristos, fiii tăi duhovniceşti sunt martorii minunilor tale, Sfinte părinte; pentru aceasta, daruri de mulţumire cu netăcute glasuri lui Dumnezeu înalţă, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucind tu în pământul nostru, ai gonit întunericul păgânătăţii, ca stăpânirea lui, nerăbdând venirea ta, a căzut; iar cei ce ne-am izbăvit de acesta, grăim către tine unele ca acestea:

Bucură-te, surpătorul păgânătăţii;
Bucură-te, sprijinitorul creştinătăţii;
Bucură-te, că la fel cu Moise ţii toiagul crucii;
Bucură-te, că ne arăţi nouă semnele biruinţii;
Bucură-te, că pe Faraon cel nevăzut l-ai înecat în marea lacrimilor tale;
Bucură-te, că pe cel văzut îl îngropi în strălucirea isprăvilor tale;
Bucură-te, stâlp de foc al credinţei;
Bucură-te, că ne povăţuieşti în pământul făgăduinţei;
Bucură-te, nor răcoros şi cu bună umbrire;
Bucură-te, că trăim în ţara noastră sub buna ta ocrotire;
Bucură-te, că ne hrăneşti în lipsă cu îndestulare;
Bucură-te, că în toată vremea ne dai ajutor cu îmbelşugare;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

Condacul al 7-lea:

Voind Dumnezeu a ne mângâia pentru multe nevoi şi necazuri te-a dat nouă ocrotitor; dar noi te cunoaştem pe tine şi părinte şi de minuni făcător; pentru aceasta, mulţumind pentru bunătatea cea negrăită, Îi cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătat-a făptură nouă, trimiţându-te Făcătorul pe tine la noi cei ce suntem făcuţi de Dânsul; că focul războiului şi al robiei s-a stins, pe vrăjmaşi cu ruşine i-a întors şi boala ciumii ca un fum a pierit; iar noi cei izbăviţi de acestea, neîncetat grăim ţie:

Bucură-te, râvnitor ca un alt Ilie;
Bucură-te, că la fel cu acela ai locuit în pustie;
Bucură-te, că ai biruit pe proorocul înşelăciunii;
Bucură-te, că s-au ruşinat împletitorii minciunii;
Bucură-te, că ai potolit flacăra războiului cea stricătoare;
Bucură-te, ca încetezi toată boala cea vătămătoare;
Bucură-te, că prin tine câştigăm ploi la vreme potrivită;
Bucură-te, că prin tine totdeauna dobândim cele trebuincioase;
Bucură-te, cel ce ţi-ai lucrat comoara faptelor celor bune;
Bucură-te, că prin ea te-ai suit la înălţime;
Bucură-te, că nu îmbrăcămintea, ci trupul tău ne-ai lăsat nouă;
Bucură-te, că prin el dobândim cele trebuitoare nouă;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

Condacul al 8-lea:

Văzând viaţă străină, să ne înstrăinăm din lume, mutându-ne mintea la cer, că pentru aceasta Sfântul lui Dumnezeu Dimitrie a vieţuit cu înstrăinare ca să ne înveţe el pe noi a urma vieţii lui şi trăgându-ne mintea la înălţime, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul fiind întru cele de jos, mintea ta nicidecum nu ai dezlipit-o de la cele de sus, că, uitând de trupul tău şi de lume, ai biruit pe demon. Şi acuma, făcându-te părtaş cereştilor bunătăţi roagă pe Dumnezeu pentru cei ce grăim către tine acestea:

Bucură-te, minte cerească şi înainte-văzătoare;
Bucură-te, voinţă de daruri duhovniceşti primitoare;
Bucură-te, Samuile preasfinţite;
Bucură-te, preablândule Davide;
Bucură-te, că te-ai făcut sabie a Donmului cu două ascuţişuri;
Bucură-te, că ai tăiat cu ea pe Goliat cel cu multe împletituri;
Bucură-te, că prin voinţa minţii tale ai slujit lui Dumnezeu;
Bucură-te, că sufletul tău curat l-ai dat Ziditorului tău;
Bucură-te, risipitorule a multe feluri de boli;
Bucură-te, purtătorule de biruinţă asupra patimilor;
Bucură-te, că ne arăţi calea către împărăţia cea nesfârşită;
Bucură-te, că prin tine câştigăm bunătăţile cele nădăjduite;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

Condacul al 9-lea:

Toată adunarea creştinească venind, să cădem la bineplăcutul lui Dumnezeu Sfântul Dimitrie: bogaţii la cel sărac cu duhul, săracii la îmbogăţitorul, sănătoşii la păzitorul, bolnavii la doctorul cel fără de plată, drepţii la îndreptătorul şi păcătoşii la îndrumătorul şi dimpreună toţi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei meşteri la cuvânt se arată faţă de tine a fi ca nişte muţi, că nu pricep să spună în ce chip cinstitele tale moaşte, rămânând nestricate, izvorăsc acum bună mireasmă şi tămăduiri de tot felul; iar noi privind o taină ca aceasta, grăim către tine:

Bucură-te, apostolul şi propovăduitorul nostru;
Bucură-te, dascălul şi îndrumătorul nostru;
Bucură-te, că prin fapte ai propovăduit tu pe Hristos;
Bucură-te, că te-ai făcut chip pocăinţei de obşte şi de folos;
Bucură-te, luminătorule strălucit;
Bucură-te, mângâierea cea grabnică a celor în primejdie;
Bucură-te, că trupul tău ne-ai lăsat nouă ca un adăpost sfinţit;
Bucură-te, că, întâmpinând moaştele tale, săltăm cu duhul;
Bucură-te, că, sărutându-le, luăm binecuvântare;
Bucură-te, că atingându-le, ne umplem de sfinţenie;
Bucură-te, că, apropiindu-ne de dânsele, de boli ne tămăduim;
Bucură-te, că, închinându-ne lor, din primejdii ne izbăvim;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

Condacul al 10-lea:

Vrând Făcătorul tuturor făpturilor să ne mântuiască de înşelăciunea vrăjmaşului, te-a trimis ca pe un apostol la noi, ca prin tine să învăţăm să ne îndepărtăm de toate înşelăciunile lumii şi prin viaţă curată, apropiindu-ne de Dumnezeu, să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid eşti credincioşilor şi turn neclintit tuturor celor ce se reazemă de tine, căci Făcătorul cerului şi al pământului te-a făcut pe tine încăpător de daruri duhovniceşti; pentru aceasta, ca la un reazem tare, alergăm noi, şi cu bună nădejde grăim ţie acestea:

Bucură-te, omul lui Dumnezeu;
Bucură-te, împlinitorul porunciilor Lui;
Bucură-te, întărirea credinţei celei drepte;
Bucură-te, icoană însufleţită a vieţii celei curate;
Bucură-te, stâlp de sprijinire în primejdii;
Bucură-te, reazem neclintit al nădejdii;
Bucură-te, că ai dat înşelăciunea la iveală;
Bucură-te, că ne-ai scăpat de primejdii cu multă îndrăzneală;
Bucură-te, că în ceruri locuind vezi pe Dumnezeu;
Bucură-te, că acolo vieţuind te desfătezi întru bucuria Lui;
Bucură-te, că împărăţeşti întru cele de sus;
Bucură-te, că de acolo priveşti la noi, spre cei de jos;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

Condacul al 11-lea:

Cântări şi mulţumiri din tot sufletul, aducem prin tine lui Dumnezeu, Sfinte părinte, pe care, primindu-le, roagă dimpreună cu toată ceata cuvioşilor pe blândul Iisus să ne dăruiască iertare, dezlegare de păcate şi milă în ziua judecăţii, nouă celor ce cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie purtătoare de lumină eşti între preacuvioşi şi împreună-locuitor cu toţi Sfinţii. Drept aceasta se bucură de tine, Sfinte Dimitrie, şi Tatăl ceresc dimpreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, iar noi cu credinţă, privind acestea, grăim către tine:

Bucură-te, podoaba cea frumoasă a cuvioşilor;
Bucură-te, nevoinţa cea cu osârdie a pustnicilor;
Bucură-te, dimpreună următorule cu marele Antonie;
Bucură-te, împreună la obicei cu Onufrie;
Bucură-te, cel împreună cu Pavel Tebeul la săvârşirea nevoinţelor;
Bucură-te, Pavele, cu nevinovăţia şi cu facerea minunilor;
Bucură-te, cu Ammon, cu Ahila şi cu Agatonie;
Bucură-te, cu Antim, cu Amonata şi cu Amonie;
Bucură-te, împreună cu Grigorie Decapolitul;
Bucură-te, cu părintele nostru Nicodim cel Sfinţit;
Bucură-te, părinte al nostru cel totdeauna folositor;
Bucură-te, izbăvitorul nostru cel grabnic ajutător;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

Condacul al 12-lea:

Hristoase Împărate, primeşte pe mijlocitorul nostru şi împlinitorul poruncilor Tale, care se roagă Ţie, ca să dai Bisericii Tale unire, pace adâncă la toată lumea şi stingere dezbinărilor; să nu ne dai vrăjmaşilor noştri, nici cu mânia Ta să ne pierzi pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi poporul Tău suntem, de la care auzi: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând dimpreună cu îngerii, cu cuvioşii şi cu toţi sfinţii înaintea Sfintei Treimi, pomeneşte-ne şi pe noi cei ce alergăm la tine, Sfinte, că, izbăvindu-ne de toate ispitele şi de Împărăţia cerească învrednicindu-ne, să grăim ţie unele ca acestea:

Bucură-te, mărgăritar ceresc al lui Dumnezeu;
Bucură-te, diamant luminos al răbdării;
Bucură-te, floarea cea neveştejită a Raiului;
Bucură-te, tămâia cea cu bun miros a darului;
Bucură-te, smirnă duhovnicească cu lină îmbălsămare;
Bucură-te, mir ceresc, care ne umpli pe noi de bună mireasmă;
Bucură-te, vas plin de bunătate nemuritoare;
Bucură-te, baie de toată nevoia curăţitoare;
Bucură-te, ocârmuitorul celor ce înoată în marea vieţii acesteia;
Bucură-te, îndrumătorul celor ce stăpânesc cu bună dreptate;
Bucură-te, tămăduirea cea dorită a trupurilor noastre;
Bucură-te, izbăvirea cea scumpă a sufletelor noastre;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

Condacul al 13-lea:

O, preacuvioase părinte, purtătorule de Dumnezeu Sfinte Dimitrie, primind acest dar de rugăciune de la noi acum, izbăveşte din toată nevoia şi scapă din chinul ce va să fie, pe toţi cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi
Icosul 1: “Îngerii cei din ceruri…” şi
Condacul 1: “Apărătorule al nostru din nevoi…”

şi otpustul

Sursa: Acatistier, Ed. Biserica Ortodoxă Alexandria, 2004, p. 202-213, Acatist de mulţumire către Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel Nou Basarabov.

Paraclisul Cuviosului Dimitrie cel Nou Basarabov

După obişnuitul început, se zic:

Tropar, glasul al 8-lea:

Întru tine Părinte, cu osârdie s-a mântuit, cel după chip, că luând crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii se bucură, Preacuvioase Dimitrie, duhul tău.

Slavă, tot aceasta…

Şi acum… al Născătoarei de Dumnezeu…

Nu vom tăcea niciodată noi nevrednicii a spune puterile tale, Maica lui Dumnezeu; că de n-ai fi fost tu, rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit pe noi dintru atâtea nevoi, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi din toate nevoile.

Apoi psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule…

şi îndată începem canonul către Sfântul, cântându-l cu umilinţă şi cu inima înfrântă.

Cântarea 1

Stih: Preacuvioase Părinte Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeu, nu pe cele tari, nici pe cele înţelepte şi de bun neam ale lumii acesteia, ci pe cele slabe şi de neam slab a ales ca să-I slujească, pentru că puterea Lui întru neputinţă se săvârşeşte.

Unde a prisosit smerenia şi nerăutatea, acolo şi lucrarea darului dumnezeiesc a prea prisosit; că aflându-ţi inima curată, Cuvioase Părinte, Dumnezeu s-a închipuit întru tine, săvârşind fapte pe care înţelepciunea veacului acesta nu poate să le împlinească.

Slavă Tatălui…

Născutu-te-ai din părinţi bine cinstitori şi săraci, iar prin viaţa ta cea îmbunătăţită, nu numai pe sineţi te-ai prea mărit, ci şi pe părinţii tăi, Sfinte, pentru că din roade se cunoaşte pomul.

Şi acum… a Născătoarei…

Fiind noi bolnavi cu trupul şi cu sufletul, cercetării celei dumnezeieşti şi purtării tale de grijă învredniceşte-mă, Maica lui Dumnezeu, prin rugăciunile Cuviosului Tău, precum ceea ce eşti bună şi Născătoarea Celui Bun.

Cântarea a 3-a

Stih: Deprinsu-te-ai din copilărie nu cu ademenitoarele graiuri ale omeneştii înţelepciuni, ci curată avându-ţi mintea, te-ai luminat cu strălucirea luminii Prea Sfântului Duh, prin care ai cunoscut vrerile lui Dumnezeu. Păşunatul dobitoacelor, vechea îndeletnicire a patriarhilor, ai urmat Cuvioase Părinte, păscând turmele satului tău, precum odinioară şi Iacov pe cele ale lui Lavon.

Slavă Tatălui…

Cu grabnic picior trecând râul cel înfuriat al patimilor trupeşti şi al necazurilor sufleteşti, te-ai înălţat Preacuvioase la munţii faptelor bune, încărcat de nepreţuita bogăţie duhovnicească, ca şi patriarhul Iacov în Galaad.

Şi acum… a Născătoarei…

Cu boli cumplite şi cu nevoi îndurerate fiind cuprinşi, Fecioară, ajută-ne prin nemijlocirea Cuviosului Tău şi părintele nostru, că pe Tine te ştim comoară de tămăduiri neîmpuţinată şi necheltuită, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Apoi:

Mântuieşte din nevoi şi din necazuri pe fiii tăi Sfinte, prin rugăciunii tale, ca unul ce ai îndrăznire către Cel întru tot puternic, Cuvioase. Caută cu ochi binevoitori spre noi, Fericite Părinte şi vezi necazul minţii, întru care suntem învăluiţi, şi te roagă ca să se vindece durerea sufletelor noastre.

Apoi: Ectenia cea obişnuită, pomenind preotul pe cei ce fac paraclisul

Ecfonisul: “Că milostiv eşti…”

şi pe urmă sedelna, glasul al 4-lea

Podobie: “Spăimântatu-s-a Iosif…”

Cela ce eşti osârdnic rugător şi al nostru mijlocitor, fântână curgătoare de tămăduiri prin Darul Domnului, cu sârguinţă strigăm către tine Sfinte Dimitrie: întâmpină degrab să ne izbăvim din nevoi, ca unul ce ai îndrăznire către Cel Atotputernic.

Cântarea a 4-a

Stih: Lepădându-te de rudenii, prieteni şi cunoscuţi, ţi-ai tuns perii capului tău Cuvioase şi împreună cu aceştia ai lepădat toate grijile lumeşti cele simţite şi gândite.

Slobod de toate bunătăţile pământului făcându-te, ca un viteaz luptător ai alergat către luptele cele mai anevoioase şi duhovniceşti, de unde ai dobândit curăţia minţii şi smerita cugetare întru vrerile dumnezeieşti.

Slavă Tatălui…

Cum vom încerca, cu îngustimea minţii noastre, să măsurăm noianul nevoinţelor tale, Cuvioase? Sau cum vom povesti umilinţa sufletului, zdrobirea inimii şi lepădarea de sine, prin care ai dobândit de la Dumnezeu proslăvirea şi a sufletului şi a trupului tău.

Şi acum… a Născătoarei…

Tămăduieşte, Preacurată, neputinţa patimilor noastre, învrednicindu-le cercetării Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, dându-ne sănătate prin rugăciunile Cuviosului Tău.

Cântarea a 5-a

Omorârea cea din fiecare zi a poftelor, topirea trupului, supunerea celui rău către cel bun, suirea privirii tale către cele mai înalte, şi-au umplut, inima de veselie duhovnicească; de care învredniceşte-ne să ne împărtăşim şi noi prin rugăciunile tale. Cunoştinţa de Dumnezeu pe cât este de încăpere firii omeneşti şi strălucirea faptelor bune urmând, ai câştigat sfinţenia sufletului şi nestricăciunea trupului după moarte.

Slavă Tatălui…

Vrând Dumnezeu să proslăvească pe robul Său şi pe Pământ, precum l-a proslăvit în cer, a dăruit Sfintelor lui Moaşte, darul nestricăciunii şi al săvârşirii minunilor.

Şi acum… a Născătoarei…

Celor care zac în patul neputinţei şi al durerilor, ajută-le, Fecioară, ca o Născătoare de Dumnezeu, pentru rugăciunile Cuviosului Tău.

Cântarea a 6-a

Împuternicire de la Dumnezeu luând Sfinte Dimitrie, mulţimea vrăjmaşilor demoni o goneşte, tămăduind de asupririle lor pe toţi care aleargă la sicriul moaştelor tale, cu credinţă.

Precum s-a izbăvit din moarte şi din slăbănogire Episcopul Ioanichie lângă racla Moaştelor tale Sfinte, aşa şi pe noi ce suntem slăbănogiţi de neputinţele cele sufleteşti şi trupeşti, vindecă-ne, Cuvioase, prin rugăciunile tale către Dumnezeu.

Slavă Tatălui…

Pe tine fericite Părinte te-am dobândit, cu vrerea lui Dumnezeu, apărător şi ocrotitor al patriei noastre în vremea năvălirii vrăjmaşilor, ci şi acum de toată îmbulzeala o păzeşte nevătămată.

Şi acum… a Născătoarei…

În multe neputinţe şi slăbănogiri fiind căzuţi, Fecioară, n-avem nădejde de mântuire, ci Tu, ceea ce ai născut pe Mântuitorul lumii şi Tămăduitorul bolilor, pentru rugăciunile Cuviosului Dimitrie, ridică-ne din slăbiciunea a toată neputinţa.

Şi apoi: Mântuieşte-ne din nevoi, şi din necazuri… Caută cu ochiul binevoitor…

preotul pomeneşte precum s-a arătat mai sus,

iar după aceea zice: Ectenia cu Ecfonisul: “Că Tu eşti Împăratul păcii…”

Condac, glasul al 2-lea

Cela ce eşti floare duhovnicească neveştejită a patriei noastre şi rugător neîncetat către Făcătorul de bine, ia aminte la nevrednicile noastre cereri şi sârguieşte ca un bun părinte spre ajutorul nostru, care cu nădejde năzuim către Dumnezeu, prin tine. Deci, ca unul care ai îndrăznire către Domnul, roagă-te ca să mântuiască sufletele noastre.

Prochimen, glasul al 4-lea
Scumpă este înaintea Domnului, moartea Cuviosului Său:

Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă…

Apoi: Evanghelia: Cu înţelepciune drepţi…
Din Sfânta Evanghelie de la Luca citire. Să luăm aminte!
Cap. VI, v. 17-23

În vremea aceea a stat Iisus la loc şes şi mulţime multă de popor, din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pe lângă marea Tyrului şi a Sidonului, venea să-L audă pe El şi să se tămăduiască de neputinţele lor. Şi cei ce se chinuiau de duhuri necurate se vindecau; şi tot poporul căuta să se atingă de El, că puterea ieşea din El şi vindeca pe toţi. Şi El ridicându-Şi ochii Săi spre ucenicii Lui, zicea: “Fericiţi sunteţi săracilor, că a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că iată plata voastră multă este în cer.”

Sau :”Evanghelia lui Matei”:
Cap. VII, v.7-11

“Zis-a Domnul: cereţi şi se va da vouă, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi se va deschide vouă: Că tot cel ce cere va lua, şi cel ce caută va afla şi celui ce bate i se va deschide. Sau care om este dintre voi, de la care va cere fiul lui pâine, piatră îi va da lui? Şi de-i va cere peşte, şarpe îi va da lui? Deci, de vreme ce voi, răi fiind, ştiţi a da daruri bune fiilor voştri, cu atât mai mult, Tatăl vostru cel din ceruri vă dă cele bune, celor ce cer de la Dânsul.”

Sau: “Evanghelia lui Luca” :
Cap. XVIII, v. 2-8

“Zis-a Domnul pilda aceasta: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina. Şi era în cetatea aceea, o văduvă care venea la el zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu. Şi un timp n-a voit, dar după aceea a zis întru sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez, totuşi fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere. Şi a zis Domnul: Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept? Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care el rabdă îndelung? Zic vouă, că le va face dreptate în curând.”

Sau: “Evanghelia lui Marcu”:
Cap. XI, v. 23-26

“Zis-a Domnul: Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare şi nu se va îndoi în inima lui şi va crede că ceea ce va spune se va face, fi-va lui orice va zice.
De aceea vă zic vouă toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, că şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşelile voastre.”

Slavă Ţie Doamne… şi apoi Slavă Tatălui…

Glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Dimitrie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum şi pururea…

Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta…

Stihirea glas I:

Mormântul tău mântuitorule, Apărător al său nebiruit şi neînfricat ca cela ce prin tine de nevoi s-a izbăvit, te pune înainte ostaşul Tău Dimitrie ci ca cel care ai îndrăznire către Dumnezeu, de toate nevoile izbăveşte-l pe el ca să strigăm ţie: Bucură-te făcătorule de minuni, Sfinte Dimitrie.

Apoi: Mântuieşte Doamne;

Doamne miluieşte de 12 ori;

Ecfonis: Cu mila şi îndurările…

Cântarea a 7-a

Stih: Când a binevoit Dumnezeu să te dăruiască nouă Sfinte, ca să risipeşti noianul nevoilor, atunci flacăra războiului s-a potolit şi boala ciumei a încetat, iar noi toţi folositori te-am dobândit, spre lauda Dumnezeului părinţilor noştri.

Cu toiagul cel duhovnicesc al îmbunătăţitei tale vieţi, ca pe nişte lupi răpitori ai gonit patimile ce se încuibează în slăbiciunea firii omeneşti, ci şi acum prin rugăciunile tale goneşte de la noi toată supărarea şi necazul ca să strigăm Celui Prea Înalt: “Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.”

Slavă Tatălui…

Frumuseţile cele de jos urând le-ai defăimat şi Păstorului, Celui Mare urmând sărăcia, te-ai bucurat în lipsuri şi nevoi, cu dragoste slujind Celui ce-I cântăm: “Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.”

Şi acum… a Născătoarei…

De neputinţe trupeşti şi de păcate sufleteşti, pe cei ce vin cu dragoste către racla moaştelor Cuviosului Tău, învredniceşte-i să se tămăduiască, Născătoare de Dumnezeu, care ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Stih: Luând aminte, noi credincioşii, la minunile săvârşite de Dumnezeu prin tine, plăcutul Său şi, cugetând la razele strălucirii cu care eşti împodobit, trimite-ne nouă raza cea duhovnicească a mângâierii sufleteşti celor ce cântăm: “Pe Domnul, toate făpturile lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.”

Şi acum… a Născătoarei…

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm…

Prin Tine fiind izbăviţi de multe nevoi, Fecioară, cu rugăciunile Cuviosului Tău, pe Tine te şi mărturisim, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe care-L laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Cu rugăciuni nesfârşite îmblânzind pe Dumnezeu, întunecatul nor al nevoilor şi al întristării noastre, risipeşte-l Preacuvioase, cela ce stai plin de veselie şi de mângâiere, în cămara cea de taină a Împăratului tuturor.

Ca pe o comoară înţelegătoare, ascunsă, Dumnezeu te-a descoperit nouă, Dimitrie, că nu se cădea ca fapta bună şi proslăvirea ta să se tăinuiască în pârâu şi să se acopere.
Pentru aceasta, ca pe un sfetnic de lumină purtător, Stăpânul a toate te-a dăruit nouă.

Slavă Tatălui…

Doctor iscusit şi lesne vindecător al celor neputincioşi, prin tine Părinte, te-a dăruit Hristoase nouă românilor, şi învăţător celor nepricepuţi şi săracilor părtinitor.

Şi acum… a Născătoarei…

Stăpână, Maica Izbăvitorului, risipeşte întunericul cel negru al necazurilor şi al strâmtorărilor la cei ce cu credinţă Te mărturisesc pe Tine, Născătoare de Dumnezeu.

Catavasie, glasul al 6-lea

O, Preacuvioase Părinte cine va putea spune după cuviinţă, mulţimea ostenelilor, a durerilor şi a trudelor tale cele mari? Ci cu rugăciunile tale către Dumnezeu, cele bine primite prin darul Sfânt, mijloceşte nouă ca să ne învrednicim a trece cu lesnicios pas, puntea cea îngustă de pe înfuriatul val al nevoinţelor celor mai presus de fire, care se ostenesc asupra noastră; şi lăudând ajutorul tău să câştigăm îndrăznire în ceasurile cele de primejdie ale acestei vieţi, dimpreună cu chezăşia moştenirii vieţii de vecii.

Apoi: Cuvine-se cu adevărat… şi laudele…

Glasul 1

Veniţi credincioşilor să lăudăm viaţa cea după Dumnezeu, a Sfântului Cuviosului Dimitrie, prin care neîncetat Făcătorul la toate se arată minunat şi preaslăvit.

Lăudăm cu bunăcredinţă visteria cea neîmpuţinată a minunilor Domnului, spre lauda preoţilor şi crinul cel pururea locuitor şi neveştejit al Ţării Româneşti.

Sfinte Dimitrie, pe noi toţi izbăveşte-ne, care cu evlavie îţi aducem aceste cântări de laudă, de cerere şi de mulţumire.

Cântăm toţi, după cum se cade, cântări lui Dumnezeu, celui minunat întru Sfinţii Săi, care ne-a dat nouă pe acest ales al Său, ca împreună cu ceilalţi sfinţi să se roage pentru noi.

Apoi: Sfinte Dumnezeule de trei ori…

Slavă…,

Preasfântă Treime…

Tatăl nostru… şi

Ecfonisul

Că a Ta este Împărăţia…

după aceea Miluieşte-ne Doamne…

şi îndată pomeneşte preotul pe cei ce

fac rugăciunile către Sfântul.

AMIN.

Sursa: Paraclisul Cuviosului Dimitrie cel Nou Basarabov

SFINTE MOAŞTE

Moaştele Sfântului se află la:

Catedrala Patriarhală din Bucureşti, centrul credinţei ortodoxe româneşti (Catedrala se găseşte pe singurul deal al Bucureştiului Dealul Mitropoliei în apropiere de Piaţa Unirii – Aleea Dealul Mitropoliei nr. 21);

Veşmântul care a acoperit Moaştele Sf. Dimitrie Basarabov se află la:

Biserica Sfânta Parascheva – Doamna Oltea, Bucureşti, Str. Doamna Oltea Nr. 36.

Sfântul Dimitrie Cel Nou Basarabov.
Catedrala Patriarhală – Bucureşti (sec. XII-XIII)

Protectorul capitalei noastre şi al Patriarhiei Române este Preacuviosul Dimitrie cel Nou de la Basarabov, ale cărui sfinte moaşte se află aici.

Prezenţa sfintelor sale moaşte în Catedrala Patriarhală din Bucureşti este un mare dar dumnezeiesc. Credincioşii au unde alerga în vreme de necaz, călugării au în mijlocul lor un sfânt călugăr; bolnavii au un doctor minunat care vindecă atâtea boli fără de plată, iar locuitorii capitalei au un mare protector duhovnicesc, care se roagă în cer pentru ţară şi pentru poporul român binecuvântat. Şi este un lucru cu totul dumnezeiesc să ai un asemenea protector în cer.

Sfântul Dimitrie încă din viaţa s-a dovedit a fi făcător de minuni. Deşi a fost pe pământ om sărac, s-a învrednicit a fi povăţuitor celor bogaţi. Deşi a fost călugăr, nu s-a arătat străin faţă de durerile mirenilor. Deşi în trup a trăit pustnic în singurătate, acum petrece ca un sfânt în mijlocul lumii, ca o rază de lumină celor din întuneric, ca un dascăl celor neînvăţaţi, ca un doctor minunat celor suferinzi, ca un părinte mustrător celor îndărătnici, ca un mare postitor celor lacomi şi ca un fierbinte rugător pentru mântuirea tuturor.

Se cuvine să ne bucurăm pentru poporul nostru iubitor de Dumnezeu şi de sfinţi. Dacă pe sfinţii noştri i-am trecut cu vederea, este bine totuşi să cinstim pe cei din alte ţări, pe care ni i-a dat Dumnezeu drept rugători şi protectori. Deci, pentru a cinsti cu mai multă evlavie pe Sfântul Dimitrie cel Nou, se cuvine să spunem în paginile următoare câteva date despre viaţa şi petrecerea lui, despre felul cum a ajuns la Bucureşti şi câteva din minunile făcute de el în ultimii ani.

Scurt istoric

Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel Nou era din satul Basarabov, la câţiva kilometri peste Dunăre. El a trăit prin secolul al XIII-lea, pe timpul împăraţilor Petru şi Ioan Asan.

Fiind om sărac, multă vreme a păscut vitele satului Basarabov. Apoi, dorind să urmeze cu totul lui Hristos, a părăsit lumea şi s-a făcut pustnic iscusit într-o peşteră de pe marginea râului Lom, unde se afla şi un schit de călugări. Deci, luând chipul monahal, se nevoia ca un înger în trup, numai în post, rugăciune şi cugetare la Dumnezeu. Iar când a simţit că va pleca din lumea aceasta, s-a ascuns între două pietre mari, pe malul apei, şi acolo s-a săvârşit. Mai târziu, venind apă mare, s-a rupt malul şi a căzut sfântul său trup în râul Lom, unde a stat sute de ani nevătămat.

După o vreme s-a arătat în vis însuşi Cuviosul Dimitrie unei copile bolnave de epilepsie şi i-a spus: De mă vor scoate părinţii tăi din apă, eu te voi tămădui! Şi aşa, copila a spus tuturor visul şi s-au dus preoţii cu mult popor la malul Lomului, unde, cu rânduiala lui Dumnezeu, au găsit în apă această preţioasă comoară, adică trupul întreg şi nevătămat al Sfântului Dimitrie cel Nou. În clipa aceea copila s-a vindecat şi împreună cu ea mulţi alţi bolnavi. Apoi sfintele lui moaşte au fost duse în biserica satului Basarabov unde au stat multă vreme, făcând tot felul de minuni.

Vestea minunilor sale s-a auzit şi în Ţara Românească. Însă zadarnic au încercat voievozii de la Bucureşti să aducă sfintele sale moaşte în ţară, că nu era voia cuviosului. Atunci ei au dat bani mulţi şi au înălţat o biserică frumoasă în satul Basarabov, unde s-au aşezat sfintele moaşte.

Iar între anii 1769-1774, în urma războiului ruso-turc, armatele ruseşti, trecând peste Dunare, au ajuns şi în satul Basarabov. Atunci un general rus, Petru Saltikov, a luat sfintele moaşte să le ducă în Rusia. Dar un evlavios român, anume Hagi Dimitrie, cunoscându-se cu generalul, a intervenit să le dea românilor, ca mângâiere pentru multele prădăciuni făcute de turci asupra Ţării Româneşti.

Aşa au ajuns moaştele Cuviosului Dimitrie cel Nou la Bucureşti, în anul 1774, şi au fost aşezate cu mare cinste în Catedrala Mitropolitana a Ungrovlahiei, unde au stat nestrămutate până astăzi, făcând minuni şi vindecări de boli.

Dintre minunile săvârşite de Sfântul Dimitrie Cel Nou Basarabov.

Într-o comună din marginea capitalei trăia o familie, soţ şi soţie, fără copii. Soţul era foarte beţiv, rău, nervos şi mereu certa şi înjura femeia. Iar biata femeie, mult mai credincioasă, răbda cum putea acest calvar din casă.

Prin anul 1955 bărbatul ei a paralizat. Stătea mai mult în pat. Îl îngrijea soţia. Dar acum devenise şi mai nervos. Permanent o înjura, o ameninţa şi chiar o lovea cu ce găsea în cale. Într-o zi, după-amiaza, femeia a venit plângând la catedrală, să se închine la sfintele moaşte şi să plătească o slujbă pentru soţ. După ce i-a spus preotului cu lacrimi durerea ei, l-a întrebat ce ar mai putea face, că nu mai poate răbda. Preotul a sfătuit-o să aibă răbdare că în felul acesta se mântuiesc amândoi, unul prin răbdarea celuilalt. Apoi i-a citit o rugăciune, i-a făcut un pomelnic şi la urmă i-a zis:
– Soră, ştii carte?
– Ştiu, părinte!
– Ia cartea aceasta şi citeşte în genunchi, lângă sfintele moaşte, acatistul Sfântului Dimitrie, făcătorul de minuni!

După un timp, femeia a adus cartea preotului şi i-a zis:

– Părinte, am citit. Mă duc de acum şi eu acasă şi cum o vrea Dumnezeu.

A ajuns acasă seara târziu. S-a furişat încet în casă, să n-o simtă soţul, şi s-a culcat într-o cameră separată, de vară. Pe la miezul nopţii bolnavul a început să strige cu glas tare:

– Femeie! Marie! Unde eşti? Vino repede încoace!
– Iată am venit. Ai nevoie de ceva?
– Unde ai fost? Te-ai dus în Bucureşti şi ai chemat un doctor să mă consulte?
– Nu, omule, n-am chemat nici un doctor din Bucureşti.
– Cum nu? Acum a fost doctorul la mine şi mi-a spus că tu l-ai chemat să mă consulte! De ce n-ai venit să-i plăteşti? Chemi doctorul şi-l laşi să plece aşa? A plecat acum cinci minute de la mine. S-a urcat într-o trăsură cu cai albi şi a plecat spre Bucureşti!
– Şi te-a consultat? a întrebat soţia.
– M-a uns cu untdelemn pe mâna şi pe piciorul paralizat şi mi-a poruncit să nu te mai ocărăsc, nici să te mai înjur, că mă vindec. Deci, te rog, iartă-mă, Marie, că de acum nu te mai supăr. Dar nu uita, dimineaţă să te duci să plăteşti doctorului la Bucureşti. Tu ştii unde locuieşte, că tu l-ai chemat!

Într-adevăr, dimineaţă soţul s-a sculat pe picioarele sale şi în două zile s-a făcut complet sănătos. Atunci femeia a alergat, plângând de bucurie, la Sfântul Dimitrie şi i-a mulţumit cu multe lacrimi pentru vindecarea şi îmblânzirea soţului ei. Apoi a spus preotului care o cunoştea, toată minunea aceasta.

Sursa: Sfinte Moaşte în România.

Preluare dupa http://sfintiromani.ro

Cititi si: Cuviosul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui moaşte sunt la Patriarhia Română (27 Octombrie) – partea I

Lasati un raspuns