Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Papa Pius, Suveranul Pontif care a ramas fara nas, dupa moarte

Beatificarea Papei Pius al XII-lea a lansat o polemica la nivel international, iar Papa Benedict al XVI-lea nu a semnat pana acum decretul, cerand “timp de gandire”.
Canonizarea Papei Pius al XII-lea este contestata de liderii evrei, sustinuti si de un puternic grup de teologi romano-catolici scria, saptamana trecuta, The Times.
Cine este personajul care se afla in centrul acestei controverse? I s-a zis “Papa lui Hitler”. Pius al XII-lea si-a inceput pontificatul in anul in care a izbucnit cel de-al doilea razboi mondial, 1939 si poate ca moartea celui mai controversat Suveran Pontif a avut partea sa de “glorie” in raurile de cerneala care au curs de-a lungul anilor.

Moartea lui Pius al XII-lea a fost una brutal de publica si pe deasupra insotita de scandaluri, radioul de la Vatican transmitand direct din camera muribundului, in timp ce trupul Papei a fost pus pe catafalc imbracat in folie transparenta, dupa o imbalsamare nereusita, scrie Der Spiegel.

Pius al XII-lea este pana azi unul din personajele cele mai stralucite, dar si cele mai controversate care au ocupat vreodata tronul Sfantului Petru.

El a fost ultimul Pontif care a ilustrat in persoana sa pretentia de putere absoluta a ministerului petrin, tacerea sa legata de crimele national-socialismului aruncand pana azi o umbra intunecata asupra pontificatului sau lung de aproape 20 de ani.

In momentul in care Pius al XII-lea a murit, la 9 octombrie 1958, decesul sau a devenit unul din evenimentele mediatice ale perioadei postbelice, insotit fiind insa de scandaluri si curiozitati.

Intr-o duminica de octombrie a anului 1958, Papa Pius al XII-lea tocmai iesea pe balconul resedintei de vara de la Castel Gandolfo, pentru a recita impreuna cu credinciosii stransi in curte rugaciunea mariana Angelus (Ingerul Domnului).

Deodata insa, atunci cand se pregatea sa imparta binecuvantarea apostolica, dupa o scurta omilie, a ramas ca din senin paralizat, murmurand dupa minute de nemiscare doar: A Dio (la Dumnezeu), dupa care a plecat de la balcon.

Medicii i-au recomandat odihna totala, insa in seara zilei de duminica starea sa s-a inrautatit iar, ziua urmatoare, Suveranul Pontif, in varsta de 82 de ani, a suferit un atac cerebral, urmat in zilele urmatoare de alte doua, din care nu si-a mai revenit.

Intre timp, stirile despre agonia Sfantului Parinte au facut inconjurul globului, numeroase ziare trimitand corespondenti speciali si fotografi la Castel Gandolfo, urmati de reporteri de radio si televiziune. Radio Vatican a reactionat rapid si a amenajat un studio provizoriu la castel, in camera situata langa cea a muribundului, timp de trei zile fiind transmise informatii despre starea acestuia.

In noaptea decesului, Radio Vatican a transmis chiar o misa (sfanta liturghie latina) din camera Papei, in timpul transmisiei putand fi auzita respiratia grea a Papei in agonie.

Insa nici excesul de informatii din partea bisericii nu a putut impiedica raspandirea unor stiri false, ca aceea a mortii Pontifului, inainte cu o zi ca aceasta sa se intample in realitate. Drapelul de la palatul prezidential din Roma era deja coborat in berna, regina Elisabeta a II-a, cancelarul german Adenauer si presedintele american Dwight Eisenhower trimitandu-si deja scrisorile de condoleante, in timp ce Radio Vatican dezmintea stirea mortii.

Politia a confiscat apoi editiile speciale ale ziarelor cu stirea falsa, dupa ce romanii au amenintat sa asedieze redactiile.

Motivul stirii false a fost acela ca unii jurnalisti au platit cu bani grei pe cineva din anturaj pentru ca acesta sa-i anunte imediat despre moarte, semnalul urmand sa fie dat cu un batic, de la o anume fereastra a palatului pontifical. Informatorul s-a grabit insa iar stirea a ajuns mai repede decat trebuia in mass-media. Moartea reala a survenit in 9 octombrie, la orele 3,52 dimineata, la 3.56 Radio Vatican anuntand adormirea in cele vesnice a Papei.

Imbalsamare cu surprize

Imediat dupa moarte, au inceput sub presiunea timpului pregatirile pentru punerea pe catafalc, pentru ca demnitarii si credinciosii sa-si poata lua adio de la parintele lor spiritual chiar in aceeasi zi. Printre traditiile seculare observate dupa moartea unui Pontif se gaseste si imbalsamarea. Procedeul original presupunea extragerea organelor interne si inlocuirea sangelui cu un lichid cu rol de conservare.

De data aceasta insa, medicul personal al Papei, Riccardo Galeazzi-Lisi, a urmat un alt procedeu, prin care nu mai trebuia deschis cadavrul, conservarea urmand sa fie obtinuta cu ajutorul unor ierburi si uleiuri eterice, care sa aiba un efect pentru mai multe ore. Astfel, cadavrul a fost pus pe catafalc acoperit cu folie transparenta, pentru ca substantele sa poata penetra corpul mai bine, celofanul dand un aspect deloc demn decedatului.

Metoda de imbalsamare s-a dovedit un esec total, garzile de la capul Papei lesinand una dupa alta din cauza miasmei oribile, in timp ce cu ocazia transportarii cadavrului se puteau auzi zgomote puternice din carul funebru, provenite de la gazele de putrefactie care isi faceau drum afara din corp. Odata ajuns la bazilica San Pietro, cadavrul a fost asezat din precautie pe un podium inalt, pentru ca poporul credincios sa nu vada culorile cadaverice de la nivelul fetei si tegumentelor.

La sfarsit, se spune, Papei i s-ar fi desprins si nasul, de altfel foarte proeminent. Medicul personal s-a justificat la o conferinta de presa cum ca Suveranul Pontif insusi si-ar fi dat el insusi acordul in timpul vietii pentru o asemenea metoda de imbalsamare.

Cu toate acestea, romanii i-au pregatit Papei Pacelli (Eugenio Pacelli era numele de familie al Papei, nascut in 1876, la Roma) o primire triumfala pe ultimul sau drum, carul funebru, decorat cu patru ingeri si cu tiara papala, fiind intampinat de milioane de oameni de-a lungul strazilor pe care trecea. Posturile TV din lumea intreaga au transmis ore de-a randul procesiunea funebra, care a ajuns la orele asfintitului in Piata San Pietro, iluminata cu torte. Cardinalul Giuseppe Roncalli, care urma sa-i succeada decedatului sub numele de Ioan al XXIII-lea, se intreba in jurnalul sau, coplesit de emotia momentului, daca a existat vreun rege care a mai avut parte de o astfel de ceremonie triumfala.

Medicul personal l-a “turnat”

Chiar si expunerea pe catafalc a cadavrului Papei, pe altarul principal al bazilicii San Pietro, a reprezentat un eveniment mediatic de amploare, in piata ajungandu-se la scene de delir public, politia reusind doar cu greu sa mentina ordinea in timpul celor trei zile cat Papa a stat expus. La 13 octombrie 1958, Pius al XII-lea a fost in sfarsit inhumat in grotele vaticane, la recviemul final, care a avut loc in bazilica la sase zile de la inmormantare, participand pentru prima oara in istoria bisericii, delegatii de rang inalt din 53 de state, printre care primii ministri ai SUA, Germaniei si Frantei ca si reprezentanti ai statului Israel si ai statelor arabe.

Ceremoniile stralucitoare de la Roma au fost insa umbrite de un scandal, in mijlocul caruia s-a aflat iar medicul personal. Medicul a tinut un jurnal in care si-a notat in timpul agoniei Papei detalii intime legate de cursul bolii. Totodata, el a strecurat o camera foto in palat, cu care a facut fotografii ale Papei agonizand si pe care le-a oferit apoi ziarelor spre cumparare, dupa moartea Pontifului.

Multe ziare au ezitat sa publice fotografiile sau jurnalul, insa revista germana Stern si revista franceza ilustrata Paris Match au facut-o, in fotografia publicata putand fi vazuta o calugarita care face Papei respiratie artificiala.

Galeazzi-Lisi si-a justificat faptele spunand ca obligatia secretului profesional s-a stins odata cu moartea pacientului si ca, pe deasupra, el nu ar fi cerut niciun ban pentru fotografii.

Vaticanul a reactionat interzicandu-i medicului sa mai intre pe teritoriul sau iar Camera italiana a medicilor l-a exclus si ea din randurile ei.

In urma cu cateva zile, Papa Benedict al XVI-lea s-a declarat in favoarea beatificarii lui Pius al XII-lea, in cursul unei mese de comemorare a 50 de ani de la moartea lui Pius.

Procesul de beatificare a inceput in anii ’60 ai secolului trecut, dar a intampinat rezerve nu numai in lumea evreiasca, ci si in cadrul Bisericii Catolice.

Preluare dupa http://www.ziare.com

Lasati un raspuns