Sf. Grigorie Decapolitul (20 Noiembrie) – partea a II-a
ACATISTUL/PARACLISUL
Acatistul Sfântului Grigorie Decapolitul
După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE ŞI ICOASELE:
Condacul 1:
Apărătorul nostru şi folositorul cel fierbinte, după datorie mulţumiri aducem ţie, Sfinte, noi cei izbăviţi din nevoi cu rugăciunile tale. Ci precum cel ce ai către Domnul îndrăzneală, din toate primejdiile izbăveşte-ne pe noi, ca să-ţi cântăm ţie : Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!
Icosul 1:
Îngerească viaţă alegând a petrece pe pământ, părinte, ca să te bucuri cu îngerii în ceruri, ai părăsit toate cele veselitoare ale lumii şi hrănindu-te cu dumnezeiasca dragoste ai alergat la limanul cel de mântuire al sihăstriei; pentru care noi minunându-ne zicem ţie:
Bucură-te, că din pruncie ai ridicat pe umeri Crucea Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos ai uitat dorul părinţilor tăi;
Bucură-te, că ai ales fecioria mai mult decât nunta;
Bucură-te, că te-ai logodit ţie curăţia;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit ca Adam prin lăcomie;
Bucură-te, că prin postire ai domolit săltările trupului;
Bucură-te, că ai câştigat în inima ta frica Domnului;
Bucură-te, că dintr-însa ai născut duh de mântuire;
Bucură-te, căci cu secera rugăciunii ai curăţit spinii patimilor;
Bucură-te, căci cu plugul înfrânării ai arat pământul sufletului tău;
Bucură-te, că ai semănat într-însul seminţele dreptei credinţe;
Bucură-te, ca dintr-însele odrăsleşti nouă roadele tămăduirilor;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 2-lea:
Văzându-se pe sine sfântul izbăvit de grijile lumeşti, tăinuindu-se de slugile sale, a alergat la părintele şi păstorul care l-a învăţat rânduiala vieţii sihăstreşti, şi l-a trimis a se nevoi cu pustnicii cei ce petreceau acolo aproape de dânsul şi cu care a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Înţelegerea cea răzvrătită a răucredinciosului igumen cunoscând-o, cu îndrăzneală l-ai înfruntat în sobor mustrându-l; iar el trufaşul, mâniindu-se, a poruncit ca să te bată fără milă; tu însă, primind mulţimea loviturilor ca nişte rouă cerească, mulţumit-ai lui Dumnezeu; pentru care noi, lăudând ravna ta cea dumnezeiască, grăim ţie:
Bucură-te, că ai vădit cu îndrăzneală eresurile celor răucredincioşi;
Bucură-te, că ai fugit de locuirea cea împreună cu dânşii;
Bucură-te, că pentru dreapta credinţă primind răni te bucurai ca apostolii;
Bucură-te, apărătorul dogmelor celor soborniceşti şi apostoleşti;
Bucură-te, râvnitorul vieţii îngereşti;
Bucură-te, locuitorul pustiei cel ales;
Bucură-te, că prin vărsările lacrimiior ai stins focul păcatului;
Bucură-te, că prin stările la privegheri ai adormit valurile patimilor;
Bucură-te, căci cu dumnezeiască smerenie ai smerit răutatea vrăjmaşilor diavoli;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit de nălucirile lor cele prefăcute în chip de lumină;
Bucură-te, că prin sihăstrie te-ai arătat ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor;
Bucură-te, căci cu lucrarea cuvântului te-ai arătat viţă mult roditoare;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 3-lea:
Puterea Celui Preaînalt prin rugăciunile tale cele primite pogorându-se, a gonit pe diavolii care te supărau şi te chinuiau spre păcatul trupesc; de care izbăvindu-te în vis prin venirea Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ce s-a arătat în chipul maicii tale, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având dorire să vezi pe fratele tău cel după trup, ai trimis la dânsul pe ucenicul tău; iar tu, fiind cuprins de lumina cerească ce s-a pogorât peste tine, ai petrecut în bună mireasmă multe zile, până ce s-a întors ucenicul; atunci te-ai deşteptat, iar el înţelegând acea taină preamărită, a grăit către tine:
Bucură-te, văzătorule de cereşti vedenii;
Bucură-te, locaş de cerească lumină;
Bucură-te, că prin buna mireasmă a ei te-ai izbăvit de curgerea sângelui;
Bucură-te, că printr-însa ai scăpat de patimi şi de supărările diavolilor;
Bucură-te, că, răstignindu-te lumii, Domnului te-ai adus jertfă;
Bucură-te, căci cu sudorile sihăstriei ai stins cărbunii patimilor;
Bucură-te, că ai fost pildă tuturor spre mântuire;
Bucură-te, că pe mulţi mântuiţi ai adus Domnului;
Bucură-te, temelia cea neclintită a pustniceştilor strădanii;
Bucură-te, că ai înflorit ca un trandafir şi crin bine mirositor în văile sihăstriei;
Bucură-te, că de la cer ai primit dar în chipul focului;
Bucură-te, că ai strălucit mai mult decât soarele;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 4-lea:
Vifor de gânduri îndoite având sfântul pentru vedenia de care a fost uimit în multe zile, a chemat pe unchiul şi părintele său Simeon ca să vină la dânsul; de la care luând bună încredinţare că vedenia aceea n-a fost de la întunecaţii diavoli, ci dumnezeiască şi îngerească, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzit-ai glas din cer strigându-te ca pe patriarhul Avraam: ieşi din pământul tău şi din rudenia ta şi mergi în pământul în care vei putea sluji lui Dumnezeu; şi îndată ascultând dumnezeiasca poruncă, sculându-te, te-ai dus; pentru aceea grăim:
Bucură-te, că te-ai făcut următor lui Avraam cu credinţă;
Bucură-te, căci ca dânsul ai părăsit patria şi neamul;
Bucură-te, cu Isaac moştenitorule al credinţei;
Bucură-te, cu Iacov minte văzătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, noule Moise cu nerăutatea;
Bucură-te, noule David cu blândeţea;
Bucură-te, că te-ai arătat nou Iov cu răbdarea;
Bucură-te, că ai râvnit credinţa lui Iosif;
Bucură-te, că pentru credinţă te-ai aprins cu râvnă ca Ilie;
Bucură-te, căci cu îndrăzneală ai mustrat ca Botezătorul;
Bucură-te, bărbat ai doririlor duhului, noule Daniele;
Bucură-te, profet văzător de cele viitoare;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 5-lea:
Stea nerătăcită mult-luminoasă povăţuită de Duhul Sfânt te-ai arătat în pustietăţi şi în oraşe, strălucind cu minunile, diavolii gonind şi bolile tămăduind; pentru care de către toţi vestindu-se minunile tale, cu mulţumire se aduce lui Dumnezeu cântare: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzând popoarele faptele tale cele bune şi viaţa ta cea mai presus de om, cu credinţă au alergat ca la un trimis al lui Dumnezeu, primind folosul cererilor; cu care şi noi împărtăşindu-ne de facerile tale de bine, după Evanghelie preamărind pe Tatăl Ceresc cu mulţumire cântăm ţie:
Bucură-te, că ai îmbogăţit pe cel sărac din Priconis ca marele Nicolae;
Bucură-te, că te-ai arătat cu blândeţe către cel ce te-a bătut ca pe o iscoadă;
Bucură-te, că ai vădit avuţia lui Mercurie că era din nedrepte agoniseli;
Bucură-te, că ai izbăvit din mare pe călugărul ce-ţi slujea ţie;
Bucură-te, că la Roma te-ai arătat mare făcător de minuni;
Bucură-te, că de acolo ai fugit de lauda oamenilor;
Bucură-te, că în Sicilia ai gonit pe balaurul ce se pornise asupra ta;
Bucură-te, că acolo pe femeia cea desfrânată ai îndreptat-o la pocăinţă;
Bucură-te, căci cu rugăciunea ta către Dumnezeu ai îmblânzit pe cetăţenii idrisini;
Bucură-te, că în chip nevăzut ai trecut prin oastea de saracini;
Bucură-te, că ai vindecat mâna ce se uscase a saracinului pe care o ridicase ca să te junghie;
Bucură-te, căci cu rugăciunile tale s-a tămăduit cel îndrăcit;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 6-lea:
Propovăduitor, purtător de Dumnezeu fiind, ai învăţat a ne închina Treimii în Unime şi Unimii în Treime şi făcându-te vas ales ca marele Pavel, te-ai aprins de râvnă, dorind de mucenicie pentru sfintele icoane; iar Dumnezeu te-a păzit în viaţa aceasta ca să foloseşti multora care au cântat Lui: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Strălucind tu ca al doilea Pavel în Tesalonic, petreceai în multe lipsuri dintre cele ale vieţii trupeşti; dar Dumnezeu purtând grijă de tine, te hrănea prin cinstita femeie, ca pe Ilie prin corbi şi ca pe Daniel în groapa leilor prin îngeri; iar noi, auzind credinţa ce aveai către Dumnezeu în Care ai nădăjduit, grăim ţie:
Bucură-te, că în multă lipsă fiind nu ai slăbit nevoinţele sihăstriei;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos ai răbdat foamea şi lipsa de îmbrăcăminte;
Bucură-te, că ai folosit pe femeia cea săracă cu izvorârea de smoală;
Bucură-te, că ai vădit pe cel ce ascunsese din milostenia cea rânduită pentru săraci;
Bucură-te, că ai tămăduit pe cel nebun îndrăcit ce sărise în spatele tău;
Bucură-te, că ai vădit pe călugărul ce se prefăcea că este îndrăcit;
Bucură-te, căci cunoscând vicleşugurile diavolilor, ca pe nişte păianjeni le-ai risipit;
Bucură-te, că întru toate desăvârşit i-ai ruşinat pe ei;
Bucură-te, că mai înainte ai spus pristăvirea stâlpnicului şi a celor doi fraţi;
Bucură-te, că asemenea ai vestit şi altui bătrân să-şi gătească mormântul;
Bucură-te, căci cunoscând cu duhul, ai înfruntat pe cel ce nu îngropase pe cel mort găsit pe cale;
Bucură-te, că deştepţi mintea celor ce sunt îngropaţi în mormântul lenevirii;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 7-lea:
Vrând odinioară să mergi în părţile slovenilor spre a vieţui în mai multă linişte acolo, mergând puţin pe cale, te-ai întors degrab, căci ai cunoscut urgia lui Dumnezeu ce era să cadă peste puţin timp asupra lor; iar ucenicul tău spăimântându-se de mai înainte cunoaşterea ta, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Arătat-a Dumnezeu prin tine minune preamărită cu boierul cel închis în temniţă, căci hotărât fiind el de pierzare, ai cunoscut aceasta cu darul lui Dumnezeu; pentru care asemănându-te marelui Nicolae, îndată ai alergat la mai-marele cetăţii şi cu multe rugăciuni l-ai izbăvit din amara moarte; iar el aducându-ţi mulţumire, a grăit către tine:
Bucură-te, izbăvitorul celor osândiţi la moarte;
Bucură-te, ajutătorul celor în primejdii;
Bucură-te, că ai fost liman celor învăluiţi de marea acestei vieţi;
Bucură-te, că din nevoi se izbăveau şi se izbăvesc cei ce cheamă numele tău;
Bucură-te, că mai înainte cunoscând venirea ucenicului tău l-ai întâmpinat;
Bucură-te, că ai izbăvit de moarte pe cel muşcat de viperă;
Bucură-te, că ai izbăvit pe fecioară de durerile ochilor şi de orbire;
Bucură-te, că ai tămăduit de răceală pe cel bolnav ce se culcase pe patul tău;
Bucură-te, că ai tămăduit pe cel bolnav de friguri prin îmbrăcarea cu rasa ta;
Bucură-te, că ai izbăvit pe o femeie săracă, bolnavă de durerea capului;
Bucură-te, că ai gonit pe diavolul din călugărul ce se chinuia rău;
Bucură-te, primeşte de la noi cei supăraţi de diavoli, de trup şi de lume;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 8-lea:
Străină viaţă petrecând pe pământ, fericite părinte Grigorie, cu totul ţi-ai înălţat mintea către cele cereşti, minunând pe îngeri şi pe oameni cu răbdarea ta; pentru aceasta acum luând răsplătire de la Dumnezeu cânţi Lui neîncetat împreună cu îngerii: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Cu trupul ai fost întru cei de jos ca un om, iar cu mintea nu te-ai dezlipit de cele de sus; pentru aceasta te-ai învrednicit a scoate foc din gura ta, care ţi-a luminat faţa mai mult decât soarele; de care înfricoşându-se ucenicul tău, i-ai poruncit ca până la sfârşitul tău să păzească taina, ferindu-te de laudele oamenilor; deci şi noi cu dânsul grăim ţie:
Bucură-te, cel ce ai lucrat privind spre cele de sus;
Bucură-te, că întotdeauna ai privit la sfârşitul lucrării cea de Dumnezeu iubită;
Bucură-te, că pentru neîncetatele rugăciuni ai primit de la Dumnezeu sabie aurită;
Bucură-te, căci cu dânsa ai tăiat spinul păcatului;
Bucură-te, că în trup fiind ai auzit cântare îngerească;
Bucură-te, că prin curăţia minţii te-ai învrednicit de taine dumnezeieşti ca acestea;
Bucură-te, căci cu voinţa cea îndreptată spre Dumnezeu te-ai îndumnezeit după dar;
Bucură-te, că în trup fiind te-ai făcut locaş curat Preasfintei Treimi;
Bucură-te, că în chip nevăzut ai mers cu Ioan ucenicul tău pe cale;
Bucură-te, că de multe ori te-ai arătat unchiului tău în vremea rugăciunii;
Bucură-te, că mai înainte apucând ai mântuit pe stâlpnicul ce era să cadă în păcat;
Bucură-te, grăim ţie cei ce ne izbăvim de toate păcatele în toată vremea;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 9-lea:
Toată latura Decapolei, Asia, Bizanţul, Tesalia, Roma, Răsăritul şi Apusul propovăduiesc lucrarea minunilor tale, cu care pe mulţi din dureri şi din necazuri i-ai izbăvit, vrednicule de minune, pe cei ce au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Ritorii cei mult bârfitori, care se fălesc numai cu filozofia cea deşartă, nu pricep cum tu, în trup muritor fiind, ai biruit hotarele firii, vieţuind ca un fără de trup cu darul lui Dumnezeu; iar noi mulţumire aducând Celui ce te-a mărit în viaţă şi după moarte, cântăm ţie:
Bucură-te, că prin multă strădanie ai câştigat înţelepciunea cea de sus;
Bucură-te, cel ce ai defăimat înţelepciunea cea deşartă;
Bucură-te, cel ce ai fost dulce la cuvânt şi mângâietor în învăţături;
Bucură-te, cel ce multe cetăţi le-ai izbăvit din rătăcirea idolilor;
Bucură-te, că corabia Bisericii lui Hristos la liman bun a ajunge te-ai nevoit;
Bucură-te, că pentru dânsa te-ai primejduit până la moarte;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos te-ai nevoit până la vărsarea sângelui;
Bucură-te, căci cu râvna dreptei credinţe te-ai făcut mucenic fără de sânge;
Bucură-te, că ai mărturisit pe Hristos a fi Dumnezeu şi om;
Bucură-te, că icoană ai zugrăvit întrupării Lui;
Bucură-te, căci cu focul duhului ai ars bârfelile ereticilor, ca pe nişte neghină şi pleavă;
Bucură-te, căci cu lopata dreptei credinţe le-ai vânturat pe ele;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 10-lea:
Voind a te asemăna Stăpânului Hristos, cu nerăutate ai iubit pacea şi dragostea şi n-ai răsplătit rău pentru rău; ci pentru cei ce te-au năpăstuit şi te-au bătut te-ai rugat, ca şi Acela pentru răstignitorii Lui şi ca întâiul mucenic Ştefan pentru cei ce l-au ucis cu pietre; cu care acum bucurându-te, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Zid nebiruit împotriva patimilor şi tare nesurpat al curăţiei te-ai arătat, părinte cuvioase, căci cu privegherea gonind somnul lenii te-ai făcut casa Duhului Sfânt şi nici măcar în somn sau în vis n-au putut diavolii cu năluciri să te înşele; pentru care noi lăudându-te grăim către tine:
Bucură-te, păzitorul cel ales al fecioriei;
Bucură-te, că urmarea lui Hristos ca Pavel în trupul tău o ai purtat;
Bucură-te, că eşti numit cu numele privegherii;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de cămara cea de mire a Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, slujitorule al Preacuratei Fecioare şi Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, apărătorule al cinstitei sale icoane;
Bucură-te, că prin alegerea lui Dumnezeu ca un vrednic ai primit preoţia;
Bucură-te, că ai adus lui Hristos jertfă cu inima curată;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai tras din adâncul pierzării de suflet;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai făcut îngeri la minte;
Bucură-te, că din poftele cele necurate izbăveşti pe mulţi;
Bucură-te, că potoleşti aprinderea patimilor noastre celor trupeşti;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 11-lea:
Împăratul Împăraţilor şi Dumnezeu vrând să te cheme la Sine ca să-ţi răsplătească cu bogate daruri pentru multe ostenelile tale, a îngăduit să pătimeşti de boală cumplită; din care după rugăciunea ta izbăvindu-te, ai cerut boala dropicii, prin care s-a făcut mai mult arătată răbdarea ta; iar tu până la sfârşit ai dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Făclie primitoare de lumină înţelegătoare te cunoaştem pe tine, părinte, ca râvnind la bunătăţile cuvioşilor celor mai înainte de tine, te-ai aprins de dumnezeiescul foc, pe care Domnul a venit să-l arunce pe pământ şi ai ars toată materia cea poftitoare de cele de jos şi către cunoştinţa cea dumnezeiască ai povăţuit pe cei ce au năzuit către tine; pentru care grăim ţie:
Bucură-te, că întru toate te-ai făcut următor al marelui Antonie;
Bucură-te, cel ce cunoşti gândurile ca marele Eftimie;
Bucură-te, cel ce înfrânezi poftele ca Sava sfinţitul;
Bucură-te, învăţătorule al pustiei ca marele Teodosie Chinoviarhul;
Bucură-te, cel ce iubeşti tăcerea ca marele Arsenie;
Bucură-te, cel ce îndrepţi spre pocăinţă ca Efrem Sirul;
Bucură-te, stâlp al răbdării şi făcător de minuni;
Bucură-te, apărătorule al dreptei credinţe ca şi mărturisitorii Maxim şi Teodor Studitul;
Bucură-te, că ai vieţuit în blândeţe şi în nerăutatea inimii;
Bucură-te, că te-ai făcut comoară a toată fapta bună;
Bucură-te, că prin aceasta te-ai făcut bună mireasmă a lui Hristos;
Bucură-te, că te desfătezi întru viaţa veseliei cea de taină;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 12-lea:
Vrând unchiul şi părintele tău să te vadă mai înainte de a trece tu din viaţa aceasta, ţi-a scris să mergi la dânsul, aflându-se închis pentru sfintele icoane; iar tu, fericite, deşi erai cuprins de boală, ai mers cale îndelungată, ca un diamant mult-răbdător, şi sărutându-vă unul pe altul şi duhovniceşte bucurându-vă, v-aţi despărţit; şi după pătimirea unui an deplin în cumplită boală ai adormit somnul cel cuvios al Sfinţilor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cântând adormirea ta, te lăudăm ca pe cel ce bine te-ai nevoit, alergare ai săvârşit, credinţa ai păzit; pentru care mărturie este cinstitul tău trup, care cu darul lui Dumnezeu se păzeşte întreg şi nestricat. Din el culegem noi nenumărate tămăduiri de boli, de faceri de minuni şi grăim ţie cu credinţă:
Bucură-te, cel ce ai fost înger în trup şi acum dănţuieşti cu îngerii;
Bucură-te, Sfinte, care te veseleşti cu toţi sfinţii;
Bucură-te, cu apostolii şi cu mucenicii vorbitorule;
Bucură-te, cu cuvioşii şi cu drepţii locuitorule;
Bucură-te, că după trup ţi-a fost naşterea şi creşterea Decapolia;
Bucură-te, că în veci moşteneşti Ierusalimul cel de Sus;
Bucură-te, comoară nepreţuită a ţării Valahiei;
Bucură-te, că de multe feluri de primejdii pe aceasta o păzeşti;
Bucură-te, lauda cea de cinste a sfintei Mănăstiri Bistriţa;
Bucură-te, podoaba a tot clerul bisericesc;
Bucură-te, mângâierea celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, bucuria celor scârbiţi;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 13-lea:
O, Părinte Sfinte Preacuvioase Grigorie, plăcutule al lui Hristos şi ajutătorul tuturor celor în nevoi, care în viaţa ta pe pământ după Evanghelie ai fost lumina lumii, iar după moarte din purtarea de grijă a lui Dumnezeu ai fost dat păzitor acestei ţări creştine (şi acestui sfânt locaş) prin aducerea sfintelor tale moaşte, primind acum acest puţin dar de la noi smeriţii, mijloceşte către Dumnezeu ca în veacul acesta să ne izbăvească de toată primejdia şi neputinţa, iar în cel viitor de veşnicele chinuri şi împreună cu tine să ne învrednicească în pământul celor vii să cântăm Lui: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zic iarăşi
Icosul 1: ” Îngerească viaţă…” şi
Condacul 1: “Apărătorul nostru…”
După aceea zicem aceste rugăciuni:
RUGĂCIUNEA 1:
O, Preacuvioase Sfinte Grigorie, credem că încă în trup vieţuind te-ai făcut locaş Sfintei Treimi, la Care acum mutat fiind, neîncetat te rogi împreună cu toţi sfinţii şi cu Preacurata Maica lui Dumnezeu pentru întărirea sfintelor Biserici, a patriarhilor, a împăraţilor, a domnilor, a supuşilor, a preoţilor, a călugărilor şi pentru sănătatea şi mântuirea tuturor dreptcredincioşilor creştini. Cu umilinţă cădem la sicriul sfintelor tale moaşte şi le sărutăm cu dragoste, rugându-te: întăreşte şi păzeşte acest sfânt locaş, pe care ţi l-ai ales sălaş, această sfântă mănăstire care te are pe tine apărător întru sine, precum şi toate oraşele şi satele şi pe toţi locuitorii din ele. Nu trece cu vederea nici pe cei ce năzuiesc la sfintele tale moaşte, care cu credinţă căzând se închină şi le sărută, rugându-se a li se dărui sănătate şi izbăvire de supărarea duhurilor necurate şi de alte boli nenumărate, care dobândindu-şi dorita izbăvire şi sănătate, împreună cu noi lui Dumnezeu să-l înălţăm slavă, iar ţie pentru datornica mulţumire îţi aducem icoasele acestea întru care mărim şi lăudăm nevoinţele tale, privegherile, posturile, rugăciunile, luptele cu diavolii, bătăile şi toate ale tale fapte bune; pentru care toţi zicem: Bucură-te, Preafericite Părinte, Preaînţelepte Grigorie!
RUGĂCIUNEA a 2-a:
O, întru tot Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, cel ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului rănindu-te de focul dragostei Lui şi părăsind toate deşertăciunile lumii ca pe nişte gunoaie, lăsând şi pe părinţii tăi, ai urmat cu toată dragostea după Dânsul, iubindu-L mai mult decât toate bunătăţile cele trecătoare ale lumii acesteia. Că luminându-ţi-se ochii sufletului tău, cu toată curăţia I-ai slujit Lui ca un înger în trup, Care te-a preamărit cu darul facerii de minuni în viaţă şi după moarte, că aşa măreşte Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El. De la Care, fericite, după multe trude şi osteneli ai aflat har şi milă, ca sfinţindu-te priveşti cu cetele îngereşti la lumina cea preadulce a Preasfintei Treimi. Rugămu-te dar, Sfinte al lui Dumnezeu, primeşte aceste rugăciuni de la noi slugile tale, care nădăjduim la ajutorul tău, cei ce ne-am îmbogăţit cu Sfintele tale moaşte, care cu darul lui Dumnezeu revarsă mireasmă bună şi încuviinţată celor credincioşi. Deci avându-te către Milostivul Dumnezeu bun părtinitor, aducem ţie această puţină a noastră rugăciune şi fii folositor şi rugător pentru noi către Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să fim apăraţi de luptătorii noştri vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi, izbăvindu-ne şi de toată ispita şi necazul cel negândit şi neaşteptat şi de chinurile cele veşnice ce va să fie şi să aflăm milă în ziua judecăţii a ne învrednici şi noi cu tine de nespusele bunătăţi, privind lumina cea preadulce şi desfătată a Feţei lui Dumnezeu, slăvind pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sursa: Acatistier, Ed. Biserica Ortodoxă Alexandria, 2004, p. 240-255, Acatistul Cuviosului Părintelui nostru Grigorie Decapolitul
Paraclisul Sfântului Grigorie Decapolitul
După obişnuitul început, se zic:
Troparul Sfântului
Glasul al 3-lea
Chip te-ai făcut înfrânării şi prin dumnezeiescul Duh, pe toţi ai luminat. Alegerea dreptei credinţe ai săvărşit-o şi cu învăţăturile tale lumea ai luminat şi ai mustrat cugetele celor rău credincioşi. Părinte preacuvioase Grigorie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă… Şi acum…
A Născătoarei
Pre tine ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Căci cu trupul cel luat de tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce luând patimă, ne-a izbăvit pre noi din stricăciune, ca un iubitor de oameni.
Psalmul 50
Canonul Sfântului Grigorie Decapolitul
Cântarea 1, glasul al 8-lea
Irmos
Apa trecând-o ca pe uscat, şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Pripeală:
Sfinte preacuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi (se repetă înainte de toate troparele care nu au: Slavă… Şi acum….)
Smeritul meu suflet omorât cu dulceţile trupului, înviază-l, părinte Grigorie, cu rugăciunile tale, că viaţa cea veşnică ai dobândit-o, omorând pe omul cel vechi cu nevoinţele pustniciei.
Înfrânându-ţi dulceţile trupului cu puterea minţii, din pruncie te-ai făcut vas ales Duhului, părinte, arătând lucrurile Lui prin blândeţe şi smerenie, văzătorule de Dumnezeu.
Slavă…
Cu iubire dumnezeiască, poftele trupului le-ai veştejit şi ţi-ai dobândit soţie curăţia, fericite, din care s-au născut ţie fii bunătăţile preamărite, care te-au făcut pe tine dar bine primit lui Dumnezeu.
Şi acum…
Ceea ce eşti scară cerească, care ajunge de la pământ la cer, prin care Cuvântul lui Dumnezeu cu oamenii S-a unit,Preacurată, binecuvântată, minune negrăită, vedere necuprinsă cu mintea, miluieşte pe cei ce se roagă ţie.
Cântarea a 3-a
Irmos
Doamne, Cela Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unul Iubitorule de oameni.
În muntele faptelor bune alergând, cuvioase, ai intrat în norul privirii la cele de sus şi ai cunoscut pe cât ai putut cuprinde pe Cel necuprins de fire, fiind plin de lumină, părinte.
Cel Ce S-a născut în peşteră pentru mântuirea neamului omenesc, pe tine cel ce ai locuit în peşteră, preafericite, cu lumina cerească te-a luminat, ca pe Pavel, luminos arătându-te, părinte Grigorie.
Slavă…
Uşa cea cerească, Preacurată Maică a lui Hristos, ţie, celui împresurat de asupririle diavoleşti, părinte, ţi-a dat aripi şi puternic asupra potrivnicului te-a făcut, cu harul Duhului Sfânt, şi ai biruit toate uneltirile lui.
Şi acum…
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Domnul tuturor; Bucură-te, ceea ce ai mijlocit viaţa oamenilor; Bucurăte, munte umbrit şi netăiat, întărirea credincioşilor; Bucură-te, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Următoarele stihuri se zic după Cântarea a 3-a şi a 6-a
Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositor.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule…
la care pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul;
Doamne miluieşte (de 3 ori)
Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni…
Şi îndată Sedealna, glasul al 4-lea
Cu dumnezeiasca strălucire fiind luminat, ai izgonit întunericul patimilor celor de suflet stricătoare, Grigorie pururea mărite; Înălţându-te spre suirea nepătimirii cea preacurată, ai izvorât preamărite raze de tămăduiri, sălăşluindu-te în lumina cea neapusă a Împărăţiei lui Hristos.
Slavă…
Şi acum…
Astăzi toată lumea s-a umplut de bucurie întru praznicul cel binecuvântat al Născătoarei de Dumnezeu, strigând: Fecioară tu eşti cortul cel ceresc.
Cântarea a 4-a
Irmos
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cela Ce pentru noi străină pogorâre a avut, Grigorie, străin făcându-Se pentru bunătate, pe tine străin pentru Dânsul văzându-te te-a primit şi dumnezeiesc moştenitor al Împărăţiei Sale strălucit cu bunătăţile te-a făcut.
Pentru Hristos, Cel Ce S-a făcut prunc pentru noi, te-ai dus la şcoala ascultării, prunc cu nerăutate făcându-te, de Dumnezeu înţelepţite părinte; şi cu dumnezeiasca smerenie ai smerit răutatea vrăjmaşilor, fericite Grigorie.
Slavă…
Cu ploile lacrimilor tale, părinte Grigorie, ca şi cu nişte rouă dumnezeiască adăpându-te, întru toată fapta bună ai sporit; toată roada bunătăţii ai înflorit; ca un pom roditor, lângă izvoarele apelor răsădit, ai adus roadele desăvârşirii în pustie.
Şi acum…
Maica lui Dumnezeu binecuvântată, cu totul fără prihană, rănile sufletului meu vindecă-le, desfătările trupului stinge-le; inima mea cea întunecată lumineaz-o; împacă mintea mea şi mă izbăveşte de toată vătămarea şi năvălirea vrăjmaşilor.
Cântarea a 5-a
Irmos
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel preaînalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.
Cu lucrarea cuvântului, viţă aducătoare de roadă te-ai arătat, cuvioase, care aduce struguri de fapte bune care dau din sine vin duhovnicesc de mântuire, părinte, veselind inimile credincioşilor.
Roma cea mărită, părinte, de la Răsărit, pre tine luminător neapus te-a primit prin credinţă şi s-a luminat cu darurile tale cele cinstite; că pe Hristos ai avut în suflet ca o lumină, luminând pe cei ce te văd pe tine, părinte.
Slavă….
Pe şarpele ce se târa şi păzea călcâiul tău, Grigorie, cu dumnezeiasca priveghere, în căile vieţii umblând ca o slugă a lui Dumnezeu, ca un lucrător al poruncilor lui, l-ai omorât cu puterea duhului.
Şi acum…
Folositoare lumii, Maică pururea Fecioară, tu mă ajuţi şi mă povăţuieşti la calea cea dreaptă şi conduci la cărările dreptăţii gândul meu şi mişcările sufletului meu.
Cântarea a 6-a
Irmos
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
Cu voinţa cea către Dumnezeu fiind îndumnezeit, preasfinte, prin vedeniile cele tainice şi dumnezeieştile străluciri, ca un prooroc îndumnezeit şi ca o slugă a lui Dumnezeu te-ai învrednicit de dumnezeiescul dar.
În linişte şi tăcere, viaţa ta petrecând, Grigorie, te-ai arătat mai presus decât valurile lumeşti şi mai înalt decât patimile şi străin a tot ce este pământesc.
Slavă….
Ca o oglindă curată ai primit dumnezeiasca rază şi ai împodobit ca un vas sfinţit Biserica cea de sus, Grigorie, şi ai luminat adunarea celor întâi născuţi.
Şi acum….
Marie, Maică Preacurată, palat al Împăratului, pe mine cel ce m-am făcut necurat, peşteră tâlharilor, curăţeşte-mă cu rugăciunile tale, arătându-mă Biserică sfântă Celui Ce S-a născut din tine.
Preotul pomeneşte pe cei pentru care s-a făcut paraclisul,
aşa cum s-a arătat după cântarea a 3-a
Apoi ecfonisul şi condacul glasului al 3-lea
Soare luminos, pe tine biserica te cunoaşte, care cu podoabele faptelor bune şi cu razele tămăduirilor pe toţi luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim dumnezeiasca pomenirea ta şi cinstim nevoinţele tale, preafericite părinte, înţelepte Grigorie.
Prochimen, glasul al 4-lea
Cinstită este înainte Domnului moartea cuvioşilor Lui
Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă
Preotul: Domnului să ne rugăm
Credincioşii: Doamne, miluieşte
Preotul: Că Sfânt eşti, Dumnezeul nostru…
Credincioşii: Amin
Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie
pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm
Credincioşii: Doamne miluieşte (de 3 ori)
Preotul: Cu înţelepciune drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie,
Pace tuturor
Credincioşii: Şi duhului tău
Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Luca citire
Credincioşii: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie
Preotul: Să luăm aminte
Urmează Evanghelia pe care, în lipsă de preot, poate s-o citească şi un simplu credincios, cu toată smerenia, dragostea, şi cu toată frica:
„În vremea aceea, sta Iisus în loc şes şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care venise ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhurile necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea din El şi îi vindeca pe toţi. Şi El, ridicându-şi ochii spre ucenicii Săi zicea: Fericiţi voi, care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău, din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer”. (Luca 6, 17-23)
Credincioşii: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie
Slavă… glasul al 2-lea
Pentru rugăciunile preacuviosului tău Grigorie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor tale curăţeşte toate fărădelegile noastre.
Apoi: Stihirea, glasul al 6-lea cântat sau citit
Tinde mâinile tale către Dumnezeu, pentru cei ce năzuiesc la ajutorul tău, Grigorie, purtătorule de Dumnezeu, preaînţelepte şi te roagă pentru dânşii să se izbăvească de scârbă şi de mânia cea viitoare.
Preotul zice: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta…
Credincioşii: Doamne, miluieşte (de 12 ori)
Apoi ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni…
Cântarea a 7-a
Irmos
Tinerii cei ce au mers în Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cu vărsările lacrimilor ai stins focul păcatului şi apa nepătimirii şi izvoarele curate ale tămăduirilor izvorăşti, părinte Grigorie, celor ce cântă: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu căruţa de văpaie a dragostei curate şi a faptelor bune te-ai ridicat la înălţime, întru care ţi-ai agonisit viaţa, de Dumnezeu înţelepţite, strigând: bine eşti cuvântat, Dumnezeu părinţilor noştri.
Slavă….
Valurile patimilor le-ai secat cu stările la priveghere, şi, adormind cu somnul cel cuvios al sfinţilor, părinte Grigorie, la lumină ai trecut, strigând: bine eşti cuvântat, Dumnezeu părinţilor noştri.
Şi acum…
Ceea ce ai născut Viaţa, Preacurată Fecioară, înviază-mă pe mine, cel ce sunt mort prin păcat, miluieşte-mă şi de Gheena izbăveşte-mă pre mine, cel ce cântă: bine eşti cuvântat, Dumnezeu părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Irmos
Pe Împăratul ceresc, pe Care-L laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preînălţaţi întru toţi vecii
Prin rugăciunile tale către Dumnezeu, având răbdare, preafericite, ai dobândit ceea ce ai cerut cu credinţă, că noaptea dormind, ţi s-a arătat îngerul ce ţi-a dat sabie de foc, care ţi-a tăiat patimile inimii, şi cu foc dumnezeiesc te-a luminat, curăţindu-te cu mărire negrăită.
Ca un soare prealuminos ai strălucit cu înţelepciunea şi te-ai arătat cu lumina faptelor bune, preacuvioase Grigorie, şi cu strălucirea minunilor ai revărsat raze în tot pământul, luminând pe cei ce cântă cu bună credinţă: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi; popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tătăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul
Cântare îngerească ai auzit, părinte Grigorie, în trup muritor fiind, din care ţi-ai îndulcit simţirile sufletului şi luminos te-ai cunoscut, strigând Stăpânului: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum…
Ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Judecătorul şi pe Domnul, pe Acela ca pe Fiul tău, roagă-L, Preasfântă, ca în ceasul Judecăţii de osândă şi de foc şi de întunericul cel neluminat şi de scrâşnirea dinţilor să izbăvească pe cei ce cu dreaptă credinţă cântă: Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cântarea a 9-a
Irmos
Spăimântatu-s-au cerurile şi marginile pământului s-au cutremurat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te preamăresc.
Cu sudorile pustiniciei ai stins cărbunii păcatului şi din cer în chipul focului, ai luat harul care nu te-a ars, înţelepte, ci mai mult te-a rourat şi puternic împotriva păcatului te-a arătat.
Ca un trandafir şi ca un crin bine mirositor, ai înflorit în văile pustniciei, părinte Grigorie! Pentru aceasta trupul tău cel sfinţit izvorăşte har cu îmbelşugare, că mireasmă plină de viaţă este şi gura ta, ca un potir plin de aromate s-a arătat.
Astăzi, împreună cu noi, adunarea pustnicilor şi a cuvioşilor se veseleşte. Patriarhii şi proorocii, apostolii şi mucenicii, întru pomenirea ta, Grigorie, împreună cu noi prăznuiesc, cu care pomeneşte pe cei ce te cinstesc cu credinţă, vrednicule de minuni.
Slavă…
Sicriul unde zace cinstitul şi mult pătimitorul tău trup ne izvorăşte nouă daruri de minuni, părinte Grigorie, sfinţind sufletele şi trupurile noastre, ale celor ce ne îmbogăţim cu tine, folositor şi fierbinte sprijinitor avându-te.
Şi acum…
Noi credincioşii, cu bucurie strigăm către tine, Fecioară, ca şi Arhanghelul Gavriil: Bucură-te rai care ai răsărit Pomul Vieţii; bucură-te dezlegarea blestemului, încununarea mucenicilor, lauda cuvioşilor şi întărirea binecredincioşilor creştini.
Apoi urmează aceste stihiri:
În cereştile locaşuri te veseleşti cu îngerii, părinte, şi cu îndrăzneală stând înaintea tronului ceresc, roagă-te Domnului să ne dăruiască nouă iertare de greşeli şi izbăvire de patimi, celor ce săvârşim pe pământ pomenirea ta.
Cu secera rugăciunii ai tăiat spinii patimilor, părinte Grigorie, cu plugul înfrânării ai arat ogorul sufletului tău şi ai semănat într-însul seminţele bunei credinţe din care ne răsar nouă multe tămăduiri.
Vas plin de fapte bune te numim, cuvioase, că ai fost dătător de daruri, iubitor de tăcere, lucrător al privegherii, stâlp înfrânării, locaş necurmat de rugăciune, vistierie Domnului şi fierbinte rugător pentru cei ce te cinstesc pre tine.
Zid şi temelie a dreptei credinţe te numim pe tine, părinte, şi mucenic adevărat, că mustrând pe cei rău credincioşi, de la dânşii ai răbdat chinuri şi bătăi, pentru care acum, în ceruri, te bucuri, fiind încununat cu mărire de la Hristos, Mântuirorul sufletelor noastre.
Slavă….Şi acum…
A Născătoarei
Preasfântă Fecioară, primeşte rugăciunile păcătoşilor şi suspinul celor necăjiţi nu-l trece cu vederea, iar pe Cel Ce S-a născut din pântecele tău cel curat, roagă-L să ne mântuiască pe noi, cei ce te mărim pe tine.
După aceasta:
Cuvine-se cu adevărat…;
Sfinte Dumnezeule…;
Preasfântă Treime…;
Tatăl nostru….;
Că a Ta este Împărăţia…
Apoi troparele acestea, glasul al 3-lea
Chip te-ai făcut înfrânării şi prin dumnezeiescul Duh pe toţi ai luminat. Alergarea dreptei credinţe ai săvârşit-o şi cu învăţăturile tale lumea ai luminat şi ai mustrat cugetele celor rău credincioşi, părinte preacuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă….Şi acum…
A Născătoarei
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, căci cu trupul cel luat din tine Fiul tău şi Dumnezeul nostru luând prin cruce patima ne-ai izbăvit pe noi din stricăciune ca un iubitor de oameni.
Apoi preotul face otpustul mic, iar de nu este preot se zice:
Pentru rugăciunile Sfinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă!
Sursa: Viaţa, acatistul şi Paraclisul Sfântului Prea Cuviosului Părintelui nostru Grigorie Decapolitul, Sfânta Mănăstire Bistriţa, 2001, pag. 81-95.
SFINTE MOAŞTE
Părticele din Moaştele Sfântului se află la:
• Mănăstirea Bistriţa, comuna Costeşti, jud. Vâlcea, la nord de Horezu;
• Mănăstirea Arnota, comuna Costesti, jud. Vâlcea; aici se găseşte un deget al Sfântului;
• Mănăstirea Robaia, com. Muşăteşti, jud. Argeş, 25 km NE de Curtea de Argeş;
• Biserica Hagiu, Str. Traian nr. 142, sector 2, Bucureşti – Procesiune cu Sfintele Moaşte.
Veşmântul ce a învelit Moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul se află la:
• Mănăstirea Robaia, com. Muşăteşti, jud. Argeş, 25 km NE de Curtea de Argeş;
• Biserica Sf. Alexie, Calea Şerban Vodă Nr. 123.
Sfântul Grigorie Decapolitul
Mănăstirea Bistriţa – Vâlcea (sec. VIII)
Cel mai scump odor duhovnicesc al Olteniei este racla cu moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistriţa – Vâlcea. Ctitorie mare, din secolul al XV-lea, fondată de boierii Craioveşti,
Mănăstirea Bistriţa a avut un important rol duhovnicesc de-a lungul celor cinci secole de existenţă. În centrul activităţii sale duhovniceşti au stat dintotdeauna moaştele Cuviosului Grigorie Decapolitul.
În jurul sfântului s-au adunat generaţii întregi de călugări iubitori de Hristos, care se străduiau după puteri să-i urmeze nevoinţa. Aici alergau boierii, sfetnici ai voievozilor, şi înşişi domnitorii ca să se roage şi să ceară ajutorul sfântului. În jurul lor îngenuncheau ţăranii noştri iubitori de Dumnezeu, şi-i cereau uşurare în boli, mângâiere şi cele de folos în viaţă.
Moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul sunt dintre cele mai vechi din ţară, după cele de la Suceava, şi sunt foarte cinstite de credincioşi, mai ales de cei din zona subcarpatică. Iar pentru credinţa lor, ca şi pentru petrecerea îngerească a Cuviosului Grigorie, aici se fac numeroase minuni. Sfintele lui moaşte sunt întregi şi binemirositoare. Ele se află în racla de argint, în partea stângă a naosului, unde se fac zilnic rugăciuni de laudă şi de cerere în cinstea Sfântului Grigorie, pentru mângâierea credincioşilor.
Scurt istoric
Sfântul Grigorie Decapolitul era de loc din Isauria – Asia Mică, grec de neam, născut în secolul al VIII-lea. Din tinereţe, renunţând la căsătorie, s-a dus la mănăstire şi a ajuns călugăr desăvârşit. Apoi, pe vremea iconoclasmului, a mărturisit despre sfintele icoane în multe cetăţi: Bizanţ, Isauria, Roma şi Tesalonic. La bătrâneţe s-a urcat singur pe Muntele Olimpului şi a sihăstrit acolo în mari şi grele nevoinţe, în ispite şi lupte de la diavoli. Apoi, îmbolnăvindu-se de hidropică, a coborât din munte şi s-a săvârşit la Constantinopol, în secolul al IX-lea. Cuviosul Grigorie, zis şi Decapolitul, a fost preot, mare pustnic şi nebiruit apărător al sfintelor icoane. Oricând era gata să-şi dea şi viaţa pentru ele.
Pentru sfinţenia vieţii lui, l-a proslăvit Dumnezeu cu neputrezirea trupului şi cu darul facerii de minuni, atât în viaţă, cât şi după mutarea sa.
Auzind de aceste sfinte moaşte, boierii Craioveşti, Barbu, Pârvu, Danciu şi Radu, ctitorii Mănăstirii Bistriţa Olteană, au răscumpărat cu bani şi au adus cu multă cheltuială sfintele moaşte ale Cuviosului Grigorie, la ctitoria lor, în ultimul deceniu al secolului al XV-lea (1490). Până astăzi se află făcător de minuni, precum şi sfânta mănăstire de multe primejdii este ferită şi pământul acesta multă folosinţă şi ajutor are, şi cine merge la sfântul cu smerenie şi cu credinţă, află folos şi tămăduire, atât trupeşte, cât şi sufleteşte”.
Din anul 1490 până astăzi sfintele moaşte se află nestrămutate de la Mănăstirea Bistriţa.
Datorită deselor atacuri şi incursiuni ale ungurilor asupra Ţării Româneşti, călugării din Mănăstirea Bistriţa Olteană au săpat în secolul al XVI-lea o peşteră foarte ascunsă în stâncă, la un kilometru de mănăstire, unde ascundeau moaştele Sfântului Grigorie în vremuri de primejdie. Cu timpul în această peştera s-a făcut un mic paraclis pictat, de o rară frumuseţe, numit Paraclisul Sfântului Grigorie. În vremuri de restrişte, aici se ascundeau sfintele moaşte, dimpreună cu călugării; iar în paraclis se făcea zilnic Liturghia şi toată pravila. Ultimul călugăr care s-a nevoit singur în peştera Sfântului Grigorie a fost protosinghelul Varnava Lasconi, duhovnicul Mănăstirii Bistriţa. A decedat în anul 1958.
Singura dată când s-a încercat strămutarea sfintelor moaşte ale Cuviosului Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistriţa Olteană, a fost în vara anului 1948. Membrii Sfântului Sinod au hotărât ca aceste sfinte moaşte să fie strămutate la catedrala episcopală din Ramnicu Vâlcea. Dar credincioşii din satele Bistriţa şi Costeşti, care sunt foarte legaţi duhovniceşte de Mănăstirea Bistriţa şi de moaştele Sfântului Grigorie, s-au opus.
În ziua când s-a pregătit procesiunea de transportare a sfintelor moaşte spre Râmnicu Vâlcea, sătenii au ieşit foarte revoltaţi înaintea preoţilor. Femeile plângeau de-a lungul şoselei, iar altele s-au aşezat în mijlocul drumului, iar bărbaţii erau hotăraţi să întoarcă sfintele moaşte înapoi.
A fost o zi grea pentru toţi! A fost o zi de doliu pentru credincioşi, fiind ameninţaţi să rămână fără moaştele Sfântului Grigorie, singura lor mângâiere în necazuri. Despre aceste lucruri însă nu s-a vorbit aproape nimic. Dar credincioşii nu uita! Ei trebuie crezuţi, iertaţi şi admiraţi. Că ei apără mai tare ca noi credinţa. Ei respectă şi transmit tradiţia, se roagă mai mult ca noi, se smeresc mai mult, suferă mai mult şi plâng mai mult ca noi! De aceea au nevoie de părinţi duhovniceşti, de cuvinte blânde şi de mângâiere, mai mult ca noi toţi.
Strămutarea sfintelor moaşte ale Sfântului Grigorie Decapolitul, din vara anului 1948, nu s-a mai făcut. De la marginea satului Bistriţa s-au întors înapoi la ctitoria fericitului Barbu Craiovescu, unde au stat nestrămutate cinci sute de ani. Atunci şi ţăranii s-au întors la casele lor împreună cu femeile şi copiii.
S-a făcut din nou linişte la Mănăstirea Bistriţa. Dar după câţiva ani, călugăriţele de aici au fost transferate la alte mănăstiri, soborul lor s-a risipit în toate părţile şi Mănăstirea Bistriţa a rămas goală. În chiliile maicilor au fost aduse câteva sute de copii săraci şi reduşi mintal, ca să fie reeducaţi aici. Liturghia zilnică şi pravila călugărească au încetat din anul 1960. Singure, moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, uitate de cei mai mulţi, stăteau de veghe permanent în biserică.
În prezent, după anii de tristă amintire pentru Biserica Ortodoxă Română, lucrurile s-au schimbat şi la frumoasa mănăstire vâlceană, unde se află sfintele moaşte ale Sfântului Grigorie Decapolitul. Viaţa monahală a renăscut şi aici, ca pretutindeni. Sute, mii de pelerini, din toate părţile, aleargă la sfintele moaşte ale Sfântului Grigorie Decapolitul, dobândind sănătate şi ajutor.
Dintre minunile Sfântului Grigorie Decapolitul
Moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul s-au arătat de la început făcătoare de minuni, mai ales vindecări de boli şi izbăviri de grele cumpene şi primejdii. Bătrânii satelor, călugării şi, în ultimii ani, călugăriţele din partea locului, mărturisesc că aici veneau tot felul de bolnavi din împrejurimi şi din alte regiuni ale ţării şi, după rugăciuni făcute la moaştele Sfântului Grigorie, se vindecau de suferinţele lor.
Una din cele mai mari minuni săvârşite de Cuviosul Grigorie este faptul că prin rugăciunile lui, sute de ani a fost cruţată Mănăstirea Bistriţa Olteană de pustiire, de foc, de dărâmare, de tot felul de primejdii. Atât ea, cât şi vieţuitorii acestui sfânt lăcaş au fost păziţi de marile nenorociri care au bântuit peste alte mănăstiri.
Apoi, cu rugăciunile Sfântului Grigorie, aici s-a dus o viaţă duhovnicească deosebită, de adevăraţi călugări şi schimnici. Prezenţa moaştelor Sfântului Grigorie era permanent un ajutor, un îndemn şi, în acelaşi timp, o obligaţie morală de trăire adevărată, după Sfânta Evanghelie, de sporire şi creştere în Duhul Sfânt. Mănăstirea Bistriţa a dat, de-a lungul celor cinci veacuri de existenţă, călugări cu viaţă sfântă, duhovnici renumiţi, stareţi mari şi ierarhi numeroşi în trecutul Bisericii româneşti.
În anul 1913, la 15 august, de hramul Mănăstirii Bistriţa, a fost adusă la moaştele Sfântului Grigorie o femeie tânără, paralizată de ambele picioare. Era de loc dintr-un sat nu departe de Râmnicu Vâlcea. Stătuse deja în spital 6 luni, dar fără niciun rezultat. Rudele au aşezat-o mai întâi la Sfintele Daruri, apoi au închinat-o la sfintele moaşte, au trecut-o pe sub raclă, i s-a făcut Sfântul Maslu şi a fost dusă din nou acasă.
După trei săptămâni, femeia a revenit la Sfântul Grigorie, însă de data aceasta mergea pe picioarele sale, ca să-i mulţumească pentru minunea făcută cu dânsa.
Sursa: Sfinte Moaşte în România
Preluare dupa http://sfintiromani.ro
Cititi si: Sf. Grigorie Decapolitul (20 Noiembrie) – partea I
