ÎN CĂUTAREA LUI DUMNEZEU
Soarele crăpase cu lama razelor usturător de luminoase
Piersica dimineţii ce-şi scurgea zeama galbenă peste mine,
Eu îmi luasem picioarele în cârcă să-L caut în orele rămase
Pe Dumnezeul meu ce-L simt aproape, dar nu vine.
Se lăsase o tăcere adâncă în juru-mi ca zeama de struguri
Jucată în lin pe rit de sârbă de picioare tinere, frumoase,
Undeva spre apus înaltul cerului aprinsese ruguri
Când eu îl căutam pe Domnul cu neodihna în oase.
Urcam pe-o scara împletită cu lumină tot mai sus
Şi tot mai departe Dumnezeu era, tot mai departe,
Când soarele îşi pusese capul pe-o pernă de apus
Îl mai căutam în gânduri îngălbenite din Carte.
Paginile zilelor însorite le citeam una după alta
De se făcuse anul cât Biblia de mare,
Iar eu tot cu picioarele la spinare treceam balta
Dintre El şi mine obosit de căutări pe nesfărşita cărare.
…Şi acum Te caut rugându-mă Doamne la Tine,
Lungă e calea regăsirii Tale şi multe suspine,
Nu mai e mult până la ultima pagină care vine
Dar până atunci, iată, Te-am găsit în mine.
Cântecul de vară
Miez de vară şi de flori
Seva pregăteşte rodul;
Guguştucul meu din nori
La fereastră dezleagă codrul!
Tu eşti cântecul de vară
Nucul-scena din ogradă
Unde cânţi până diseară
Când socul creşte să te vadă.
Iar se face de-o dorinţă,
Vara sângelui deschis
Vinul îl pregăteşte-n viţă
-germenele unui vis-
şi-n ogradă când mă-ntorc
eu voi fi bătrân atunci,
chiar dacă clipele mai torc
fuiorul ascunselor porunci.
Aripa de guguştuc
Paşii îmi aleargă pe uliţa aburului de toamnă,
Tăcere,nu se aude pe nicăieri
sorbitul paharului întins de-o Doamnă,
sunt împins ca o remorcă cu proţapul frânt
în accidentul pe autostrada numelui de ieri.
Azi sunt altul ,nu mă salută cunoscutul,
Îşi aduce aminte după plecare,
Eu nu l-am văzut ,mi-am luat scutul
să mă apăr de anonima lui cărare
ce n-o recunoaşte chiar nici lutul.
Pe creanga bătrânului de nuc
mai cântă –n toamnă un guguştuc.
Al.Florin Ţene
Preluare dupa http://confluente.ro