Cea mai veche rezervaţie din lume, simbol al salvării şi conservării exemplare a faunei şi peisajului originar african, a rezistat de minune presiunii timpului şi adversităţilor istorici. Vizitarea sa este aproape o datorie pentru fiecare turist din Africa de Sud. Veţi intra într-o lume aparte, un imperiu încă sălbatic care oferă amintiri de neuitat şi este probabil cel mai bun loc de safari din întreaga lume. Bine aţi venit în Kruger!

Parcul de vânătoare devenit Rezervaţie a Biosferei

În partea nord-estică a statului Africa de Sud tronează una dintre cele mai puţin afectate (de om) zone de pe întreg Continentul Negru.
Este vorba de o suprafaţă de 19.495 kilometri pătraţi de savană intactă, păduri-galerii, râuri şi lacuri, dealuri stâncoase şi porţiuni aride, populate de aproape toţi reprezentanţii celebri ai faunei africane.

Cele nouă porţi ale rezervaţiei oferă turiştilor accesul în cel mai bine păzit, gestionat şi ocrotit parc naţional african. Organizarea şi managementul extrem de performante au dus la ridicarea parcului Kruger de către UNESCO la rangul de Rezervaţie a Biosferei.
Kruger se întinde în provinciile sud-africane Limpopo şi Mpumalanga, fiind mărginit la nord de Zimbabwe şi la est de Mozambic.

În prezent, face parte dintr-o zonă transfrontalieră de protecţie cu statut specific de conservare a biotopurilor caracteristice sudului continentului african. Este vorba de Marele Parc Transfrontalier Limpopo, o regiune care, în afară de parcul naţional Kruger, include şi Parcul Naţional Gonarezhou din Zimbabwe şi parcul naţional Limpopo din Mozambic.

Povestea parcului este una deosebit de interesantă, cu un final ideal. Aceasta deoarece Parcul Naţional Kurger a fost la începuturile sale o căutată rezervaţie de vânătoare, transformată ulterior în zonă totalmente protejată.
Parcul de vânătoare Sabi a fost înfiinţat în anul 1895 de către preşedintele sud-african Paul Kruger, pentru ca, pe data de 31 mai 1926, fosta rezervaţie să primească titulatura de Parcul Naţional Kruger, în onoarea eforturilor sale de a transforma locul dintr-unul unde vânătorii albi veneau să măcelărească animale, într-o rezervaţie unde să nu mai răsune niciodată focurile de armă.

Parcul a marcat începutul aşa-numitului turism de safari, în care vizitatorii explorau sălbăticia de la adăpostul maşinilor de teren. Dacă la doar un an de la inaugurarea sa, doar trei maşini treceau frontiera parcului, în anul 1929, nu mai puţin de 850 de automobile rulau pe drumurile rezervaţiei.

Văzut de sus, Kruger are o formă relativ îngustă, având o lungime de circa 360 kilometri şi o lăţime medie de 65 kilometri (lăţiea sa maximă este doar de 90 km, comparativ cu lungimea). Nordul şi sudul său sunt mărginite de două bariere naturale sub forma râurilor Limpopo, respectiv Crocodile (!).
Altitudinea reliefului din Kruger variază între 200-840 metri, cel mai înalt punct fiind dealul Khandzalive. Teritoriul său este brăzdat şi de râurile Letaba, Luvuvhu, Sabie şi Olifants, aceste cursuri de apă asigurând supravieţuirea turmelor de erbivore de-a lungul asprului sezon secetos.
Clima este subtropicală, pe timpul verii australe temperaturile depăşind valoarea de +38 grade Celsius. De reţinut că sezonul ploios începe din septembrie şi durează până în mai, răstimp în care drumurile devin impracticabile. In plus, în sezonul ploios, riscaţi să vă pricopsiţi cu malarie.
Sezonul secetos, în schimb, nu prezintă acest risc şi mai are un atu: observarea animalelor este mult facilitată de vegetaţia rară şi uscată.

Regatul Vieţii

Parcul Naţional Kruger conţine patru mari zone de vegetaţie distincte, care susţin populaţiile de erbivore şi carnivore care au făcut faima acestei rezervaţii.

Clasa Aves (a păsărilor) cuprinde un număr total de 517 specii de păsări, dintre care 253 sunt rezidente în interiorul graniţelor parcului, 117 sunt migratoare, iar restul de 147 specii sunt apariţii cu totul şi cu totul accidentale.
Kruger adăposteşte 147 specii de mamifere, mai multe decât orice altă rezervaţie din Continentul Negru, celebrii “Big Five” – elefanţii, rinocerii, leii, bivolii şi leoparzii – fiind foarte bine reprezentaţi prin populaţii viguroase.

Cu toate că parcul poate suporta, în mod optim, o populaţie de doar 8.000 elefanţi, la nivelul anului 2009, aici trăiau 11.672 de pachiderme, fapt care ridică probleme autorităţilor, deoarece imensele erbivore distrug vegetaţia parcului într-un ritm mai ridicat decât ritmul natural de refacere al acesteia.
Tot aici pot fi admirate unele dintre cele mai mari haite de câini sălbatici africani, animale aflate pe cale de dispariţie în toată Africa, în condiţiile în care pe teritoriul statului sud-african, mai supravieţuiesc doar 400 exemplare.

Ca o dovadă în plus asupra protejării eficiente a vieţuitoarelor din Kruger, recensămintele din anul 2009 indică cifre îmbucurătoare pentru iubitori de natură şi turişti.
Astfel, în Kruger trăiesc liniştiţi circa 27.000 bivoli africani, 350 rinoceri negri, între 7.000 – 12.000 rinoceri albi, 200 de gheparzi, 350 câini sălbatici africani, 1.500 lei, 2.000 hiene pătate, 1.000 leoparzi, 90.000 de antilope impala, 18.000 zebre, 5.114 girafe, peste 300 de antilope eland (cele mai mari din lume), 3.000 hipopotami, 9.600 antilope gnu…
Deci aveţi ce admira!

Iubitorii de şerpi şi reptile se vor simţi ca în paradis, deoarece aici au şansa de a întâlni, fotografia şi studia 114 specii, de la mamba neagră la pitonul african de stâncă. Mare grijă, totuşi!
Nu trebuie uitaţi nici cei 3.000 de crocodili, care oferă un spectacol unic, atunci când se soresc relaxaţi pe malurile nisipoase ale râurilor şi lacurilor.

Apropo de cursuri de apă, pescarii împătimiţi au de unde alege dintre cele 50 de specii de peşti care trăiesc în apele parcului. Nu vă miraţi dacă întâlniţi vreun rechin. În apele râurilor Limpopo şi Luvuvhu, urcă des rechini-taur, unul dintre puţinii rechini ce tolerează atât apa sărată, cât şi pe cea dulce.
Cazare şi safari

Administraţia Parcului Naţional Kruger oferă turiştilor 21 de tabere de cazare, plus 2 cabane particulare, alături de 15 trasee distincte de safari. Viteza medie a maşinilor de teren care transportă turiştii este de 30 km/oră, pentru a permite observarea peisajului şi a animalelor.

Oricum, la cererea turiştilor, ghizii opresc frecvent maşinile pentur sesiuni de filmări şi fotografii. Aveţi mare grijă la apropierea de animale. Cu toate ca sunt obişnuite cu turiştii, rămân sălbatice şi imprevizibile. Elefanţii, rinocerii şi bivolii sălbatici sunt periculoşi, cu toată protecţia relativă oferită de maşină. Ghizii interzic categoric orice aventurare pe cont propriu sau act de bravadă prostească, din motive mai mult decât evidente.

Chiar şi aşa, Cartea Neagră a incidentelor din Kruger conţine destule cazuri de turişti răniţi sau chiar ucişi în urma contactelor imprudente cu diverse animale potenţial periculoase.
Una dintre cele mai apreciate distracţii constă în aventurile safari de noapte, când marii prădători precum leii, leoparzii şi hienele sunt activi. Scenele oferite de aceste incursiuni nocturne sunt de un dramatism aparte; puteţi fi martorii direct ai secvenţelor de vânătoare sau ai deselor lupte intra- şi interspecifice pentru prăzi şi teritorii.

De recomandat traseele Olifant, Bushman, Metsimetsi, Napi, Nyalaland, Sweni şi Wolhuter.

Cina este, după cum vă aşteptaţi, cu specific sud-african. La urma urmei, de ce ai mânca pizza în inima Africii sălbatice, când ai ocazia unică de a gusta cârnaţi de facocer, friptură de antilopă springbok, struţ la ceaun sau măcar o porţie de biltong, originalul produs sud-african, din carne uscată cu mirodenii?
Biltong-ul se prepară, de obicei, din carne de vită, dar există şi variante din carne de vânat – antilopă kudu sau struţ – şi este un produs culinar extrem de apreciat de turiştii care îl gustă în premieră.

Reţineţi că orice armă de foc este interzisă la intrarea în parc; sunt interzise, de asemenea coborârea din maşini şi aventurile pe cont propriu, fără ghizi, depăşirea limitei de viteză de 50 km/oră, accesul oricărui fel de animal de companie şi, evident, hrănirea animalelor sălbatice.

În rest, surprinderea unui cadru rar din natură sau al unei secvenţe dinamice de vânătoare ţine, pur şi simplu, de norocul şi inspiraţia fiecăruia.

Clipul de mai jos, numit “Bătălia de la Kruger” este unul dintre cele mai populare clipuri de pe Youtube, înregistrând peste 62 milioane de vizualizări.

Preluare dupa http://www.descopera.ro

Postat: 11/08/2011 la 08:07 , Scris de Nicu Parlog. Categoria: Turism.
Comentariu | Trackback