Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Sf. Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş (7 Decembrie) – partea a II-a

ACATISTUL

După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE ŞI ICOASELE:
Condacul 1

Ca aceea ce din pruncie jertfă fără prihană te-ai adus lui Dumnezeu, prin fapta bună, Filotee preafericită, Celui ce din pântecele maicii tale te cunoştea pe tine, ceea ce te-ai arătat podoaba fecioarelor şi locuitoarea cămării celei de nuntă, vrednică eşti de laudă! Pentru aceasta cântăm ţie: Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

Icosul 1:

Plecând acum genunchii înaintea Făcătorului tuturor şi mâinile tinzându-le către Cuvântul Cel mai înainte de veac, iertare greşealelor noastre cerem, putere de cuvânt, luminare şi pricepere minţii noastre, ca să lăudăm nevoinţele şi vitejiile fericitei Filoteea şi către dânsa să grăim cu căldură unele ca acestea:

Bucură-te, Filoteea, cea din rău tată născută;
Bucură-te, că de mamă credincioasă ai fost crescută;
Bucură-te, trandafirul răsărit din mărăcine;
Bucură-te, că tot timpul bun miros reverşi din tine;
Bucură-te, că în lume ai fost blândă mieluşiţă;
Bucură-te, că a ta mamă ţi-a fost bună păstoriţă;
Bucură-te, poruncă sfântă, cu desăvârşită minte;
Bucură-te, că de mică ai mers pe căile sfinte;
Bucură-te, că în chinuri ţi-a fost totdeauna traiul;
Bucură-te, că răbdarea te-a făcut să câştigi raiul;
Bucură-te, că necazuri suferit-ai multe foarte;
Bucură-te, că de Domnul te-ai preamărit după moarte;
Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

Condacul al 2-lea:

Mutându-se din viaţa aceasta vremelnică, binecredincioasa maica ta, te-a lăsat pe tine la toată lipsa plinitoare şi moştenitoare faptelor ei celor bune, pe care urmându-le, ai cântat lui Dumnezeu neîncetată cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Frică şi cutremur ne cuprinde pe noi, cei întunecaţi la minte, că nu ne pricepem de unde vom începe a-ţi aduce ţie laude, fecioară, sau care cântare îţi vom cânta, sau cu ce cununi te vom încununa; dar îndrăznind, pentru rugăciunile tale cele către Dumnezeu, cu inimă umilită cântăm ţie acestea:

Bucură-te, odrăslirea cea în Târnov răsărită;
Bucură-te, cea de Domnul în rai acum răsădită;
Bucură-te, aurora cu raze strălucitoare;
Bucură-te, stea cerească ce luminezi ca un soare;
Bucură-te, că în lume te-a hrănit cereasca rază;
Bucură-te, că prin tine creştinii se luminează;
Bucură-te, că pe tine te-am câştigat bogăţie;
Bucură-te, că povaţă ne-ai dat cum să urmăm ţie;
Bucură-te, că prin tine am primit hrană cerească;
Bucură-te, pilda celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, călăuza sufletelor celor drepte;
Bucură-te, îndreptarul fecioarelor înţelepte;
Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

Condacul al 3-lea:

Auzind tu, fericito, glasul Evangheliei Domnului, care fericeşte pe cei milostivi, tare l-ai întipărit în inima ta şi cu atâta credinţă l-ai primit şi atâta l-ai iubit, încât cu înfocata şi dumnezeieasca râvnă aprinzându-te, cu însutite osteneli şi cu sârguinţă multă ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Multă purtare de grijă ai avut în cugetul tău pentru săraci, fericită Filotee, pentru că râvneai ca să nu rămână nici unul nemiluit din cei ce aşteptau de la tine milostenie, nici un flămând să nu se ducă nesăturat, nici un gol neîmbrăcat, nici un mâhnit nemângâiat; pentru care, lăudându-te, cântăm ţie acestea:

Bucură-te, comoara milei, cea-n veci nedeşertată;
Bucură-te, îmbrăcarea celor goi fără de plată;
Bucură-te, celor flămânzi pâine bună, hrănitoare;
Bucură-te, celor străini casă adăpostitoare;
Bucură-te, izbăvitoare a celor primejduiţi;
Bucură-te, alinare a rănii celor scârbiţi;
Bucură-te, celor căzuţi grabnică sprijinitoare;
Bucură-te, la nevoie fierbinte folositoare;
Bucură-te, feciorie, cu milostenie-nsoţită;
Bucură-te, tinereţe, cu viaţă-mbunătăţită;
Bucură-te, mângâierea celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, că prin moarte ai rămas deapururi vie;
Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

Condacul al 4-lea:

Văzându-te pe tine vrăjmasul firii omeneşti că te-ai apucat de lucrarea ei săvârşirea faptei celei bune şi mai vârtos de fapta care fi-va lăudată în ziua Judecăţii, a socotit să te împiedice pe tine ca oarecând pe Eva în rai, dar n-a putut, căci neîncetat cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ca viforul s-au pornit asupra ta urâţii şi spurcaţii diavoli şi ispitiri fără de număr ţi-au adus, ca prin mulţimea şi greutatea ispitelor să te întoarcă pe tine de la o lucrare ca aceasta. Dar tu, fericită, fiind întemeiată pe Hristos, Piatra cea din capul unghiului, tare i-ai sfărâmat pe ei; drept aceea vrednică eşti a te cinsti cu acestea:

Bucură-te, fericito, cea de fapte bune plină;
Bucură-te, că prin chinuri te-ai îmbrăcat cu lumină;
Bucură-te, desfătarea maicii tale iubitoare;
Bucură-te, diadema a-nţeleptelor fecioare;
Bucură-te, pruncă sfântă a Domnului următoare;
Bucură-te, milostivă, cea de săraci iubitoare;
Bucură-te, că pe diavol tu l-ai umplut de ruşine;
Bucură-te, că satana a fost biruit prin tine;
Bucură-te, că credinţă ai avut în Hristos, tare;
Bucură-te, că răsplată dobândit-ai prin răbdare;
Bucură-te, vitejie, în trup de copil lucrată;
Bucură-te, biruinţă, de Duhul Sfânt insuflată;
Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

Condacul al 5-lea:

Vifor de urgie mare a pornit tatăl tău cel întunecat la minte şi împietrit la inimă, suflând cu îngroziri şi cu chinuri asupra ta, fericită Filotee; dar n-a putut să te clintească, pentru că întemeiată erai pe Piatra credinţei, Hristos, pe care tu, preaînţeleaptă fecioară, stând, lui Hristos, Celui ce te întărea pe tine, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cine din pământeni poate să spună cu deamănuntul chinurile tale câte ai suferit de la tatăl tău cel întunecat la cuget, şi de la mama ta vitregă? Şi ce minte poate să priceapă răbdarea ta, întru toate câte ai pătimit? Drept aceea, minunându-ne de viaţa ta cea mai presus de fire, te lăudăm cu fericiri ca acestea:

Bucură-te, cea de Domnul pentru milă rânduită;
Bucură-te, că mult fost-ai de tatăl tău chinuită;
Bucură-te, că adesea fost-ai şi crunt biciuită;
Bucură-te, că pe spate şi pe obraz ai fost lovită;
Bucură-te, căci chinuri grele şi bătăi ai îndurat;
Bucură-te, că pe toate cu tărie le-ai răbdat;
Bucură-te, că-n trup răni, ca Hristos ai suferit;
Bucură-te, că din cale nimica nu te-a clintit;
Bucură-te, că în toate bucuroasă ai pătimit;
Bucură-te, că şi viaţa pentru Domnul ţi-ai jertfit;
Bucură-te, că de Dânsul eşti acum în cer mărită;
Bucură-te, că luat-ai cunună neveştejită;
Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

Condacul al 6-lea:

Când tu, preafericită Filotee, împărţeai hrana săracilor, atunci satana, ca şi la Iuda, a pus în mintea tatălui tău gând rău şi ucigaş; că pândindu-te pe tine din loc ascuns şi văzându-te hrănind flămânzii, îndată s-a umplut de drăcească mânie şi a zvârlit în tine cu barda cea plugărească; şi rănindu-ţi piciorul îndată ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, de care bucurându-te tare, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Înger s-a trimis atunci din cer ca să lumineze trupul tău cel fecioresc, muceniţă Filotee; şi venind, a stat nevăzut şi a început a grăi către tine:

Bucură-te, muceniţă, cea de tatăl tău ucisă;
Bucură-te, că dând milă, către Domnul eşti trimisă;
Bucură-te, că răbdarea te-a suit la înălţime;
Bucură-te, că de-aproape vezi pe Preasfânta Treime;
Bucură-te, că de Domnul eşti aleasă şi primită;
Bucură-te, că de Dânsul eşti în rai sălăşluită;
Bucură-te, că de-a pururi porţi luminată cunună;
Bucură-te, că în ceruri stai cu drepţii împreună;
Bucură-te, că ai parte între sfintele fecioare;
Bucură-te, că de slavă te-ai făcut moştenitoare;
Bucură-te, că în ceruri eşti de-a pururi desfătată;
Bucură-te, că-n tot timpul de noi eşti binecuvântată;
Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

Condacul al 7-lea:

Zăcând trupuşorul tău cel curat pe pământ şi încă sânge din piciorul tău cel tăiat curgând, cu strălucire cerească a fost înconjurat, încât şi locul cel dimprejur s-a umplut de lumină; şi aceasta văzând ticălosul şi ucigaşul tău tată, cu spaimă înfricoşându-se, a alergat în cetate şi a spus cele ce a văzut, că nu ştia întunecatul să cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Alergând fecioarele dimpreună cu mamele lor la locul unde erai ucisă, ca să te vadă pe tine, fericită Filotee, şi văzând cu ochii lor strălucirea luminii care te înconjura, minunându-se întru sine, au început a te lăuda, zicând:

Bucură-te, Filotee, înţeleaptă şi preabună;
Bucură-te, că eşti nouă soră scumpă şi cunună;
Bucură-te, că în ceruri s-a proslăvit al tău nume;
Bucură-te, că lumină eşti fecioarelor în lume;
Bucură-te, că la Domnul ţi-a fost inima de mică;
Bucură-te, că iubindu-L, de chinuri nu ţi-a fost frică;
Bucură-te, că spre bine mult ai fost sârguitoare
Bucură-te, că în toate întreci pe alte fecioare;
Bucură-te, că pe Domnul L-ai câştigat acum mire;
Bucură-te, că guşti de-acum a raiului îndulcire;
Bucură-te, că în ceruri te avem mijlocitoare;
Bucură-te, că la Domnul ne eşti caldă rugătoare;
Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

Condacul al 8-lea:

Auzind arhiepiscopul Târnovei cele spuse de tatăl tău, îndată, cu dregătorii cetăţii şi cu tot clerul şi poporul a venit la tine; şi văzând trupul tău strălucind de lumină, cu frică au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Tot oraşul Târnovei şi satele dimprejur au alergat la locul ce strălucea, fecioara Filotee; şi văzând minunea care s-a săvârşit întru tine, dimpreună cu arhiepiscopul ţi-au împletit cântări, zicând unele ca acestea:

Bucură-te, a Târnovei laudă nestricăcioasă;
Bucură-te, sfânt vlăstar din maică binecredincioasă;
Bucură-te, crinul fraged din grădina lui Hristos;
Bucură-te, floare albă cu neveştejit miros;
Bucură-te, chip al milei şi al dragostei creştine;
Bucură-te, viaţă scurtă înveşnicită prin mult bine;
Bucură-te, că prin trude eşti mutată între sfinte;
Bucură-te, că guşti raiul care l-ai dorit fierbinte;
Bucură-te, că acolo ţi-ai găsit pe maica bună;
Bucură-te, că te veseleşti cu dânsa împreună;
Bucură-te, că podoabă Biserica te câştigă;
Bucură-te, că tot omul te laudă şi îţi strigă:
Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

Condacul al 9-lea:

Strânsă fiind toată mulţimea popoarelor împrejurul tău, cu frică s-au apropiat de tine, vrând să te ridice de la pământ; dar văzând greutatea cea mai presus de fire a trupului tău, toţi s-au umplut de mirare şi cu spaimă au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Înţelegând popoarele că nu-ţi este voia să te ridice de la pământ, cu nedumerire se uitau unii la alţii; apoi, luminaţi fiind de sus, au început să numească toate mănăstirile şi văzând că vrei să mergi la biserica din Curtea de Argeş, au început a grăi ţie:

Bucură-te, că tu însăţi ţi-ai hotărât locuinţa;
Bucură-te, că prin Domnul ţi s-a împlinit dorinţa;
Bucură-te, că departe s-a vestit al tău sfânt nume;
Bucură-te, că viaţa ţi s-a cunoscut în lume;
Bucură-te, fericito, tu preascump al nostru rod;
Bucură-te, că te-aşteaptă Radu Negru Voievod;
Bucură-te, că mergi astăzi să lucrezi în România;
Bucură-te, că departe ţi-ai întins apostolia;
Bucură-te, că poporul vine voia să-ţi plinească;
Bucură-te, iubitoare de Ţara cea Românească;
Bucură-te, că românii te-au câştigat bogăţie;
Bucură-te, că de-a pururi şi noi îţi vom cânta ţie:
Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

Condacul al 10-lea:

Dacă s-a dat ştire lui Radu Negru Vodă că vrei să vii în Ţara Românească, cu lacrimi de bucurie a lăudat pe Dumnezeu şi luând mulţime de popor a alergat către Dunăre întru întâmpinarea ta; şi văzându-te de mult popor petrecută, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Primit-a Domnul Ţării Româneşti, Radu Negru Vodă, cu mare bucurie şi evlavie Cinstitele şi Sfintele tale moaşte şi lăudând pe Dumnezeu, a grăit către tine aşa:

Bucură-te, Filotee, muceniţă preacinstită;
Bucură-te, cea de Domnul, ţării noastre dăruită;
Bucură-te, voitoarea noastră cea de prea mult bine;
Bucură-te, că pământul ni s-a luminat prin tine;
Bucură-te, că noi astăzi te primim ca pe un soare;
Bucură-te, că în juru-ţi verşi raze mângâietoare;
Bucură-te, că la Argeş ţi-ai ales locaş în lume;
Bucură-te, că poporul îţi cinsteşte al tău nume;
Bucură-te, că podoaba fi-vei Bisericii veşnic;
Bucură-te, frumuseţea şi stâlpul cel puternic;
Bucură-te, păzitoare a credinţei strămoşeşti;
Bucură-te, mândră floare a grădinii româneşti;
Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

Condacul al 11-lea:

Făclie purtătoare de lumină te avem pe tine, fecioară Filotee, că luminezi toată Biserica din Ţara Românească şi izvorând bună mireasmă, neîncetat reverşi tămăduiri celor ce aleargă cu credinţă la racla Sfintelor tale moaşte! Pentru aceasta lui Dumnezeu, Celui ce Te-a preamărit pe tine, cu neîncetate mulţumiri cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Având noi Sfintele tale moaşte pe pământul nostru ca pe o comoară nepreţuită, ne umplem de sfinţenie şi privind la dânsele ca la o lumină cerească, cu frică şi cu cutremur cântăm ţie acestea:

Bucură-te, că tu însăţi ţi-ai ales această ţară;
Bucură-te, că la Argeş moaştele ţi se aşezară;
Bucură-te, Filotee, sfânta noastră bogăţie;
Bucură-te, că mari daruri ţi-a hărăzit Hristos ţie;
Bucură-te, strălucirea credinţei celei creştine;
Bucură-te, îndulcirea celor ce vin către tine;
Bucură-te, lecuirea bolilor nenumărate;
Bucură-te, dătătoare de puteri şi sănătate;
Bucură-te, rugătoarea cea pentru noi cu căldură;
Bucură-te, că prin tine spre noi Domnul se îndură;
Bucură-te, că tot omul din ajutoru-ţi apucă;
Bucură-te, că pe nimeni nu-l laşi mâhnit să se ducă;
Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

Condacul al 12-lea:

Auzit-am, fecioară Filotee, viaţa ta cea dumnezeiască, văzut-am şi minunile tale şi îndulcindu-ne de facerile tale de bine ce arăţi nouă în toate zilele, credem şi îndrăznirii tale către Dumnezeu. Drept aceea, lui Hristos, Celui ce te-a mărit pe tine, din inimă Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Lăudăm nevoinţele tale, Filotee fecioară, cinstim patimile, mărim îndelungă-răbdarea ta, fericim Sfântul tău sfârşit, cântăm bărbăţia ta cea neînvinsă ce s-a arătat în trupul tău cel tinerel şi crud; şi privind toate ostenelile vieţii tale care te-au preamărit pe pământ şi în cer, unde acum locuieşti, te rugăm, fă pomenire şi de noi, cei ce alergăm la racla Sfintelor tale moaşte, că, izbăvindu-ne de toată nevoia şi Împăraţiei cerurilor făcându-ne părtaşi, să te lăudăm pe tine, grăind unele ca acestea:
Bucură-te, cea la Târnov în Bulgaria sfinţită;
Bucură-te, cea de ceruri românilor dăruită;
Bucură-te, că acum locuieşti la înălţime;
Bucură-te, că în lume săvârşeşti minuni mulţime;
Bucură-te, că stai veşnic între cetele mărite;
Bucură-te, că prin tine milă Domnul ne trimite;
Bucură-te, că vezi faţa Ziditorului a toate;
Bucură-te, că prin tine din primejdii El ne scoate;
Bucură-te, că solia-ţi are trecere la Domnul;
Bucură-te, că-Ţi ascultă rugile pentru tot omul;
Bucură-te, că eşti nouă ajutor întru primejdii;
Bucură-te, că pe tine te avem stâlp al nădejdii;
Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

Condacul al 13-lea:

O, întru tot lăudată şi mult milostivă muceniţă Filotee, primind mulţumirea noastră cea săracă şi această puţină rugăciune de acum, de toate relele ne păzeşte, pace lumii mijloceşte, de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi ne mântuieşte şi ne apără pe noi de veşnica osândă, ca dimpreună cu tine, lui Hristos Dumuezeu să-I cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi
Icosul 1: “Plecând acum genunchii…” şi
Condacul 1: “Ca aceea ce din pruncie…”

Sursa: Acatistul Sfintei Muceniţe Filofteia

SFINTE MOAŞTE

Moaştele Sfintei se află la:

Biserica Paraclisului Mănăstirii Curtea de Argeş, situată în oraşul Curtea de Argeş la cca. 36 km NV de la Piteşti.

Părticele din Moaştele Sfintei se află la:

• Mănăstirea Recea, comuna Dumbrăveni, judeţul Vrancea, la 21 km SV de Focşani şi la 17 km nord de Râmnicu Sărat;
Mănăstirea Săraca, este aşezată în plină câmpie bănăţeană, în localitatea Şemlacul Mic, comuna Gătaia, la 67 km sud de Timişoara, pe drumul care leagă cele două localităţi.

Sfânta Muceniţă Filoteia de la Mănăstirea Curtea de Argeş (sec. XII-XIII)

Scurt istoric

Sfânta Muceniţă Filoteia s-a născut în cetatea Târnovo, din părinţi simpli şi neînvăţaţi. Rămânând orfană de mamă din fragedă copilărie, tânăra fecioara se îndeletnicea cu lucrarea faptelor bune, aşa cum o învăţase mama ei. Era nelipsită de la biserică, tăcută şi foarte iubitoare de săraci şi de Hristos, acestea fiind bunătăţile duhovniceşti care împodobeau sufletul ei. Apoi, multe pătimind de la mama sa vitregă, nevinovata fecioară a răbdat toate pentru Dumnezeu. Ocară, bătăi şi tot felul de năpăstuiri.

Odată, pe când ducea mâncare tatălui său la plug, fecioara Filoteia, fiind foarte iubitoare şi iubită de săraci, a început a împărţi din mâncare copiilor flămânzi care îi ieşeau în cale. Deci, urmărind-o tatăl său şi văzând milostenia ei, s-a pornit cu mânie dobitocească împotriva sfintei fecioare şi a aruncat cu barda plugărească asupra ei, rănind-o tare la picior. În ceasul acela, cu rânduiala lui Dumnezeu, Sfânta Muceniţă Filoteia şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind în vârstă doar de 12 ani. Deci încercând ucigaşul tată să ridice trupul sfintei, n-a putut, că trupul ei se lăsa foarte greu. Atunci a anunţat pe mitropolitul din cetatea Târnovo, care a ieşit înaintea muceniţei cu tot clerul şi cu făclii aprinse.

Înţelegând că voia Sfintei Muceniţe Filoteia este să fie dusă în altă parte, au început a numi toate mănăstirile şi bisericile de pe pământul Bulgariei, unde anume ar voi să fie dusă. Dar trupul sfintei nu se lăsa mişcat din loc. Apoi au început a numi bisericile din Ţara Românească. Şi când au ajuns la biserica domnească din Curtea de Argeş, îndată trupul sfintei s-a uşurat mai mult decât era după fire. Atunci au cunoscut toţi că acolo este voia Sfintei Muceniţe Filoteia să fie dusă.

Deci, tămâind trupul sfintei, care strălucea de oarecare lumină dumnezeiască, l-au ridicat şi l-au ţinut în biserica mare din Târnovo până au anunţat pe domnul Ţării Româneşti, Radu Negru, cum că Sfânta Muceniţă Filoteia doreşte să meargă în pământul românesc.

Auzind de aceasta, voievodul Radu a ieşit îndată cu tot clerul, cu boieri şi mulţime de popor la Dunăre de au primit acest sfânt odor şi l-au dus în biserica domnească din oraşul Curtea de Argeş. Aici au stat nestrămutate până în ziua de astăzi, făcând nenumărate minuni de tămăduiri a tot felul de boli şi dureri omeneşti.

Moaştele Sfintei Muceniţe Filoteia au fost proslăvite de Dumnezeu cu darul neputrezirii şi al facerii de minuni. Ele s-au pus în racla de argint şi au stat sute de ani în frumoasa catedrală domnească a lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeş, unde a fost şi mănăstire cu mulţi călugări. Dar în ultimele decenii, zidindu-se la Argeş noi clădiri, sfintele sale moaşte au fost mutate în paraclisul de iarnă, aşa cum se văd şi astăzi.

Aceste sfinte moaşte constituie încă un odor dumnezeiesc, încă un protector al pământului şi neamului românesc. Căci, părăsind de bună voie neamul său, Sfânta Muceniţă Filoteia s-a făcut rugătoare şi mijlocitoare a Bisericii Româneşti şi a întregii Ortodoxii, dorind să rămână cu noi şi să vegheze peste secole pentru poporul nostru credincios, înaintea tronului Preasfintei Treimi.

Dintre minunile Sfintei Muceniţe Filoteia

Moaştele Sfintei Muceniţe Filoteia sunt încă un izvor nesecat de tămăduiri miraculoase, încă un doctor fără de argint al poporului şi Bisericii Româneşti. Asemenea celorlalte moaşte din ţara noastră, moaştele Sfintei Muceniţe Filoteia s-au dovedit de la început ajutătoare în nevoi credincioşilor şi vindecătoare de toată boala şi neputinţa.

Cine poate spune câte feluri de boli, paralizii, epilepsii, umflături şi dureri ale trupurilor omeneşti s-au vindecat aici? Din moşi-strămoşi se păstrează tradiţia ca să vină credincioşii, mai ales cei din părţile Argeşului şi Muşcelului, la moaştele Sfintei Filoteia, ori de câte ori se simţeau bolnavi, loviţi de grele suferinţe, ameninţaţi de primejdii şi de moarte. Şi, după râvna şi credinţa lor, cei mai mulţi căpătau sănătate prin minune, uşurare de dureri şi mângâiere sufletească.

Mai ales cei bolnavi de epilepsie şi de boli interne, greu de tămăduit sau nevindecabile, alergau la moaştele sfintei muceniţe, se rugau cu credinţă, treceau pe sub sfânta raclă, li se făcea Sfântul Maslu şi se întorceau acasă uşuraţi sau cu totul vindecaţi. Mare păcat că niciuna din vindecările acestea miraculoase făcute la moaştele Sfintei Muceniţe Filoteia nu s-au scris. Fiecare s-a bucurat când s-a vindecat, când a găsit un asemenea doctor minunat, dar toţi au uitat să mărturisească aceste minuni prin scris şi viu grai, generaţiilor viitoare, spre lauda lui Dumnezeu şi a Sfintei Muceniţe Filoteia.

Astăzi, ca şi altădată, aleargă credincioşii la aceste sfinte moaşte şi capătă multă mângâiere şi uşurare de suferinţele trupeşti şi sufleteşti, prin harul Sfântului Duh.

Sursa: Sfinte Moaşte în România – Sf. Muceniţă Filofteia

Preluare dupa http://sfintiromani.ro

Cititi si:  Sf. Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş (7 Decembrie) – partea I

Lasati un raspuns