Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Sf. Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului (22 Decembrie) – partea I

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

În mijlocul poporului român au odrăslit şi mulţi oameni de seamă care şi-au pus toate puterile de muncă în slujba altor Biserici şi popoare, aducându-şi o contribuţie preţioasă la renaşterea lor culturală, politică sau bisericească. Între aceştia se situează la loc de cinste şi Petru Movilă, mitropolitul Kievului, a cărui personalitate a dominat întreaga viaţă bisericească şi naţională a Ucrainei ortodoxe în prima jumătate a sec. al XVII-lea.

S-a născut la Suceava, probabil în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, care va domni mai târziu în Ţara Românească, şi al soţiei acestuia, Marghita, călugărită ulterior sub numele de Melania. Tatăl său a avut ca fraţi pe Ieremia Movilă, domn al Moldovei între 1595-1606 şi pe Gheorghe, viitorul mitropolit.

După moartea tatălui său, tânărul fiu de domnitor va pribegi, împreună cu mama şi cu fraţii săi în Ţara Românească, după care se vor aşeza definitiv în Polonia. Învăţătura şi-o va începe în casa părintească, apoi o va continua la vestita şcoală a „Frăţiei” ortodoxe din Kiev şi la Academia Zamoiska din Zemosč, unde va învăţa limbile latină, greacă, slavonă şi polonă, la care se adăugau şi celelalte discipline studiate: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, a trebuit să înveţe şi mânuirea armelor, luând parte şi la două lupte ale polonilor împotriva turcilor, la Ţuţora şi Hotin.

Datorită unei chemări lăuntrice, dar şi sub înrâurirea stareţului mănăstirii Pecerska, arhimandritul Zaharia Kopâstenski, a hotărât să se călugărească. Astfel, după ce se va pregăti duhovniceşte la moşia sa din Rubiejovka, unde a zidit şi o biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, va fi tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mănăstirii, la vârsta de 31 de ani. Situaţia ortodoxiei în acea perioadă era tulbure din cauza încercărilor de catolicizare a nobilimii lituane, bieloruse şi ucrainiene, care era, în mare parte, ortodoxă. Însă, prin activitatea sa depusă timp de 5 ani ca egumen, Petru Movilă a reuşit să ridice prestigiul cultural şi bisericesc al mănăstirii la un nivel necunoscut până atunci. Astfel, s-a ocupat de restaurarea şi înfrumuseţarea mănăstirilor şi a peşterilor în care se găseau moaşte de sfinţi şi a continuat activitatea tipografică a înaintaşilor săi, dând la lumină mai multe cărţi de slujbă şi de învăţătură.

În anul 1631 a pus bazele unui colegiu în Lavră, din care se va dezvolta vestita Academie duhovnicească de la Kiev, iar în 1632, prin alegerea şi înscăunarea lui Wladislav IV (1632-1648) ca rege al Poloniei, a reuşit să recâştige libertatea de cult a Ortodoxiei în regatul polonez, recunoaşterea legală a Mitropoliei ortodoxe a Kievului, dreptul Bisericii Ortodoxe de a avea biserici, tipografii şi spitale, restituirea tuturor bisericilor ortodoxe din Kiev, care fuseseră răpite de uniţi.

La 2 martie 1631, mitropolitul Kievului, Ion Boreţki a trecut la cele veşnice, şi ca urmare a alegerilor, Petru Movilă va fi numit mitropolit „al Kievului, Haliciului şi a toată Rusia”, alegere recunoscută de Wladislav IV şi întărită de Patriarhul ecumenic Chiril Lucaris. La 28 aprilie 1633 va fi hirotonit arhiereu, în catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Lvov. În acest fel, rodnica sa activitate începută ca egumen al Lavrei Pecerska va fi continuată cu şi mai mare însufleţire. În latura gospodărească remarcăm refacerea şi înfrumuseţarea unor biserici şi mănăstiri din Kiev, printre care catedrala mitropolitană Sfânta Sofia şi mănăstirile aferente acesteia, precum şi biserica principală a mănăstirii Pecerska. În afară de acestea, a ridicat şi câteva spitale şi azile şi a pus bazele unei noi frăţii ortodoxe, şi a luat măsuri pentru întărirea disciplinei clericale şi monahale.

În chip deosebit însă trebuie subliniată activitatea culturală a mitropolitului Petru Movilă, care a purtat o permanentă grijă faţă de colegiul său din Kiev, considerată cel mai vechi aşezământ de învăţământ superior la slavii ortodocşi, după model căreia se va organiza, în 1640, o şcoală la mănăstirea Trei Ierarhi, de către domnitorul Vasile Lupu. Sub aspect tipografic, se cunosc aproximativ 50 de tipărituri îngrijite de mitropolitul Petru Movilă, unele dintre ele fiind lucrate de el însuşi. Aceste lucrări se pot împărţi în 3 categorii: de slujbă, de evlavie şi zidire sufletească, şi de apărare a ortodoxiei. Dar cea mai însemnată carte a lui Petru Movilă rămâne Evhologhionul sau Molitfelnicul (Trebnicul), cu peste 1500 de pagini şi 126 de slujbe, tipărit în 1646 la Lavra Pecerska. Mai putem menţiona ca făcând parte dintre lucrările sale şi lucrarea Evanghelia învăţătoare sau Cazania, tradusă din greceşte şi tipărită la Kiev în 1637, precum şi Nomocanonul, o lucrare canonico-juridică apărută în 1629.

Ca expresie a dragostei sale faţă de neamul din care făcea parte, pe frontispiciul multora din tipărituri se găsea stema Movileştilor sau a celor două ţări române în care domnise ai săi, iar el însuşi se intitula adesea „fiu de neam moldovean” sau „fiu al voievodului Ţării Moldovei”.

Dar dintre toate se distinge prin importanţa ei, lucrarea Mărturisirea Ortodoxă (Pravoslavnica Mărturisire), care a apărut ca urmare a nevoii de învăţătură ortodoxă, cât şi din pricina apariţiei unei mărturisiri de credinţă calvinizante, pusă în seama patriarhului ecumenic Chiril Lucaris. Această lucrare a fost întocmită în limba latină sub titlul Expositio fidei Ecclesiaae Rusiae minoris, şi cuprindea 261 de întrebări şi răspunsuri, împărţite după cele trei virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea. Deoarece la lucrările Sinodului întrunit între 8 şi 18 septembrie 1640 la Kiev nu s-au putut pune de acord membrii participanţi asupra a două puncte din această lucrare, care stipulau existenţa purgatoriului şi momentul epiclezei, s-a ajuns la ideea convocării unui alt Sinod, cu participarea delegaţiilor mai multor Biserici Ortodoxe surori. Cum acest Sinod nu se putea ţine nici la Constantinopol, care era stăpânit de turci, şi nici la Kiev, aflat sub stăpânirea polonilor catolici, mitropolitul Petru Movilă s-a gândit că Moldova, ţara sa natală, ar fi un loc potrivit pentru convocarea acestui Sinod. Astfel, între 15 septembrie şi 27 octombrie 1642, la Iaşi s-au ţinut lucrările acestui Sinod, care avea ca drept scop cercetarea Mărturisirii ortodoxe a mitropolitului Petru Movilă. Cele două puncte care conţineau influenţe catolice au fost îndreptate, astfel că la data de 30 octombrie Mărturisirea, tradusă în greceşte, a fost transmisă Sinodului patriarhal din Constantinopol, care în martie 1643 a aprobat ca traducerea greacă a acestei Mărturisiri, să devină Mărturisirea ortodoxă a Bisericii soborniceşti şi apostoleşti a Răsăritului. Astfel, lucrarea învăţatului mitropolit de neam român devenea a treia mărturisire de credinţă a Bisericii ortodoxe, după Simbolul credinţei şi Dogmatica Sf. Ioan Damaschin. După 1667, această Mărturisire va fi tradusă în mai multe limbi şi tipărită în numeroase ediţii, fiind cercetată şi apreciată de numeroşi teologi, din toate timpurile şi toate confesiunile, mult timp fiind folosită şi ca manual în şcolile teologice din Rusia, ţările române sau alte părţi. De aceea, pe bună dreptate, marele istoric şi dogmatist Macarie Bulgakov socotea pe Petru Movilă drept „părintele teologiei ortodoxe moderne” (2), iar profesorul Alexandru Elian remarca faptul că ”opera lui Movilă şi-a câştigat un loc neatins de nici o altă lucrare similară din cadrul teologiei simbolice ortodoxe” (3). În acest fel putem considera că Petru Movilă a fost un mare dar duhovnicesc făcut de poporul român Bisericii ucraino-bieloruse, dar şi Ortodoxiei întregi.

După o păstorire de 13 ani, mitropolitul Petru Movilă a trecut la cele veşnice, în ziua de 1 ianuarie 1647, fiind îngropat în biserica cea mare a mănăstirii Pecerska. Prin testamentul său, averea sa fost lăsată Colegiului de la Kiev şi catedralei Sfintei Sofia şi mănăstirii Pecerska, pentru refacerea lor şi pentru azilul de bătrâni.

În anul 1995, pe data de 27 iulie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina a trecut în rândul sfinţilor pe marele ierarh român, ca dată de prăznuire fiind stabilită ziua de 31 decembrie.

1. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, E.I.B.M.B.O.R, 1994, p. 32-48.
2. Ibidem, p. 43
3. Ibidem

Sursa: Sfântul Ierarh Petru Movilă

SLUJBA SFÂNTULUI IERARH PETRU MOVILĂ

Însemnare:

Se pune şi slujba Înainteprăznuirii Naşterii lui Hristos. (Dacă această sărbătoare se va întâmpla în sâmbăta sau duminica dinaintea Naşterii Domnului, să se vadă indicaţiile de Tipic din Minei).

Dacă este priveghere, slujba se face după rânduiala de mai jos:

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am, Stilurile pe 8: ale Înainteprăznuirii 3 din Minei şi 5 ale Ierarhului.

Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea:

Ca un adevărat filosof, făcându-ţi cugetul stăpân desăvârşit peste patimi, preafericite Petru, ai zugrăvit icoana sufletului cu chipurile virtuţilor şi cu smerenia obiceiurilor. Pentru aceasta ne rugăm ţie, ca unui păstor şi învăţător să ceri de la Dumnezeu pace sufletelor noastre.

Sporit-ai numărul credincioşilor şi al slujitorilor lui Hristos, preasfinţite Petru; căci în osteneli te-ai arătat neîntrecut apărător al dreptei credinţe, povăţuind limpede pe dreptcredincioşi ca un turn al Ortodoxiei arătându-te; nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.

Odraslă domnească, din neamul moldovenilor ai răsărit lumii şi apărător al Ortodoxiei te-ai făcut, fericite Petru; din tinereţe te-ai ostenit cu învăţătura Sfintelor Scripturi întru dreapta predanie a Părinţilor ca şi întru deosebita râvnă a chipului călugăresc. Drept aceea, bucurându-te de nevoinţele vieţii tale, cu cântări de laudă te cinstim.

Ca un adevărat luminător al Ortodoxiei ai strălucit în vremuri de grele încercări pentru poporul dreptcredincios, bunule şi neînfricatule mărturisitor al lui Hristos, pentru aceasta prăznuim pomenirea ta cea sfântă, rugându-te să mijloceşti pentru noi.

Veniţi credincioşilor să cinstim cu cântări de laudă măritul praznic al Cuviosului Ierarh Petru, Mitropolitul Kievului, preamărindu-i nevoinţele şi ostenelile cele ascunse, căci acum ne stă înainte ca o făclie nestinsă care, risipind întunericul necunoştinţei, ne învaţă a ne închina după cuviinţă lui Dumnezeu, rugându-se pentru sufletele noastre.

Slavă…,

Pe luminătorul Ucrainei, pe adevăratul mărturisitor al Ortodoxiei, astăzi adunându-ne, o, iubitorilor de prăznuire, cu dumnezeieşti laude să-l cinstim: Bucură-te, Ierarhe Petru cel tare în credinţă, care cu învăţăturile Ortodoxiei ai povăţuit obştea credincioşilor la limanul mântuirii; Bucură-te, căci lăsând cinstea domniei ai îmbrăcat haina slujirii lui Hristos. Bucură-te, cel ce ai dat toată averea pământească, dobândind Împărăţia cerurilor. Bucură-te apărătorul adevărului şi al nostru, rugător către Hristos Dumnezeu.

Şi acum…,

Slavă…,

Prea lăudate Petru ca cel ce ai fost Arhimandrit al Lavrei si Mitropolit al Kievului, domn peste patimi şi pofte, păstorind Biserica lui Hristos cu toată înţelepciunea şi în credinţă nu te-ai abătut de la învăţătura cea dreaptă, povăţuind mulţimea credincioşilor către Hristos, limanul mântuirii şi izvorul vieţii celei veşnice. Nu înceta şi acum, mijlocind pentru sufletele noastre.

Şi acum…, a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată care ai odrăslit Rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu Sfinţii Apostoli şi cu Ierarhul lui Hristos Petru, să se mântuiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stilurile Înainteprăznuirii, glasul al 2-lea, apoi Slavă…, glasul al 4-lea, a Ierarhului

Să se veselească pământul cel binecuvântat al Moldovei şi tot poporul să cânte cu bucurie, că iată, odrasla sa a făcut rod vrednic spre lauda întregii Ortodoxii: Petru, Ierarhul Kievului şi mărturisitorul adevărului, apărătorul credinţei şi slujitorul Bisericii lui Hristos. Prin nevoinţele şi strădaniile sale ne învaţă şi pe noi cei de acum să mărturisim adevărul neschimbat şi să-i urmăm credinţa, ca să se roage pentru sufletele noastre.

Şi acum…,

a Înainteprăznuirii, glasul al 4-lea:

TROPARUL, glasul al 4-lea:

Apărătorule şi mărturisitorule al Ortodoxiei, luminătorule al neamurilor, fiule al Moldovei şi Părinte al Ucrainei, Sfinte Ierarhe Petru, mult nevoitorule, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne apere credinţa şi să mântuiască sufletele noastre.

Dumnezeu este Domnul…,

Slavă…,

Şi acum…,

Piatra fiind pecetluită…,

Slavă…,

Cu dumnezeieşti daruri fiind împodobit, Sfinte Ierarhe Petru, mărturisitorul cel neînfricat al dreptei credinţe, Biserica lui Hristos o ai înfrumuseţat. Pe credincioşii păstoriţi de tine, i-ai apărat de învăţături greşite şi păgubitoare de suflet, ca un adevărat păstor şi învăţător.

Şi acum…,

Degrab ne întâmpină…

Mormântul deschis fiind…,

Slavă…

Spăimântatu-s-a Iosif…

Minunate sunt nevoinţele tale pentru slava lui Hristos, preafericite; cu postul, cu privegherea şi cu alte osteneli împodobindu-ţi sufletul, pentru aceasta, preaslăvind pe Hristos, întâmpinăm cu cântări duhovniceşti Înainteprăznuirea naşterii Lui.

Şi acum…, a Înainteprăznuirii, glasul al 3-lea,

Podobie: Fecioara astăzi…

POLIELEUL

Robii Domnului, apoi Mărimurile Sfântului:
Mărimu-te pe tine, Ierarhe al lui Hristos Petru, cel ce ai întărit Biserica lui Hristos, zicând: pe apărătorul Ortodoxiei.

Veniţi toţi pe Petru al Kievului să-l lăudăm, apărătorul dreptei credinţe, zicând: pe vlăstarul Moldovei.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea;

Podobie: Porunca cea cu taină…

De dragostea lui Hristos fiind cuprins, lumea şi cele lumeşti părăsind, ai rămas nedespărţit de poporul cel dreptcredincios, lucrând cu timp şi fără timp la înfrumuseţarea Bisericii ca un părinte şi învăţător, povăţuind cu fapta şi cuvântul la unitatea credinţei, Sfinte Ierarhe Petru, mărturisitorul lui Hristos.

Primul rând al Antifoanelor glasul al 4-lea;

Prochimen glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie. Toată suflarea…

Evanghelia de la Ioan
(cap. X).
A se vedea pericopa Ierarhului din duminica a II-a din Postul Mare.

Psalmul 50

Slavă…,

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău Petru, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Miluieşte-mă Dumnezeule…,

Vărsatu-s-a darul pe buzele tale, Arhiereule al lui Hristos, adevărat păstor al Bisericii, călăuzind mulţimea credincioşilor prin cuvântul scris mărturisit prin fapte, să creadă în Treimea cea de o fiinţă întru o dumnezeire.

Pe Tine care ai pus Piatra cea adevărată, Temelia de neclintit a credinţei Tale, Hristoase Împărate, Care ai dat făgăduinţa neamăgitoare ca să nu fie biruită de porţile iadului, răscumpărând-o cu cinstitul Tău Sânge, Te rugăm cu lacrimi, izbăveşte-ne grabnic de necazurile eretice de acum şi de strâmtorările apostaţilor.

Pe tine Ierarhe al lui Hristos Petru, cel ce prin strălucire te-ai făcut piatră de mult preţ a dumnezeieştii Biserici, te chem să-mi fii ajutător mie celui ce voiesc să te laud.

Părăsind mărirea cea pământească, ai moştenit slava cea cerească fiind pururea împreună cu Stăpânul tuturor, purtătorule de cunună şi mărturisitorule al lui Hristos, Ierarhe Petru.

Slavă…,

Pentru Hristos stând împotriva înşelăciunii, ţi-ai arătat tinereţea vârstei şi vitejia cugetului ca un adevărat Ierarh şi mărturisitor al Ortodoxiei.

Şi acum…, a Născătoarei:

Dă putere robilor tăi, te rugăm Stăpână Maică, ca să aducem cântare vrednică ocrotirii tale şi să slăvim minunile tale.

Catavasie: Hristos Se naşte slăviţi-L…

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Tu Mântuitorule, care cunoşti necazurile Bisericii Tale, îndură-Te şi ascultă rugăciunea noastră şi Milostiv fiind, scap-o grabnic şi adânc întăreşte-o pe piatra mărturisirii Tale, ca să Te slăvim cu toţii într-un gând, cu Tatăl şi cu Duhul.

Cu nevoinţe călugăreşti mai întâi, înţelepte, patimile trupului biruind, ai strălucit prin curăţia vieţii, dar prin multe nevoinţe, cetăţean al raiului împreună cu Sfinţii Ierarhi te-ai făcut. Roagă-te, Ierarhe Petru, să se dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

Cetate nebiruită de asupririle nevoitorilor te-ai arătat, Ierarhe Petru, cel ce ai fost întărirea dreptcredincioşilor, zid nesurpat şi acoperământ nestricat. Cel ce prin scris ai mărturisit şi cuvântul Domnului prin faptă l-ai implinit. De aceea te rugăm, nu ne uita în mijlocirile tale către Domnul.

Slavă…,

Cu pavăza dreptei credinţe întrarmându-te vitejeşte, ai sfărâmat toate asupririle tiranilor, iar pe fraţii tăi de credinţă şi de neam, i-ai povăţuit să mărturisească într-un gând: un Domn, o Credinţă, un Botez.

Şi acum…, a Născătoarei:

Marie, Născătoare de Dumnezeu, care ai născut pe Mântuitorul şi Izbăvitorul lumii, cu rugăciunile tale, scapă Biserica Fiului Tău de toate necazurile, ca să-L slăvim cu toţii într-un gând pe Unul Dumnezeu, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.

Condacul şi Icosul Înainteprăznuirii, apoi Sedealna, glasul al 4-lea:

Veniţi să cinstim cu cântări de laude pe ostenitorul şi nevoitorul Ierarh Petru, luptătorul pentru Ortodoxie, păstorul cel bun al Kievului şi frate al românilor şi să păzim cu râvnă credinţa neclintită prin care să primim mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum…, a Înainteprăznuirii.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Ca să izbăveşti Biserica Ta de amăgirea duşmanului, Stăpâne Hristoase, Ţi-ai vărsat fără cruţare Sângele, iar acum ca un iubitor de oameni ce eşti, Te rugăm să o izbăveşti de toate eresurile şi de amăgirile schismatice şi să o păstrezi nestricată.

Cu puterea lui Hristos Cel ce a purtat crucea neputinţelor noastre, întru tot lăudate Ierarhe Petru, ai înfruntat trufia deşartă a celor ce umblau să strice dreapta credinţă, drept aceea roagă-te şi pentru noi să rămânem în credinţa cea adevărată.
Luptând pentru păstrarea dreptei credinţe, ai biruit cu harul lui Hristos uneltirile celor rău credincioşi. Pentru aceasta, cu mărire încununându-te roagă-te să se izbăvească şi sufletele noastre.

Slavă…

Bucură-te cu Sfântul Ioan cel Nou, străjerul şi apărătorul Bucovinei, pe care l-ai iubit toată viaţa şi a cărui trăire ai urmat, mărturisind credinţa şi împlinind faptele ei.

Şi acum…, a Născătoarei:

Biserică înaltă, Fecioară, cântec de mulţumire Fiului tău, cu credinţă strigând: slavă Ţie Hristoase Împărate.

Cântarea a 5-a: Irmos:

Hristoase, Iubitorule de oameni, dă Ierarhilor Tăi şi păstorilor Bisericii Tale virtutea de a îndrepta cu dreptate cuvântul adevărului Tău, Mântuitorule şi toate eresurile încetează-le, Binefăcătorule Milostive.

În oştirea lumească ai slujit doar cu trupul, căci mintea, inima şi sufletul erau îndreptate către cetele îngereşti care îţi erau ocrotitoare şi te povăţuiau în peregrinările tale, ca pe un ostaş dumnezeiesc.

Ostaş deplin al lui Hristos ai ajuns, în Lavra Pecerska, al cărei povăţuitor ai fost pus, prin purtarea de grijă şi rânduiala dumnezeiască de care, roagă-te să nu fim lipsiţi nici noi, următorii tăi.

Slavă…

Zbuciumată a fost viaţa ta, Cuvioase Părinte, şi fără de vreme mutarea ta la ceruri Ierarhe, dar ca marele Pavel ai strigat: „credinţa am păzit…” de acum aştept cununa dreptăţii care mi-o va da Domnul Hristos, pe care te rugăm şi noi ca să nu fim lipsiţi de acest dar al mărturisirii.

Şi acum…, a Născătoarei:

Roagă-L totdeauna pe Hristos, Fecioară, să trimită Bisericii pe arhistrategul său ca să o ferească de necazuri şi de orice împresurare şi să dăruiască pace tuturor celor ce-ţi cântă cu credinţă.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Valurile mării amăgitoare s-au înălţat peste măsură spre înecarea Bisericii Tale Hristoase, dar acum Tu, precum oarecând sculându-Te din somn ai potolit Marea Tiberiadei, opreşte valurile şi cu rugăciunile sfinţilor Tăi opreşte de la înecul cel pierzător.

Cortul cel pământesc al trupului tău în biserica Pecerskăi a fost aşezat ca o mângâiere a celor ce te-au iubit şi ascultat, iar sufletul în ceruri s-a sălăşluit în ceata drepţilor mărturisitori de unde te rugăm să mijloceşti la Hristos şi pentru noi cei ce te lăudăm cu credinţă.

Nicidecum nu te-ai învoit să semeni neghina eretică printre spicele de grâu ale Bisericii lui Hristos, ci te-ai luptat din toată puterea ca oarecând Grigore Teologul, iar Domnul ţi-a ajutat pentru gândul tău cel bun.

Slavă…,

Voievodul Vasile al Moldovei, prieten te-a aflat întru Mărirea credinţei şi ajutător grabnic pentru luminarea conştiinţei neamului românesc şi îndrumarea lui pe calea mântuirii.

Şi acum…, a Născătoarei:

Slăvim şi preamărim fapta cea minunată pe care ai săvârşit-o pentru noi, Fecioară, şi cântând cerem: roagă-L neîncetat să miluiască şi să mântuiască pe cei ce te slăvesc cu credinţă.

CONDACUL, glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă…

Vestitorul Ortodoxiei şi apărător al credinţei, Arhiereul lui Hristos, Petru al Kievului, să se cinstească după vrednicie căci patria şi neamul le-a lăsat, dar nu le-a uitat, de cele lumeşti s-a lepădat, pe cele cereşti şi veşnice dobândind, de aceea se bucură împreună cu ceata ierarhilor mărturisitori ai credinţei.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Dumnezeule şi Răscumpărătorule, Mire al Bisericii, cu stăruinţă Te chemăm, scap-o pe Mireasa Ta din mâinile răufacătorilor; stârpeşte puterea amăgirii lor ca să-ţi cântăm fără încetare: Tatăl nostru şi Doamne al puterilor, fii binecuvântat.

Precum tinerii odinioară au înfruntat văpaia cuptorului din Babilon, aşa ai înfruntat văpaia patimilor trupeşti şi a prigonitorilor credinţei, luptând pentru Dumnezeu Cel Adevărat.

Pentru luminarea poporului cel bine-credincios, întreită osteneală ai avut, mult lăudate Petre, căci toată averea ai cheltuit-o, mărirea şi cinstea lumească le-ai lăsat, până şi pe tine însuţi te-ai jertfit preţuind mai mult sufletul şi odihna cea cerească.

Slavă…,

Ascultând chemarea lui Hristos, nu ai uitat nici pe credincioşii români, strâmtoraţi de neştiinţa şi lipsa cărţilor, şi mult ai lucrat ca adevărul credinţei să se propovăduiască şi să dobândeşti pe cei mai mulţi.

Şi acum…, a Născătoarei:

Dobândind chezăşia ta, Fecioară Preacurată, te rugăm cu stăruinţă: izbăveşte locaşul tău de necazuri, de strâmtorări şi de năvălirea duşmanilor şi vom cânta neîncetat lui Hristos: Doamne, fii Binecuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Mântuieşte-ne pe noi Hristoase, Iubitorule de oameni, care ne primejduim şi în fiecare zi deznădăjduim din pricina amăgirilor lumeşti şi ca pe Petru care se îneca în mare, întărindu-ne pe piatra adevăratei Tale mărturisiri pe noi cei ce cântăm cu dreaptă credinţă: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Ca o jertfă vie te-ai adus Stăpânului Hristos şi de vederea luminii celei dumnezeieşti te-ai învrednicit, Sfinte Ierarhe al lui Hristos şi mărturisitorule al dreptei credinţe, podoaba Bisericii, Petru al Kievului. Cu tot sufletul te-ai legat de dumnezeiasca lege şi luminându-i pe toţi creştinii, ia-i chemat la mărturisirea şi apărarea dreptei credinţe şi la pacea şi bucuria în Duhul Sfânt.

Slavă…,

Nu ne uita pe noi cei ce te cinstim cu credinţă şi lăudăm ostenelile şi nevoinţele tale, ca să aflăm milă şi har la dreapta judecată a lui Hristos, Cel ce te-a proslăvit pe tine.

Şi acum…, a Născătoarei:

Opreşte, Fecioară, te rugăm, toată mânia Fiului tău, pornită cu dreptate asupra noastră şi cu rugăciunile tale de Maică fă-L să îngrădească cu pace viaţa noastră şi să-i ferească de tot răul pe cei ce cânta: toate lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Turma Ta cea cuvântătoare, Hristoase, striga cu mare glas: milostiveşte-Te, îndură-Te şi ne izbăveşte grabnic de mrejele celor ce vânează sufletele noastre, ca să nu pierim, ci să ne mântuim prin Tine şi să Te preaînălţăm în veci.

Saltă şi te bucură popor român de pretutindeni, căci din tine a răsărit mlădiţa cea bine roditoare a faptelor bune şi a mărturisirii dreptei credinţe, Petru Ierarhul lui Hristos şi Mitropolitul Kievului.

Mult încercată a fost viaţa ta, Ierarhe, iar mutarea la Domnul – timpurie, dar nimic din cele pământeşti nu ai preţuit mai mult decât trăirea după Hristos, pentru Hristos şi viaţa veşnică.

Slavă…,

Întoarce Doamne în corabia Bisericii Tale pe toţi cei care pentru puţinătatea credinţei şi a dragostei au părăsit-o. Pe cei neştiutori îi luminează, celor reci cu inima, trimite-le căldura dragostei şi pe toţi ne miluieşte cu mijlocirile Ierarhului Tău Petru al Kievului.

Şi acum…, a Născătoarei:

Marie, Născătoare de Dumnezeu, una între femei binecuvântată, primeşte de la noi această cântare de mulţumire şi roagă-L pe Fiul şi Dumnezeul tău să dăruiască Bisericilor pace şi înţelegere, ca să strigăm cu toţii: Bucură-te de-a pururi, Preacurată Fecioară.

LUMINÂNDA

Stăpânul coborând din sânurile părinteşti, Se sălăşluieşte în pântecele fecioresc, spre a Se naşte pe pământ, iar Petru, slujitorul şi Ierarhul lui Hristos, astăzi se mută de pe pământ la locaşurile cele cereşti spre lauda Ortodoxiei şi întărirea credincioşilor, mijlocind mântuirea sufletelor noastre.

Slavă…, Şi acum…, a Înainteprăznuirii

LA LAUDE

Stihirile pe şase: trei ale Înainteprăznuirii, glasul al 6-lea şi trei ale Ierarhului, glasul al 5-lea

Podobie: Cuvioase Părinte…

Viaţa ta, Ierarhe al lui Hristos, a fost zbuciumată şi plină de încercări, dar sfârşitul ţi-a fost încununat de Domnul cu cunună de biruinţă pentru credinţa drept slăvitoare înveşmântată în fapte. De aceea, Biserica te dăruieşte ca un dar la Naşterea lui Hristos.

Cuvioase Părinte Petru, în tot pământul a ieşit vestirea faptelor tale. Credinţa ta ca aurul ne întăreşte, faptele ca o tămâie bine primită ne înmiresmează, iar cuvintele ca smirna răspândesc miros cu bună mireasmă, lăudându-te după cuviinţă ca pe un cetăţean ceresc şi mijlocitor al sufletelor noastre.

Astăzi, peştera Lavrei primeşte spre odihnă trupul Ierarhului Petru, cel încărcat de osteneli, iar Betleemul primeşte în peşteră pe Fecioara ca să nască pe Mesia spre mântuirea sufletelor noastre.

Slavă…, glasul al 6-lea:

Deschide-te cerule şi primeşte pe slujitorul lui Hristos, Ierarhul Bisericii şi luminătorul lumii, căci pământul a odihnit trupul său cel mult ostenit de nevoinţe. Îngeri, primiţi pe nevoitorul, pe cel ce în chipul vostru a fost împodobit, soborul ierarhilor, primiţi pe Ierarhul şi folositorul nostru şi mijlociţi la Mântuitorul, Cel ce din Fecioară vrea să Se nască pentru mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum…, al Înainteprăznuirii

Doxologia mare, apoi Troparul Ierarhului,

Slavă…, Şi acum…, al Înainteprăznuirii.

Ecteniile şi Apolisul.

Sursa: Slujba Sfântului Ierarh Petru Movilă

Preluare dupa http://sfintiromani.ro

Lasati un raspuns