Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Cuviosul Nicodim de la Tismana (26 Decembrie) – partea a II-a

SLUJBA PREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU NICODIM CEL SFINȚIT DE LA TISMANA

Se cuvine a şti că::

Slujba Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim de la Tismana se găsea, până la anul 1846, numai în filade osebite, scrise de mână sau tipărite. În anul acesta tipărindu-se la Mănăstirea Neamţ o nouă ediţie a Mineiului pe decembrie, slujba aceasta a fost introdusă în acest Minei, la ziua de 26, pentru ca, unde se va prăznui Sfântul Nicodim, cei ce vor avea evlavie, să-i cânte slujba aşa cum se găseşte aici. Seara să se facă priveghere după obicei.

Asemnea se cuvine a şti că::

De se va întâmpla să cadă pomenirea Sfântului Nicodim duminica, slujba lui se va muta în altă zi, când va voi cel mai mare. Unde este hramul sfântului sau unde se găsesc moaştele lui, se va cânta împreună cu slujba Învierii şi cu a dumnezeieştilor Părinţi. Aşa arată Tipicul cel mare, tipărit la Iaşi în 1816, (în capetele cele pentru hramuri), cap. 18, pag.792.

LA VECERNIA MICĂ

Se pun stihirile Sfântului pe 4, glasul 1:

Podobie: Prealăudaţilor mucenici…

Sosit-a, purtătorule de Dumnezeu, praznicul tău cel mai luminat decât soarele, care străluceşte pe cei ce vin la tine cu credinţă şi cu nemurirea îi umple de bună mireasmă şi izvorăşte sufletelor tămăduiri, Preacuvioase, sfinţite Nicodim, rugătorule pentru sufletele noastre.

Patimile trupului cele simţitoare biruindu-le cu zăbalele înfrânării, lucrătorule de minuni, sfinţite Nicodim, şi râvna celor fără de trup pe pământ arătând, toate poftele trupeşti le-ai supus Duhului. Drept aceea sălăşluind acum în locaşurile cereşti, roagă-te pentru sufletele noastre.

Fericite, sfinţite Nicodim, punând temelie faptelor bune, te-ai dezbrăcat de omul cel vechi împreună cu poftele lui şi te-ai îmbrăcat în Hristos cu adevărat. Drept aceea ai şi mustrat taberele cele multe ale vrăjmaşilor, îndreptător călugărilor fiind. Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Ca într-o cămară plină de lumină ai sihăstrit prin pustietăţi, o preasfinţite! Şi într-însa ai pus ca pe nişte slugi întrarmate faptelor tale, preacuvioase, ca să oprească taberele patimilor. Şi ai intrat în cămara de mire cea dumnezeiască, fericite Nicodim, şi stai acum cu îndrăzneală înaintea Mirelui tău şi Dumnezeului nostru, îndulcindu-te de frumuseţea Lui. Pe Acesta roagă-L să lumineze sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Mulţimile călugărilor să lăudăm pe sfinţitul Nicodim, că luând toată întrarmarea crucii, a rănit cu rană de moarte pe stăpânul lumii, şi a stricat ca pe o pânză de păianjen cursele lui şi cu dureri pustniceşti a trecut marea cea sărată a vieţii veacului acestuia, ajungând la limanul cel ceresc. Pentru aceasta se roagă pentru noi şi pentru toată lavra sa, ca să vieţuim în pace şi să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a Praznicului, acelaşi glas:

Alcătuire a lui Ioan Monahul.

Uimitoare taină se săvârşeşte astăzi: firea se înnoieşte şi Dumnezeu Se face om, rămânând ceea ce era şi ceea ce nu era a luat, nesuferind nici amestecare, nici despărţire.

La stihoavnă

Se pun stihirile sfântului, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului…

Să ne adunăm, cetele părinţilor monahi, la pomenirea dumnezeiescului şi înţeleptului Nicodim, lăudând pe Dumnezeu, Cel ce l-a preamărit, cu faceri de minuni.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.

Pe toţi cei ce aleargă din suflet către dumnezeiescul tău locaş, preafericite, scapă-i din nevoi, de Dumnezeu înţelepţite, sfinţite Nicodim.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul.

Adunarea cea cinstită a părinţilor monahi, împreună cu ucenicii tăi adunându-ne, sfinţite Nicodim, toţi ne apropiem de cinstita raclă a sfinţitelor tale moaşte, şi sărutându-le, luăm izbăvire sufletească.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Să lăudăm toţi pe sfinţitul Nicodim, cel ce bărbăteşte şi vitejeşte a sihăstrit prin pustietăţi; care a adunat şi această turmă în cinstita sa lavră şi cu dragoste a ridicat casa Domnului, întru pomenirea cinstitei Adormiri a Născătoarei de Dumnezeu, şi pe toate le-a închinat ei, căreia i se şi roagă pentru noi, ca ea să roage pe Sfânta Treime să dăruiască mântuire tuturor, celor ce cu credinţă săvârşim astăzi sfinţită pomenirea lui.

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 8-lea:

Alcătuire a lui Ioan Monahul

Doamne, în Betleem ai venit; în peştera Te-ai sălăşluit Cel ce ai cerul scaun; în iesle ai fost culcat Cel ce eşti înconjurat de oştile îngereşti; împreună cu păstorii Te-ai smerit, ca să mântuieşti, ca un milostiv, neamul nostru, slavă Ţie!

Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru…, se cântă troparul sfântului:

Slavă… Şi acum…, al praznicului.
(Caută-le mai departe la Vecernia mare) şi otpustul.

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul Psalm, se citeşte Fericit bărbatul…, starea întâi.

La Doamne, strigat-am…, se pun stihirile pe 8;
4 ale Praznicului şi 4 ale sfântului.

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea:

Veniţi să ne bucurăm întru Domnul…

Domnul Iisus născându-Se…

Împărăţia Ta este împărăţia…

Ce vom aduce Ţie, Hristoase ?…

Stihirile sfântului, glasul al 4-lea:

Următor lui Ilie cu obiceiurile fiind, ai slujit lui Hristos cu dreaptă credinţă şi prin pustietăţi locuind, jertfelnice dumnezeieşti ai ridicat, Părinte Nicodim, şi privegheri pline de lacrimi săvârşind, ai întărit lavra ta Tismana cu rugăciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască, pentru tine, sufletele noastre.

Moştenitorule al lui Hristos, slujitorul Domnului, Preasfinţite Nicodim, după cum îţi este numele aşa ţi-a fost şi viaţa; că împreună cu cărunteţile a strălucit şi cunoştinţa ta; şi luminarea feţei adeverea blândeţile tale; Viaţa ta este mărită şi adormirea ta este cu sfinţii. Pentru aceasta ne rugăm ţie: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre.

Valurile lumeşti lepădându-le, ai adus viaţa ta curată lui Hristos, urmând toată fapta cea bună şi întărindu-te în credinţa cea dreaptă, preacuvioase. Deci acum, împreună cu Dânsul, te cinstim, Părinte Nicodim, temeiul părinţilor şi lauda monahilor, din cinstită lavra ta Tismana, roagă-te pentru sufletele noastre.

Viaţa ta strălucind luminat pe pământ, de Dumnezeu înţelepţite Nicodim, te-ai suit la ceruri, în lumina tuturor sfinţilor. Şi aici întru bunătăţi locuind, ai luat împreună cu Hristos moştenirea acolo, cu Care petreci, bucurându-te. Pentru aceea, preacuvioase părinte, roagă-L acum neîncetat, să păzească în pace netulburată cinstita şi preaslăvita ta lavră Tismana. Şi lumii să dăruiască mântuire şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă…, glasul al 6-lea:

Pe cel după chip păzindu-l nevătămat şi mintea punându-ţi stăpână peste patimile cele păgubitoare, te-ai suit spre Cel după asemănare, pe cât cu putinţă ţi-a fost. Că bărbăteşte, silindu-ţi firea, te-ai nevoit a supune partea cea rea celei mai bune, şi pe trup a-l face rob duhului. Pentru aceasta călugărilor te-ai arătat mai mare cetăţean pustiului, celor ce bine călătoresc povăţuitor, cu adevărat îndreptător de fapte bune. Şi acum dezlegându-se în ceruri oglinzile, fericite, curat priveşti Sfânta Treime, rugându-te fără mijlocire, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste te cinstesc pe tine, Preacuvioase Părinte, sfinţite Nicodim.

Şi acum…, a Praznicului, acelaşi glas:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace! Că astăzi primeşte Betleemul pe Cel ce şade pururea împreună cu Tatăl. Astăzi îngerii slăvesc cu dumnezeiască cuviinţă pe Pruncul, Cel ce S-a născut. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună voire !

VOHOD

Lumină lină…

Prochimenul Praznicului, glasul al 7-lea:
Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru…

PAREMIILE
Sfântului

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu…

Drepţii în veac vor fi vii…

Dreptul de va ajunge să se sfârşească întru odihnă va fi…

(Caută-le în ziua de 5 decembrie, la Sfântul Sava).

LA LITIE

Se pun stihirile sfântului, glasul 1:

Fericite părinte, cine va spune pătimirile tale, din sihăstrie? Şi cine va povesti nevoinţele tale? Luptele cu demonii şi petrecerea cea rea, lacrimile şi zdrobirea inimii, postirea şi golătatea, de ger şi de vânt chinuindu-te şi de soare arzându-le? Că în trup ca unul fără de trup ai trăit, şi acum veseleşti pe toţi credincioşii cu pomenirea ta, pentru care roagă-te lui Hristos, să-i izbăvească cu rugăciunile tale, de ispite celui viclean, Preacuvioase, sfinţite Nicodim.

Cele pământeşti pe toate le-ai lăsat; pe cele stricăcioase şi trecătoare nu le-ai băgat în seamă. Luminându-ţi sufletul cu poruncile lui Dumnezeu, Nicodim, împodobitu-te-ai cu strălucirile minţii şi în pustiu voind a te sălăşlui, pe Hristos cu totul l-ai iubit, Care şi venind împreună cu Tatăl şi cu Duhul, locaş au făcut întru tine şi dar de vindecări şi de minuni ai luat, şi a mântui de duhurile cele viclene. Că pe tine Hristos Dumnezeu te-a mărit. Pe Acela roagă-L, preacuvioase, să miluiască sufletele noastre.

Îndrăgostindu-te de petrecerea cea împreună cu îngerii şi de lumina vieţii celei de veci, ai fugit din lume; şi luând crucea cu bucurie, sfinţite Nicodim, ai urmat Celui ce s-a răstignit pentru tine, şi prin arătare de înger biruinţă ai purtat asupra demonilor, săvârşind uimitoare minuni; iar acum te veseleşti întru lumina sfinţilor. Pentru aceasta slăvim pomenirea ta şi ne rugăm: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 2-lea:

Preacuvioase Părinte Nicodim, nevoindu-te din pruncie cu osârdie spre fapte bune, te-ai făcut organ al Sfântului Duh. Şi de la Dânsul primind darul săvârşirii de minuni, ai îndemnat pe oameni să urască desfătările. Şi acum cu dumnezeiasca lumină fiind strălucit, mai curat luminează şi gândurile noastre, ale celor ce cu credinţă te lăudăm pe tine, şi cu dragoste ne închinăm sfintelor tale moaşte.

Glasul al 5-lea:

Cuvioase Părinte, sfinţite Nicodim, auzind glasul Evangheliei Domnului ai părăsit lumea; bogăţia şi slava drept nimic le-ai socotit. Pentru aceasta tuturor ai grăit: iubiţi pe Dumnezeu şi veţi afla dar veşnic; să nu cinstiţi nimic mai mult decât dragostea Lui. Că atunci când va veni întru slava Sa, să aflaţi odihnă cu toţi sfinţii. Cu ale căror rugăciuni, Hristoase, păzeşte cinstita lavră Tismana, şi mântuieşte sufletele noastre.

Glasul al 3-lea:

Cât este de îndumnezeită viaţa ta şi sfârşitul tău cu totul sfinţit, Părinte Nicodim! Că la acesta adunându-se toată mulţimea călugărilor, împreună cu mulţimea a toată latura creştinilor dreptcredincioşi, în cinstita ta lavră Tismana, dacă te-au văzut în pat fără suflare, grăia cuvinte de jale: dă cuvântul cel de pe urmă slugilor tale, sfinte, şi învaţă unde laşi pe fiii tăi, părinte, pe care i-ai miluit cu adevărat, ca un tată milostiv şi iubitor de fii! Deci măcar că aici te acoperi în mormântul cel gătit de tine de mai înainte, în sfântă biserica lavrei tale, dar toţi te avem sus mijlocitor către Preasfânta Treime, şi rugător pentru mântuirea sufletelor noastre, ale celor ce cu dragoste te cinstim şi săvârşim pomenirea ta.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări şi cu glas de bucurie să cântăm, luminat prăznuind. Că darul Duhului Sfânt, cu glas mai frumos decât toată trâmbiţa ne cheamă pe toţi, spre lauda de pomenire cea de peste an a purtătorului de Dumnezeu părinte. Căpeteniile împreună cu mulţimea a toată latura credincioşilor să se adune împreună cu noi şi să lăudăm pe cel ce din pruncie până la sfârşitul pristăvirii sale s-a arătat slugă aleasă a lui Hristos Dumnezeu şi cu întrarmarea dumnezeiescului Duh a biruit stăpâniile şi puterile Atotţiitorului lumii şi puterea focului, prin trecerea sa.

Pentru aceasta păstorii şi învăţătorii împreună alergând, să laude pe păstorul şi îndreptătorul păstoriei turmei lui Hristos, celei alese cu adevărat, din cinstită lavra sa Tismana. Pustnicii să laude pe pustnicul Domnului; cei din lume pe împlinitorul legii; bolnavii pe doctorul şi tămăduitorul a tot felul de boli; cei cu duhuri necurate pe izgonitorul duhurilor celor rele; cei din primejdii pe izbăvitorul; cei din necazuri şi din supărări pe mângâietorul; cei bătrâni, neputincioşi şi slabi pe sprijinitorul şi ajutătorul şi cei săraci şi lipsiţi pe chivernisitorul lor; pe cel ce s-a făcut tuturor toate, ca să câştige pe toţi sau pe cei mai mulţi, şi lăudându-l să zicem: lauda cea mare a monahilor, preaminunate părinte, părtaşule al părinţilor, izvorâtorule de mir, sfinţite Nicodim, roagă pe Mântuitorul Hristos Dumnezeu, să păzească în pace netulburată cinstita şi preamărita lavră a ta Tismana, şi lumii să dăruiască totdeauna pace şi mare milă, iar sufletelor noastre mântuire.

Şi acum…, acelaşi glas.

Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări că necuprinsă este taina care s-a săvârşit astăzi în Betleem: Cel nevăzut Se vede, Cel fără de trup Se întrupează, Cuvântul ia chip omenesc, Cel ce este Se face ce nu a fost; Fecioara naşte în peşteră Prunc tânăr, pe Ziditorul firii; ieslea închipuieşte scaunul ceresc, animalele înseamnă starea înainte a heruvimilor, păstorii se minunează, magii aduc daruri şi îngerii cântând, glăsuiesc: slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Fără schimbare este Emmanuel, Cel mai înainte de veci, Care a voit a Se naşte pentru mântuirea lumii; Iisus Hristos ieri şi astăzi, Acelaşi şi în veci.

La stihoavnă

Se pun stihirile preacuviosului, glasul al 8-lea:

Podobie: O, uimitoare minune…

Cinstită este cu adevărat înaintea Ta moartea cuviosului Tău, Hristoase; că iată, sluga Ta, cu darul Sfântului Tău Duh, din tinereţe a izvorât minuni, şi după moarte alungă toate bolile şi îndepărtează duhurile vicleniei, împotriva cărora încă fiind viu a tăbărât asupra lor până la sânge; iar sufletelor noastre le mijloceşte de la Tine mare milă.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Racla moaştelor tale, Preaînţelepte, sfinţite Nicodim, izvor de minuni şi pârâu de daruri a arătat-o Domnul, oamenilor; căci vederea le-a dăruit şi toate bolile le-a tămăduit şi pe cei cuprinşi de duhuri necurate îi izbăveşte de puterea lor şi-i face cu minte întreagă; iar sufletelor este pricinuitor de mântuire.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Bucură-te, podoaba monahilor, steaua pustnicilor şi a sihaştrilor, lauda păstorilor şi locuitorule împreună cu cuvioşii, părinte sfinţite, Nicodim! Bucură-te, izvorul dragostei şi al curăţiei! Bucură-te, locaşul Preasfintei Treimi! Bucură-te, sfeşnic prealuminat al înţelepciunii! Bucură-te, îndreptătorule preadrepte al tuturor creştinilor, chip al bunătăţilor, stâlp însufleţit şi rugătorule pentru mântuirea sufletelor noastre.

Slavă…, glasul al 4-lea:

Părinte, Preacuvioase sfinţite Nicodim, făcându-te dascăl şi povăţuitor spre mântuirea a toată lavra şi sihăstria ta Tismana, cu cuvinte şi cu fapte pe toţi ne-ai învăţat şi ne-ai îndreptat către lumina poruncilor lui Hristos. Pentru aceasta şi mutându-te către Iisus, după Care doreai, să nu ne laşi săraci până în sfârşit; ci împreună cu noi stând cu duhul totdeauna, sfinte, şi nevăzut, învaţă-ne căile faptelor bune şi vrednici ne arată pe noi, cereştilor locaşuri. Că la arătarea lui Hristos bucurându-te, să zici către Dânsul: iată eu şi pruncii pe care mi i-ai dat, Dumnezeule! Şi noi iarăşi să grăim: acesta este, Doamne, povăţuitorul mântuirii noastre şi doritorul părinte, pe care ni l-ai dat nouă, doctor sufletelor noastre. Cu care împreună învredniceşte-ne şi pe noi, Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, să locuim în locaşurile Tale, cele pururea pline de lumină şi veşnice; ca să Te slăvim pe Tine împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul Tău Duh, în veci. Amin!

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 8-lea:

Alcătuire a lui Ioan Monahul.

La Betleem au alergat împreună păstorii, vestind pe Păstorul cel Adevărat, Care şade pe heruvimi şi în iesle a fost culcat, chip de prunc pentru noi luând; Doamne, slavă Ţie!

La binecuvântarea pâinilor:

Troparul sfântului, glasul 1:

Celui ce a răsărit din Fecioară, Mai-marelui păstorilor, ca o oaie de turmă ai urmat, părinte al nostru Nicodim. Cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunile, te-ai făcut lucrător sfinţit de cele cereşti, tămăduind sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru aceasta grăim: slavă Celui ce te-a preaslăvit pe tine; slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce a arătat tuturor prin tine îndreptare (de două ori).

Şi al Praznicului, glasul al 4-lea:

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru…

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… se cântă troparul Praznicului de două ori;

Slavă.., al sfântului; Şi acum…, al Praznicului.

După Catisma întâia, se cântă

Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină..

Chemării Domnului tău ai urmat din pruncie şi lepădându-te de lume şi de toate cele frumoase şi dulci ale ei, Preafericite, sfinţite Nicodim, suferit-ai cu osârdie toată greutatea pustiului, şi taberele demonilor bărbăteşte le-ai rănit. Pentru aceasta, totdeauna, lăudăm cu credinţă, prin cântări pomenirea ta.

Slavă…, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Ca o stea luminoasă a călugărilor, ca o treaptă sfântă şi hotar al înfrânării pustnicilor şi oglindă luminoasă a socotinţei te-ai arătat, preacuvioase. Pentru aceasta ne rugăm ţie: cere dezlegare de greşeli, pentru cei ce cu bucurie prăznuiesc astăzi sfântă pomenirea ta, Preafericite, sfinţite Nicodim.

Şi acum…, a Praznicului, glasul 1:

Podobie: Domnul Iisus născându-Se în Betleemul…

După Catisma a doua, se cântă

Sedealna, glasul al 5-lea:

Podobie: Pe Cuvântul cel împreună…

Pe pustnicul Domnului cu laude să-l cinstim, că a omorât toate bântuielile patimilor, cu adevărat, prin înfrânare şi prin multă răbdare, şi a ruşinat foarte pe vrăjmaşul cel împotrivă luptător şi toată trufia şi puterea lui a biruit. Iar acum se roagă Domnului să mântuiască sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Din pântece te-ai sfinţit cu adevărat, sfinţite Nicodim, şi pe pământ ca un înger ai vieţuit; că trupul ţi-ai omorât şi urmând după vrednicie vieţii îngereşti, Treimii te-ai arătat slujitor, fericite. Pentru aceasta şi spre urmarea dumnezeieştii tale vieţi cete de călugări ai împreunat totdeauna, de Dumnezeu purtătorule, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos, Dumnezeului nostru, iertare de păcate să dăruiască celor ce vieţuiesc în lavra ta Tismana şi celor ce cu dragoste prăznuiesc, astăzi, sfântă pomenirea ta.

Şi acum…, a Praznicului, acelaşi glas:

Podobie: Pentru ce te minunezi Marie ?…

Apoi Polieleul cu Mărimurile

După ectenia mică, se cântă Sedealna sfântului, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău…

Îngropat-ai toată săltarea patimilor cu omorârea trupului, Sfinţite Părinte Nicodim, şi viaţă fără sfârşit după moarte ai luat. Drept aceea, Biserica lui Hristos şi lavra ta Tismana prăznuiesc astăzi pomenirea ta cea vrednică de minunare, podoaba preacuvioşilor şi lauda sihaştrilor.

Slavă…, glasul al 3-lea:

Podobie: De frumuseţea fecioriei tale…

Văzând îngerii frumuseţea sufletului tău cel preasfinţit, pururea pomenite, au strigat cu veselie la ieşirea ta din trup: suie-te către Dumnezeu, după Care ai dorit! Urcă-te, sfinţite Nicodim, la praznicul cel veşnic; şi lăsând cele de jos, suie-te sus şi te bucură împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii!

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Cel neîncăput nicăieri…

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea:

PROCHIMENUL, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului, pentru toate câte mi-a dat mie?

Toată suflarea…

Evanghelia de la Luca (VI, 17-23):
În vremea aceea a stat Iisus la loc şes…
(caută vineri în săptămâna a 19-a după Rusalii)

Psalmul 50.

Apoi Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Preacuviosului Tău Nicodim, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Stih: Miluieşte-ne Dumnezeule…

Şi stihira aceasta, glasul al 6-lea:

Preacuvioase Părinte Nicodim, osârduitor te-ai arătat lui Hristos şi de Dânsul întărit fiind, sfinţite, ai supus patimile trupeşti. Pentru aceasta în tot pământul a ieşit vestirea faptelor tale, şi în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Taberele demonilor ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără de prihană o ai urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, de la Care luând cununa răbdării, ţi-ai întărit cinstita şi prea-lăudata lavra ta Tismana, în care cu credinţă se săvârşeşte astăzi sfântă pomenirea ta; mijloceşte celor ce vieţuiesc într-însa, prin sfintele tale rugăciuni, mântuire şi sufletelor noastre pace şi mare milă.

CANOANELE

Se pun Canoanele Praznicului: cel dintâi cu Irmosul pe 6, iar al doilea cu Irmosul pe 4
şi Canonul sfântului, pe 6.

Canonul sfântului

Cântarea 1-a, glasul 1:
Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L…

Cel ce ai luat viaţă nestricăcioasă şi fericită, Preacuvioase Nicodim, stând totdeauna înaintea lui Hristos, dă-ne nouă lumânare, sfinţite ca, bucurându-ne, să lăudăm prea-mărită viaţa ta, că ai fost prea-mărit.

Lumea urând, Preacinstite Părinte Nicodim, toată fapta pustnicească ai iubit: întâi înfrânarea, apoi blândeţile şi nevoinţa cea grea, rugăciunile şi lacrimile şi privegherea cea de toată noaptea, înaintea lui Dumnezeu.

Slavă…

Desfătările lumesti, cele arzătoare ca focul, le-ai stins cu roua ostenelilor pustniceşti; pentru aceea ţi-a răsărit soarele nepătimirii, lumina tămăduirilor şi raza cea neapusă a darurilor Duhului Sfânt, vrednicule de laudă, sfinţite Nicodim.

Şi acum…, a Născătoarei:

Lucruri uimitoare s-au grăit despre tine în neam şi în neam, ceea ce ai primit pe Dumnezeu în pântecele tău şi ai rămas curată, Născătoare de Dumnezeu, Marie. Pentru aceasta toţi te cinstim pe tine, ocrotitoarea şi izbăvitoarea noastră, după Dumnezeu.

Catavasiile Praznicului

Irmoasele amânduror canoanelor.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Fiului celui născut…

La razele Domnului cu credinţă privind, cuvioase părinte, prea-mărite şi de Dumnezeu înţelepţite Nicodim, cu lacrimi te-ai rugat să îţi ajungi dorirea. Pentru aceasta ai şi dobândit nădejdea, cu veselie.

Sufletul meu cel întunecat cu gânduri viclene, luminează-l, Iubitorule de oameni, Cuvinte, cu rugăciunile cuviosului Tău Nicodim, şi mă izbăveşte de întunericul cel neluminat, în ceasul judecăţii, Milostive.

Slavă…

Cu deşteptarea minţii frumuseţile cele cereşti întrezărind, nu te-ai înălţat nicidecum la vredniciile cele omeneşti, ci cu aripile umilinţei uşurându-te te-ai înălţat cu totul la cer, Preafericite sfinţite Nicodim.

Şi acum…, a Născătoarei:

Arătatu-te-ai mai înaltă decât heruvimii şi decât serafimii, Născătoare de Dumnezeu; că tu, singură, pe Dumnezeu, Cel neîncăput, L-ai zămislit în pântece. Pentru aceasta toţi credincioşii cu cântări te fericim.

Condacul şi icosul Praznicului.

Apoi acest Condac al sfântului, glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare, Doamnă…

Apărătorului nostru celui din multe nevoi şi primejdii, pentru izbăvirea şi tămăduirea a tot felul de boli cu lucrarea a multor minuni, cu darul Sfântului Duh, laude cu mulţumiri aducem ţie, sfinte, noi fiii tăi. Ci ca cel ce eşti mult-milostiv şi grabnic ajutător celor ce vin la tine cu credinţă, liberează-ne cu rugăciunile tale din toate nevoile şi de primejdia diavolească cea rea, ca să cântăm ţie: bucură-te, mare făcătorule de minuni, Preacuvioase Părintele nostru Nicodim, sfinţite şi pururea mărite!

ICOS

Înger pământesc şi om ceresc te-ai arătat şi ca un pom răsădit lângă apa înfrânării şi bine crescând, ai păstorit toată turma ta cu cuvioşie şi cu blândeţe. Pentru aceasta noi, fiii tăi, cu lacrimi şi cu credinţă fierbinte grăim către tine, părinte, dintru adâncul inimii, cu sufletele smerite:

Bucură-te, vlăstar din părinte drept şi cinstitor de Dumnezeu şi stâlpare din maică bine credincioasă şi de neam împărătesc crescut şi ales!
Bucură-te, că iubind din pruncie pe Iisus Hristos, din tinereţe lumea ai părăsit şi ai defăimat-o, şi pe umerii tăi jugul cel bun ai luat şi sarcina cea uşoară!
Bucură-te, cel ce prin alegerea duhovnicescului tău părinte şi prin punerea sfinţitelor mâini ale arhiereului, preot sfinţit şi ales te-ai făcut lui Dumnezeu.
Bucură-te cel ce ai slujit cu dragoste fierbinte la Sfântul Jertfelnic şi Dumnezeu cu iubire a primit jertfa cea fără de sânge!
Bucură-te cetăţean cu totul înfrumuseţat al pustiului, unde sfinte locaşuri de obşte ai înălţat Stăpânului Hristos Dumnezeu!
Bucură-te, că ai adunat în aceste sfinte locaşuri mulţimi de călugări şi prin pilda smereniei tale, pe toţi către mântuire i-ai îndreptat!
Bucură-te, cel ce ai părăsit desfătările lumeşti şi prin aceasta toate săltările trupeşti cu totul le-ai veştejit!
Bucură-te, cel ce te-ai umplut de darul lacrimilor şi prin vărsarea acestora, locaş Sfântului Duh te-ai făcut!
Bucură-te cel ce te-ai arătat prin darul Sfântului Duh mare făcător de minuni, încât oarecând intrând în foc, văpaia de tine nicidecum nu s-a apropiat!
Bucură-te, cel ce prin această minune pe căpetenie şi pe toţi cei ce priveau i-ai spăimântat şi la dreapta credinţă a lui Hristos Dumnezeu i-ai câştigat!
Bucură-te, cel ce te-ai arătat mare făcător de minuni şi după moarte, pentru toţi cei ce au venit cu credinţă către sfinţitele tale moaşte, cele izvorâtoare de mir!
Bucură-te, cel ce ne-ai vestit nouă slava Sfintei Treimi cu cucernicie; şi pe tine Stăpânul, Hristos Dumnezeu, te-a odihnit în lumina cea întreit strălucitoare, spre a te desfăta!
Bucură-te, mare făcătorule de minuni, Preacuvioase Părintele nostru Nicodim sfinţite şi pururea lăudate!

SEDEALNA sfântului, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Arătatu-te-ai pe pământ ca un înger în trup şi ca un pom răsărit lângă apa înfrânării bine crescând ai fost, pustnicind. Pentru aceasta spălând întinăciunea cu curgerea lacrimilor tale, locaş dumnezeiesc te-ai făcut şi de minuni făcător, cel ce ai stins oarecând cu minunea ta văpaia focului, care nicidecum nu s-a atins de tine. Întru care Dumnezeu mărindu-te, ai luat de la Dânsul răsplătirea moştenirii celei de sus. Pe Care acum neîncetat roagă-L să ne dea iertare de păcate nouă, celor ce prăznuim, cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă…, asemenea:

Prăznuim cu credinţă strălucita şi luminata sărbătoare a pomenirii tale, adunându-ne astăzi în lavra ta Tismana. Chemăm împreună cu noi la veselie toată latura şi dănţuind duhovniceşte, ne bucurăm foarte, ca de o vistierie mare, de trupul tău cel purtător de osteneli, preafericite părinte. Că lăsând viaţa ta cea stricăcioasă ai primit în cer pe cea nestricăcioasă; şi acolo, aflând mărire, minuni ai săvârşit, Preacuvioase, sfinţite Nicodim. Pentru aceasta roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de păcate tuturor celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 8-lea:

Podobie: Porunca cea cu taină…

Să se bucure cerul, să se veselească pământul, că S-a născut pe pământ Mieluşelul lui Dumnezeu, dând izbăvire lumii. Cuvântul, Cel ce era în sânurile Tatălui, a ieşit din Fecioară fără de sămânţă; de Care magii s-au înspăimântat, văzând că Se naşte în Betleem, ca un prunc, Acela pe Care toate îl slăvesc.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei…

Pe calea cea strâmtă ai umblat, preacuvioase părinte, cu postul trupul ţi-ai topit, mai presus de fire; pentru aceasta adunarea vrăjmaşilor s-a minunat de răbdarea ta cea neclintită, sfinţite Nicodim. Iar cetele îngereşti au cântat: slavă puterii Tale, Doamne!

Pe Dumnezeu cel Bun şi Prea-Îndurat, cu lacrimi, cu suspinuri şi cu inimă umilită L-ai căutat, sfinţite Nicodim. Pentru aceea, dobândindu-ţi dorirea, roagă-L, preacuvioase părinte, să se milostivească spre sufletul meu cel dosădit, care a alunecat în adâncul răutăţilor.

Slavă…

Brazdele sufletului tău, stropindu-le cu pâraiele lacrimilor, sfinţite Nicodim, ai semănat cu adevărat sămânţa faptelor bune, pe care lucrând-o bine, cu ostenelile pustniceşti, ai secerat mănunchi, roduri strângând în jitniţele tale, preafericite părinte!

Şi acum…, a Născătoarei:

Tu eşti lauda creştinilor, ceea ce nu ştii de mire, ocrotitoare şi scăpare, zid şi liman. Că duci rugăciunile noastre către Fiul tău, preanevinovată, şi izbăveşti din nevoi pe cei ce cu credinţă te mărturisesc cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Dumnezeu fiind al păcii…

Înţelepţeşte chivernisindu-ţi simţirile trupului, turn de bunătăţi ai ajuns, preafericite Nicodim; că mânie numai şarpelui ai arătat, iar dragostea toată ţi-ai întors-o către Stăpânul cel iubitor de oameni.

Sluga Ta, Doamne, Preafericitul, sfinţitul Nicodim, lepădând grija cea de multe feluri, mintea sa netulburată a făcut-o locaş Ţie. Că iubind fericitele fapte bune, s-a supus poruncilor Evangheliei Tale şi luând crucea Ta, a urmat Ţie, Stăpânului tuturor, bucurându-se.

Slavă…

Sfărâmat-ai cu armele smereniei cursele vrăjmaşului şi purtând arşiţa zilei, părinte, de bucuria Domnului te-ai învrednicit. Pentru aceasta înălţându-te, sfinţite preacuvioase, te-ai făcut cetăţean ceresc.

Şi acum…, a Născătoarei:

Însănătoşează, cu rugăciunile tale cele tari, rogu-mă ţie Născătoare de Dumnezeu, sufletul meu cel ticăloşit şi bolnav din pricina asupririlor lui Veliar, şi-mi trimite înmulţit darul tău de bucurie, Stăpână, Preacurată Fecioară Marie.

Cântarea a 6-a:

Imos: Pe Iona ca pe un prunc…

N-au putut amăgi pe dumnezeiescul Tău slujitor, Hristoase, nici asupririle şarpelui, nici focul ispitelor nu l-a înfricoşat. Că vieţuind pe pământ viaţa întocmai cu a îngerilor, cu daruri dumnezeiesti l-ai împodobit, cu dreapta Ta, cea atotstăpânitoare.

Atrasu-te-a pe tine, sfinţite Nicodim, dragostea Stăpânului tuturor şi acum te odihneşti întru Hristos, preafericite. Că dragoste curată câştigându-ţi cu înfrânarea şi cu rugăciunea, te-ai arătat oglindă neîntinată şi organ al Sfântului Duh, preacuvioase părinte.

Slavă…

Primind înlăuntrul inimii tale raza cea luminoasă şi fără materie, sfinţite Nicodim, şi pierzând toată negura patimilor, te-ai luminat. Şi trecând peretele cel din mijloc, curat te desfătezi, preafericite părinte, lângă Sfânta Treime, Cea nezidită şi nedespărţită.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Hristos, Dătătorul luminii, Care S-a făcut trup, roagă-L, Curată, cu oştile cele îngereşti de sus, să-mi strălucească şi mie, celui acoperit de păcate, raza cea purtătoare de lumină.

CONDACUL sfântului, glasul al 8-lea:

Ca pe cel împreună-râvnitor sfinţilor şi ca pe un părinte mare, toată lavra ta Tismana te cinsteşte pe tine cu credinţă, sfinţite Nicodim; pe care păzeşte-o cu rugăciunile tale, fericite, totdeauna nebiruită şi netulburată de toate nevoile, ca un părinte cuvios şi pururea lăudat.

ICOS

Iubind poruncile lui Hristos cele dumnezeieşti, preacuvioase, şi urând desfătarea acestei lumi, ai trecut către Dânsul cu grăbire şi te-ai făcut luminător, luminând marginile cu strălucire duhovnicească. Drept aceea, căzând înaintea ta, te rog: luminează ochii mei cei sufleteşti, ca să laud, sfinţite Nicodim, nevoinţele tale: postirea şi privegherea, lacrimile, chinurile şi omorârea trupului, pentru viaţa viitoare cea fericită; întru care acum desfătându-te, roagă-te pentru noi toţi, ca un părinte cuvios şi pururea lăudat.

SINAXAR

În această zi şi pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim, arhimandritul, din lavra Sfintei Mănăstiri Tismana.

Sfântul şi Preacuviosul Părintele nostru Nicodim era de neam sloven, născut şi crescut în dreapta credinţă. După ce a primit sfântul şi îngerescul chip al călugăriei şi harul preoţiei, a pustnicit prin multe locuri, adunând la sine toată fapta cea bună prin iubire de osteneli şi alte petreceri îmbunătăţite.

Când a venit în părţile acestea ale Ţării Româneşti a trăit în multe trude şi osteneli sufleteşti şi a petrecut, cu neîncetate rugăciuni prin munţii pământului acestuia. Sfântul Nicodim a zidit multe altare lui Dumnezeu, precum se istoriseşte până în ziua de azi. Mai întâi pe apa Motrului, apoi Mănăstirea de la Vodiţa, pe numele Sfântului Antonie cel Mare. Acolo a făcut chinovie de mulţi părinţi şi fraţi întru Hristos şi a vieţuit în acea mănăstire multă vreme, sfântul.

După aceea, prin descoperire dumnezeiască, a mers la locul ce se numeşte Tismana. Cu voia lui Dumnezeu, a zidit acolo, cu ale sale trude şi osteneli, altar dumnezeiesc şi locaş de viaţă de obşte. Mulţime mare de călugări s-a adunat acolo; iar Sfântul Nicodim vieţuia cu aceşti fraţi întru Hristos; le era chip şi pildă de fapte bune, şi-i povăţuia pe calea mântuirii. Şi luând sfântul de la Dumnezeu harul facerii de minuni şi putere asupra duhurilor celor necurate, multe şi nenumărate minuni a făcut cât a trăit în viaţă. A alungat demoni şi a tămăduit toată boala şi toată neputinţa. Se spune că şi în foc a intrat şi a ieşit nevătămat; focul nu s-a atins nici de haine, nici de părul capului său. A mai făcut şi alte minuni şi nespuse lucruri cu puterea lui Hristos. Şi aşa, ajungând cu sfinţenie până la adânci bătrâneţi, s-a mutat din viaţa aceasta vremelnică la viaţa cea cerească şi nepieritoare, întru această lună în douăzeci şi şase de zile. Şi au fost îngropate cinstitele şi sfintele sale moaşte în sfânta şi dumnezeiasca sa mănăstire Tismana, unde se face slujba şi prăznuirea sa în toţi anii. Mormântul său sta întru pomenire până în ziua de azi, cu candelă neadormită.

După ce Dumnezeu a preaslăvit moaştele sale cu mireasmă dumnezeiască de bun miros, cu har izvorâtor de mir şi cu facere de minuni, au, fost scoase din mormânt şi puse în raclă şi aşezate înăuntru cu cinste în sfânta biserică, aşa ca şi moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul în sfânta Mănăstire Bistriţa. După trecere de mulţi ani, un domn al ţării acesteia a vrut să ridice din Mănăstirea Tismana moaştele Sfântului Nicodim, să le ducă în Bucureşti, ca să fie acolo stătătoare. Dar n-a fost voia sfântului să se înstrăineze moaştele sale din locaşul său. Şi cu minune s-a făcut de a părăsit domnul acela gândul său şi lucrul cel neplăcut sfântului. Că îndată s-a arătat în vedenie unuia din călugări şi i-a poruncit să spună stareţului să-i ascundă moaştele şi numai un deget să ia de la mâna lui şi să-l oprească pentru evlavia credincioşilor. Sfântul Nicodim s-a arătat în acelaşi chip şi stareţului; i-a dat ca şi fratelui aceeaşi poruncă. Încredinţându-se dar stareţul, a luat un deget de la mâna sfântului şi mir de la moaştele sale. Degetul şi sfântul mir, pus într-un vas de cositor, împreună cu o cruce de plumb ce o purta sfântul la gât, se află în sfânta mănăstire până în ziua de azi, ca odoare duhovniceşti cinstite şi de mult preţ. Din sfântul mir nimeni n-are voie să ia; se îngăduie să se sărute vasul şi se umplu toţi de nespusă mireasmă duhovnicească. Ascunzându-se dar în acest chip moaştele sfântului, de care se ştia numai din stareţ în stareţ şi unul din fraţii mănăstirii. Iar mai pe urmă, din întâmplările vremilor celor cu multe robii, au rămas moaştele sfântului de tot tăinuite şi neştiute de nimeni până în ziua de azi. Poate că aşa a fost voia sfântului.

Cele mai sus numite sfinte şi cinstite odoare sunt îndestulătoare pentru mângâierea părinţilor mănăstirii şi a celorlalţi locuitori creştini. Ele fac şi acum multe şi nenumărate minuni. Duhurile necurate din oameni se alungă cu chemarea numelui sfântului; vindecări de multe feluri de boli se dăruiesc celor ce năzuiesc şi aleargă cu credinţă la ajutorul sfântului; pământul şi ţara aceasta se păzeşte cu rugăciunile şi ajutorul Sfântului Nicodim de multe nevoi; iar sfânta şi dumnezeiasca Mănăstire Tismana, care ţine şi are comoară de mult preţ sfintele sale moaşte, este păzită şi apărată totdeauna, cu grabnica lui folosinţă, de multe bântuieli ale văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi.

În urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 28 octombrie 1955, în catedrala Mitropoliei Olteniei din Craiova s-a oficiat sfânta slujbă a Sfântului Nicodim, ca început al săvârşirii de atunci înainte, a slujbei Sfântului Nicodim în toate bisericile din Biserica Ortodoxa Română.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii în dreapta credinţă…

Omorându-ţi desfătările trupeşti şi mânia înfrânându-ţi, sfinţite Nicodim, ai primit răsplătirea moştenirii celei de sus, preafericite părinte. Şi îmbrăcându-te întru omorârea patimilor ai mers la viaţa cea fără de sfârşit, unde acum cu bucurie cânţi: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Călătorind pe cărarea cea dreaptă a faptelor bune şi neabătându-te în lături, preacuvioase părinte, te-ai sălăşluit în cetatea cea nestricăcioasă a Edenului, unde acum cânţi cu veselie: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă…

Vestind slava Preasfintei Treimi cu cucernicie, preafericite părinte, te-ai odihnit întru lumina cea întreit strălucitoare, sfinţite Nicodim, unde acum cu bucurie cânţi: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum…, a Născătoarei:

Toiag din rădăcina lui Iesei eşti Fecioară Preafericită, care din floare ai adus Rodul cel de mântuire pentru toţi cei ce cântă cu credinţă Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Cuptorul cel răcoritor…

Cel ce te-ai luminat cu fulgerele cele fără de materie ale Luminii celei neapuse, sfinţite Nicodim, scoate dintru întunericul necazurilor pe cei supăraţi de păcate şi povăţuieşte la lumina veseliei pe cel ce cântă: binecuvântaţi pe Dumnezeu în veci.

Ziditorul patimilor a zidit cumplit pe spatele meu fărădelegea, Mântuitorule, şi nu pot eu, robul Tău, să privesc la Tine. Ci, pentru rugăciunile Cuviosului Tău Nicodim, Milostive, milostiveşte-Te spre mine păcătosul, şi mă mântuieşte.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu!

Ca un râvnitor al lui Hristos şi slugă credincioasă şi împărţitor al tainelor Lui, îndreptător adevărat arătându-te, sfinţite Nicodim, ne rugăm ţie: tămăduieşte patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre, ca să te lăudăm în veci.

Şi acum…, a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, roagă pe Hristos Fiul tău şi Dumnezeul nostru, să izbăvească pe cei supăraţi de cumplite greşeli şi de amăgirile şarpelui, şi care cântă: binecuvântaţi pe Dumnezeu în veci.

La Cântarea a 9-a nu se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită…,
ci se cântă stihirile cu irmoasele Canonului Praznicului, ca şi în ziua de 25 decembrie.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Taină minunată văd…

Cel ce eşti împreună cu sfintele cete ale tuturor sfinţilor, sfinţite Nicodim, şi împodobit cu dumnezeiască frumuseţe, preacuvioase părinte, ţie ne rugăm: roagă totdeauna pe Hristos Dumnezeu, Cel împodobit mai presus decât toată frumuseţea să împodobească inimile noastre cu dumnezeiescul Său har.

Ca cel ce eşti cu adevărat crin cu bun miros al raiului celui înţelegător, fericite părinte, veseleşte tot sufletul cu rugăciunile tale, sfinţite Nicodim, şi alungă întinăciunea patimilor mele, sănătate şi har dăruindu-mi mie, preacuvioase.

Slavă…

Adunarea celor ce vieţuiesc în cinstita şi mărita ta lavră bucurându-se, te laudă şi totdeauna te fericeşte, sfinţite Nicodim, căci cu povăţuirea Stăpânului tuturor ai ajuns la limanul vieţii, preacuvioase părinte, şi te rogi lui Hristos Dumnezeu să ne dea şi nouă limanuri de mântuire şi mare milă.

Şi acum…, a Născătoarei:

Milostiveşte-Te, Doamne, milostiveşte-Te, când vei veni să judeci. Ci, pentru rugăciunile pururea Fecioarei Maria, care Te-a născut pe Tine, Hristoase Dumnezeule şi ale tuturor sfinţilor, să nu mă osândeşti pe mine atunci la foc, nici cu mânia Ta să mă cerţi.

Catavasiile cu stihirile lor

LUMINÂNDA Praznicului:

Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, şi cei dintru întuneric şi din umbra am aflat adevărul; că din Fecioară S-a născut Domnul.

Alta, a sfântului:

Înflorit-ai, părinte, ca finicul, precum zice David, că ai fost locaş al Preasfântului Duh, şi mărit te-ai arătat lumii. Nu înceta dar a te ruga pentru noi, care cinstim cu credinţă preacinstită pomenirea ta, Cuvioase Părinte Nicodim.

Slavă…

Podobie: Cu duhul stând bătrânul…

Preacinstită pomenirea ta a sosit astăzi, preacuvioase părinte, în cinstita şi mărita ta lavră Tismana; şi cei ce vieţuiesc într-însa împreună cu noi, chemând la veselie mulţimea a toată latura credincioşilor, spre dănţuire cu cântări, grăim către toţi: adunaţi-vă, luminat să prăznuim duhovniceşte sărbătoarea de veselie şi sfinţită, lăudând şi mărind cu psalmi şi cu cântări pe sfinţitul Nicodim, părintele nostru, cel ce se roagă Stăpânului Hristos pentru mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum…, iarăşi a Praznicului.

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 6 : 3 ale Praznicului şi 3 ale sfântului.

Stihirile Praznicului, glasul al 4-lea:

Veseliţi-vă drepţilor…

De Dumnezeu Născătoare…

Veniţi să lăudăm pe Maica…

Stihirile sfântului, glasul al 6-lea, însuşi glasul:

De Dumnezeu purtătorule, preafericite Nicodim, toată înţelepciunea trupească ai supus-o duhului; şi întărindu-te cu suferinţele postirii, te-ai arătat strălucind ca aurul lămurit în foc şi te-ai făcut locaş Preasfântului Duh, adunând mulţimea călugărilor; şi cu învăţăturile tale i-ai chemat la înălţimea faptelor bune, ca pe o scară ce suie la cer. Adu-ţi aminte de noi, cei ce cinstim pururea sfinţită pomenirea ta şi te rugăm să se mântuiască sufletele noastre.

Strălucit-a astăzi prealuminata şi întru tot cinstita pomenirea ta, preamărite Nicodim, chemând adunarea cea multă cu numărul a pustnicilor şi cuvioşilor şi pe îngeri, împreună cu oamenii, către lauda Celui în Treime închinat, Hristos Dumnezeul nostru. Năzuind deci, către sfinţita raclă a moaştelor tale, primim din destul daruri de tămăduiri şi preaslăvim pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre, Cel ce te-a încununat pe tine.

De Dumnezeu purtătorule, preafericite părinte, tu, precum zice proorocul, cu lacrimi ai udat pământul şi n-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, arătând dorul inimii către Hristos, pe Care L-ai iubit. Drept aceea te-ai făcut pildă călugărilor şi ai săvârşit tot felul de fapte bune. Pentru aceasta te fericim, slăvind pe Cel ce te-a preaslăvit.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Pe cel ce este podoaba călugărilor şi lauda sihaştrilor, pe izvorul minunilor şi mijlocitorul cel neînfruntat către Dumnezeu, pe sfinţitul Nicodim, adunându-ne, iubitorilor de praznic, să-l lăudăm cu laude şi cântări, zicând: bucură-te, îndreptătorule al călugărilor, închipuitorul şi izvorul desăvârşit al vieţii sihăstreşti! Bucură-te, luminătorul cel prealuminat, care luminezi pe toţi cu luminile bunătăţilor! Bucură-te, mângâietorule celor din nevoi, fierbinte ocrotitor al celor din primejdii, tămăduitorul a tot felul de boli şi alungătorul duhurilor celor necurate, pentru toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă! Bucură-te, cel ce cu trecerea ta prin foc, pe toţi cei ce priveau i-ai înspăimântat şi pe cei rău slăvitori, către credinţa cea adevărată i-ai îndreptat. Pentru aceasta ne rugăm ţie, preacuvioase părinte, nu înceta a te ruga Mântuitorului nostru, Hristos Dumnezeu, pentru cei ce vieţuiesc în cinstită lavra ta şi pentru toţi credincioşii, care cinstesc cu laude şi cu cântări preasfântă adormirea ta, ca să câştige mântuire şi mare milă.

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 6-lea:

Astăzi Firea cea nevăzută se împreună din Fecioara cu oamenii. Astăzi Fiinţa cea nemărginită Se înfaşă în Betleem cu scutece. Astăzi Dumnezeu aduce prin stea pe magi la închinare, mai înainte vestind, prin aur şi prin smirnă şi tămâie, îngroparea Sa cea de trei zile. Aceluia cântăm: Cel ce Te-ai întrupat din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.

Doxologia mare, troparele, ecteniile şi otpustul.

LA LITURGHIE

Se cântă Antifoanele ca în prima zi a Praznicului Naşterii Domnului.

După Câţi în Hristos v-aţi botezat…,

Prochimen, glasul al 7-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Stih : Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Apostolul din Epistola către Galateni (V, 22 – VI, 2):
Fraţilor, roada Duhului este…

Aliluia, glasul al 8-lea: Scoală, Doamne, şi vino la odihna Ta.

Stih: Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa părinţilor tăi.

Evanghelia de la Matei (IX, 27-30):
Zis-a Domnul ucenicilor Săi: toate-Mi sunt date de către Tatăl Meu…,
(caută joi în săptămâna a 4-a după Rusalii).

CHINONICUL

Praznicului şi al sfântului:
Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Sursa: Mineiul (lunile iulie-decembrie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001

Acatistul Sfântului Cuviosului Nicodim de la Tismana

Întocmit după viaţa Sfântului, de Gherontie Călugărul (Ghenoiu).

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1

Arătătorului nostru de cele cereşti şi grabnic folositor, cele de laudă aducem ţie noi robii tăi, ca unui mare ocrotitor; ci ca cela ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Icosul 1:

Îngerii din ceruri te laudă pe tine, preacuvioase părinte, minunându-se de viaţa ta cea mai presus de fire; iar mulţimea călugărilor, lacrimi de bucurie îţi aduc ţie, cântându-ţi unele ca acestea:

Bucură-te, a îngerilor mirare;
Bucură-te, a demonilor pierzare;
Bucură-te, desfătarea Raiului;
Bucură-te, îngere al Darului;
Bucură-te, a cuvioşilor cunună;
Bucură-te, a sufletelor noastre duhovnicească arvună;
Bucură-te, a Lavrei tale ocrotitor;
Bucură-te, al monahilor îndrumător;
Bucură-te, cerească lumină;
Bucură-te, a nevoitorilor odihnă;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;
Bucură-te, al pustnicilor veselitor;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 2-lea:

Râvnitor al vieţii îngereşti din copilărie te-ai arătat, părinte Nicodime; şi mergând în Sfântul Munte, te-ai dedat la cele mai aspre nevoinţe monahiceşti, încât se mirau toţi sihaştrii Athonului de văpaia dragostei dumnezeieşti ce ardea întru tine, şi slăvind pe Dumnezeu, cântau: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Lavra Hilandarului se veseleşte primind la sine odrasla preabinecuvântată, din os domnesc crescută şi în care Duhul lui Dumnezeu se odihneşte; iar noi uimiţi de puterea Harului ce luminează întru tine, părinte, cântăm cu bucurie unele ca acestea:

Bucură-te, lauda Sfântului Munte;
Bucură-te, de Dumnezeu prea luminată minte;
Bucură-te, iubitorul sfintelor nevoinţe;
Bucură-te, râvnitorul dumnezeieştilor ştiinţe;
Bucură-te, a Basarabilor lumină;
Bucură-te, inimă de bucuriile Duhului plină;
Bucură-te, tămâia cea cu bun miros;
Bucură-te, a noastră dăruire a celor de folos;
Bucură-te, împreună cu a ta rudenie după trup, Sava cel Sfinţit;
Bucură-te, că în sfânta lui lavră bine te-ai nevoit;
Bucură-te, cela ce ai fost om ceresc;
Bucură-te, cela ce eşti înger pământesc;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 3-lea:

Întâistătător al marelor lavre athonite fiind, preacuvioase părinte, chip al nevoinţelor duhovniceşti te-ai arătat; iar noi pe tine ocrotitor avându-te, cântăm Domnului cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Chemare de la Dumnezeu având, Sfinte, să vii în patria ta şi să ridici vetre de lumină duhovnicească după rânduiala Sfântului Munte Athos, grădina Maicii Domnului cea binecuvântată, n-ai zăbovit a o împlini, preacuvioase; şi acum mulţimile călugărilor, chip al nevoinţelor monahiceşti, pe tine avându-te, laude ca acestea îţi aduc neîncetat, grăind aşa:

Bucură-te, a monahilor lumină;
Bucură-te, a noastră mângâiere, care orice durere alină;
Bucură-te, dulce ostenitor;
Bucură-te, al darurilor dumnezeieşti cuprinzător;
Bucură-te, orânduitorul vieţii monahiceşti;
Bucură-te, cela ce pe pustnici îi întăreşti;
Bucură-te, părinte, al oropsiţilor ajutător;
Bucură-te, al duhurilor necurate izgonitor;
Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, ocrotitorul nostru de orice rău;
Bucură-te, prea blândule păstor;
Bucură-te, al Ortodoxiei apărător;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 4-lea:

Când marele Antonie ţi-a poruncit să treci în Ţara Românească, n-ai zăbovit, Sfinte, şi haina întinzând-o peste ale Dunării valuri, ai trecut, părinte, pe ţărmul românesc, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

La Orăştie trecând în Ţara Românească, pentru a ridica sfânta mănăstire, te-ai sârguit părinte, iar Vlaicu Vodă ţi-a împlinit dorirea, zicând către tine întru umilinţă unele ca acestea:

Bucură-te, înger binevestitor;
Bucură-te, al orânduielii monasticeşti începător;
Bucură-te, că valurile Dunării te-au ascultat;
Bucură-te, că marele Antonie, patronul tău, te-a binecuvântat;
Bucură-te, a Basarabilor bucurie;
Bucură-te, că ei, rudenie după trup vor să te ştie;
Bucură-te, că Ungro-Vlahia se veseleşte;
Bucură-te, că fiu prea iubit pe tine te primeşte;
Bucură-te, că la Vodiţa aşezare de sihaştri ai ridicat;
Bucură-te, că truda ta Dumnezeu o a binecuvântat;
Bucură-te, a Banatului lumină;
Bucură-te, că ai tăi fii duhovniceşti întru adâncă smerenie lui Dumnezeu se închină;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 5-lea:

Cum cerbul însetat aleargă spre izvoarele apelor, aşa sufletul tău, părinte, prin dumnezeiască chemare a alergat la Cascada Apelor Cristaline şi în peşteră sălăşluindu-te, cu îngerii împreună cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

După ce ai izgonit din peşteră balaurul ce te ameninţa, părinte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi ai petrecut în neîncetată rugăciune, ca Dumnezeu să-ţi descopere voinţa Sa, unde să ridici marea lavră închinată Preacuratei Sale Maici şi împlinindu-ţi dorirea, cu bucurie îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, cela ce în peşteră te-ai nevoit;
Bucură-te, că cererile tale s-au împlinit;
Bucură-te, iubitorule de sfinte nevoinţe;
Bucură-te, cunoscătorul înaltelor ştiinţe;
Bucură-te, aşezătorule de cele dumnezeieşti;
Bucură-te, îndrumătorul cetelor monahiceşti;
Bucură-te, cela ce te-ai suit la înălţime;
Bucură-te, mângâietorul inimilor creştine;
Bucură-te, iubitorul Sfintelor lui Dumnezeu locaşuri;
Bucură-te, cela ce pregăteşti ale Duhului sălaşuri;
Bucură-te, părinte, al nostru învăţător;
Bucură-te, al dumnezeieştilor Daruri cuprinzător;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 6-lea:

Stând pe o piatră la rugăciune trei zile şi trei nopţi, părinte, o dumnezeiască lumină te-a cuprins şi ca un stâlp de foc, de la cer şi până la pământ s-a făcut, din care Domnul ţi-a poruncit ca pe acel loc jertfelnic să ridici; şi luminat de raza Duhului Sfânt fiind, cu lacrimi de bucurie cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Mulţime de ucenici adunând, părinte, la Tismana mare lavră ai ridicat, unde, zi şi noapte, rugăciuni neîncetate se înălţau la Dumnezeul îndurărilor, Care săvârşea prin tine lucruri mari şi prea slăvite; iar noi, fiii tăi, întru căldura Duhului îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, părinte, al nostru îndrumător;
Bucură-te, cel către Domnul pentru noi, fierbinte rugător;
Bucură-te, vistierie a rugăciunii celei de taină cuprinzătoare;
Bucură-te, a Duhului Sfânt plăcută aşezare;
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, în rugăciuni neîncetată veghere;
Bucură-te, cela ce de darul lacrimilor te-ai umplut;
Bucură-te, că prin vărsarea acestora, locaş Sfântului Duh te-ai făcut;
Bucură-te, al monahilor păstor;
Bucură-te, al creştinilor ocrotitor;
Bucură-te, a Valahiei lumină;
Bucură-te, liră, de duhovnicească viersuire plină;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 7-lea:

Prin sfinţenia vieţii tale, părinte, de mari daruri te-ai învrednicit; ca şi duhurile necurate, din cei cuprinşi de ele le izgoneai; şi la credinţa ortodoxă pe mulţi i-ai adus, preacuvioase; pentru care şi cu bucurie te lăudam pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Când împăratul Sigismund a alergat la tine, părinte, cerând îndurarea ta pentru fiica lui, care era chinuită rău de duhul necurat din copilăria ei, şi văzând-o izbăvită şi cu totul sănătoasă prin mijlocirea ta către Domnul, cu lacrimi de recunoştinţă îţi cântă unele ca acestea:

Bucură-te, părinte al mângâierii;
Bucură-te, al inimilor credincioase alinătorul durerii;
Bucură-te, izbăvitorul celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, doctoria duhovnicească a sufletelor creştine;
Bucură-te, a lui Sigismund mirare;
Bucură-te, a lui Mircea prea luminoasă stare;
Bucură-te, că Sigismund te-a ascultat;
Bucură-te, că el prin apa botezului s-a luminat;
Bucură-te, propovăduitorul Ortodoxiei;
Bucură-te, risipitorul ereziei;
Bucură-te, iubitorul pravilelor sfinte;
Bucură-te, propovăduitorul dreptei credinţe;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 8-lea:

Firea focului ai biruit, părinte, că în mijlocul jerătecului stând ca la două ceasuri şi mai mult, nevătămat ai rămas, preafericite; şi împreună cu ucenicul tău, în mijlocul flăcărilor fiind, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

În mare uimire fiind Sigismund cu Mircea, şi mulţimile credincioşilor care erau de faţă văzându-te stând în mijlocul flăcărilor fără a te vătăma, părinte, preamărind puterea lui Dumnezeu cea mare, care te ocrotea, îţi cântau unele ca acestea:

Bucură-te, cela ce depăşeşti legile firii;
Bucură-te, cel plin de Harul dumnezeirii;
Bucură-te, că firea focului ţi s-a supus;
Bucură-te, că în mijlocul văpăilor stând, cu duhul erai sus;
Bucură-te, minte dumnezeiască;
Bucură-te, înger în fire omenească;
Bucură-te, că orice minte copleşeşti;
Bucură-te, că pe cei ce ispitesc, îi umileşti;
Bucură-te, că toţi au rămas fără de glas;
Bucură-te, părinte, de focul dragostei creştine ars;
Bucură-te, a Duhului Sfânt iubire;
Bucură-te, a sfintei tale lavre, mărire;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 9-lea:

Sosind vremea trecerii tale din această viaţă, către Domnul, preacuvioase părinte, mai înainte ai fost înştiinţat. Şi pentru ultima dată coborând din peşteră în sfânta lavră, la prealuminatul praznic al Naşterii Domnului împreună cu ucenicii tăi cântai Dumnezeiescului Prunc: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Întristare mare i-a cuprins pe toţi, părinte, auzind despre trecerea ta din această viaţă; dar încredinţându-i că vei mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru ei şi pentru toţi acei care vor cere ajutorul tău în necazurile lor, de bucurie îţi cântau unele ca acestea:

Bucură-te, al lavrei tale mijlocitor;
Bucură-te, al tuturor celor ce aleargă la tine dulce mângâietor;
Bucură-te, hrană duhovnicească;
Bucură-te, a noastră tărie sufletească;
Bucură-te, al Tismanei înger păzitor;
Bucură-te, al monahilor dulce îndrumător;
Bucură-te, corabie duhovnicească;
Bucură-te, liman sigur celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, a noastră binecuvântare;
Bucură-te, a sufletelor obidite scăpare;
Bucură-te, far purtător de-a Duhului lumină;
Bucură-te, îngerească minte, de înţelepciune dumnezeiască plină;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 10-lea:

Văzând prea slăvită mutarea preacuviosului Părintelui nostru Nicodim cel sfinţit de la pământ la cer, şi noi să ne înstrăinăm de lumea cea deşartă şi la cele dumnezeieşti să ne suim, ca împreună cu dânsul să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Veniţi credincioşilor, să lăudăm pe cel minunat între sfinţi, pe povăţuitorul monahilor şi lauda credincioşilor, pe cel din lavra Tismanei şi a Gorjului cunună, pe marele între cuvioşi Nicodim, şi cu un glas să-i cântăm cântare de bucurie, aşa:

Bucură-te, cela ce în căile Domnului ne eşti îndrumător;
Bucură-te, ai celor neştiutori învăţător;
Bucură-te, a raiului desfătare;
Bucură-te, stea, de dumnezeiască lumină purtătoare;
Bucură-te, că din pruncie pe Hristos iubind, lumea o ai defăimat;
Bucură-te, că pe umerii tăi jugul cel bun şi sarcina cea uşoră a Domnului ai luat;
Bucură-te, izgonitorul duhurilor necurate şi grabnic ajutător al celor bântuiţi;
Bucură-te, izbăvitorul copilei îndrăcite şi bucuria cea negrăită a credincioşilor ei părinţi;
Bucură-te, al creştinilor grabnic sprijinitor;
Bucură-te, al sufletelor celor scârbite mângâietor;
Bucură-te, a oropsiţilor îmbărbătare;
Bucură-te, izbăvitorul nostru de a lui Lucifer pierzare;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 11-lea:

Niciodată nu vom înceta a spune minunile tale, părinte Nicodime, că toate bolile tămăduieşti şi pe toţi care cer ajutorul tău cel bogat în milă, din necazuri îi izbăveşti. Pentru aceasta cu bucurie lăudându-te, cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a proslăvit pe tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Spre tine totdeauna nădăjduind, te fericim, preacuvioase părinte Nicodime, că ai împodobit cununa vieţii duhovniceşti prin dumnezeiasca ta sfinţenie, care peste veacuri pilduieşte sufletelor dornice de Dumnezeu; şi bucurându-ne, noi robii tăi, cu evlavie te preamărim şi, lăudându-te, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, mărgăritarul cel de mult preţ, întărirea vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, a cuvioşilor cunună şi ocrotitorul Ţării Româneşti;
Bucură-te, cela ce cu preacuvioşii şi cu toţi sfinţii eşti împreună-vieţuitor;
Bucură-te, al dumnezeieştii slave moştenitor;
Bucură-te, bună conglăsuire a celor credincioşi;
Bucură-te, creştere aleasă, celor evlavioşi;
Bucură-te, că prin sfinţenia vieţii tale pe toţi i-ai umplut de evlavie;
Bucură-te, lucrătorul rugăciunii celei de taină, care este a Duhului Sabie;
Bucură-te, cela ce sabia nevăzuţilor vrăjmaşi o ai sfărâmat;
Bucură-te, că duhovniceasca ta moştenire lui Dumnezeu o ai închinat;
Bucură-te, candela aprinsă a sfintelor nevoinţe;
Bucură-te, că toţi credincioşii aleargă la tine cu credinţă;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 12-lea:

Minunându-ne de dumnezeiescul Har, care lucrează puteri preaslăvite prin Sfintele tale moaşte, Părinte Nicodime, şi gândind la razele strălucirii cu care Dumnezeu te-a împodobit, de bucurie negrăită cântăm noi credincioşii Făcătorului de bine: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Chip al înstrăinării te-ai făcut, părinte, şi de dumnezeiescul Har umplându-te pe toţi i-ai luminat, iar noi prin tine, de duhovnicească mireasmă umplându-ne, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, părinte;
Bucură-te, arhimandrite;
Bucură-te, a Darului sălăşluire;
Bucură-te, a Duhului Sfânt iubire;
Bucură-te, luceafăr preaslăvit;
Bucură-te, de Domnul preamărit;
Bucură-te, preacuvioase părinte;
Bucură-te, îţi spunem, prin sfinte simţăminte;
Bucură-te, al nostru bun păstor;
Bucură-te, al săracilor părtinitor;
Bucură-te, a celor năpăstuiţi scăpare;
Bucură-te, a rătăciţilor luminare;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 13-lea:

O, preafericite părinte Nicodime, primind a noastră umilă rugăciune, mijoceşte nouă mila Celui Preaînalt, şi izbăvindu-ne din toată ispita, scoate-ne din chinul ce va să fie, pe toţi cei ce te lăudăm pe tine şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi
Icosul 1: “Îngerii din ceruri…” şi
Condacul 1: “Arătătorului nostru…”

şi apoi se citeşte îndată:

RUGĂCIUNE:

Sfinte preacuvioase părinte Nicodime, primind a noastră umilă rugăciune, mijloceşte nouă mila Celui Preaînalt. Izbăveşte-ne cu folosinţa ta, preafericite, de relele ce vin asupra noastră, ca neîncetat să te slăvim pe tine. Ştii neputinţa firii noastre, dar şi credinţa o vezi şi suspinurile auzi; nu ne lăsa, părinte, când alergăm la tine.

Roagă-te Stăpânului, pentru noi nevrednicii, să ierte greşealele noastre şi să ne dea dragoste curată şi putere a face tot binele, spre slava Preasfântului Său Nume. Pe tine te cerem şi ţie ne rugăm: ajută-ne, părinte, că, deşi am greşit din ispita celui rău, dar cu inima zdrobită la tine alergăm să ne ocroteşti de săgeata cea ucigătoare a vrăjmaşului nostru diavol, care răneşte de moarte sufletele noastre. Cum ai miluit pe toţi care au alergat la tine cu credinţă, tămăduindu-i de neputinţele lor şi pe fata chinuită de duhul necurat ai izbăvit-o, aşa şi pe noi, părinte, ne izbăveşte de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, şi prin mijlocirea ta fiind mântuiţi, slavă, mulţumită şi închinăciune totdeauna să înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Sursa: Acatistier, Ed. Biserica Ortodoxă Alexandria, p. 360-371, Acatistul Sf. Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim cel sfinţit.

Paraclisul Sfântului Cuviosului Nicodim de la Tismana

Acest paraclis al Sfântului Nicodim este reprodus după a doua sa ediţie, tipărită în 1857 la Bucureşti de Sfântul Ierarh Calinic. S-a păstrat aproape integral topica frazei limbii “vechilor cazanii” a cărei exactitate şi conciziune în exprimare are savoarea ei deosebită pentru toţi dreptslăvitorii creştini care o cunosc şi o iubesc.

După obişnuitul început, se zic:

Tropar, glas I:

“Celui ce a răsărit din Fecioara, mai Marelui Păstorilor, ai urmat ca o oaie de turma, Părintele nostru Nicodime, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunile, făcându-te lucrător sfinţit de cele cereşti, tămăduieşti sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă; pentru aceasta, strigăm: Slavă celui ce te-a proslăvit pe tine, Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere, Slavă Celui ce a arătat tuturor, prin tine, îndreptare”.

Slavă… Şi acum…

Gavriil zicând ţie: Fecioară, bucură-te, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, Sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru Tine, Slavă Celui ce a ieşit din Tine, Slavă Celui ce ne-a slobozit pe noi prin naşterea Ta.

Apoi Psalmul 50

Peasna I (Glas 8):

“Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scâpănd Israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm. ”

Stih:

Sfinte Prea Cuvioase Părinte Nicodime, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu obiceiulri bune din tinereţe înfrumuseţându-te, te-ai lipit de Hristos, omorând patimile trupeşti cu înfrînarea şi la viaţă te-ai mutat, Prea Cuvioase.

Cuvintelor şi legilor lui Dumnezeu împlinitor fiind, te-ai umplut, Prea Înţelepte Părinte, de daruri şi de minuni dumnezeieşti şi la toţi ai slobozit străluciri din destul.

Slavă…

Cu tăria lui Hristos întărindu-te, ai surpat stăpânirea vrăjmaşului şi ai luat cinste, Prea Cuvioase, lauda cea de biruinţă cu strălucirea minunilor.

Şi acum…

Patimile trupului şi umbletele cele necuviincioase ale minţii mele potoleşte-le, te rog, Fecioară, şi mă îndreptează pe mine, cel rătăcit cu mintea.

Peasna a 3-a:

“Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule iubitorule de oameni”.

Cu totul năzuind la Atotstăpânitorul, Cuvioase Părinte prea înţelepte, ai scăpat de toată răutatea diavolească.

Cu înălţarea smereniei înfrumuseţându-te, ai surpat la pământ pe cel mult lăudăros, prin faptele tale cele alese.

Slavă…

Cu trupul fiind îmbrăcat, Părinte prea înţelepte, ai smerit grumazul cel semeţ al necuratului prin smerenia cuvintelor tale.

Şi acum…

În pântecele tău, Prea nevinovată, întrupându-Se Ziditorul, S-a sălăşluit spre facerea de bine a celor ce cu credinţă te laudă pe tine.

Catavasie:

Mântuieşte din nevoi pe robii Tăi, Născătoare de Dumnezeu şi Părinte Nicodime, că noi, după Dumnezeu, la voi scăpăm toţi, ca şi către cei ce sunteţi calzi folositori şi grabnici ajutători.

Înţelepciunea trupească cu pătimiri o ai supus şi dând rob pe cel rău celui mai bun, Părinte prea slăvite Nicodime, prin postiri ai zdrobit meşteşugurile diavolului şi ai strălucit în lume ca raza soarelui, cu strălucirile faptelor tale celor bune; pentru aceasta te lăudăm pe tine.

Slavă… Şi acum…

Fecioară de Dumnezeu născătoare, zid nebiruit eşti nouă, creştinilor, căci către tine scăpând rămânem nevătămaţi şi, iar greşind, pe Tine te avem rugătoare; pentru aceea, cu mulţumită strigăm Ţie: Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu Tine!

Peasna a 4-a:

“Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.”

Făcând, prea slăvite, sufletul tău lăcaş Sfântului Duh, te-ai făcut moştean împărăţiei celei de sus, împreună cu Puterile cereşti.

Patimile cele cu multe dureri totdeauna le tămăduieşti, ale celor ce se apropie de tine, că ai luat dar de la Dumnezeu, Prea Cuvioase, a lucra semne şi minuni.

Slavă…

Cu frumoasă creştere ai crescut în casa lui Dumnezeu, Părinte, fiind cu fapte bune înfrumuseţat, şi cu rodurile minunilor plin de bună mireasmă.

Şi acum…

Duhovnicească ţarină, ca într-o brazdă ai răsărit spic de Dumnezeul tuturor, Care hrăneşte toate, Ceea ce eşti pururea Fecioară.

Peasna a 5-a:

“Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni”.

Cu minte curată vezi, prea slăvite, frumuseţea cea nespusă a lui Hristos, Dumnezeului nostru, al tuturor.

Ca Ilie în căruţă te-ai suit, Părinte, la cer , prin faptele cele bune ale tale, cu duhul fiind îndreptat.

Slavă…

Topindu-ţi trupul tău cu înfrânarea şi cu curăţia, Părinte, ai ajuns la lărgime în lăcaşurile cele de sus.

Şi acum…

Tămăduieşte întunecarea minţii mele celei bolnave, Ceea ce ai născut pe Hristos Tămăduitorul, Stăpână cu totul nevinovată.

Peasna a 6-a:

“Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele: că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă”.

Omorându-s-a vicleanul balaur, prin sfintele tale rugăciuni, de Dumnezeu fericite, şi din răutatea lui se izbăvesc cei ce cer semne de la tine, că eşti plăcut lui Dumnezeu, prea luminate, fiind cunoscut de credincios.

Cu plugul osârdiei ogorând sufletul tău, sfinte părinte, ai aruncat într-însul înţelepţeşte fapte bune, seminţele cele mult roditoare şi ai secerat din destul spice de multe feluri de tămăduiri.

Slavă…

Cu tăria Duhului, Părinte, îmbărbătându-te, ai surpat stăpânirea şi puterea vrăjmaşului şi ai luat cinste, lauda cea de biruinţă, Prea Cuvioase, cu strălucirea minunilor.

Şi acum…

Domnul fiind cu tine, precum ai voit, Prea Curată Fecioară, ne-a izbăvit pe toţi din înşelăciunea vicleanului, prin mijlocirea Ta. Drept aceea, acum după datorie te fericim neamurile neamurilor.

Apoi Catavasia:

Mântuieşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositor. Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Condacul Sfântului:

Ca cel împreună-râvnitor sfinţilor şi ca pe un părinte mai mare, toată lavra ta cu credinţă te cinsteşte pe tine, sfinţite Nicodime, pe care cu rugăciunile tale păzeşte-o, fericite, totdeauna nebiruită de toate nevoile şi neclătită, ca un cuvios şi pururea părinte slăvit.

Prochimen (Glas 4):

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă…?

Toată suflarea să laude pre Domnul…

Slavă… (Glas 2):

Pentru rugăciunile prea cuviosului Tău Nicodim, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Stihira glas 6:

Dumnezeiescul Dar umbrează peste racla moaştelor tale, Sfinte Nicodime: pentru aceasta şi la mireasma mirului minunilor tale alergăm, tămăduire de boale luând; ci, Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, pentru sufletele noastre.

Peasna a 7-a:

“Tinerii cei ce merseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.”

Trecând, Cuvioase Părinte, cu minte tare nevoinţele pustniceşti prin dumnezeiasca smerenie, ai smerit mintea cea prea trufaşă, cântând: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Frumoasă creştere ai crescut, Părinte, în casa lui Dumnezeu; fiind înfrumuseţat cu fapte bune şi cu rodurile minunilor ai dat bună mireasmă.

Slavă:

Luminându-ţi inima ta, te-ai făcut mai mare sfinţitului sobor de părinţi, dovedind şi învăţând şi pe toţi adunând la voia lui Dumnezeu, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum…

Prunc nou născând, pe Cuvântul Cel fără de început, Fecioară, ne-ai înnoit pre noi, cei învechiţi cu păcatele şi ne-ai întărit a cânta: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Peasna a 8-a:

“Pe Împăratul ceresc, pe Carele Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.”

Îngereşte ai vieţuit, Părinte, moştenitorule al dumnezeieştilor locaşuri, pentru aceasta împreună cu îngerii dănţuieşte duhul tău.

Fără de întoarcere călătorind, Părinte înţelepte şi vrednicule de minuni, pe cărările cele dumnezeieşti, carele duc la ceruri, de tot le-ai abătut de la cele ce duc la rău.

Slavă:

Cu darul ce s-a sălăşluit în sufletul tău, Părinte, se izgonesc duhurile cele necurate, carele cu vicleşug vieţuiesc în oameni.

Şi acum…

Apă nedeşertată eşti, Fecioară, dintru care, bând toţi, ne umplem de Dar, sfinţindu-ne sufletele şi trupurile.

Să lăudăm, bine să cuvântăm…

De Dumnezeu grăitorii tineri, în cuptor călcând văpaia focului, au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.

Peasna a 9-a:

“Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine, cu cetele celor fără de trupuri slăvindu-te.”

Tămăduire din destul izvorăşte sicriul tău cel cinstit prin Duhul lui Dumnezeu, şi patimile cele de multă vreme ale celor ce vin la tine le vindecă, Părinte; şi izgoneşte viclenele duhuri cele cumplite şi îndeamnă pe credincioşi să laude luminatele nevoinţele tale.

Ca un soare mare ai răsărit nouă cu mărirea nevoinţelor tale şi ai strălucit toate marginile pământului, de Dumnezeu înţelepţite şi, murind, ai trecut din lumină către lumina cea strălucitoare; drept aceea strigăm ţie: Luminează cugetele noastre, Prea Cuvioase Părinte Nicodime.

Slavă:

Înflorit-ai în văile pustniceşti, Prea Cuvioase Părintele nostru, ca un trandafir cu bun miros; şi ca un crin ai umplut de mireasmă ştiinţele credincioşilor cu faptele bune şi cu minunile. Drept aceea, Cuvioase, depărtează de la noi patimile cele cu împuţiciune.

Şi acum…

Luminează, Fecioară curată, inima mea, ceea ce totdeauna se tânguieşte cu călcarea poruncilor şi cu multe tulburări ale vieţii şi nu mă lăsa să fiu de bucurie vrăjmaşilor, ca să te slăvesc pe tine şi cu dragoste să te cânt, Prea lăudată.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.

Apoi stihirile acestea:

Peste crugurile cereşti zburând cu bunătăţile prin dumnezeiasca faptă bună, Prea fericite Părinte, ai intrat în nor, Cuvioase; prin carele cu adevărat, nu în vorbe întunecate, ci în Darul lui Dumnezeu te-ai arătat, strălucire luând.

Cu bunătăţile luminându-ţi sufletul şi mintea, la Cer te-ai mutat, la Împărăţia lui Hristos, Nicodime cel de trei ori fericite, aducându-I Lui mănunchele ostenelilor tale; şi întru pustnici arătându-te ca un luminător, cu hrana cea nepieritoare te desfătezi.

Treimea Cea de o fiinţă cu adevărat şi fără de început, lăcaş Duhului întru tine puind, luminător prea luminat te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule Nicodime şi, trecând toate cele pământeşti, în Ceruri lăcaş ţi-ai aflat.

Slavă:

Tinde mâinile tale către Dumnezeu pentru slugile tale, de Dumnezeu purtătorule Sfinţite Nicodime şi te roagă pentru dânşii: să se izbăvească de greşelile cele multe şi de scârba şi mânia cea viitoare.

Şi acum…

Ochiul inimii mele îl ridic către tine, Stăpână: nu trece puţina mea suspinare, ci în ceasul când va judeca Fiul tău lumea, fii mie acoperământ şi ajutătoare. Amin!

Realizat după “Viaţa, Acatistul şi Paraclisul Sfântului Prea Cuviosului şi de Dumnezeu Purtătorului Părintelui Nostru Nicodim cel Sfinţit, Arhimandritul lavrei Tismana, făcătorul de minuni – tipărită cu binecuvântarea I.P.S. Sale Dr. Nestor Vornicescu Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, 1997, Sfânta Mănăstire Tismana.

Titlu în original: CINSTITUL PARACLIS AL PREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU NICODIM SFINŢITUL, CEL DIN LAVRA SFINTEI MĂNĂSTIRI A TISMANEI.

Sursa: Paraclisul Sfântului Cuvios Nicodim de la Tismana.

Cititi si: Cuviosul Nicodim de la Tismana (26 Decembrie) – partea I

SLUJBA PREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU NICODIM CEL SFINȚIT DE LA TISMANA

Se cuvine a şti că::

Slujba Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim de la Tismana se găsea, până la anul 1846, numai în filade osebite, scrise de mână sau tipărite. În anul acesta tipărindu-se la Mănăstirea Neamţ o nouă ediţie a Mineiului pe decembrie, slujba aceasta a fost introdusă în acest Minei, la ziua de 26, pentru ca, unde se va prăznui Sfântul Nicodim, cei ce vor avea evlavie, să-i cânte slujba aşa cum se găseşte aici. Seara să se facă priveghere după obicei.

Asemnea se cuvine a şti că::

De se va întâmpla să cadă pomenirea Sfântului Nicodim duminica, slujba lui se va muta în altă zi, când va voi cel mai mare. Unde este hramul sfântului sau unde se găsesc moaştele lui, se va cânta împreună cu slujba Învierii şi cu a dumnezeieştilor Părinţi. Aşa arată Tipicul cel mare, tipărit la Iaşi în 1816, (în capetele cele pentru hramuri), cap. 18, pag.792.

LA VECERNIA MICĂ

Se pun stihirile Sfântului pe 4, glasul 1:

Podobie: Prealăudaţilor mucenici…

Sosit-a, purtătorule de Dumnezeu, praznicul tău cel mai luminat decât soarele, care străluceşte pe cei ce vin la tine cu credinţă şi cu nemurirea îi umple de bună mireasmă şi izvorăşte sufletelor tămăduiri, Preacuvioase, sfinţite Nicodim, rugătorule pentru sufletele noastre.

Patimile trupului cele simţitoare biruindu-le cu zăbalele înfrânării, lucrătorule de minuni, sfinţite Nicodim, şi râvna celor fără de trup pe pământ arătând, toate poftele trupeşti le-ai supus Duhului. Drept aceea sălăşluind acum în locaşurile cereşti, roagă-te pentru sufletele noastre.

Fericite, sfinţite Nicodim, punând temelie faptelor bune, te-ai dezbrăcat de omul cel vechi împreună cu poftele lui şi te-ai îmbrăcat în Hristos cu adevărat. Drept aceea ai şi mustrat taberele cele multe ale vrăjmaşilor, îndreptător călugărilor fiind. Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Ca într-o cămară plină de lumină ai sihăstrit prin pustietăţi, o preasfinţite! Şi într-însa ai pus ca pe nişte slugi întrarmate faptelor tale, preacuvioase, ca să oprească taberele patimilor. Şi ai intrat în cămara de mire cea dumnezeiască, fericite Nicodim, şi stai acum cu îndrăzneală înaintea Mirelui tău şi Dumnezeului nostru, îndulcindu-te de frumuseţea Lui. Pe Acesta roagă-L să lumineze sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Mulţimile călugărilor să lăudăm pe sfinţitul Nicodim, că luând toată întrarmarea crucii, a rănit cu rană de moarte pe stăpânul lumii, şi a stricat ca pe o pânză de păianjen cursele lui şi cu dureri pustniceşti a trecut marea cea sărată a vieţii veacului acestuia, ajungând la limanul cel ceresc. Pentru aceasta se roagă pentru noi şi pentru toată lavra sa, ca să vieţuim în pace şi să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a Praznicului, acelaşi glas:

Alcătuire a lui Ioan Monahul.

Uimitoare taină se săvârşeşte astăzi: firea se înnoieşte şi Dumnezeu Se face om, rămânând ceea ce era şi ceea ce nu era a luat, nesuferind nici amestecare, nici despărţire.

La stihoavnă

Se pun stihirile sfântului, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului…

Să ne adunăm, cetele părinţilor monahi, la pomenirea dumnezeiescului şi înţeleptului Nicodim, lăudând pe Dumnezeu, Cel ce l-a preamărit, cu faceri de minuni.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.

Pe toţi cei ce aleargă din suflet către dumnezeiescul tău locaş, preafericite, scapă-i din nevoi, de Dumnezeu înţelepţite, sfinţite Nicodim.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul.

Adunarea cea cinstită a părinţilor monahi, împreună cu ucenicii tăi adunându-ne, sfinţite Nicodim, toţi ne apropiem de cinstita raclă a sfinţitelor tale moaşte, şi sărutându-le, luăm izbăvire sufletească.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Să lăudăm toţi pe sfinţitul Nicodim, cel ce bărbăteşte şi vitejeşte a sihăstrit prin pustietăţi; care a adunat şi această turmă în cinstita sa lavră şi cu dragoste a ridicat casa Domnului, întru pomenirea cinstitei Adormiri a Născătoarei de Dumnezeu, şi pe toate le-a închinat ei, căreia i se şi roagă pentru noi, ca ea să roage pe Sfânta Treime să dăruiască mântuire tuturor, celor ce cu credinţă săvârşim astăzi sfinţită pomenirea lui.

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 8-lea:

Alcătuire a lui Ioan Monahul

Doamne, în Betleem ai venit; în peştera Te-ai sălăşluit Cel ce ai cerul scaun; în iesle ai fost culcat Cel ce eşti înconjurat de oştile îngereşti; împreună cu păstorii Te-ai smerit, ca să mântuieşti, ca un milostiv, neamul nostru, slavă Ţie!

Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru…, se cântă troparul sfântului:

Slavă… Şi acum…, al praznicului.
(Caută-le mai departe la Vecernia mare) şi otpustul.

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul Psalm, se citeşte Fericit bărbatul…, starea întâi.

La Doamne, strigat-am…, se pun stihirile pe 8;
4 ale Praznicului şi 4 ale sfântului.

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea:

Veniţi să ne bucurăm întru Domnul…

Domnul Iisus născându-Se…

Împărăţia Ta este împărăţia…

Ce vom aduce Ţie, Hristoase ?…

Stihirile sfântului, glasul al 4-lea:

Următor lui Ilie cu obiceiurile fiind, ai slujit lui Hristos cu dreaptă credinţă şi prin pustietăţi locuind, jertfelnice dumnezeieşti ai ridicat, Părinte Nicodim, şi privegheri pline de lacrimi săvârşind, ai întărit lavra ta Tismana cu rugăciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască, pentru tine, sufletele noastre.

Moştenitorule al lui Hristos, slujitorul Domnului, Preasfinţite Nicodim, după cum îţi este numele aşa ţi-a fost şi viaţa; că împreună cu cărunteţile a strălucit şi cunoştinţa ta; şi luminarea feţei adeverea blândeţile tale; Viaţa ta este mărită şi adormirea ta este cu sfinţii. Pentru aceasta ne rugăm ţie: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre.

Valurile lumeşti lepădându-le, ai adus viaţa ta curată lui Hristos, urmând toată fapta cea bună şi întărindu-te în credinţa cea dreaptă, preacuvioase. Deci acum, împreună cu Dânsul, te cinstim, Părinte Nicodim, temeiul părinţilor şi lauda monahilor, din cinstită lavra ta Tismana, roagă-te pentru sufletele noastre.

Viaţa ta strălucind luminat pe pământ, de Dumnezeu înţelepţite Nicodim, te-ai suit la ceruri, în lumina tuturor sfinţilor. Şi aici întru bunătăţi locuind, ai luat împreună cu Hristos moştenirea acolo, cu Care petreci, bucurându-te. Pentru aceea, preacuvioase părinte, roagă-L acum neîncetat, să păzească în pace netulburată cinstita şi preaslăvita ta lavră Tismana. Şi lumii să dăruiască mântuire şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă…, glasul al 6-lea:

Pe cel după chip păzindu-l nevătămat şi mintea punându-ţi stăpână peste patimile cele păgubitoare, te-ai suit spre Cel după asemănare, pe cât cu putinţă ţi-a fost. Că bărbăteşte, silindu-ţi firea, te-ai nevoit a supune partea cea rea celei mai bune, şi pe trup a-l face rob duhului. Pentru aceasta călugărilor te-ai arătat mai mare cetăţean pustiului, celor ce bine călătoresc povăţuitor, cu adevărat îndreptător de fapte bune. Şi acum dezlegându-se în ceruri oglinzile, fericite, curat priveşti Sfânta Treime, rugându-te fără mijlocire, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste te cinstesc pe tine, Preacuvioase Părinte, sfinţite Nicodim.

Şi acum…, a Praznicului, acelaşi glas:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace! Că astăzi primeşte Betleemul pe Cel ce şade pururea împreună cu Tatăl. Astăzi îngerii slăvesc cu dumnezeiască cuviinţă pe Pruncul, Cel ce S-a născut. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună voire !

VOHOD

Lumină lină…

Prochimenul Praznicului, glasul al 7-lea:
Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru…

PAREMIILE
Sfântului

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu…

Drepţii în veac vor fi vii…

Dreptul de va ajunge să se sfârşească întru odihnă va fi…

(Caută-le în ziua de 5 decembrie, la Sfântul Sava).

LA LITIE

Se pun stihirile sfântului, glasul 1:

Fericite părinte, cine va spune pătimirile tale, din sihăstrie? Şi cine va povesti nevoinţele tale? Luptele cu demonii şi petrecerea cea rea, lacrimile şi zdrobirea inimii, postirea şi golătatea, de ger şi de vânt chinuindu-te şi de soare arzându-le? Că în trup ca unul fără de trup ai trăit, şi acum veseleşti pe toţi credincioşii cu pomenirea ta, pentru care roagă-te lui Hristos, să-i izbăvească cu rugăciunile tale, de ispite celui viclean, Preacuvioase, sfinţite Nicodim.

Cele pământeşti pe toate le-ai lăsat; pe cele stricăcioase şi trecătoare nu le-ai băgat în seamă. Luminându-ţi sufletul cu poruncile lui Dumnezeu, Nicodim, împodobitu-te-ai cu strălucirile minţii şi în pustiu voind a te sălăşlui, pe Hristos cu totul l-ai iubit, Care şi venind împreună cu Tatăl şi cu Duhul, locaş au făcut întru tine şi dar de vindecări şi de minuni ai luat, şi a mântui de duhurile cele viclene. Că pe tine Hristos Dumnezeu te-a mărit. Pe Acela roagă-L, preacuvioase, să miluiască sufletele noastre.

Îndrăgostindu-te de petrecerea cea împreună cu îngerii şi de lumina vieţii celei de veci, ai fugit din lume; şi luând crucea cu bucurie, sfinţite Nicodim, ai urmat Celui ce s-a răstignit pentru tine, şi prin arătare de înger biruinţă ai purtat asupra demonilor, săvârşind uimitoare minuni; iar acum te veseleşti întru lumina sfinţilor. Pentru aceasta slăvim pomenirea ta şi ne rugăm: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 2-lea:

Preacuvioase Părinte Nicodim, nevoindu-te din pruncie cu osârdie spre fapte bune, te-ai făcut organ al Sfântului Duh. Şi de la Dânsul primind darul săvârşirii de minuni, ai îndemnat pe oameni să urască desfătările. Şi acum cu dumnezeiasca lumină fiind strălucit, mai curat luminează şi gândurile noastre, ale celor ce cu credinţă te lăudăm pe tine, şi cu dragoste ne închinăm sfintelor tale moaşte.

Glasul al 5-lea:

Cuvioase Părinte, sfinţite Nicodim, auzind glasul Evangheliei Domnului ai părăsit lumea; bogăţia şi slava drept nimic le-ai socotit. Pentru aceasta tuturor ai grăit: iubiţi pe Dumnezeu şi veţi afla dar veşnic; să nu cinstiţi nimic mai mult decât dragostea Lui. Că atunci când va veni întru slava Sa, să aflaţi odihnă cu toţi sfinţii. Cu ale căror rugăciuni, Hristoase, păzeşte cinstita lavră Tismana, şi mântuieşte sufletele noastre.

Glasul al 3-lea:

Cât este de îndumnezeită viaţa ta şi sfârşitul tău cu totul sfinţit, Părinte Nicodim! Că la acesta adunându-se toată mulţimea călugărilor, împreună cu mulţimea a toată latura creştinilor dreptcredincioşi, în cinstita ta lavră Tismana, dacă te-au văzut în pat fără suflare, grăia cuvinte de jale: dă cuvântul cel de pe urmă slugilor tale, sfinte, şi învaţă unde laşi pe fiii tăi, părinte, pe care i-ai miluit cu adevărat, ca un tată milostiv şi iubitor de fii! Deci măcar că aici te acoperi în mormântul cel gătit de tine de mai înainte, în sfântă biserica lavrei tale, dar toţi te avem sus mijlocitor către Preasfânta Treime, şi rugător pentru mântuirea sufletelor noastre, ale celor ce cu dragoste te cinstim şi săvârşim pomenirea ta.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări şi cu glas de bucurie să cântăm, luminat prăznuind. Că darul Duhului Sfânt, cu glas mai frumos decât toată trâmbiţa ne cheamă pe toţi, spre lauda de pomenire cea de peste an a purtătorului de Dumnezeu părinte. Căpeteniile împreună cu mulţimea a toată latura credincioşilor să se adune împreună cu noi şi să lăudăm pe cel ce din pruncie până la sfârşitul pristăvirii sale s-a arătat slugă aleasă a lui Hristos Dumnezeu şi cu întrarmarea dumnezeiescului Duh a biruit stăpâniile şi puterile Atotţiitorului lumii şi puterea focului, prin trecerea sa.

Pentru aceasta păstorii şi învăţătorii împreună alergând, să laude pe păstorul şi îndreptătorul păstoriei turmei lui Hristos, celei alese cu adevărat, din cinstită lavra sa Tismana. Pustnicii să laude pe pustnicul Domnului; cei din lume pe împlinitorul legii; bolnavii pe doctorul şi tămăduitorul a tot felul de boli; cei cu duhuri necurate pe izgonitorul duhurilor celor rele; cei din primejdii pe izbăvitorul; cei din necazuri şi din supărări pe mângâietorul; cei bătrâni, neputincioşi şi slabi pe sprijinitorul şi ajutătorul şi cei săraci şi lipsiţi pe chivernisitorul lor; pe cel ce s-a făcut tuturor toate, ca să câştige pe toţi sau pe cei mai mulţi, şi lăudându-l să zicem: lauda cea mare a monahilor, preaminunate părinte, părtaşule al părinţilor, izvorâtorule de mir, sfinţite Nicodim, roagă pe Mântuitorul Hristos Dumnezeu, să păzească în pace netulburată cinstita şi preamărita lavră a ta Tismana, şi lumii să dăruiască totdeauna pace şi mare milă, iar sufletelor noastre mântuire.

Şi acum…, acelaşi glas.

Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări că necuprinsă este taina care s-a săvârşit astăzi în Betleem: Cel nevăzut Se vede, Cel fără de trup Se întrupează, Cuvântul ia chip omenesc, Cel ce este Se face ce nu a fost; Fecioara naşte în peşteră Prunc tânăr, pe Ziditorul firii; ieslea închipuieşte scaunul ceresc, animalele înseamnă starea înainte a heruvimilor, păstorii se minunează, magii aduc daruri şi îngerii cântând, glăsuiesc: slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Fără schimbare este Emmanuel, Cel mai înainte de veci, Care a voit a Se naşte pentru mântuirea lumii; Iisus Hristos ieri şi astăzi, Acelaşi şi în veci.

La stihoavnă

Se pun stihirile preacuviosului, glasul al 8-lea:

Podobie: O, uimitoare minune…

Cinstită este cu adevărat înaintea Ta moartea cuviosului Tău, Hristoase; că iată, sluga Ta, cu darul Sfântului Tău Duh, din tinereţe a izvorât minuni, şi după moarte alungă toate bolile şi îndepărtează duhurile vicleniei, împotriva cărora încă fiind viu a tăbărât asupra lor până la sânge; iar sufletelor noastre le mijloceşte de la Tine mare milă.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Racla moaştelor tale, Preaînţelepte, sfinţite Nicodim, izvor de minuni şi pârâu de daruri a arătat-o Domnul, oamenilor; căci vederea le-a dăruit şi toate bolile le-a tămăduit şi pe cei cuprinşi de duhuri necurate îi izbăveşte de puterea lor şi-i face cu minte întreagă; iar sufletelor este pricinuitor de mântuire.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Bucură-te, podoaba monahilor, steaua pustnicilor şi a sihaştrilor, lauda păstorilor şi locuitorule împreună cu cuvioşii, părinte sfinţite, Nicodim! Bucură-te, izvorul dragostei şi al curăţiei! Bucură-te, locaşul Preasfintei Treimi! Bucură-te, sfeşnic prealuminat al înţelepciunii! Bucură-te, îndreptătorule preadrepte al tuturor creştinilor, chip al bunătăţilor, stâlp însufleţit şi rugătorule pentru mântuirea sufletelor noastre.

Slavă…, glasul al 4-lea:

Părinte, Preacuvioase sfinţite Nicodim, făcându-te dascăl şi povăţuitor spre mântuirea a toată lavra şi sihăstria ta Tismana, cu cuvinte şi cu fapte pe toţi ne-ai învăţat şi ne-ai îndreptat către lumina poruncilor lui Hristos. Pentru aceasta şi mutându-te către Iisus, după Care doreai, să nu ne laşi săraci până în sfârşit; ci împreună cu noi stând cu duhul totdeauna, sfinte, şi nevăzut, învaţă-ne căile faptelor bune şi vrednici ne arată pe noi, cereştilor locaşuri. Că la arătarea lui Hristos bucurându-te, să zici către Dânsul: iată eu şi pruncii pe care mi i-ai dat, Dumnezeule! Şi noi iarăşi să grăim: acesta este, Doamne, povăţuitorul mântuirii noastre şi doritorul părinte, pe care ni l-ai dat nouă, doctor sufletelor noastre. Cu care împreună învredniceşte-ne şi pe noi, Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, să locuim în locaşurile Tale, cele pururea pline de lumină şi veşnice; ca să Te slăvim pe Tine împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul Tău Duh, în veci. Amin!

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 8-lea:

Alcătuire a lui Ioan Monahul.

La Betleem au alergat împreună păstorii, vestind pe Păstorul cel Adevărat, Care şade pe heruvimi şi în iesle a fost culcat, chip de prunc pentru noi luând; Doamne, slavă Ţie!

La binecuvântarea pâinilor:

Troparul sfântului, glasul 1:

Celui ce a răsărit din Fecioară, Mai-marelui păstorilor, ca o oaie de turmă ai urmat, părinte al nostru Nicodim. Cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunile, te-ai făcut lucrător sfinţit de cele cereşti, tămăduind sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru aceasta grăim: slavă Celui ce te-a preaslăvit pe tine; slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce a arătat tuturor prin tine îndreptare (de două ori).

Şi al Praznicului, glasul al 4-lea:

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru…

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… se cântă troparul Praznicului de două ori;

Slavă.., al sfântului; Şi acum…, al Praznicului.

După Catisma întâia, se cântă

Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină..

Chemării Domnului tău ai urmat din pruncie şi lepădându-te de lume şi de toate cele frumoase şi dulci ale ei, Preafericite, sfinţite Nicodim, suferit-ai cu osârdie toată greutatea pustiului, şi taberele demonilor bărbăteşte le-ai rănit. Pentru aceasta, totdeauna, lăudăm cu credinţă, prin cântări pomenirea ta.

Slavă…, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Ca o stea luminoasă a călugărilor, ca o treaptă sfântă şi hotar al înfrânării pustnicilor şi oglindă luminoasă a socotinţei te-ai arătat, preacuvioase. Pentru aceasta ne rugăm ţie: cere dezlegare de greşeli, pentru cei ce cu bucurie prăznuiesc astăzi sfântă pomenirea ta, Preafericite, sfinţite Nicodim.

Şi acum…, a Praznicului, glasul 1:

Podobie: Domnul Iisus născându-Se în Betleemul…

După Catisma a doua, se cântă

Sedealna, glasul al 5-lea:

Podobie: Pe Cuvântul cel împreună…

Pe pustnicul Domnului cu laude să-l cinstim, că a omorât toate bântuielile patimilor, cu adevărat, prin înfrânare şi prin multă răbdare, şi a ruşinat foarte pe vrăjmaşul cel împotrivă luptător şi toată trufia şi puterea lui a biruit. Iar acum se roagă Domnului să mântuiască sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Din pântece te-ai sfinţit cu adevărat, sfinţite Nicodim, şi pe pământ ca un înger ai vieţuit; că trupul ţi-ai omorât şi urmând după vrednicie vieţii îngereşti, Treimii te-ai arătat slujitor, fericite. Pentru aceasta şi spre urmarea dumnezeieştii tale vieţi cete de călugări ai împreunat totdeauna, de Dumnezeu purtătorule, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos, Dumnezeului nostru, iertare de păcate să dăruiască celor ce vieţuiesc în lavra ta Tismana şi celor ce cu dragoste prăznuiesc, astăzi, sfântă pomenirea ta.

Şi acum…, a Praznicului, acelaşi glas:

Podobie: Pentru ce te minunezi Marie ?…

Apoi Polieleul cu Mărimurile

După ectenia mică, se cântă Sedealna sfântului, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău…

Îngropat-ai toată săltarea patimilor cu omorârea trupului, Sfinţite Părinte Nicodim, şi viaţă fără sfârşit după moarte ai luat. Drept aceea, Biserica lui Hristos şi lavra ta Tismana prăznuiesc astăzi pomenirea ta cea vrednică de minunare, podoaba preacuvioşilor şi lauda sihaştrilor.

Slavă…, glasul al 3-lea:

Podobie: De frumuseţea fecioriei tale…

Văzând îngerii frumuseţea sufletului tău cel preasfinţit, pururea pomenite, au strigat cu veselie la ieşirea ta din trup: suie-te către Dumnezeu, după Care ai dorit! Urcă-te, sfinţite Nicodim, la praznicul cel veşnic; şi lăsând cele de jos, suie-te sus şi te bucură împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii!

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Cel neîncăput nicăieri…

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea:

PROCHIMENUL, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului, pentru toate câte mi-a dat mie?

Toată suflarea…

Evanghelia de la Luca (VI, 17-23):
În vremea aceea a stat Iisus la loc şes…
(caută vineri în săptămâna a 19-a după Rusalii)

Psalmul 50.

Apoi Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Preacuviosului Tău Nicodim, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Stih: Miluieşte-ne Dumnezeule…

Şi stihira aceasta, glasul al 6-lea:

Preacuvioase Părinte Nicodim, osârduitor te-ai arătat lui Hristos şi de Dânsul întărit fiind, sfinţite, ai supus patimile trupeşti. Pentru aceasta în tot pământul a ieşit vestirea faptelor tale, şi în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Taberele demonilor ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără de prihană o ai urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, de la Care luând cununa răbdării, ţi-ai întărit cinstita şi prea-lăudata lavra ta Tismana, în care cu credinţă se săvârşeşte astăzi sfântă pomenirea ta; mijloceşte celor ce vieţuiesc într-însa, prin sfintele tale rugăciuni, mântuire şi sufletelor noastre pace şi mare milă.

CANOANELE

Se pun Canoanele Praznicului: cel dintâi cu Irmosul pe 6, iar al doilea cu Irmosul pe 4
şi Canonul sfântului, pe 6.

Canonul sfântului

Cântarea 1-a, glasul 1:
Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L…

Cel ce ai luat viaţă nestricăcioasă şi fericită, Preacuvioase Nicodim, stând totdeauna înaintea lui Hristos, dă-ne nouă lumânare, sfinţite ca, bucurându-ne, să lăudăm prea-mărită viaţa ta, că ai fost prea-mărit.

Lumea urând, Preacinstite Părinte Nicodim, toată fapta pustnicească ai iubit: întâi înfrânarea, apoi blândeţile şi nevoinţa cea grea, rugăciunile şi lacrimile şi privegherea cea de toată noaptea, înaintea lui Dumnezeu.

Slavă…

Desfătările lumesti, cele arzătoare ca focul, le-ai stins cu roua ostenelilor pustniceşti; pentru aceea ţi-a răsărit soarele nepătimirii, lumina tămăduirilor şi raza cea neapusă a darurilor Duhului Sfânt, vrednicule de laudă, sfinţite Nicodim.

Şi acum…, a Născătoarei:

Lucruri uimitoare s-au grăit despre tine în neam şi în neam, ceea ce ai primit pe Dumnezeu în pântecele tău şi ai rămas curată, Născătoare de Dumnezeu, Marie. Pentru aceasta toţi te cinstim pe tine, ocrotitoarea şi izbăvitoarea noastră, după Dumnezeu.

Catavasiile Praznicului

Irmoasele amânduror canoanelor.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Fiului celui născut…

La razele Domnului cu credinţă privind, cuvioase părinte, prea-mărite şi de Dumnezeu înţelepţite Nicodim, cu lacrimi te-ai rugat să îţi ajungi dorirea. Pentru aceasta ai şi dobândit nădejdea, cu veselie.

Sufletul meu cel întunecat cu gânduri viclene, luminează-l, Iubitorule de oameni, Cuvinte, cu rugăciunile cuviosului Tău Nicodim, şi mă izbăveşte de întunericul cel neluminat, în ceasul judecăţii, Milostive.

Slavă…

Cu deşteptarea minţii frumuseţile cele cereşti întrezărind, nu te-ai înălţat nicidecum la vredniciile cele omeneşti, ci cu aripile umilinţei uşurându-te te-ai înălţat cu totul la cer, Preafericite sfinţite Nicodim.

Şi acum…, a Născătoarei:

Arătatu-te-ai mai înaltă decât heruvimii şi decât serafimii, Născătoare de Dumnezeu; că tu, singură, pe Dumnezeu, Cel neîncăput, L-ai zămislit în pântece. Pentru aceasta toţi credincioşii cu cântări te fericim.

Condacul şi icosul Praznicului.

Apoi acest Condac al sfântului, glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare, Doamnă…

Apărătorului nostru celui din multe nevoi şi primejdii, pentru izbăvirea şi tămăduirea a tot felul de boli cu lucrarea a multor minuni, cu darul Sfântului Duh, laude cu mulţumiri aducem ţie, sfinte, noi fiii tăi. Ci ca cel ce eşti mult-milostiv şi grabnic ajutător celor ce vin la tine cu credinţă, liberează-ne cu rugăciunile tale din toate nevoile şi de primejdia diavolească cea rea, ca să cântăm ţie: bucură-te, mare făcătorule de minuni, Preacuvioase Părintele nostru Nicodim, sfinţite şi pururea mărite!

ICOS

Înger pământesc şi om ceresc te-ai arătat şi ca un pom răsădit lângă apa înfrânării şi bine crescând, ai păstorit toată turma ta cu cuvioşie şi cu blândeţe. Pentru aceasta noi, fiii tăi, cu lacrimi şi cu credinţă fierbinte grăim către tine, părinte, dintru adâncul inimii, cu sufletele smerite:

Bucură-te, vlăstar din părinte drept şi cinstitor de Dumnezeu şi stâlpare din maică bine credincioasă şi de neam împărătesc crescut şi ales!
Bucură-te, că iubind din pruncie pe Iisus Hristos, din tinereţe lumea ai părăsit şi ai defăimat-o, şi pe umerii tăi jugul cel bun ai luat şi sarcina cea uşoară!
Bucură-te, cel ce prin alegerea duhovnicescului tău părinte şi prin punerea sfinţitelor mâini ale arhiereului, preot sfinţit şi ales te-ai făcut lui Dumnezeu.
Bucură-te cel ce ai slujit cu dragoste fierbinte la Sfântul Jertfelnic şi Dumnezeu cu iubire a primit jertfa cea fără de sânge!
Bucură-te cetăţean cu totul înfrumuseţat al pustiului, unde sfinte locaşuri de obşte ai înălţat Stăpânului Hristos Dumnezeu!
Bucură-te, că ai adunat în aceste sfinte locaşuri mulţimi de călugări şi prin pilda smereniei tale, pe toţi către mântuire i-ai îndreptat!
Bucură-te, cel ce ai părăsit desfătările lumeşti şi prin aceasta toate săltările trupeşti cu totul le-ai veştejit!
Bucură-te, cel ce te-ai umplut de darul lacrimilor şi prin vărsarea acestora, locaş Sfântului Duh te-ai făcut!
Bucură-te cel ce te-ai arătat prin darul Sfântului Duh mare făcător de minuni, încât oarecând intrând în foc, văpaia de tine nicidecum nu s-a apropiat!
Bucură-te, cel ce prin această minune pe căpetenie şi pe toţi cei ce priveau i-ai spăimântat şi la dreapta credinţă a lui Hristos Dumnezeu i-ai câştigat!
Bucură-te, cel ce te-ai arătat mare făcător de minuni şi după moarte, pentru toţi cei ce au venit cu credinţă către sfinţitele tale moaşte, cele izvorâtoare de mir!
Bucură-te, cel ce ne-ai vestit nouă slava Sfintei Treimi cu cucernicie; şi pe tine Stăpânul, Hristos Dumnezeu, te-a odihnit în lumina cea întreit strălucitoare, spre a te desfăta!
Bucură-te, mare făcătorule de minuni, Preacuvioase Părintele nostru Nicodim sfinţite şi pururea lăudate!

SEDEALNA sfântului, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Arătatu-te-ai pe pământ ca un înger în trup şi ca un pom răsărit lângă apa înfrânării bine crescând ai fost, pustnicind. Pentru aceasta spălând întinăciunea cu curgerea lacrimilor tale, locaş dumnezeiesc te-ai făcut şi de minuni făcător, cel ce ai stins oarecând cu minunea ta văpaia focului, care nicidecum nu s-a atins de tine. Întru care Dumnezeu mărindu-te, ai luat de la Dânsul răsplătirea moştenirii celei de sus. Pe Care acum neîncetat roagă-L să ne dea iertare de păcate nouă, celor ce prăznuim, cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă…, asemenea:

Prăznuim cu credinţă strălucita şi luminata sărbătoare a pomenirii tale, adunându-ne astăzi în lavra ta Tismana. Chemăm împreună cu noi la veselie toată latura şi dănţuind duhovniceşte, ne bucurăm foarte, ca de o vistierie mare, de trupul tău cel purtător de osteneli, preafericite părinte. Că lăsând viaţa ta cea stricăcioasă ai primit în cer pe cea nestricăcioasă; şi acolo, aflând mărire, minuni ai săvârşit, Preacuvioase, sfinţite Nicodim. Pentru aceasta roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de păcate tuturor celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 8-lea:

Podobie: Porunca cea cu taină…

Să se bucure cerul, să se veselească pământul, că S-a născut pe pământ Mieluşelul lui Dumnezeu, dând izbăvire lumii. Cuvântul, Cel ce era în sânurile Tatălui, a ieşit din Fecioară fără de sămânţă; de Care magii s-au înspăimântat, văzând că Se naşte în Betleem, ca un prunc, Acela pe Care toate îl slăvesc.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei…

Pe calea cea strâmtă ai umblat, preacuvioase părinte, cu postul trupul ţi-ai topit, mai presus de fire; pentru aceasta adunarea vrăjmaşilor s-a minunat de răbdarea ta cea neclintită, sfinţite Nicodim. Iar cetele îngereşti au cântat: slavă puterii Tale, Doamne!

Pe Dumnezeu cel Bun şi Prea-Îndurat, cu lacrimi, cu suspinuri şi cu inimă umilită L-ai căutat, sfinţite Nicodim. Pentru aceea, dobândindu-ţi dorirea, roagă-L, preacuvioase părinte, să se milostivească spre sufletul meu cel dosădit, care a alunecat în adâncul răutăţilor.

Slavă…

Brazdele sufletului tău, stropindu-le cu pâraiele lacrimilor, sfinţite Nicodim, ai semănat cu adevărat sămânţa faptelor bune, pe care lucrând-o bine, cu ostenelile pustniceşti, ai secerat mănunchi, roduri strângând în jitniţele tale, preafericite părinte!

Şi acum…, a Născătoarei:

Tu eşti lauda creştinilor, ceea ce nu ştii de mire, ocrotitoare şi scăpare, zid şi liman. Că duci rugăciunile noastre către Fiul tău, preanevinovată, şi izbăveşti din nevoi pe cei ce cu credinţă te mărturisesc cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Dumnezeu fiind al păcii…

Înţelepţeşte chivernisindu-ţi simţirile trupului, turn de bunătăţi ai ajuns, preafericite Nicodim; că mânie numai şarpelui ai arătat, iar dragostea toată ţi-ai întors-o către Stăpânul cel iubitor de oameni.

Sluga Ta, Doamne, Preafericitul, sfinţitul Nicodim, lepădând grija cea de multe feluri, mintea sa netulburată a făcut-o locaş Ţie. Că iubind fericitele fapte bune, s-a supus poruncilor Evangheliei Tale şi luând crucea Ta, a urmat Ţie, Stăpânului tuturor, bucurându-se.

Slavă…

Sfărâmat-ai cu armele smereniei cursele vrăjmaşului şi purtând arşiţa zilei, părinte, de bucuria Domnului te-ai învrednicit. Pentru aceasta înălţându-te, sfinţite preacuvioase, te-ai făcut cetăţean ceresc.

Şi acum…, a Născătoarei:

Însănătoşează, cu rugăciunile tale cele tari, rogu-mă ţie Născătoare de Dumnezeu, sufletul meu cel ticăloşit şi bolnav din pricina asupririlor lui Veliar, şi-mi trimite înmulţit darul tău de bucurie, Stăpână, Preacurată Fecioară Marie.

Cântarea a 6-a:

Imos: Pe Iona ca pe un prunc…

N-au putut amăgi pe dumnezeiescul Tău slujitor, Hristoase, nici asupririle şarpelui, nici focul ispitelor nu l-a înfricoşat. Că vieţuind pe pământ viaţa întocmai cu a îngerilor, cu daruri dumnezeiesti l-ai împodobit, cu dreapta Ta, cea atotstăpânitoare.

Atrasu-te-a pe tine, sfinţite Nicodim, dragostea Stăpânului tuturor şi acum te odihneşti întru Hristos, preafericite. Că dragoste curată câştigându-ţi cu înfrânarea şi cu rugăciunea, te-ai arătat oglindă neîntinată şi organ al Sfântului Duh, preacuvioase părinte.

Slavă…

Primind înlăuntrul inimii tale raza cea luminoasă şi fără materie, sfinţite Nicodim, şi pierzând toată negura patimilor, te-ai luminat. Şi trecând peretele cel din mijloc, curat te desfătezi, preafericite părinte, lângă Sfânta Treime, Cea nezidită şi nedespărţită.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Hristos, Dătătorul luminii, Care S-a făcut trup, roagă-L, Curată, cu oştile cele îngereşti de sus, să-mi strălucească şi mie, celui acoperit de păcate, raza cea purtătoare de lumină.

CONDACUL sfântului, glasul al 8-lea:

Ca pe cel împreună-râvnitor sfinţilor şi ca pe un părinte mare, toată lavra ta Tismana te cinsteşte pe tine cu credinţă, sfinţite Nicodim; pe care păzeşte-o cu rugăciunile tale, fericite, totdeauna nebiruită şi netulburată de toate nevoile, ca un părinte cuvios şi pururea lăudat.

ICOS

Iubind poruncile lui Hristos cele dumnezeieşti, preacuvioase, şi urând desfătarea acestei lumi, ai trecut către Dânsul cu grăbire şi te-ai făcut luminător, luminând marginile cu strălucire duhovnicească. Drept aceea, căzând înaintea ta, te rog: luminează ochii mei cei sufleteşti, ca să laud, sfinţite Nicodim, nevoinţele tale: postirea şi privegherea, lacrimile, chinurile şi omorârea trupului, pentru viaţa viitoare cea fericită; întru care acum desfătându-te, roagă-te pentru noi toţi, ca un părinte cuvios şi pururea lăudat.

SINAXAR

În această zi şi pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim, arhimandritul, din lavra Sfintei Mănăstiri Tismana.

Sfântul şi Preacuviosul Părintele nostru Nicodim era de neam sloven, născut şi crescut în dreapta credinţă. După ce a primit sfântul şi îngerescul chip al călugăriei şi harul preoţiei, a pustnicit prin multe locuri, adunând la sine toată fapta cea bună prin iubire de osteneli şi alte petreceri îmbunătăţite.

Când a venit în părţile acestea ale Ţării Româneşti a trăit în multe trude şi osteneli sufleteşti şi a petrecut, cu neîncetate rugăciuni prin munţii pământului acestuia. Sfântul Nicodim a zidit multe altare lui Dumnezeu, precum se istoriseşte până în ziua de azi. Mai întâi pe apa Motrului, apoi Mănăstirea de la Vodiţa, pe numele Sfântului Antonie cel Mare. Acolo a făcut chinovie de mulţi părinţi şi fraţi întru Hristos şi a vieţuit în acea mănăstire multă vreme, sfântul.

După aceea, prin descoperire dumnezeiască, a mers la locul ce se numeşte Tismana. Cu voia lui Dumnezeu, a zidit acolo, cu ale sale trude şi osteneli, altar dumnezeiesc şi locaş de viaţă de obşte. Mulţime mare de călugări s-a adunat acolo; iar Sfântul Nicodim vieţuia cu aceşti fraţi întru Hristos; le era chip şi pildă de fapte bune, şi-i povăţuia pe calea mântuirii. Şi luând sfântul de la Dumnezeu harul facerii de minuni şi putere asupra duhurilor celor necurate, multe şi nenumărate minuni a făcut cât a trăit în viaţă. A alungat demoni şi a tămăduit toată boala şi toată neputinţa. Se spune că şi în foc a intrat şi a ieşit nevătămat; focul nu s-a atins nici de haine, nici de părul capului său. A mai făcut şi alte minuni şi nespuse lucruri cu puterea lui Hristos. Şi aşa, ajungând cu sfinţenie până la adânci bătrâneţi, s-a mutat din viaţa aceasta vremelnică la viaţa cea cerească şi nepieritoare, întru această lună în douăzeci şi şase de zile. Şi au fost îngropate cinstitele şi sfintele sale moaşte în sfânta şi dumnezeiasca sa mănăstire Tismana, unde se face slujba şi prăznuirea sa în toţi anii. Mormântul său sta întru pomenire până în ziua de azi, cu candelă neadormită.

După ce Dumnezeu a preaslăvit moaştele sale cu mireasmă dumnezeiască de bun miros, cu har izvorâtor de mir şi cu facere de minuni, au, fost scoase din mormânt şi puse în raclă şi aşezate înăuntru cu cinste în sfânta biserică, aşa ca şi moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul în sfânta Mănăstire Bistriţa. După trecere de mulţi ani, un domn al ţării acesteia a vrut să ridice din Mănăstirea Tismana moaştele Sfântului Nicodim, să le ducă în Bucureşti, ca să fie acolo stătătoare. Dar n-a fost voia sfântului să se înstrăineze moaştele sale din locaşul său. Şi cu minune s-a făcut de a părăsit domnul acela gândul său şi lucrul cel neplăcut sfântului. Că îndată s-a arătat în vedenie unuia din călugări şi i-a poruncit să spună stareţului să-i ascundă moaştele şi numai un deget să ia de la mâna lui şi să-l oprească pentru evlavia credincioşilor. Sfântul Nicodim s-a arătat în acelaşi chip şi stareţului; i-a dat ca şi fratelui aceeaşi poruncă. Încredinţându-se dar stareţul, a luat un deget de la mâna sfântului şi mir de la moaştele sale. Degetul şi sfântul mir, pus într-un vas de cositor, împreună cu o cruce de plumb ce o purta sfântul la gât, se află în sfânta mănăstire până în ziua de azi, ca odoare duhovniceşti cinstite şi de mult preţ. Din sfântul mir nimeni n-are voie să ia; se îngăduie să se sărute vasul şi se umplu toţi de nespusă mireasmă duhovnicească. Ascunzându-se dar în acest chip moaştele sfântului, de care se ştia numai din stareţ în stareţ şi unul din fraţii mănăstirii. Iar mai pe urmă, din întâmplările vremilor celor cu multe robii, au rămas moaştele sfântului de tot tăinuite şi neştiute de nimeni până în ziua de azi. Poate că aşa a fost voia sfântului.

Cele mai sus numite sfinte şi cinstite odoare sunt îndestulătoare pentru mângâierea părinţilor mănăstirii şi a celorlalţi locuitori creştini. Ele fac şi acum multe şi nenumărate minuni. Duhurile necurate din oameni se alungă cu chemarea numelui sfântului; vindecări de multe feluri de boli se dăruiesc celor ce năzuiesc şi aleargă cu credinţă la ajutorul sfântului; pământul şi ţara aceasta se păzeşte cu rugăciunile şi ajutorul Sfântului Nicodim de multe nevoi; iar sfânta şi dumnezeiasca Mănăstire Tismana, care ţine şi are comoară de mult preţ sfintele sale moaşte, este păzită şi apărată totdeauna, cu grabnica lui folosinţă, de multe bântuieli ale văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi.

În urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 28 octombrie 1955, în catedrala Mitropoliei Olteniei din Craiova s-a oficiat sfânta slujbă a Sfântului Nicodim, ca început al săvârşirii de atunci înainte, a slujbei Sfântului Nicodim în toate bisericile din Biserica Ortodoxa Română.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii în dreapta credinţă…

Omorându-ţi desfătările trupeşti şi mânia înfrânându-ţi, sfinţite Nicodim, ai primit răsplătirea moştenirii celei de sus, preafericite părinte. Şi îmbrăcându-te întru omorârea patimilor ai mers la viaţa cea fără de sfârşit, unde acum cu bucurie cânţi: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Călătorind pe cărarea cea dreaptă a faptelor bune şi neabătându-te în lături, preacuvioase părinte, te-ai sălăşluit în cetatea cea nestricăcioasă a Edenului, unde acum cânţi cu veselie: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă…

Vestind slava Preasfintei Treimi cu cucernicie, preafericite părinte, te-ai odihnit întru lumina cea întreit strălucitoare, sfinţite Nicodim, unde acum cu bucurie cânţi: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum…, a Născătoarei:

Toiag din rădăcina lui Iesei eşti Fecioară Preafericită, care din floare ai adus Rodul cel de mântuire pentru toţi cei ce cântă cu credinţă Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Cuptorul cel răcoritor…

Cel ce te-ai luminat cu fulgerele cele fără de materie ale Luminii celei neapuse, sfinţite Nicodim, scoate dintru întunericul necazurilor pe cei supăraţi de păcate şi povăţuieşte la lumina veseliei pe cel ce cântă: binecuvântaţi pe Dumnezeu în veci.

Ziditorul patimilor a zidit cumplit pe spatele meu fărădelegea, Mântuitorule, şi nu pot eu, robul Tău, să privesc la Tine. Ci, pentru rugăciunile Cuviosului Tău Nicodim, Milostive, milostiveşte-Te spre mine păcătosul, şi mă mântuieşte.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu!

Ca un râvnitor al lui Hristos şi slugă credincioasă şi împărţitor al tainelor Lui, îndreptător adevărat arătându-te, sfinţite Nicodim, ne rugăm ţie: tămăduieşte patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre, ca să te lăudăm în veci.

Şi acum…, a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, roagă pe Hristos Fiul tău şi Dumnezeul nostru, să izbăvească pe cei supăraţi de cumplite greşeli şi de amăgirile şarpelui, şi care cântă: binecuvântaţi pe Dumnezeu în veci.

La Cântarea a 9-a nu se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită…,
ci se cântă stihirile cu irmoasele Canonului Praznicului, ca şi în ziua de 25 decembrie.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Taină minunată văd…

Cel ce eşti împreună cu sfintele cete ale tuturor sfinţilor, sfinţite Nicodim, şi împodobit cu dumnezeiască frumuseţe, preacuvioase părinte, ţie ne rugăm: roagă totdeauna pe Hristos Dumnezeu, Cel împodobit mai presus decât toată frumuseţea să împodobească inimile noastre cu dumnezeiescul Său har.

Ca cel ce eşti cu adevărat crin cu bun miros al raiului celui înţelegător, fericite părinte, veseleşte tot sufletul cu rugăciunile tale, sfinţite Nicodim, şi alungă întinăciunea patimilor mele, sănătate şi har dăruindu-mi mie, preacuvioase.

Slavă…

Adunarea celor ce vieţuiesc în cinstita şi mărita ta lavră bucurându-se, te laudă şi totdeauna te fericeşte, sfinţite Nicodim, căci cu povăţuirea Stăpânului tuturor ai ajuns la limanul vieţii, preacuvioase părinte, şi te rogi lui Hristos Dumnezeu să ne dea şi nouă limanuri de mântuire şi mare milă.

Şi acum…, a Născătoarei:

Milostiveşte-Te, Doamne, milostiveşte-Te, când vei veni să judeci. Ci, pentru rugăciunile pururea Fecioarei Maria, care Te-a născut pe Tine, Hristoase Dumnezeule şi ale tuturor sfinţilor, să nu mă osândeşti pe mine atunci la foc, nici cu mânia Ta să mă cerţi.

Catavasiile cu stihirile lor

LUMINÂNDA Praznicului:

Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, şi cei dintru întuneric şi din umbra am aflat adevărul; că din Fecioară S-a născut Domnul.

Alta, a sfântului:

Înflorit-ai, părinte, ca finicul, precum zice David, că ai fost locaş al Preasfântului Duh, şi mărit te-ai arătat lumii. Nu înceta dar a te ruga pentru noi, care cinstim cu credinţă preacinstită pomenirea ta, Cuvioase Părinte Nicodim.

Slavă…

Podobie: Cu duhul stând bătrânul…

Preacinstită pomenirea ta a sosit astăzi, preacuvioase părinte, în cinstita şi mărita ta lavră Tismana; şi cei ce vieţuiesc într-însa împreună cu noi, chemând la veselie mulţimea a toată latura credincioşilor, spre dănţuire cu cântări, grăim către toţi: adunaţi-vă, luminat să prăznuim duhovniceşte sărbătoarea de veselie şi sfinţită, lăudând şi mărind cu psalmi şi cu cântări pe sfinţitul Nicodim, părintele nostru, cel ce se roagă Stăpânului Hristos pentru mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum…, iarăşi a Praznicului.

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 6 : 3 ale Praznicului şi 3 ale sfântului.

Stihirile Praznicului, glasul al 4-lea:

Veseliţi-vă drepţilor…

De Dumnezeu Născătoare…

Veniţi să lăudăm pe Maica…

Stihirile sfântului, glasul al 6-lea, însuşi glasul:

De Dumnezeu purtătorule, preafericite Nicodim, toată înţelepciunea trupească ai supus-o duhului; şi întărindu-te cu suferinţele postirii, te-ai arătat strălucind ca aurul lămurit în foc şi te-ai făcut locaş Preasfântului Duh, adunând mulţimea călugărilor; şi cu învăţăturile tale i-ai chemat la înălţimea faptelor bune, ca pe o scară ce suie la cer. Adu-ţi aminte de noi, cei ce cinstim pururea sfinţită pomenirea ta şi te rugăm să se mântuiască sufletele noastre.

Strălucit-a astăzi prealuminata şi întru tot cinstita pomenirea ta, preamărite Nicodim, chemând adunarea cea multă cu numărul a pustnicilor şi cuvioşilor şi pe îngeri, împreună cu oamenii, către lauda Celui în Treime închinat, Hristos Dumnezeul nostru. Năzuind deci, către sfinţita raclă a moaştelor tale, primim din destul daruri de tămăduiri şi preaslăvim pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre, Cel ce te-a încununat pe tine.

De Dumnezeu purtătorule, preafericite părinte, tu, precum zice proorocul, cu lacrimi ai udat pământul şi n-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, arătând dorul inimii către Hristos, pe Care L-ai iubit. Drept aceea te-ai făcut pildă călugărilor şi ai săvârşit tot felul de fapte bune. Pentru aceasta te fericim, slăvind pe Cel ce te-a preaslăvit.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Pe cel ce este podoaba călugărilor şi lauda sihaştrilor, pe izvorul minunilor şi mijlocitorul cel neînfruntat către Dumnezeu, pe sfinţitul Nicodim, adunându-ne, iubitorilor de praznic, să-l lăudăm cu laude şi cântări, zicând: bucură-te, îndreptătorule al călugărilor, închipuitorul şi izvorul desăvârşit al vieţii sihăstreşti! Bucură-te, luminătorul cel prealuminat, care luminezi pe toţi cu luminile bunătăţilor! Bucură-te, mângâietorule celor din nevoi, fierbinte ocrotitor al celor din primejdii, tămăduitorul a tot felul de boli şi alungătorul duhurilor celor necurate, pentru toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă! Bucură-te, cel ce cu trecerea ta prin foc, pe toţi cei ce priveau i-ai înspăimântat şi pe cei rău slăvitori, către credinţa cea adevărată i-ai îndreptat. Pentru aceasta ne rugăm ţie, preacuvioase părinte, nu înceta a te ruga Mântuitorului nostru, Hristos Dumnezeu, pentru cei ce vieţuiesc în cinstită lavra ta şi pentru toţi credincioşii, care cinstesc cu laude şi cu cântări preasfântă adormirea ta, ca să câştige mântuire şi mare milă.

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 6-lea:

Astăzi Firea cea nevăzută se împreună din Fecioara cu oamenii. Astăzi Fiinţa cea nemărginită Se înfaşă în Betleem cu scutece. Astăzi Dumnezeu aduce prin stea pe magi la închinare, mai înainte vestind, prin aur şi prin smirnă şi tămâie, îngroparea Sa cea de trei zile. Aceluia cântăm: Cel ce Te-ai întrupat din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.

Doxologia mare, troparele, ecteniile şi otpustul.

LA LITURGHIE

Se cântă Antifoanele ca în prima zi a Praznicului Naşterii Domnului.

După Câţi în Hristos v-aţi botezat…,

Prochimen, glasul al 7-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Stih : Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Apostolul din Epistola către Galateni (V, 22 – VI, 2):
Fraţilor, roada Duhului este…

Aliluia, glasul al 8-lea: Scoală, Doamne, şi vino la odihna Ta.

Stih: Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa părinţilor tăi.

Evanghelia de la Matei (IX, 27-30):
Zis-a Domnul ucenicilor Săi: toate-Mi sunt date de către Tatăl Meu…,
(caută joi în săptămâna a 4-a după Rusalii).

CHINONICUL

Praznicului şi al sfântului:
Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Sursa: Mineiul (lunile iulie-decembrie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001

SLUJBA PREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU NICODIM CEL SFINȚIT DE LA TISMANA

Se cuvine a şti că::

Slujba Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim de la Tismana se găsea, până la anul 1846, numai în filade osebite, scrise de mână sau tipărite. În anul acesta tipărindu-se la Mănăstirea Neamţ o nouă ediţie a Mineiului pe decembrie, slujba aceasta a fost introdusă în acest Minei, la ziua de 26, pentru ca, unde se va prăznui Sfântul Nicodim, cei ce vor avea evlavie, să-i cânte slujba aşa cum se găseşte aici. Seara să se facă priveghere după obicei.

Asemnea se cuvine a şti că::

De se va întâmpla să cadă pomenirea Sfântului Nicodim duminica, slujba lui se va muta în altă zi, când va voi cel mai mare. Unde este hramul sfântului sau unde se găsesc moaştele lui, se va cânta împreună cu slujba Învierii şi cu a dumnezeieştilor Părinţi. Aşa arată Tipicul cel mare, tipărit la Iaşi în 1816, (în capetele cele pentru hramuri), cap. 18, pag.792.

LA VECERNIA MICĂ

Se pun stihirile Sfântului pe 4, glasul 1:

Podobie: Prealăudaţilor mucenici…

Sosit-a, purtătorule de Dumnezeu, praznicul tău cel mai luminat decât soarele, care străluceşte pe cei ce vin la tine cu credinţă şi cu nemurirea îi umple de bună mireasmă şi izvorăşte sufletelor tămăduiri, Preacuvioase, sfinţite Nicodim, rugătorule pentru sufletele noastre.

Patimile trupului cele simţitoare biruindu-le cu zăbalele înfrânării, lucrătorule de minuni, sfinţite Nicodim, şi râvna celor fără de trup pe pământ arătând, toate poftele trupeşti le-ai supus Duhului. Drept aceea sălăşluind acum în locaşurile cereşti, roagă-te pentru sufletele noastre.

Fericite, sfinţite Nicodim, punând temelie faptelor bune, te-ai dezbrăcat de omul cel vechi împreună cu poftele lui şi te-ai îmbrăcat în Hristos cu adevărat. Drept aceea ai şi mustrat taberele cele multe ale vrăjmaşilor, îndreptător călugărilor fiind. Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Ca într-o cămară plină de lumină ai sihăstrit prin pustietăţi, o preasfinţite! Şi într-însa ai pus ca pe nişte slugi întrarmate faptelor tale, preacuvioase, ca să oprească taberele patimilor. Şi ai intrat în cămara de mire cea dumnezeiască, fericite Nicodim, şi stai acum cu îndrăzneală înaintea Mirelui tău şi Dumnezeului nostru, îndulcindu-te de frumuseţea Lui. Pe Acesta roagă-L să lumineze sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Mulţimile călugărilor să lăudăm pe sfinţitul Nicodim, că luând toată întrarmarea crucii, a rănit cu rană de moarte pe stăpânul lumii, şi a stricat ca pe o pânză de păianjen cursele lui şi cu dureri pustniceşti a trecut marea cea sărată a vieţii veacului acestuia, ajungând la limanul cel ceresc. Pentru aceasta se roagă pentru noi şi pentru toată lavra sa, ca să vieţuim în pace şi să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a Praznicului, acelaşi glas:

Alcătuire a lui Ioan Monahul.

Uimitoare taină se săvârşeşte astăzi: firea se înnoieşte şi Dumnezeu Se face om, rămânând ceea ce era şi ceea ce nu era a luat, nesuferind nici amestecare, nici despărţire.

La stihoavnă

Se pun stihirile sfântului, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului…

Să ne adunăm, cetele părinţilor monahi, la pomenirea dumnezeiescului şi înţeleptului Nicodim, lăudând pe Dumnezeu, Cel ce l-a preamărit, cu faceri de minuni.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.

Pe toţi cei ce aleargă din suflet către dumnezeiescul tău locaş, preafericite, scapă-i din nevoi, de Dumnezeu înţelepţite, sfinţite Nicodim.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul.

Adunarea cea cinstită a părinţilor monahi, împreună cu ucenicii tăi adunându-ne, sfinţite Nicodim, toţi ne apropiem de cinstita raclă a sfinţitelor tale moaşte, şi sărutându-le, luăm izbăvire sufletească.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Să lăudăm toţi pe sfinţitul Nicodim, cel ce bărbăteşte şi vitejeşte a sihăstrit prin pustietăţi; care a adunat şi această turmă în cinstita sa lavră şi cu dragoste a ridicat casa Domnului, întru pomenirea cinstitei Adormiri a Născătoarei de Dumnezeu, şi pe toate le-a închinat ei, căreia i se şi roagă pentru noi, ca ea să roage pe Sfânta Treime să dăruiască mântuire tuturor, celor ce cu credinţă săvârşim astăzi sfinţită pomenirea lui.

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 8-lea:

Alcătuire a lui Ioan Monahul

Doamne, în Betleem ai venit; în peştera Te-ai sălăşluit Cel ce ai cerul scaun; în iesle ai fost culcat Cel ce eşti înconjurat de oştile îngereşti; împreună cu păstorii Te-ai smerit, ca să mântuieşti, ca un milostiv, neamul nostru, slavă Ţie!

Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru…, se cântă troparul sfântului:

Slavă… Şi acum…, al praznicului.
(Caută-le mai departe la Vecernia mare) şi otpustul.

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul Psalm, se citeşte Fericit bărbatul…, starea întâi.

La Doamne, strigat-am…, se pun stihirile pe 8;
4 ale Praznicului şi 4 ale sfântului.

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea:

Veniţi să ne bucurăm întru Domnul…

Domnul Iisus născându-Se…

Împărăţia Ta este împărăţia…

Ce vom aduce Ţie, Hristoase ?…

Stihirile sfântului, glasul al 4-lea:

Următor lui Ilie cu obiceiurile fiind, ai slujit lui Hristos cu dreaptă credinţă şi prin pustietăţi locuind, jertfelnice dumnezeieşti ai ridicat, Părinte Nicodim, şi privegheri pline de lacrimi săvârşind, ai întărit lavra ta Tismana cu rugăciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască, pentru tine, sufletele noastre.

Moştenitorule al lui Hristos, slujitorul Domnului, Preasfinţite Nicodim, după cum îţi este numele aşa ţi-a fost şi viaţa; că împreună cu cărunteţile a strălucit şi cunoştinţa ta; şi luminarea feţei adeverea blândeţile tale; Viaţa ta este mărită şi adormirea ta este cu sfinţii. Pentru aceasta ne rugăm ţie: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre.

Valurile lumeşti lepădându-le, ai adus viaţa ta curată lui Hristos, urmând toată fapta cea bună şi întărindu-te în credinţa cea dreaptă, preacuvioase. Deci acum, împreună cu Dânsul, te cinstim, Părinte Nicodim, temeiul părinţilor şi lauda monahilor, din cinstită lavra ta Tismana, roagă-te pentru sufletele noastre.

Viaţa ta strălucind luminat pe pământ, de Dumnezeu înţelepţite Nicodim, te-ai suit la ceruri, în lumina tuturor sfinţilor. Şi aici întru bunătăţi locuind, ai luat împreună cu Hristos moştenirea acolo, cu Care petreci, bucurându-te. Pentru aceea, preacuvioase părinte, roagă-L acum neîncetat, să păzească în pace netulburată cinstita şi preaslăvita ta lavră Tismana. Şi lumii să dăruiască mântuire şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă…, glasul al 6-lea:

Pe cel după chip păzindu-l nevătămat şi mintea punându-ţi stăpână peste patimile cele păgubitoare, te-ai suit spre Cel după asemănare, pe cât cu putinţă ţi-a fost. Că bărbăteşte, silindu-ţi firea, te-ai nevoit a supune partea cea rea celei mai bune, şi pe trup a-l face rob duhului. Pentru aceasta călugărilor te-ai arătat mai mare cetăţean pustiului, celor ce bine călătoresc povăţuitor, cu adevărat îndreptător de fapte bune. Şi acum dezlegându-se în ceruri oglinzile, fericite, curat priveşti Sfânta Treime, rugându-te fără mijlocire, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste te cinstesc pe tine, Preacuvioase Părinte, sfinţite Nicodim.

Şi acum…, a Praznicului, acelaşi glas:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace! Că astăzi primeşte Betleemul pe Cel ce şade pururea împreună cu Tatăl. Astăzi îngerii slăvesc cu dumnezeiască cuviinţă pe Pruncul, Cel ce S-a născut. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună voire !

VOHOD

Lumină lină…

Prochimenul Praznicului, glasul al 7-lea:
Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru…

PAREMIILE
Sfântului

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu…

Drepţii în veac vor fi vii…

Dreptul de va ajunge să se sfârşească întru odihnă va fi…

(Caută-le în ziua de 5 decembrie, la Sfântul Sava).

LA LITIE

Se pun stihirile sfântului, glasul 1:

Fericite părinte, cine va spune pătimirile tale, din sihăstrie? Şi cine va povesti nevoinţele tale? Luptele cu demonii şi petrecerea cea rea, lacrimile şi zdrobirea inimii, postirea şi golătatea, de ger şi de vânt chinuindu-te şi de soare arzându-le? Că în trup ca unul fără de trup ai trăit, şi acum veseleşti pe toţi credincioşii cu pomenirea ta, pentru care roagă-te lui Hristos, să-i izbăvească cu rugăciunile tale, de ispite celui viclean, Preacuvioase, sfinţite Nicodim.

Cele pământeşti pe toate le-ai lăsat; pe cele stricăcioase şi trecătoare nu le-ai băgat în seamă. Luminându-ţi sufletul cu poruncile lui Dumnezeu, Nicodim, împodobitu-te-ai cu strălucirile minţii şi în pustiu voind a te sălăşlui, pe Hristos cu totul l-ai iubit, Care şi venind împreună cu Tatăl şi cu Duhul, locaş au făcut întru tine şi dar de vindecări şi de minuni ai luat, şi a mântui de duhurile cele viclene. Că pe tine Hristos Dumnezeu te-a mărit. Pe Acela roagă-L, preacuvioase, să miluiască sufletele noastre.

Îndrăgostindu-te de petrecerea cea împreună cu îngerii şi de lumina vieţii celei de veci, ai fugit din lume; şi luând crucea cu bucurie, sfinţite Nicodim, ai urmat Celui ce s-a răstignit pentru tine, şi prin arătare de înger biruinţă ai purtat asupra demonilor, săvârşind uimitoare minuni; iar acum te veseleşti întru lumina sfinţilor. Pentru aceasta slăvim pomenirea ta şi ne rugăm: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 2-lea:

Preacuvioase Părinte Nicodim, nevoindu-te din pruncie cu osârdie spre fapte bune, te-ai făcut organ al Sfântului Duh. Şi de la Dânsul primind darul săvârşirii de minuni, ai îndemnat pe oameni să urască desfătările. Şi acum cu dumnezeiasca lumină fiind strălucit, mai curat luminează şi gândurile noastre, ale celor ce cu credinţă te lăudăm pe tine, şi cu dragoste ne închinăm sfintelor tale moaşte.

Glasul al 5-lea:

Cuvioase Părinte, sfinţite Nicodim, auzind glasul Evangheliei Domnului ai părăsit lumea; bogăţia şi slava drept nimic le-ai socotit. Pentru aceasta tuturor ai grăit: iubiţi pe Dumnezeu şi veţi afla dar veşnic; să nu cinstiţi nimic mai mult decât dragostea Lui. Că atunci când va veni întru slava Sa, să aflaţi odihnă cu toţi sfinţii. Cu ale căror rugăciuni, Hristoase, păzeşte cinstita lavră Tismana, şi mântuieşte sufletele noastre.

Glasul al 3-lea:

Cât este de îndumnezeită viaţa ta şi sfârşitul tău cu totul sfinţit, Părinte Nicodim! Că la acesta adunându-se toată mulţimea călugărilor, împreună cu mulţimea a toată latura creştinilor dreptcredincioşi, în cinstita ta lavră Tismana, dacă te-au văzut în pat fără suflare, grăia cuvinte de jale: dă cuvântul cel de pe urmă slugilor tale, sfinte, şi învaţă unde laşi pe fiii tăi, părinte, pe care i-ai miluit cu adevărat, ca un tată milostiv şi iubitor de fii! Deci măcar că aici te acoperi în mormântul cel gătit de tine de mai înainte, în sfântă biserica lavrei tale, dar toţi te avem sus mijlocitor către Preasfânta Treime, şi rugător pentru mântuirea sufletelor noastre, ale celor ce cu dragoste te cinstim şi săvârşim pomenirea ta.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări şi cu glas de bucurie să cântăm, luminat prăznuind. Că darul Duhului Sfânt, cu glas mai frumos decât toată trâmbiţa ne cheamă pe toţi, spre lauda de pomenire cea de peste an a purtătorului de Dumnezeu părinte. Căpeteniile împreună cu mulţimea a toată latura credincioşilor să se adune împreună cu noi şi să lăudăm pe cel ce din pruncie până la sfârşitul pristăvirii sale s-a arătat slugă aleasă a lui Hristos Dumnezeu şi cu întrarmarea dumnezeiescului Duh a biruit stăpâniile şi puterile Atotţiitorului lumii şi puterea focului, prin trecerea sa.

Pentru aceasta păstorii şi învăţătorii împreună alergând, să laude pe păstorul şi îndreptătorul păstoriei turmei lui Hristos, celei alese cu adevărat, din cinstită lavra sa Tismana. Pustnicii să laude pe pustnicul Domnului; cei din lume pe împlinitorul legii; bolnavii pe doctorul şi tămăduitorul a tot felul de boli; cei cu duhuri necurate pe izgonitorul duhurilor celor rele; cei din primejdii pe izbăvitorul; cei din necazuri şi din supărări pe mângâietorul; cei bătrâni, neputincioşi şi slabi pe sprijinitorul şi ajutătorul şi cei săraci şi lipsiţi pe chivernisitorul lor; pe cel ce s-a făcut tuturor toate, ca să câştige pe toţi sau pe cei mai mulţi, şi lăudându-l să zicem: lauda cea mare a monahilor, preaminunate părinte, părtaşule al părinţilor, izvorâtorule de mir, sfinţite Nicodim, roagă pe Mântuitorul Hristos Dumnezeu, să păzească în pace netulburată cinstita şi preamărita lavră a ta Tismana, şi lumii să dăruiască totdeauna pace şi mare milă, iar sufletelor noastre mântuire.

Şi acum…, acelaşi glas.

Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări că necuprinsă este taina care s-a săvârşit astăzi în Betleem: Cel nevăzut Se vede, Cel fără de trup Se întrupează, Cuvântul ia chip omenesc, Cel ce este Se face ce nu a fost; Fecioara naşte în peşteră Prunc tânăr, pe Ziditorul firii; ieslea închipuieşte scaunul ceresc, animalele înseamnă starea înainte a heruvimilor, păstorii se minunează, magii aduc daruri şi îngerii cântând, glăsuiesc: slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Fără schimbare este Emmanuel, Cel mai înainte de veci, Care a voit a Se naşte pentru mântuirea lumii; Iisus Hristos ieri şi astăzi, Acelaşi şi în veci.

La stihoavnă

Se pun stihirile preacuviosului, glasul al 8-lea:

Podobie: O, uimitoare minune…

Cinstită este cu adevărat înaintea Ta moartea cuviosului Tău, Hristoase; că iată, sluga Ta, cu darul Sfântului Tău Duh, din tinereţe a izvorât minuni, şi după moarte alungă toate bolile şi îndepărtează duhurile vicleniei, împotriva cărora încă fiind viu a tăbărât asupra lor până la sânge; iar sufletelor noastre le mijloceşte de la Tine mare milă.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Racla moaştelor tale, Preaînţelepte, sfinţite Nicodim, izvor de minuni şi pârâu de daruri a arătat-o Domnul, oamenilor; căci vederea le-a dăruit şi toate bolile le-a tămăduit şi pe cei cuprinşi de duhuri necurate îi izbăveşte de puterea lor şi-i face cu minte întreagă; iar sufletelor este pricinuitor de mântuire.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Bucură-te, podoaba monahilor, steaua pustnicilor şi a sihaştrilor, lauda păstorilor şi locuitorule împreună cu cuvioşii, părinte sfinţite, Nicodim! Bucură-te, izvorul dragostei şi al curăţiei! Bucură-te, locaşul Preasfintei Treimi! Bucură-te, sfeşnic prealuminat al înţelepciunii! Bucură-te, îndreptătorule preadrepte al tuturor creştinilor, chip al bunătăţilor, stâlp însufleţit şi rugătorule pentru mântuirea sufletelor noastre.

Slavă…, glasul al 4-lea:

Părinte, Preacuvioase sfinţite Nicodim, făcându-te dascăl şi povăţuitor spre mântuirea a toată lavra şi sihăstria ta Tismana, cu cuvinte şi cu fapte pe toţi ne-ai învăţat şi ne-ai îndreptat către lumina poruncilor lui Hristos. Pentru aceasta şi mutându-te către Iisus, după Care doreai, să nu ne laşi săraci până în sfârşit; ci împreună cu noi stând cu duhul totdeauna, sfinte, şi nevăzut, învaţă-ne căile faptelor bune şi vrednici ne arată pe noi, cereştilor locaşuri. Că la arătarea lui Hristos bucurându-te, să zici către Dânsul: iată eu şi pruncii pe care mi i-ai dat, Dumnezeule! Şi noi iarăşi să grăim: acesta este, Doamne, povăţuitorul mântuirii noastre şi doritorul părinte, pe care ni l-ai dat nouă, doctor sufletelor noastre. Cu care împreună învredniceşte-ne şi pe noi, Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, să locuim în locaşurile Tale, cele pururea pline de lumină şi veşnice; ca să Te slăvim pe Tine împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul Tău Duh, în veci. Amin!

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 8-lea:

Alcătuire a lui Ioan Monahul.

La Betleem au alergat împreună păstorii, vestind pe Păstorul cel Adevărat, Care şade pe heruvimi şi în iesle a fost culcat, chip de prunc pentru noi luând; Doamne, slavă Ţie!

La binecuvântarea pâinilor:

Troparul sfântului, glasul 1:

Celui ce a răsărit din Fecioară, Mai-marelui păstorilor, ca o oaie de turmă ai urmat, părinte al nostru Nicodim. Cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunile, te-ai făcut lucrător sfinţit de cele cereşti, tămăduind sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru aceasta grăim: slavă Celui ce te-a preaslăvit pe tine; slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce a arătat tuturor prin tine îndreptare (de două ori).

Şi al Praznicului, glasul al 4-lea:

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru…

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… se cântă troparul Praznicului de două ori;

Slavă.., al sfântului; Şi acum…, al Praznicului.

După Catisma întâia, se cântă

Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină..

Chemării Domnului tău ai urmat din pruncie şi lepădându-te de lume şi de toate cele frumoase şi dulci ale ei, Preafericite, sfinţite Nicodim, suferit-ai cu osârdie toată greutatea pustiului, şi taberele demonilor bărbăteşte le-ai rănit. Pentru aceasta, totdeauna, lăudăm cu credinţă, prin cântări pomenirea ta.

Slavă…, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Ca o stea luminoasă a călugărilor, ca o treaptă sfântă şi hotar al înfrânării pustnicilor şi oglindă luminoasă a socotinţei te-ai arătat, preacuvioase. Pentru aceasta ne rugăm ţie: cere dezlegare de greşeli, pentru cei ce cu bucurie prăznuiesc astăzi sfântă pomenirea ta, Preafericite, sfinţite Nicodim.

Şi acum…, a Praznicului, glasul 1:

Podobie: Domnul Iisus născându-Se în Betleemul…

După Catisma a doua, se cântă

Sedealna, glasul al 5-lea:

Podobie: Pe Cuvântul cel împreună…

Pe pustnicul Domnului cu laude să-l cinstim, că a omorât toate bântuielile patimilor, cu adevărat, prin înfrânare şi prin multă răbdare, şi a ruşinat foarte pe vrăjmaşul cel împotrivă luptător şi toată trufia şi puterea lui a biruit. Iar acum se roagă Domnului să mântuiască sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Din pântece te-ai sfinţit cu adevărat, sfinţite Nicodim, şi pe pământ ca un înger ai vieţuit; că trupul ţi-ai omorât şi urmând după vrednicie vieţii îngereşti, Treimii te-ai arătat slujitor, fericite. Pentru aceasta şi spre urmarea dumnezeieştii tale vieţi cete de călugări ai împreunat totdeauna, de Dumnezeu purtătorule, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos, Dumnezeului nostru, iertare de păcate să dăruiască celor ce vieţuiesc în lavra ta Tismana şi celor ce cu dragoste prăznuiesc, astăzi, sfântă pomenirea ta.

Şi acum…, a Praznicului, acelaşi glas:

Podobie: Pentru ce te minunezi Marie ?…

Apoi Polieleul cu Mărimurile

După ectenia mică, se cântă Sedealna sfântului, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău…

Îngropat-ai toată săltarea patimilor cu omorârea trupului, Sfinţite Părinte Nicodim, şi viaţă fără sfârşit după moarte ai luat. Drept aceea, Biserica lui Hristos şi lavra ta Tismana prăznuiesc astăzi pomenirea ta cea vrednică de minunare, podoaba preacuvioşilor şi lauda sihaştrilor.

Slavă…, glasul al 3-lea:

Podobie: De frumuseţea fecioriei tale…

Văzând îngerii frumuseţea sufletului tău cel preasfinţit, pururea pomenite, au strigat cu veselie la ieşirea ta din trup: suie-te către Dumnezeu, după Care ai dorit! Urcă-te, sfinţite Nicodim, la praznicul cel veşnic; şi lăsând cele de jos, suie-te sus şi te bucură împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii!

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Cel neîncăput nicăieri…

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea:

PROCHIMENUL, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului, pentru toate câte mi-a dat mie?

Toată suflarea…

Evanghelia de la Luca (VI, 17-23):
În vremea aceea a stat Iisus la loc şes…
(caută vineri în săptămâna a 19-a după Rusalii)

Psalmul 50.

Apoi Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Preacuviosului Tău Nicodim, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Stih: Miluieşte-ne Dumnezeule…

Şi stihira aceasta, glasul al 6-lea:

Preacuvioase Părinte Nicodim, osârduitor te-ai arătat lui Hristos şi de Dânsul întărit fiind, sfinţite, ai supus patimile trupeşti. Pentru aceasta în tot pământul a ieşit vestirea faptelor tale, şi în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Taberele demonilor ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără de prihană o ai urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, de la Care luând cununa răbdării, ţi-ai întărit cinstita şi prea-lăudata lavra ta Tismana, în care cu credinţă se săvârşeşte astăzi sfântă pomenirea ta; mijloceşte celor ce vieţuiesc într-însa, prin sfintele tale rugăciuni, mântuire şi sufletelor noastre pace şi mare milă.

CANOANELE

Se pun Canoanele Praznicului: cel dintâi cu Irmosul pe 6, iar al doilea cu Irmosul pe 4
şi Canonul sfântului, pe 6.

Canonul sfântului

Cântarea 1-a, glasul 1:
Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L…

Cel ce ai luat viaţă nestricăcioasă şi fericită, Preacuvioase Nicodim, stând totdeauna înaintea lui Hristos, dă-ne nouă lumânare, sfinţite ca, bucurându-ne, să lăudăm prea-mărită viaţa ta, că ai fost prea-mărit.

Lumea urând, Preacinstite Părinte Nicodim, toată fapta pustnicească ai iubit: întâi înfrânarea, apoi blândeţile şi nevoinţa cea grea, rugăciunile şi lacrimile şi privegherea cea de toată noaptea, înaintea lui Dumnezeu.

Slavă…

Desfătările lumesti, cele arzătoare ca focul, le-ai stins cu roua ostenelilor pustniceşti; pentru aceea ţi-a răsărit soarele nepătimirii, lumina tămăduirilor şi raza cea neapusă a darurilor Duhului Sfânt, vrednicule de laudă, sfinţite Nicodim.

Şi acum…, a Născătoarei:

Lucruri uimitoare s-au grăit despre tine în neam şi în neam, ceea ce ai primit pe Dumnezeu în pântecele tău şi ai rămas curată, Născătoare de Dumnezeu, Marie. Pentru aceasta toţi te cinstim pe tine, ocrotitoarea şi izbăvitoarea noastră, după Dumnezeu.

Catavasiile Praznicului

Irmoasele amânduror canoanelor.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Fiului celui născut…

La razele Domnului cu credinţă privind, cuvioase părinte, prea-mărite şi de Dumnezeu înţelepţite Nicodim, cu lacrimi te-ai rugat să îţi ajungi dorirea. Pentru aceasta ai şi dobândit nădejdea, cu veselie.

Sufletul meu cel întunecat cu gânduri viclene, luminează-l, Iubitorule de oameni, Cuvinte, cu rugăciunile cuviosului Tău Nicodim, şi mă izbăveşte de întunericul cel neluminat, în ceasul judecăţii, Milostive.

Slavă…

Cu deşteptarea minţii frumuseţile cele cereşti întrezărind, nu te-ai înălţat nicidecum la vredniciile cele omeneşti, ci cu aripile umilinţei uşurându-te te-ai înălţat cu totul la cer, Preafericite sfinţite Nicodim.

Şi acum…, a Născătoarei:

Arătatu-te-ai mai înaltă decât heruvimii şi decât serafimii, Născătoare de Dumnezeu; că tu, singură, pe Dumnezeu, Cel neîncăput, L-ai zămislit în pântece. Pentru aceasta toţi credincioşii cu cântări te fericim.

Condacul şi icosul Praznicului.

Apoi acest Condac al sfântului, glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare, Doamnă…

Apărătorului nostru celui din multe nevoi şi primejdii, pentru izbăvirea şi tămăduirea a tot felul de boli cu lucrarea a multor minuni, cu darul Sfântului Duh, laude cu mulţumiri aducem ţie, sfinte, noi fiii tăi. Ci ca cel ce eşti mult-milostiv şi grabnic ajutător celor ce vin la tine cu credinţă, liberează-ne cu rugăciunile tale din toate nevoile şi de primejdia diavolească cea rea, ca să cântăm ţie: bucură-te, mare făcătorule de minuni, Preacuvioase Părintele nostru Nicodim, sfinţite şi pururea mărite!

ICOS

Înger pământesc şi om ceresc te-ai arătat şi ca un pom răsădit lângă apa înfrânării şi bine crescând, ai păstorit toată turma ta cu cuvioşie şi cu blândeţe. Pentru aceasta noi, fiii tăi, cu lacrimi şi cu credinţă fierbinte grăim către tine, părinte, dintru adâncul inimii, cu sufletele smerite:

Bucură-te, vlăstar din părinte drept şi cinstitor de Dumnezeu şi stâlpare din maică bine credincioasă şi de neam împărătesc crescut şi ales!
Bucură-te, că iubind din pruncie pe Iisus Hristos, din tinereţe lumea ai părăsit şi ai defăimat-o, şi pe umerii tăi jugul cel bun ai luat şi sarcina cea uşoară!
Bucură-te, cel ce prin alegerea duhovnicescului tău părinte şi prin punerea sfinţitelor mâini ale arhiereului, preot sfinţit şi ales te-ai făcut lui Dumnezeu.
Bucură-te cel ce ai slujit cu dragoste fierbinte la Sfântul Jertfelnic şi Dumnezeu cu iubire a primit jertfa cea fără de sânge!
Bucură-te cetăţean cu totul înfrumuseţat al pustiului, unde sfinte locaşuri de obşte ai înălţat Stăpânului Hristos Dumnezeu!
Bucură-te, că ai adunat în aceste sfinte locaşuri mulţimi de călugări şi prin pilda smereniei tale, pe toţi către mântuire i-ai îndreptat!
Bucură-te, cel ce ai părăsit desfătările lumeşti şi prin aceasta toate săltările trupeşti cu totul le-ai veştejit!
Bucură-te, cel ce te-ai umplut de darul lacrimilor şi prin vărsarea acestora, locaş Sfântului Duh te-ai făcut!
Bucură-te cel ce te-ai arătat prin darul Sfântului Duh mare făcător de minuni, încât oarecând intrând în foc, văpaia de tine nicidecum nu s-a apropiat!
Bucură-te, cel ce prin această minune pe căpetenie şi pe toţi cei ce priveau i-ai spăimântat şi la dreapta credinţă a lui Hristos Dumnezeu i-ai câştigat!
Bucură-te, cel ce te-ai arătat mare făcător de minuni şi după moarte, pentru toţi cei ce au venit cu credinţă către sfinţitele tale moaşte, cele izvorâtoare de mir!
Bucură-te, cel ce ne-ai vestit nouă slava Sfintei Treimi cu cucernicie; şi pe tine Stăpânul, Hristos Dumnezeu, te-a odihnit în lumina cea întreit strălucitoare, spre a te desfăta!
Bucură-te, mare făcătorule de minuni, Preacuvioase Părintele nostru Nicodim sfinţite şi pururea lăudate!

SEDEALNA sfântului, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Arătatu-te-ai pe pământ ca un înger în trup şi ca un pom răsărit lângă apa înfrânării bine crescând ai fost, pustnicind. Pentru aceasta spălând întinăciunea cu curgerea lacrimilor tale, locaş dumnezeiesc te-ai făcut şi de minuni făcător, cel ce ai stins oarecând cu minunea ta văpaia focului, care nicidecum nu s-a atins de tine. Întru care Dumnezeu mărindu-te, ai luat de la Dânsul răsplătirea moştenirii celei de sus. Pe Care acum neîncetat roagă-L să ne dea iertare de păcate nouă, celor ce prăznuim, cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă…, asemenea:

Prăznuim cu credinţă strălucita şi luminata sărbătoare a pomenirii tale, adunându-ne astăzi în lavra ta Tismana. Chemăm împreună cu noi la veselie toată latura şi dănţuind duhovniceşte, ne bucurăm foarte, ca de o vistierie mare, de trupul tău cel purtător de osteneli, preafericite părinte. Că lăsând viaţa ta cea stricăcioasă ai primit în cer pe cea nestricăcioasă; şi acolo, aflând mărire, minuni ai săvârşit, Preacuvioase, sfinţite Nicodim. Pentru aceasta roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de păcate tuturor celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 8-lea:

Podobie: Porunca cea cu taină…

Să se bucure cerul, să se veselească pământul, că S-a născut pe pământ Mieluşelul lui Dumnezeu, dând izbăvire lumii. Cuvântul, Cel ce era în sânurile Tatălui, a ieşit din Fecioară fără de sămânţă; de Care magii s-au înspăimântat, văzând că Se naşte în Betleem, ca un prunc, Acela pe Care toate îl slăvesc.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei…

Pe calea cea strâmtă ai umblat, preacuvioase părinte, cu postul trupul ţi-ai topit, mai presus de fire; pentru aceasta adunarea vrăjmaşilor s-a minunat de răbdarea ta cea neclintită, sfinţite Nicodim. Iar cetele îngereşti au cântat: slavă puterii Tale, Doamne!

Pe Dumnezeu cel Bun şi Prea-Îndurat, cu lacrimi, cu suspinuri şi cu inimă umilită L-ai căutat, sfinţite Nicodim. Pentru aceea, dobândindu-ţi dorirea, roagă-L, preacuvioase părinte, să se milostivească spre sufletul meu cel dosădit, care a alunecat în adâncul răutăţilor.

Slavă…

Brazdele sufletului tău, stropindu-le cu pâraiele lacrimilor, sfinţite Nicodim, ai semănat cu adevărat sămânţa faptelor bune, pe care lucrând-o bine, cu ostenelile pustniceşti, ai secerat mănunchi, roduri strângând în jitniţele tale, preafericite părinte!

Şi acum…, a Născătoarei:

Tu eşti lauda creştinilor, ceea ce nu ştii de mire, ocrotitoare şi scăpare, zid şi liman. Că duci rugăciunile noastre către Fiul tău, preanevinovată, şi izbăveşti din nevoi pe cei ce cu credinţă te mărturisesc cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Dumnezeu fiind al păcii…

Înţelepţeşte chivernisindu-ţi simţirile trupului, turn de bunătăţi ai ajuns, preafericite Nicodim; că mânie numai şarpelui ai arătat, iar dragostea toată ţi-ai întors-o către Stăpânul cel iubitor de oameni.

Sluga Ta, Doamne, Preafericitul, sfinţitul Nicodim, lepădând grija cea de multe feluri, mintea sa netulburată a făcut-o locaş Ţie. Că iubind fericitele fapte bune, s-a supus poruncilor Evangheliei Tale şi luând crucea Ta, a urmat Ţie, Stăpânului tuturor, bucurându-se.

Slavă…

Sfărâmat-ai cu armele smereniei cursele vrăjmaşului şi purtând arşiţa zilei, părinte, de bucuria Domnului te-ai învrednicit. Pentru aceasta înălţându-te, sfinţite preacuvioase, te-ai făcut cetăţean ceresc.

Şi acum…, a Născătoarei:

Însănătoşează, cu rugăciunile tale cele tari, rogu-mă ţie Născătoare de Dumnezeu, sufletul meu cel ticăloşit şi bolnav din pricina asupririlor lui Veliar, şi-mi trimite înmulţit darul tău de bucurie, Stăpână, Preacurată Fecioară Marie.

Cântarea a 6-a:

Imos: Pe Iona ca pe un prunc…

N-au putut amăgi pe dumnezeiescul Tău slujitor, Hristoase, nici asupririle şarpelui, nici focul ispitelor nu l-a înfricoşat. Că vieţuind pe pământ viaţa întocmai cu a îngerilor, cu daruri dumnezeiesti l-ai împodobit, cu dreapta Ta, cea atotstăpânitoare.

Atrasu-te-a pe tine, sfinţite Nicodim, dragostea Stăpânului tuturor şi acum te odihneşti întru Hristos, preafericite. Că dragoste curată câştigându-ţi cu înfrânarea şi cu rugăciunea, te-ai arătat oglindă neîntinată şi organ al Sfântului Duh, preacuvioase părinte.

Slavă…

Primind înlăuntrul inimii tale raza cea luminoasă şi fără materie, sfinţite Nicodim, şi pierzând toată negura patimilor, te-ai luminat. Şi trecând peretele cel din mijloc, curat te desfătezi, preafericite părinte, lângă Sfânta Treime, Cea nezidită şi nedespărţită.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Hristos, Dătătorul luminii, Care S-a făcut trup, roagă-L, Curată, cu oştile cele îngereşti de sus, să-mi strălucească şi mie, celui acoperit de păcate, raza cea purtătoare de lumină.

CONDACUL sfântului, glasul al 8-lea:

Ca pe cel împreună-râvnitor sfinţilor şi ca pe un părinte mare, toată lavra ta Tismana te cinsteşte pe tine cu credinţă, sfinţite Nicodim; pe care păzeşte-o cu rugăciunile tale, fericite, totdeauna nebiruită şi netulburată de toate nevoile, ca un părinte cuvios şi pururea lăudat.

ICOS

Iubind poruncile lui Hristos cele dumnezeieşti, preacuvioase, şi urând desfătarea acestei lumi, ai trecut către Dânsul cu grăbire şi te-ai făcut luminător, luminând marginile cu strălucire duhovnicească. Drept aceea, căzând înaintea ta, te rog: luminează ochii mei cei sufleteşti, ca să laud, sfinţite Nicodim, nevoinţele tale: postirea şi privegherea, lacrimile, chinurile şi omorârea trupului, pentru viaţa viitoare cea fericită; întru care acum desfătându-te, roagă-te pentru noi toţi, ca un părinte cuvios şi pururea lăudat.

SINAXAR

În această zi şi pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim, arhimandritul, din lavra Sfintei Mănăstiri Tismana.

Sfântul şi Preacuviosul Părintele nostru Nicodim era de neam sloven, născut şi crescut în dreapta credinţă. După ce a primit sfântul şi îngerescul chip al călugăriei şi harul preoţiei, a pustnicit prin multe locuri, adunând la sine toată fapta cea bună prin iubire de osteneli şi alte petreceri îmbunătăţite.

Când a venit în părţile acestea ale Ţării Româneşti a trăit în multe trude şi osteneli sufleteşti şi a petrecut, cu neîncetate rugăciuni prin munţii pământului acestuia. Sfântul Nicodim a zidit multe altare lui Dumnezeu, precum se istoriseşte până în ziua de azi. Mai întâi pe apa Motrului, apoi Mănăstirea de la Vodiţa, pe numele Sfântului Antonie cel Mare. Acolo a făcut chinovie de mulţi părinţi şi fraţi întru Hristos şi a vieţuit în acea mănăstire multă vreme, sfântul.

După aceea, prin descoperire dumnezeiască, a mers la locul ce se numeşte Tismana. Cu voia lui Dumnezeu, a zidit acolo, cu ale sale trude şi osteneli, altar dumnezeiesc şi locaş de viaţă de obşte. Mulţime mare de călugări s-a adunat acolo; iar Sfântul Nicodim vieţuia cu aceşti fraţi întru Hristos; le era chip şi pildă de fapte bune, şi-i povăţuia pe calea mântuirii. Şi luând sfântul de la Dumnezeu harul facerii de minuni şi putere asupra duhurilor celor necurate, multe şi nenumărate minuni a făcut cât a trăit în viaţă. A alungat demoni şi a tămăduit toată boala şi toată neputinţa. Se spune că şi în foc a intrat şi a ieşit nevătămat; focul nu s-a atins nici de haine, nici de părul capului său. A mai făcut şi alte minuni şi nespuse lucruri cu puterea lui Hristos. Şi aşa, ajungând cu sfinţenie până la adânci bătrâneţi, s-a mutat din viaţa aceasta vremelnică la viaţa cea cerească şi nepieritoare, întru această lună în douăzeci şi şase de zile. Şi au fost îngropate cinstitele şi sfintele sale moaşte în sfânta şi dumnezeiasca sa mănăstire Tismana, unde se face slujba şi prăznuirea sa în toţi anii. Mormântul său sta întru pomenire până în ziua de azi, cu candelă neadormită.

După ce Dumnezeu a preaslăvit moaştele sale cu mireasmă dumnezeiască de bun miros, cu har izvorâtor de mir şi cu facere de minuni, au, fost scoase din mormânt şi puse în raclă şi aşezate înăuntru cu cinste în sfânta biserică, aşa ca şi moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul în sfânta Mănăstire Bistriţa. După trecere de mulţi ani, un domn al ţării acesteia a vrut să ridice din Mănăstirea Tismana moaştele Sfântului Nicodim, să le ducă în Bucureşti, ca să fie acolo stătătoare. Dar n-a fost voia sfântului să se înstrăineze moaştele sale din locaşul său. Şi cu minune s-a făcut de a părăsit domnul acela gândul său şi lucrul cel neplăcut sfântului. Că îndată s-a arătat în vedenie unuia din călugări şi i-a poruncit să spună stareţului să-i ascundă moaştele şi numai un deget să ia de la mâna lui şi să-l oprească pentru evlavia credincioşilor. Sfântul Nicodim s-a arătat în acelaşi chip şi stareţului; i-a dat ca şi fratelui aceeaşi poruncă. Încredinţându-se dar stareţul, a luat un deget de la mâna sfântului şi mir de la moaştele sale. Degetul şi sfântul mir, pus într-un vas de cositor, împreună cu o cruce de plumb ce o purta sfântul la gât, se află în sfânta mănăstire până în ziua de azi, ca odoare duhovniceşti cinstite şi de mult preţ. Din sfântul mir nimeni n-are voie să ia; se îngăduie să se sărute vasul şi se umplu toţi de nespusă mireasmă duhovnicească. Ascunzându-se dar în acest chip moaştele sfântului, de care se ştia numai din stareţ în stareţ şi unul din fraţii mănăstirii. Iar mai pe urmă, din întâmplările vremilor celor cu multe robii, au rămas moaştele sfântului de tot tăinuite şi neştiute de nimeni până în ziua de azi. Poate că aşa a fost voia sfântului.

Cele mai sus numite sfinte şi cinstite odoare sunt îndestulătoare pentru mângâierea părinţilor mănăstirii şi a celorlalţi locuitori creştini. Ele fac şi acum multe şi nenumărate minuni. Duhurile necurate din oameni se alungă cu chemarea numelui sfântului; vindecări de multe feluri de boli se dăruiesc celor ce năzuiesc şi aleargă cu credinţă la ajutorul sfântului; pământul şi ţara aceasta se păzeşte cu rugăciunile şi ajutorul Sfântului Nicodim de multe nevoi; iar sfânta şi dumnezeiasca Mănăstire Tismana, care ţine şi are comoară de mult preţ sfintele sale moaşte, este păzită şi apărată totdeauna, cu grabnica lui folosinţă, de multe bântuieli ale văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi.

În urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 28 octombrie 1955, în catedrala Mitropoliei Olteniei din Craiova s-a oficiat sfânta slujbă a Sfântului Nicodim, ca început al săvârşirii de atunci înainte, a slujbei Sfântului Nicodim în toate bisericile din Biserica Ortodoxa Română.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii în dreapta credinţă…

Omorându-ţi desfătările trupeşti şi mânia înfrânându-ţi, sfinţite Nicodim, ai primit răsplătirea moştenirii celei de sus, preafericite părinte. Şi îmbrăcându-te întru omorârea patimilor ai mers la viaţa cea fără de sfârşit, unde acum cu bucurie cânţi: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Călătorind pe cărarea cea dreaptă a faptelor bune şi neabătându-te în lături, preacuvioase părinte, te-ai sălăşluit în cetatea cea nestricăcioasă a Edenului, unde acum cânţi cu veselie: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă…

Vestind slava Preasfintei Treimi cu cucernicie, preafericite părinte, te-ai odihnit întru lumina cea întreit strălucitoare, sfinţite Nicodim, unde acum cu bucurie cânţi: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum…, a Născătoarei:

Toiag din rădăcina lui Iesei eşti Fecioară Preafericită, care din floare ai adus Rodul cel de mântuire pentru toţi cei ce cântă cu credinţă Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Cuptorul cel răcoritor…

Cel ce te-ai luminat cu fulgerele cele fără de materie ale Luminii celei neapuse, sfinţite Nicodim, scoate dintru întunericul necazurilor pe cei supăraţi de păcate şi povăţuieşte la lumina veseliei pe cel ce cântă: binecuvântaţi pe Dumnezeu în veci.

Ziditorul patimilor a zidit cumplit pe spatele meu fărădelegea, Mântuitorule, şi nu pot eu, robul Tău, să privesc la Tine. Ci, pentru rugăciunile Cuviosului Tău Nicodim, Milostive, milostiveşte-Te spre mine păcătosul, şi mă mântuieşte.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu!

Ca un râvnitor al lui Hristos şi slugă credincioasă şi împărţitor al tainelor Lui, îndreptător adevărat arătându-te, sfinţite Nicodim, ne rugăm ţie: tămăduieşte patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre, ca să te lăudăm în veci.

Şi acum…, a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, roagă pe Hristos Fiul tău şi Dumnezeul nostru, să izbăvească pe cei supăraţi de cumplite greşeli şi de amăgirile şarpelui, şi care cântă: binecuvântaţi pe Dumnezeu în veci.

La Cântarea a 9-a nu se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită…,
ci se cântă stihirile cu irmoasele Canonului Praznicului, ca şi în ziua de 25 decembrie.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Taină minunată văd…

Cel ce eşti împreună cu sfintele cete ale tuturor sfinţilor, sfinţite Nicodim, şi împodobit cu dumnezeiască frumuseţe, preacuvioase părinte, ţie ne rugăm: roagă totdeauna pe Hristos Dumnezeu, Cel împodobit mai presus decât toată frumuseţea să împodobească inimile noastre cu dumnezeiescul Său har.

Ca cel ce eşti cu adevărat crin cu bun miros al raiului celui înţelegător, fericite părinte, veseleşte tot sufletul cu rugăciunile tale, sfinţite Nicodim, şi alungă întinăciunea patimilor mele, sănătate şi har dăruindu-mi mie, preacuvioase.

Slavă…

Adunarea celor ce vieţuiesc în cinstita şi mărita ta lavră bucurându-se, te laudă şi totdeauna te fericeşte, sfinţite Nicodim, căci cu povăţuirea Stăpânului tuturor ai ajuns la limanul vieţii, preacuvioase părinte, şi te rogi lui Hristos Dumnezeu să ne dea şi nouă limanuri de mântuire şi mare milă.

Şi acum…, a Născătoarei:

Milostiveşte-Te, Doamne, milostiveşte-Te, când vei veni să judeci. Ci, pentru rugăciunile pururea Fecioarei Maria, care Te-a născut pe Tine, Hristoase Dumnezeule şi ale tuturor sfinţilor, să nu mă osândeşti pe mine atunci la foc, nici cu mânia Ta să mă cerţi.

Catavasiile cu stihirile lor

LUMINÂNDA Praznicului:

Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, şi cei dintru întuneric şi din umbra am aflat adevărul; că din Fecioară S-a născut Domnul.

Alta, a sfântului:

Înflorit-ai, părinte, ca finicul, precum zice David, că ai fost locaş al Preasfântului Duh, şi mărit te-ai arătat lumii. Nu înceta dar a te ruga pentru noi, care cinstim cu credinţă preacinstită pomenirea ta, Cuvioase Părinte Nicodim.

Slavă…

Podobie: Cu duhul stând bătrânul…

Preacinstită pomenirea ta a sosit astăzi, preacuvioase părinte, în cinstita şi mărita ta lavră Tismana; şi cei ce vieţuiesc într-însa împreună cu noi, chemând la veselie mulţimea a toată latura credincioşilor, spre dănţuire cu cântări, grăim către toţi: adunaţi-vă, luminat să prăznuim duhovniceşte sărbătoarea de veselie şi sfinţită, lăudând şi mărind cu psalmi şi cu cântări pe sfinţitul Nicodim, părintele nostru, cel ce se roagă Stăpânului Hristos pentru mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum…, iarăşi a Praznicului.

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 6 : 3 ale Praznicului şi 3 ale sfântului.

Stihirile Praznicului, glasul al 4-lea:

Veseliţi-vă drepţilor…

De Dumnezeu Născătoare…

Veniţi să lăudăm pe Maica…

Stihirile sfântului, glasul al 6-lea, însuşi glasul:

De Dumnezeu purtătorule, preafericite Nicodim, toată înţelepciunea trupească ai supus-o duhului; şi întărindu-te cu suferinţele postirii, te-ai arătat strălucind ca aurul lămurit în foc şi te-ai făcut locaş Preasfântului Duh, adunând mulţimea călugărilor; şi cu învăţăturile tale i-ai chemat la înălţimea faptelor bune, ca pe o scară ce suie la cer. Adu-ţi aminte de noi, cei ce cinstim pururea sfinţită pomenirea ta şi te rugăm să se mântuiască sufletele noastre.

Strălucit-a astăzi prealuminata şi întru tot cinstita pomenirea ta, preamărite Nicodim, chemând adunarea cea multă cu numărul a pustnicilor şi cuvioşilor şi pe îngeri, împreună cu oamenii, către lauda Celui în Treime închinat, Hristos Dumnezeul nostru. Năzuind deci, către sfinţita raclă a moaştelor tale, primim din destul daruri de tămăduiri şi preaslăvim pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre, Cel ce te-a încununat pe tine.

De Dumnezeu purtătorule, preafericite părinte, tu, precum zice proorocul, cu lacrimi ai udat pământul şi n-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, arătând dorul inimii către Hristos, pe Care L-ai iubit. Drept aceea te-ai făcut pildă călugărilor şi ai săvârşit tot felul de fapte bune. Pentru aceasta te fericim, slăvind pe Cel ce te-a preaslăvit.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Pe cel ce este podoaba călugărilor şi lauda sihaştrilor, pe izvorul minunilor şi mijlocitorul cel neînfruntat către Dumnezeu, pe sfinţitul Nicodim, adunându-ne, iubitorilor de praznic, să-l lăudăm cu laude şi cântări, zicând: bucură-te, îndreptătorule al călugărilor, închipuitorul şi izvorul desăvârşit al vieţii sihăstreşti! Bucură-te, luminătorul cel prealuminat, care luminezi pe toţi cu luminile bunătăţilor! Bucură-te, mângâietorule celor din nevoi, fierbinte ocrotitor al celor din primejdii, tămăduitorul a tot felul de boli şi alungătorul duhurilor celor necurate, pentru toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă! Bucură-te, cel ce cu trecerea ta prin foc, pe toţi cei ce priveau i-ai înspăimântat şi pe cei rău slăvitori, către credinţa cea adevărată i-ai îndreptat. Pentru aceasta ne rugăm ţie, preacuvioase părinte, nu înceta a te ruga Mântuitorului nostru, Hristos Dumnezeu, pentru cei ce vieţuiesc în cinstită lavra ta şi pentru toţi credincioşii, care cinstesc cu laude şi cu cântări preasfântă adormirea ta, ca să câştige mântuire şi mare milă.

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 6-lea:

Astăzi Firea cea nevăzută se împreună din Fecioara cu oamenii. Astăzi Fiinţa cea nemărginită Se înfaşă în Betleem cu scutece. Astăzi Dumnezeu aduce prin stea pe magi la închinare, mai înainte vestind, prin aur şi prin smirnă şi tămâie, îngroparea Sa cea de trei zile. Aceluia cântăm: Cel ce Te-ai întrupat din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.

Doxologia mare, troparele, ecteniile şi otpustul.

LA LITURGHIE

Se cântă Antifoanele ca în prima zi a Praznicului Naşterii Domnului.

După Câţi în Hristos v-aţi botezat…,

Prochimen, glasul al 7-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Stih : Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Apostolul din Epistola către Galateni (V, 22 – VI, 2):
Fraţilor, roada Duhului este…

Aliluia, glasul al 8-lea: Scoală, Doamne, şi vino la odihna Ta.

Stih: Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa părinţilor tăi.

Evanghelia de la Matei (IX, 27-30):
Zis-a Domnul ucenicilor Săi: toate-Mi sunt date de către Tatăl Meu…,
(caută joi în săptămâna a 4-a după Rusalii).

CHINONICUL

Praznicului şi al sfântului:
Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Sursa: Mineiul (lunile iulie-decembrie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001

Lasati un raspuns