Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Mănăstirea Balaciu

Așezată la mai bine de 20 km est de Urziceni, pe drumul Sloboziei către mare și aproape de malul stâng al râului Ialomița, Mănăstirea Balaciu se ridică într-unul dintre cele mai frumoase și mai încărcate de spiritualitate locuri din Bărăgan. Peste râu se înalță Piscul Crăsani, acolo unde în secolele IV î.Hr.-I î.Hr. s-a aflat celebra davă, identificată de istorici fie cu Netindava lui Ptolemeu, fie cu Helis (,,Cetatea Soarelui”), unde Dromichaites l-a adus pe regele macedonean al Traciei, Lysimach. Într-o zonă în care existau în timpurile medievale așezări de moșneni, la Balaciu de Jos aveau moșie, în jurul anului 1800, boierii Piteșteanu, originari din părțile argeșene. Pe moșia numită Piteșteanu sau Pitișteanu, a fost întemeiată Odaia Piteșteanului, așezare de crescători de animale și de agricultori. Biserica satului, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost ridicată în locul unui lăcaș mai vechi (amintit de tradiția locală) între anii 1821-1841, ctitorii săi fiind Neacșu Piteșteanu și soția sa, Ecaterina. Lăcașul a fost reparat în anul 1869 de către nora acestora, Maria Piteșteanu, soția fostului ocârmuitor (prefect) al județului Ialomița, Constantin Piteșteanu.
După mai multe revărsări ale râului Ialomița, locuitorii satului Piteșteanu sau Balaciu de Jos au hotărât strămutarea satului pe o vatră nouă (la circa 4 km spre nord), în vatra veche biserica rămânând singura construcție. În vara anului 1927, cu ocazia unei vizite canonice în Bărăgan, P.S.Gherontie Nicolau, Episcopul Constanței, aflând biserica părăsită, a hotărât întemeierea acolo a unei mănăstiri, cu atât mai mult cu cât în întreg Bărăganul nu mai exista vreo mănăstire, încă din vremea lui Cuza-Vodă. Pe baza considerațiilor arhiereului, hotărârea privind întemeierea Mănăstirii Balaciu a fost luată la 24 septembrie 1927 de către Consiliul Economic al Mănăstirii Tatlageac, unde se afla atunci comunitatea monahală a Eparhiei Constanței. Oficial, Mănăstirea Balaciu a fost întemeiată la 29 mai 1929, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înființarea sa. Ctitorul mănăstirii a fost, cu vorba și cu fapta, P.S.Episcop Gherontie Nicolau (1867-1948), iar așezământul i-a purtat o vreme numele, de la întemeiere și până în anul 1942: Mânăstirea ,,Gherontie Episcopul”  Balaciu. Din anul 1942, după ce Sfântul Sinod a interzis ca așezămintele monahale să mai poarte numele unor arhierei în viață, așezământului i s-a schimbat numele în Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului Balaciu, nume păstrat până la desființarea din anul 1961 și reluat odată cu reîntemeierea din anul 1991. Popular, așezământului i s-a zis de către sătenii din împrejurimi, Mănăstirea Piteșteanu.

Între anii 1936-1939, în cadrul mănăstirii a funcționat Școala de Cântăreți Bisericești ,,Episcopul Gherontie”, venită de la Constanța și mutată ulterior la Medgidia.

Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a afectat biserica și casele mănăstirești, reparate la sfârșitul anului următor, cu fonduri de la Ministerul Culturii Naționale și Cultelor. După război, mănăstirea a fost afectată de schimbările din țară, viețuitorii originari din Basarabia fiind nevoiți să părăsească comunitatea. Au urmat seceta prelungită, cotele din recolte impuse de autoritățile comuniste și pierderea treptată a domeniului mănăstiresc. Pe baza decretului no.510 din 1959 al regimului comunist, anticreștin și antinațional, în Vinerea Patimilor din anul 1961, Mănăstirea Balaciu a fost desființată, ultimii viețuitori strămutându-se la Mănăstirea Căldărușani. Până în anul 1989, mănăstirea s-a aflat în patrimoniul cooperativei agricole din Balaciu, fiind transformată în ,,puierie”. Cu trecerea anilor, au dispărut toate construcțiile, singură biserică rămânând în câmp, monument al credinței neamului.

În anul 1990 s-a constituit un comitet de inițiativă, apoi a luat ființă Asociația ,,Prietenii Mănăstirii Piteșteanu”, în frunte cu foști viețuitori de la Balaciu. Aceasta a depus stăruințe deosebite pentru reînființarea mănăstirii, primindu-se fonduri de la Comisia Monumentelor Istorice, pentru refacerea bisericii. Oficial, Mănăstirea Balaciu a fost reîntemeiată la 28 august 1991, când a primit aprobarea P.F.Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Strădaniile pentru ridicarea unui așezământ, care în strălucire îl întrece pe cel dinainte, au făcut astăzi din Mănăstirea Balaciu unul dintre cele mai mari așezăminte monahale din Mitropolia Ungrovlahiei. Noul ctitor al acestei ,,Perle a Bărăganului”este P.C.Arhimandrit Teofil Belea, venit de pe Valea Teleajenului. Numit stareț la 27 august 1991, și-a legat numele cu totul ca nou ctitor al mănăstirii, unde până în anul 2000 s-au ridicat biserica mare, casele mănăstirești, clopotnița și stăreția, adăugându-se paraclisului adus din ținutul Sucevei și incintei cu poarta de lemn, ridicate în anul 1990. Sfințirea bisericii mănăstirii s-a făcut după desăvârșirea picturii, la 15 august 2000, de către P.S.Dr.Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor și de  P.S.Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului.

Comunitatea monahală de la Balaciu duce astăzi viață de obște sub păstorirea vrednicului său stareț, în același timp exarhul mănăstirilor și schiturilor din Eparhia Sloboziei și Călărașilor. Călătorului care merge sau vine dinspre mare i se înfățișează în mijlocul Bărăganului, la Balaciu, către ,,coasta” ce însoțește malul râului Ialomița, silueta sveltă, albă și reflectând prin acoperișurile sale razele soarelui, a bisericii mari a splendidului așezământ ridicat pe temelia ctitoriei de odinioară a boierilor Piteșteanu: Mănăstirea Balaciu, cunună a Bărăganului.

Preluare dupa http://www.ortodox.ro

Lasati un raspuns