Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Kirchweih – Hramul Bisericii Catolice, Aradul Nou, Arad

Ce este Kirchweih-ul?

Sunt mulţi cei care nu ştiu ce înseamnă Krichweih-ul. Sunt şi mai mulţi care deşi ştiu la ce se referă, nu înţeleg cu adevărat valoarea acestuia, atât pentru comunitatea germană din Arad cât şi pentru toţi participanţii, organizatorii şi „fanii” acestei festivităţi. Am să încerc în următoarele cuvinte să descriu o parte din interiorul acestei festivităţi şi valoarea adevărată a acestuia – deşi vă asigur că nu poate fi complet cuprinsă în cuvinte.

Ce presupune Kirchweih-ul?

Kirchweih-ul  este  sărbătoarea hramului Bisericii Catolice, sărbătorită şi în Aradul Nou, este cea mai importantă sărbătoare a comunităţii germane şvăbeşti cu caracter religios şi laic. Este în acelaşi timp şi sărbătoarea tineretului. Tinerii care doresc să participe fac repetiţii pentru aceasta.

Câteva săptămâni toată atenţia este atribuită Kirchweih-ului pentru că este şi va fi mereu punctul culminant al activităţii trupei de dans, a părinţilor, copiilor, adolescenţilor şi tinerilor care din drag sau dor participă an de an la marş, la hram, la acele momente extraordinare de dans din curtea şcolii.

Dar ce se dansează şi de ce ? Se dansează vals şi polka pentru că e sărbătoare şi din simplu motiv că aceasta este tradiţia, pentru că s-au transmis din om în om, din generaţie în generaţie, din port în port. Porturile sunt cele care transmit cel mai bine mesajul tradiţiei. Veselia acestora, florile din pălăriile băieţilor şi rozul specific fustelor nu pot decât să încânte ochiul spectatorilor şi să aducă un zâmbet pe buzele oricărui trecător.

Nu puţini sunt cei care nu ştiu ce se întâmplă când văd marşul, dar se opresc pentru a admira aceste porturi, aceşti tineri care le poartă cu zâmbetul pe buze, care dansează cu măiestrie, zvârlindu-şi panglica de la pălărie şi poalele fustelor plutind un vals, ţiuind, readucând la viaţă strigătele tradiţionale, făcând săltări îndrăzneţe în pas de polka, servind trecătorii cu vin şi dându-şi fiecare suflare pentru a traversa Aradul Nou, pentru a păstra tradiţia şi mai mult de atât pentru a o promova.

De unde provin aceşti tineri? De ce fac acest lucru? Cum poţi determina atâţia adolescenţi, care sunt preocupaţi de tot ce este nou şi modern să participe la o festivitate cu o aşa însemnătate culturală?

Acest lucru presupune ca ei să-şi sacrifice din timpul liber, din ieşirile la discoteci, plimbări romantice pe malul mureşului şi activităţi atât de propice vârstei lor, pentru a repeta vals şi polka, pentru a se îmbrăca în porturi şi a defila aşa în faţa camerelor de filmat şi a întregului oraş. Ce îi motivează?

Acestea sunt un şir de întrebări pe care foarte mulţi şi le pun – nu foarte mulţi îndrăznesc să le şi rostească – dar îndrăzniţi vă rog! Puneţi aceste întrebări. Răspunsul reprezintă de fapt toată valoarea Cercului Cultural Banat-JA, Forumului Democrat German Arad, Liceului Teoretic „Adam Müller Guttenbrunn“ Arad, oficialităţilor şi sponsorilor care îşi oferă sprijinul.

Întrebati-i pe participanţi, pe elevii liceului german, pe copii grădiniţei germane şi pe părinţii acestora de ce participă, de ce se implică, de ce îşi îndrumă copii spre această comunitate? Răspunsurile vor fi diversificate, mai timide, mai îndrăzneţe. Nu voi vorbi în numele nimănui – întrebaţi-i dumneavoastră, daţi curiozităţii frâu liber şi veţi fi uimiţi de lucrurile aflate.

Eu vă pot spune doar că nici un părinte nu se va plânge de cât este de greu să duci un copil la repetiţii, să-l determini să înveţe paşii de dans şi mai apoi adevărate dansuri. Nici unul dintre tinerii adolescenţi nu va spune cât de grele şi de obositoare pot fi uneori repetiţiile, ce înseamnă sincronizarea unui dans, ce înseamnă să ai răbdare cu membrii mai noi care încă nu ştiu bine paşii sau cum uneori pur şi simplu îţi vine să renunţi, dar ceva te ţine acolo.

Nici unul dintre tinerii care deja sunt angajaţi şi-şi construiesc un viitor nu va spune că este greu să mai ajungi şi la repetiţii, sau cel puţin la evenimentele importante, cum sunt spectacolele în diferite oraşe şi bineînţeles Krichweih-ul. Nici unul dintre îndrumători, coordonatori şi dintre cei care îşi oferă sprijinul nu vor spune că munca cu tineretul este istovitoare.

Toţi dintre cei enumeraţi mai sus vor prezenta şi simţii doar părţile bune ale acestui eveniment. Ştiţi de ce? Pentru că în această comunitate toată lumea este considerată a fi la acelaşi nivel. Nimeni nu este mai puternic sau mai slab.

Toţi sunt la fel de puternici tocmai pentru că sunt o comunitate în adevăratul sens al cuvântului. Indiferent câte sunt încercările, indiferent care sunt problemele care se pot ivi, când se trage linie aceste lucruri nu mai contează. Rezultatul final este dovada unor oameni şi tineri cu calităţi excepţionale.

Pun accentul pe aceşti copii şi adolescenţi, membrii ai Cercului Cultural Banat-JA, ei fiind cei care formează viitorul Aradului, viitorul Forumului Democrat German Arad, viitorul unei comunităţi complexe, a unei comunităţi care în sânul tradiţiilor şvăbeşti primeşte pe oricine doreşte să facă parte dintr-un cerc de unde poate învăţa ce înseamnă prietenia, devotamentul, seriozitatea şi respectul.

Pentru că înainte de toate există respect pentru celălalt, respect pentru tradiţie, respect pentru propria persoană.

În momentul de faţă, din acest cerc fac parte tineri atât de etnie germană cât şi alte etnii. Fiecare dintre ei este în momentul formării personalităţii, iar aici li se oferă posibilitatea de-a pune bazele unui caracter stabil, conştient de propria valoarea şi mai mult de atât conştient de valoarea oamenilor din jurul lor indiferent de etnie, vârstă sau sex.

Dovada clară este fotografia în care sunt prezenţi tineri cu vârste cuprinse între trei şi treizeci de ani, purtând portul tradiţional, organizatorii şi persoanele care sprijină şi încurajează aceste activităţi şi care îi însoţesc în fiecare moment.

Această tradiţie rezistă pentru că bazele ei sunt înainte de toate omenia, respectul şi dragostea faţă de cei din jur. Există un proverb: „Spune-mi care îţi sunt prietenii pentru a-ţi spune cine eşti”. Îl aprob şi mai spun doar atât:

Aceştia îmi sunt prietenii, aceştia suntem noi!

Preluare dupa http://reteaualiterara.ning.com

Lasati un raspuns