Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Mici istorii clujene: Biserica de pe Ulița Lupilor

În secolul al XV-lea, Ordinul Franciscanilor s-a stabilit la Cluj prin grația regelui Matia Corvinul primind din partea orașului dreptul de a-și construi Biserica și Mănăstirea pe Strada Lupilor, actuala stradă Mihail Kogalniceanu.
Construcția a început în anul 1486 și s-a terminat în 1516, fiind dedicată Sfintei Fecioare Maria. Cheltuielile șantierului au fost plătite din vânzarea cuburilor de sare de la Turda și Sic. După două decenii de la terminarea construcției ecleziastice, protestanții i-au alungat pe catolici din oraș. În anul 1580, principele Transilvaniei Cristofor Bathory a dăruit biserica și mănăstirea Ordinului Iezuit, dar în timpul principelui protestant Szekely Mozes (1603) protestanții au început să distrugă toate edificiile catolicilor, propunându-și să demoleze mănăstirea și biserica iezuiților. După o lună de distrugeri, bolta ogivală din interiorul bisericii s-a prăbușit omorând 14 oameni. Protestanții au perceput întâmplarea ca fiind un semn divin, motiv pentru care demolarea a încetat, biserica fiind lăsată în ruină.

În 1622, Gabriel Bethlen a cedat biserica de pe Ulița Lupilor reformaților. Aceștia, cu sprijinul lui Gheorghe Rakoczi I, au început lucrările de refacere a edificiului în anul 1638. Principele a adus trei meșteri cunoscători ai tainelor ogivale din regiunea Mării Baltice, care au reconstruit biserica în forma sa originală.

Biserica este construită în stil gotic dintr-o singură navă, în spiritul călugărilor predicatori și cerșetori. Ei aveau nevoie de biserici luminoase și spațioase fără stâlpi de susținere a bolții care să fragmenteze interiorul bisericii. Atenția enoriașilor trebuia să se focalizeze pe predica ținută de călugări.

Bolta este în formă de stea, reprezentând o formă evoluată a stilului gotic. În interiorul bisericii un obiect de artă valoros este amvonul creat în stilul Renașterii târzii, motivele florale (vița-de-vie, stejar, lalele) arătând trecerea spre barocul timpuriu. Amvonul pictat în culori calde are la mijloc doua plăci de piatră pe care sunt inscripționate în limba ebraică cele 10 porunci. Pe coroana baldachinului este reprezentat un pelican care își sfâșie pieptul pentru a-și hrăni puii (imagine-simbol a sacrificiului lui Isus Cristos).

În interiorul bisericii găsim cea mai mare colecție de blazoane funerare din țară. Blazoanele nobililor decedați erau aduse și depuse în biserică. În cazul morții ultimului reprezentant al familiei, blazonul era întors cu capul în jos. Blazoanele sunt lucrate în argint (blazonul guvernatorului Transilvaniei, contele Gheorghe Banffy) sau sunt pictate pe pergament și hârtie.

Bibliografie:
Viorica Guy Marica, Arta gotica, Ed. Meridiane, București, 1970,
Lukacs Jozsef, Clujul gotic, Ed.Apostrof, Cluj-Napoca, 2007

Preluare dupa http://www.ftr.ro

Lasati un raspuns