Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Mici istorii clujene : Biserica Iezuiților și icoana făcătoare de minuni

După mai multe victorii împotriva turcilor, austriecii integrează Transilvania în Imperiul Habsburgic la sfârșitul secolului al XVII-lea.
La scurtă vreme după înstăpânirea lor în Transilvania, austriecii au conceput un plan edilitar pentru Cluj care viza construirea unei cetăți pentru garnizoana militară, înălțarea unei biserici pentru ordinul iezuit și deschiderea unei școli pentru fiii nobililor credincioși puterii. (Mircea Țoca, Barocul și neoclasicismul clujean, în Ștefan Pascu (coordonator), Istoria Clujului, 1974).

Astfel din nevoi militare a fost ridicată Cetațuia, între anii 1715 și 1723, cu ziduri în formă de stea și înconjurată de bastioane, la care s-au adăugat biserica și școala iezuite de pe strada Universității.

Societatea lui Isus sau Ordinul Iezuit, născut în cadrul bisericii catolice la 15 august 1534, a avut un rol important în revigorarea catolicismului și în organizarea învățământului superior în Transilvania. De numele lor se leagă întemeierea primei universități clujene în anul 1581. Limba de predare era latina, iar obiectele de studiu erau: retorica, filosofia, teologia, gramatica, iar mai târziu dreptul.

Edificiul de pe stada Universității a fost construit de către iezuiți între 1718-1724 în stilul baroc numit și stilul Reformei Catolice, cu rol în raspândirea și promovarea adevăratei credințe.

Biserica are la baza modelul bisericilor austriece unde sobrietatea exteriorului contrastează cu decorul bogat din interior.

Biserica este prevazută cu o singură navă spre care se deschid câte trei capele laterale. In fiecare capelă se pot vedea picturi de inspirație biblică și picturi ale sfinților.

In sanctuarul bisericii se afla o pictură de dimensiuni mari numită Sfânta Treime sub care este dispusă icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare Maria. Icoana a fost pictată de către preotul Luca din Iclod pentru Biserica din Nicula. Ea a fost considerată miraculoasă în urma lăcrimării ei în fața unor soldați austrieci în anul 1694. O mulțime de pelerini au pornit la drum spre Nicula și unii dintre ei s-au vindecat la vederea ei. Preoții spuneau că oricine privea icoana avea inima plină de iubire. ”Și aceasta era adevarata minune pentru că icoana oferea reconfortare spirituală si mângâiere oricărui o privea”. (Vasile Rus, Operarii in vinea Domini, Ed.Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007).

Impresionat de cele întâmplate, contele Sigismund Kornis a dus icoana în palatul său din Benediugul Dejului, dar în scurtă vreme a readus-o la Nicula în urma multor rugăminți ale sătenilor.

În anul 1724, iezuiții au ajuns în posesia icoanei făcătoare de minuni și au montat-o definitiv în biserica de pe strada Universității, ctitoria lor. La Nicula a fost montată o copie a icoanei miraculoase, considerată de localnici ca fiind originală. (Nicolae Sabău, Metamorfoze ale barocului transilvănean. Pictura, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2005).

Icoana făcătoare de minuni este o dovada a prezenței miracolului în credința creștină din toate timpurile. În anii 1737-1739, în timpul epidemiei de ciumă mulți credincioși s-au vindecat în urma rugăciunilor adresate Sf. Maria. În semn de recunoștință pentru protecția oferită clujenilor guvernatorul Anton Kornis i-a cerut lui Anton Schuchbauer să realizeze o statuie dedicată Mariei Protecoare împotriva ciumei. Ea a fost așezată în 1744 în fața bisericii unde a rămas până în 1959, când comuniștii din universitate au cerut să fie demontată. Mai târziu, în 1961, a fost amplasată în spatele bisericii Sf. Petru unde se poate vedea și astăzi.

Bibliografie:
Vasile Rus, Operarii in vinea Domini, Ed.Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007).
Nicolae Sabău, Metamorfoze ale barocului transilvănean. Pictura, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2005.
Mircea Țoca, Barocul și neoclasicismul clujean, în Ștefan Pascu (coordonator), Istoria Clujului, 1974.

Preluare dupa http://www.ftr.ro

Lasati un raspuns