Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Biserica de lemn “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” din Rogoz atrage mii de turisti in fiecare an

O biserica ne-ar invita mai degraba la tacere si nu la cuvinte… Totusi, apropiindu-ne urechea de grinzile vechi de lemn, simtim cum urca spre noi scancete de copil, bocete de inmormantare, veselia nuntilor, zgomot de arme, cantece si descantece batrane. Istoria acestor locuri este povestita in lemnul bisericilor, adevarate sanctuare ale Cuvantului, pastratoare a unor monumente de cea mai veche limba romaneasca.
Bisericile de lemn, cu echilibrul volumelor, armonia proportiilor si lansarea exceptionala a turnurilor, reprezinta realizari tehnice si artistice superioare, unele chiar capodopere, integrate organic unei indelungate evolutii ale carei inceputuri se pierd in timp. In acest sens, au fost incluse in patrimoniul mondial opt biserici de lemn, datate intre mijlocul secolului al XIV-lea si sfarsitul secolului al XVIII-lea< Ieud-Deal – sec. XIV-lea, Poienile Izei – 1604, Budesti-Josani  – 1643, Rogoz – 1663, Barsana  -1720, :urdesti – 1766, Desesti – 1770 si Plopis – 1792.

Prima atestare documentara a localitatii dateaza din anul 1488, sub denumirea de “Rogos”, satul facand parte din domeniul cetatii Ciceului, apartinator lui Stefan cel Mare si altor domnitori ai Moldovei. “Potrivit traditiei, Biserica «Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril» a fost construita in anul 1663 din doua lemne fratine uriase aduse din Dealul Popii. Pe orizontala, ea nu mai corespunde starii de numar a satului Rogoz actual si suntem indreptatiti sa ne retragem pana in veacurile XVI-XVII, cand spatiul interior putea sa-i cuprinda pe toti poporenii (sa nu uitam totusi ca, din interior, prin peretii de lemn strabate cantarea si ca taranii si azi o asculta, de afara, cu o mana la ureche si cu alta pe grinzile peretelui)”, sustine Florin Pop, referent principal in cadrul Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Maramures. Aceasta datare pare a corespunde realitatii, fiind sustinuta de doua argumente< biserica are o planimetrie foarte veche, cu pronaosul poligonal si accesul pe latura de sud, un document istoric consemneaza ca, in anul 1661, tatarii au urmarit pe principele Transilvaniei, Ioan Kemeny, pana langa Lapus – este foarte probabil ca tatarii sa fi incendiat vechea biserica de lemn, ceea ce ar justifica construirea acestei biserici in 1663. Se pare ca biserica a supravietuit invaziei tatare din 1717, |ara Lapusului fiind mai putin afectata de distrugerile provocate de tatari decat |ara Maramuresului (intr-o inscriptie din naos se face referire la aceasta invazie).

Lucrari de restaurare, intre anii 1960 si 1961

Biserica si-a conservat in mare parte forma, substanta, functiunea si expresia ei initiala. Dupa realizarea picturii, datata 1785, in secolul al XIX-lea se realizeaza tribuna, pictura ei in 1834, si se maresc ferestrele naosului. Lucrarea mai ampla de restaurare din anii 1960-1961 a constat din realizarea fundatiei, soclului din zidarie de piatra, schimbarea invelitorii si a dusumelelor. Toate lucrarile au fost facute prin utilizarea materialelor si tehnicilor traditionale, mentinandu-se substanta originala, respectandu-se autenticitatea si integritatea monumentului. Biserica de lemn “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” este situata in centrul satului, alaturi de Biserica “Sfanta Paraschiva” adusa aici din satul Suciu de Sus, in 1883.

Exteriorul bisericii prezinta elemente decorative

Pe fundatia scunda din piatra se inalta pereti din grinzi masive de ulm incheiate in unghi drept si intarite pe alocuri cu cepi grosi de lemn. Dimensiunile bisericii sunt de 14×5,5 metri, incadrandu-se in categoria bisericilor mari din zona (Costeni, Stoiceni). Planul bisericii este compus din pronaos, naos si altar> pronaosul este poligonal cu trei laturi scurte spre vest si accesul pe latura de sud (planul pronaosului, asociat cu absenta pridvorului, sunt specifice vechilor biserici din secolul XVII-lea si chiar dinainte). Naosul este dreptunghiular, iar altarul decrosat (mai ingust decat naosul) poligonal, cu sapte laturi spre exterior.

“Exteriorul bisericii prezinta elemente decorative, deosebit de valoroase la nivelul peretilor. Se remarca dintai, pe peretele sudic al pronaosului, intrarea cu ancadrament masiv tratat intr-o nota de simplitate rustica, cu exceptia acoladei prea ascutite. La vest de intrare strajuieste o cruce cioplita, inalta cat peretele pe care este aplicata”, explica Florin Pop.

Nu lipsesc trasaturile etnografice

Braul in chip de funie rasucita decoreaza peretii exteriori, avand la mijlocul lui aplicata o rozeta-simbol solar. Mai sus, cele doua randuri de cosoroabe prezinta cunoscutele crestaturi ce imita cornisa in zimti de caramida a unei biserici de zid. Elementul de plastica ornamentala, cel mai caracteristic il constituie insa capetele de grinzi ce sprijina streasina in dreptul peretilor de despartire si in colturile edificiului. Acestea sunt cioplite in profiluri variate, cele mai multe in forma traditionala a capului de cal. In partea de est, capetele de cal prin gruparea lor sugereaza un galop> incordare si odihna a unui spatiu strabatut. Elementul e laic, regasit la anumite case vechi taranesti si coreleaza fapte etnografice vaste> fie amintim aici calul (alb) drept cursier al Soarelui si Nuntii, fie calul (negru) animal psihopomp-caraus al Mortii.

Mitologia romaneasca straveche

Alaturi de acest element ne este atrasa atentia de un alt simbol zoomorf, mult mai rar intalnit in arhitectura traditionala< este vorba de o piesa de lemn asezata “in chituci” in unghiul drept format din doua “capete de cal” mai scurte decat celelalte – unul vertical lipit de perete, celalalt in consola – si care ofera o evidenta asemanare cu un cap de animal stilizat, avand urechi, bot si ochii marcati prin doi cepi, eventual un bour. Cat de important este rolul simbolisticii in ornamentatia Bisericii “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” o dovedeste inca un element de sculptura, neasteptat de data aceasta nu prin forma cat, in special, prin locul pe care il ocupa, deoarece “capul de cal” (sau lup?) foarte bine modelat la care ne referim este cioplit la extremitatea de vest a mester-grinzii, prelungita in podul bisericii, sub turn, unde este intuneric si nu o vede nimeni. Mester-grinda, puternic crestata in lungul liniei mediane, prezinta in partea de vest Soarele, pe pieptul caruia se afla Luna – pe umerii careia Luceferii, pe pieptul carora – Stelele. E aici ceva naiv si ireductibil din mitologia romaneasca straveche, expusa in cantecele ceremoniale.

“Acoperisul seamana, spunea un pelerin, cu o palarie de osean pusa pe-o ureche”

Acoperisul, unitar, prezinta o frapanta asimetrie, determinata de supralargirea stresinii pe latura de miazanoapte a cladirii, creandu-se astfel pe intreaga lungime a bisericii un amplu spatiu ce adaposteste Masa mosilor care este astfel nu alaturi, ci in structura intregului arhitectonic. Desi turnul pare disproportionat astfel fata de nava si de intregul bisericii, nu este asa. Diviziunea partilor este in numele intregului infinit distribuit si recules in fiecare din ele. “Acoperisul seamana, spunea un pelerin, cu o palarie de osean pusa pe-o ureche”. “Turnul este tratat cu multa dibacie pentru evitarea unui efect de verticalitate exagerat. In acest scop, turla propriu-zisa a fost «taiata» la jumatatea inaltimii prin introducerea unei mici trepte sindrilite, partea de sus a segmentului superior fiind ocupata de pitoreasca galerie cu cate doua arcade pe fiecare latura si balustrada de scanduri traforate dispuse in consola. Coiful conic este impartit la randul sau in trei trepte, element ce nu se intalneste la celelalte biserici din zona. Baza patrulatera a coifului este punctata in colturi de patru turnulete ce reproduc intocmai forma turnului insusi”, explica Florin Pop.

Pronaosul este lipsit de ferestre

Spatiul interior al bisericii, intreit, pare mic si redus fata de aspectul intregului. Specialistii sustin ca el este aceasta reductie insasi, specificand functia lui de concentrare linistita, suficienta siesi. Geamurile aduc lumina pura si simpla in interiorul umbros de lemn batran. Pronaosul are tavan drept si este separat de naos printr-un perete din barne strapuns in ax de o usa foarte asemanatoare cu cea de pe latura de sud (cu un ancadrament cioplit in acolada – sus si rotunjit concav – jos), flancata de doua deschideri laterale dreptunghiulare. Naosul, mai spatios, este acoperit cu o bolta aproximativ semicilindrica pe axa est-vest, din scanduri dispuse longitudinal. Bolta porneste direct din peretii laterali ai navei fara nici o retragere si fara a se sprijini pe console. Structura de rezistenta a boltii se afla in pod, singurul element aparent fiind mester-grinda din axul boltii. Pronaosul este lipsit de ferestre, naosul are doua ferestre pe nord si trei pe sud. Altarul are o fereastra mica pe sud si alta circulara spre est, prin care, in perioada 1-15 august, razele soarelui patrund si ilumineaza timp de 30 de minute sfantul sanctuar.

“In anul 1785 luna iunie 10 zile au inceput a se zugravi aceasta sfanta biserica”

Pentru a putea adaposti mai multi credinciosi, intre 1785 si 1834, pe latura de vest a naosului a fost ridicat un cafas, pentru cor, sprijinit pe peretele dinspre pronaos si pe peretii laterali ai navei, iar ulterior si de tavan, prin ancore de fier. Are scara si balustrada din scanduri, pictata cu teme din Apocalipsa. Pictura bisericii a fost realizata in anul 1785, dupa cum o atesta inscriptiile, in caractere chirilice, pastrate in altar: “In anul 1785 aceasta sfanta biserica s-a zugravit in zilele prea inaltului imparat Iosif al doilea…”,  in naos pe peretele de nord: “Valet de tatarime 1717, zugravi fiind Munteanu Radu din Ungureni si Man Niculae de la Poiana Porcului” si in naos pe peretele sudic< “In anul 1785 luna iunie 10 zile au inceput a se zugravi aceasta sfanta biserica si s-au ispravit in luna lui septembrie 11 zile”.

Radu Munteanu este un reprezentant important al picturii de traditie post-bizantina din Maramures

Tot in partea sudica a naosului, traditia atesta autoportretul pictorului Radu Munteanu, din Ungureni (sat vecin cu Rogoz). Zugravul Radu Munteanu este un reprezentant important al picturii de traditie post-bizantina din Maramures, Lapus si Chioar, de la sfarsitul secolului al XVIII. Pictura lui reprezinta faza de rusticizare a curentului post-bizantin. El isi permite sa interpreteze modelele iconografice intr-o maniera preocupata in primul rand de efecte decorative si ornamentale. Aduce un suflu nou picturii traditionale, facand-o mai apropiata de pictura naiva prin spontaneitatea si sinceritatea ei. Pictura de la 1785 se pastreaza doar in naos si pronaos, cu unele scene fragmentate si altele sterse. Programul iconografic, incoerent in ansamblu, cuprinde teme din Vechiul si Noul Testament.

Florin Pop a mai specificat< “In pronaos, acoperind peretii de sud, vest si nord, marea compozitie a Judecatii din urma, care in randul cetelor de pagani promisi iadului cuprinde si pe «nemti», ca la biserica din Desesti, pictata tot de Radu Munteanu. In naos, pe peretele sudic se vad< Nathan, certandu-l pe David, Onufrie pustnicul, Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul, Ioana si chitul, iar pe peretele nordic se distinge un fragment din Pilda fecioarelor, in varianta transilvaneana, cu reprezentarea lui Hristos si a «miresii lui Hristos»”.

Repictata in 1834

In 1834, biserica a fost repictata de un zugrav neidentificat, pe tavanul pronaosului, bolta naosului si pe cafas. O mai slaba calitate artistica, dar pictura este placuta prin coloritul viu, mai ales al motivelor florale, care constituie nu numai chenare late, ci invadeaza si campul scenelor, intocmai ca la unele icoane pe sticla. Principalele teme iconografice sunt< Cina cea de Taina, Spalarea picioarelor (registrul superior, partea sudica), Ciclul Patimilor (in nord), iar pe bolta sunt reprezentate scene din Geneza (Facerea lui Adam, Facerea Evei, Adam si Eva inselati de sarpe, Izgonirea din Rai), precum si parabola Bunului Samaritean ilustrata prin episoadele< Pilda omului coborand de la Ierusalim spre Ierihon si cazut in talhari, Preotul si levitul nu-l ajuta deloc, Samariteanul trecator il ridica pe calul sau si-l duce acasa. Printre numeroasele icoane vechi ale bisericii se remarca cea a Maicii Domnului cu Pruncul, de o frumusete rara, avand chipurile si nimburile lucrate intr-un relief destul de pronuntat. Icoana poarta inscriptia “1787. Aceasta ico(a)na au platit Pop Onu”. Din interiorul umbros si tacut, fulgera uneori din culoare in lumina strecurata pe geamurile mici, scene din patimile Mantuitorului sau Desertaciunea Lumii, cu intelesuri atat de apropiate incat le-ai putea atinge cu gandul. Nu lipseste vulturul bicefal, lucrat in lemn, element mai nou care reia, de bunaseama, un altul, de demult…

Biserica de lemn din Rogoz te invita mai degraba la tacere… Dar din ea razbat pana la tine cantece de leagan si bocete de inmormantare stinse in lemnul crucilor din cimitirul vechi care-o imprejmuieste. Anual, aici vin in pelerinaj mii de credinciosi din intreaga tara. Dar ajung si din Statele Unite ale Americii, din Germania, Franta, Italia, Spania.

Preluat dupa http://www.informatia-zilei.ro

Lasati un raspuns