Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Din invataturile Parintelui Arsenie Boca: „Spre rugăciunea neîncetată”

„Matei 18:
19. Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru (mântuirea) pe care îl vor cere: se va da lor de către Tatăl Meu, carele este in ceruri.
20. Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.

Cuvintele acestea, pe lângă înţelesul literei, mai au şi următorul înţeles: pământul este trupul, iar mai cu deosebire inima; cei doi sau trei sunt puterile sufletului, care, de se vor învoi pe pământ, adunându-se într-un gând, va fi şi Dumnezeu în mijlocul lor. Unirea puterilor sufletului pe pământul inimii, însemnează iubirea, căci numai ea uneşte cele învrăjbite. Iar iubirea, cerând ceva de la Dumnezeu, Tatăl răspunde celor doi, sau trei de pe pământ, dăruindu-le iubirea Sa din ceruri, care este Fiul Său, şi aşa ne aflăm având pe Dumnezeu, carele este iubire, în mijlocul nostru.

Minunea acestei adunări a puterilor sufletului, învrăjbite de fapta ucigaşă a păcatului, nu e cu putinţă decât în numele lui Dumnezeu. Rugăciunea neîncetată a fericitului nume: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, după îndemnarea Sf. Pavel: „Neîntrerupt vă rugaţi” (1 Tesaloniceni 5,17), săvârşeşte minunea unirii în dragoste a celor învrăjbite întreolaltă de păcat.

Stăruim în tot chipul cu putinţă asupra unirii lui Hristos cu fiecare din puterile sufletului, precum şi asupra puterilor înseşi, pentru că mântuirea – singurul bun ce ne trebuie cu adevărat – este, pe rând: o lucrare şi a minţii, şi a voinţei, şi a dragostei; mai mult: o lucrare îmbinată armonic şi mult sporită: puterile sufleteşti înmulţindu-se, nu numai adunându-se.

Sub lucrarea preafericitului nume, puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa, se întorc de la iubirea lumii, la care le-a încovoiat vicleanul, iarăşi la Dumnezeu, spre care erau zidite. Preafericitul nume ne readuce iarăşi din robia contra firii, la lucrarea cea după fire.”

Lasati un raspuns