Strasbourg, de pe râul Ill
La distanţă de 160 km faţă de Stuttgart şi de 490 km faţă de Paris, în inima Alsaciei şi imediat lângă graniţa dintre Franţa şi Germania, Europa şi-a stabilit un nou centru politic – Strasbourg, „cetatea de pe drum” ori „cetatea unde se întâlnesc drumurile”. Râvnită continuu de cele două puteri vecine, trecută în multe rânduri din stăpânirea uneia în a celeilalte, capitala Alsaciei se mândreşte cu o moştenire culturală bogată, îngemănând spiritul francez şi cel german.
Centrul oraşului, Grande Île (“Marea Insulă”), stă prins în bucla alungită a râului Ill şi se leagă de celelalte districte prin numeroase poduri elegante. Datorită bogăţiei sale arhitecturale, în 1988 UNESCO îl include în Patrimoniul Mondial al Umanităţii, recunoscând astfel valoarea deosebită a monumentelor istorice şi a ansamblului unic de arhitectură domestică din Valea Rinului, specifică secolelor XV- XVI.
Biroul de Turism din centrul Strasbourg-ului recomandă cea mai bună ofertă zilnică: un tur cu barca pe râul Ill, înconjurând zona istorică şi ajungând până în faţa instituţiilor europene de lângă Parcul l’Orangerie. Timp de o oră şi un sfert, bărcile “Batorama” poartă turiştii pe apele liniştite, în timp ce din căştile negre răzbate povestea oraşului şi a palatelor ce se odihnesc pe malul râului. Plecarea se face din sudul centrului – zona pietonală din spatele Palatului Rohan, imediat lângă podul pe care se trece din Piaţa Corbeau spre marea catedrală Notre-Dame.
Prima clădire pe partea dreaptă cum se merge spre vest, lungă şi cu ziduri austere, adăpostea în trecut (1358) vechea vamă a oraşului. Acum, pe terasa din lemn întinsă pe chei şi rezemată de clădire se servesc specialităţi alsaciene, într-un restaurant cochet.
Pe aleile de pe malurile râului, sălcii pletoase şi ziduri gălbui protejează desfătarea unor momente de neuitat: o plimbare romantică, o fotografie de nuntă, citirea unei cărţi, legarea unei prietenii. Din barcă, privind în jur, poţi uita să asculţi vocea din căşti.
Intrarea în pitorescul cartier Petite France se va face printr-o ecluză mică, cu pereţii interiori tapetaţi cu alge şi mâl. Apele şiroiesc înspumate de sub edificiile înalte, care în trecut aveau mori folosite de tăbăcăriile oraşului.
Petite France a fost cartierul tăbăcarilor, al morarilor şi al pescarilor, casele lor începând să fie construite în secolul al XVI-lea. Frumos decorate cu bârne maronii sau negre, aceste locuinţe au poduri înalte unde, în trecut, se puneau la uscat bucăţile de piele prelucrate de meşterii pricepuţi.
Azi, cartierul aparţine turiştilor, străduţele înguste fiind înţesate de terase, restaurante, boutique-uri şi hoteluri.
Ponts couverts (“podurile acoperite”) au fost parte din zidul medieval de apărare al oraşului şi unesc malurile celor patru braţe înguste ale râului, ramificat pe o distanţă scurtă. Părţile superioare au fost distruse, însă numele s-a păstrat. Turnurile din piatră de lângă poduri stau în faţa Barajului Vauban, proiectat în scop militar: la nevoie, întreg sudul oraşului putea fi inundat şi intrarea inamicului devenea astfel imposibilă.
După ecluză, râul trece spre partea de nord a lui Grande Île, iar ghidul audio descrie pe rând cele mai importante obiective: Biserica catolică Saint Jean, Palatul Justiţiei, Opera, Piaţa Republicii, Biserica Reformată Saint Paul. Alte scurte istorii ale palatelor de pe mal le vei uita curând, amintindu-ţi doar faţadele lor minunate şi parcurile din împrejurimi.
După alte cîteva parcuri şi case decorate de iederă, să priveşti direct în faţă: barca a ajuns lângă modernele edificii ale instituţiilor din Cartierul European.
Pe partea stângă, noul corp de clădire al Parlamentului European, denumit Louise Weiss, îşi curbează spectaculos linia celor 17 etaje exterioare. Asemănat cu un amfiteatru roman, acesta are cea mai mare sală de şedinţe plenare dintre cele ale instituţiilor europene.
A fost inaugurat în 1999 şi comunică printr-un pod acoperit cu clădirile denumite Winston Churchill şi Salvador de Madariaga, de pe partea dreaptă a râului şi aparţinând aceleiaşi instituţii. În spatele acestora se află un al treilea corp al Parlamentului şi clădirea Consiliului Europei.
Pe malul opus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului îşi are sediul în monumentala construcţie proiectată de arhitectul britanic Sir Richard Rogers şi finalizată în 1995.
Fără să zăbovească mult la Parlamentul European, barca face cale întoarsă spre sud, pentru a acosta curând lângă Palatul Rohan. Sigur te vei ridica de pe scaunul din barcă, dorind să începi o lungă plimbare pe jos, de pe chei spre interiorului lui Grande Île, ţintind Catedrala al cărei turn ţâşneşte spre cer, mult deasupra acoperişurilor palatelor.
De pe râul Ill, ai văzut numai o mică parte a centrului Strasbourg-ului, dar scurta călătorie te-a convins să te alături grupurilor de turişti care roiesc pe străzile şi prin pieţele acestuia.
Oraşul aşteaptă, ziua abia a început. Bienvenue!
Bine de ştiut:
- bărcile “Batorama”, acoperite (au aer condiţionat şi costul biletului este puţin mai mare) sau deschise, după preferinţe şi vreme, circulă zilnic între orele 9.30 a.m.- 9.00 p.m., din aprilie până în octombrie. În lunile de vară programul se prelungeşte şi până la 10 p.m., iar pe durata iernii, cel puţin patru tururi pe zi sunt organizate pentru turişti.
- un bilet întreg costă 9 E, iar cel pentru copii şi studenţi până în 25 ani – 4,5 E.
- atenţie, city-pass-ul, adică biletul pentru 3 zile de vizite în Strasbourg, nu include în preţul de 13,40 E şi plimbarea cu barca.
- o alternativă la plimbarea pe râu este un tur de 40 de minute cu trenuleţul turistic, Minitram, ce pleacă din Piaţa Catedralei, merge spre Petite France, apoi se întoarce în centru. Merită încercate însă şi bicicletele prin Grande Île.
Preluare dupa http://www.descopera.ro
