Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Cavalerul Martin, episcop de Tours

Deşi este un sfânt recunoscut atât de Biserica Ortodoxă cât şi de Biserica Catolică (întrucât a trăit la începuturile creştinismului, înainte de despărţirea bisericilor), Martin este “popular” mai degrabă în rândul credincioşilor catolici.

Nu voi arăta aici o biografie a vieţii sale. Cine este interesat de detalii biografice, le poate găsi pe internet, la distanţă de un click sau două de mouse.

Voi spune doar câteva cuvinte despre ceea ce istoria acestui Om a lăsat impregnat în sufletul meu. Apoi, la sfarşit, voi reda Legenda Sfântului Martin, adaptată (de către Christiane Kutik si Eva – Maria Ott – Heidmann) pentru copii şi pentru copiii din noi.

Martin este sfântul care, într-o seară friguroasă de toamnă târzie, şi-a împărţit ultimul veşmânt călduros cu un cerşetor întâlnit pe drum. Datorită acestei fapte, în aceeaşi noapte, el a şi fost vizitat în cămăruţa inimii sale de către Însuşi Domnul Isus Christos.

Numele de Martin vine de la Marte, zeul războiului, şi ca fiu de cavaler crescut într-un oraş roman, prima sa slujba a fost aceea de cavaler, de războinic.

El a demonstrat însă fără tăgadă că atunci când omul decide să aleagă ca soarele christic să-i radieze în piept, întreaga fiinţă se christifică, iar vechiul mod de a intelege destinul uman

“Destinul este mai puternic decat oamenii si zeii.”

se transformă şi capătă un nou conţinut:

“Mai puternic decat destinul este omul care se depaseste (se transforma) pe sine.”

Nu aş pune deloc accentul clasic pe transformarea de la “păgânism” la creştinism, ci  mai degrabă cred ca merită luată în seamă transformarea  extraordinară dintr-un luptător cu sabia într-un cavaler al luminii şi iubirii.

Legenda Sfântului Martin

Odată de mult, într-o zi de noiembrie, nori negri acopereau cerul şi un vânt de gheaţă smulgea ultimele frunze veştejite din copaci, care zburau încoace şi în­acolo. Pe o astfel de vreme, pe o stradă a unui oraş din Franţa, un grup de bărbaţi tineri călăreau grăbiţi. Ei veneau din Italia şi din ordinul împăratului erau în drum spre noul lor loc de muncă. Vroiau să ajungă cât mai repede în oraşul din apropiere, înainte de a se întuneca.

Deodată începu să plouă torenţial, iar gerul îngheţă pământul. Drumul deveni foarte alunecos şi cavalerii îşi mânau cu mare grijă caii. Când s-a lăsat seara, un camarad spuse neliniştit:

–  Vedeţi voi oraşul de acolo? Cred că este Amiens. Haideţi să ne grăbim ca să ajungem înainte de a se închide poarta mare a oraşului.

–  Ai dreptate – spuse altul. Hai să dăm bice cailor, ei se vor putea odihni toată noaptea.

Bărbaţii au dat pinteni cailor, numai unul dintre ei nu se grăbea. El a rămas în urmă. Era tânărul cavaler Martin care-şi făcea griji pentru calul său credincios.

Martin călărea cu mare băgare de seamă pe drumul alunecos, ca nu cumva calul să păţească ceva. Camarazii lui s-au îndepărtat tot mai mult, abia dacă îi mai putea vedea.

Vântul sufla tot mai tare şi începu să viscolească. Fulgi mari de zăpadă cădeau pe faţa lui Martin şi-l înţepau ca nişte ace ascuţite. El se înfăşură cât mai strâns în mantaua sa largă şi ţinea strâns frâiele cu degetele înţepenite de frig.

S-a înnoptat de-a binelea, când Martin a ajuns la Amiens. Poarta cea mare a cetăţii oraşului era încă deschisă. Când să treacă prin ea, calul se opri. Tânărul strânse mai tare frâiele, dar calul nu se urni din loc. El îl bătu uşor pe spate şi-i vorbi cu blândeţe, dar calul nu se mişcă . Atunci, Martin descălecă să vadă ce se întâmplă şi abia atunci observă că în faţa calului se află un om sărac. Bătrânul zdrenţuros îşi căuta adăpost în nişele din zidurile oraşului ca să se ferească de vântul de gheaţă şi tare rău mai tremura de frig.

Martin, care obişnuia să dea de pomană săracilor, în această seară nu avea nimic la el, decât hainele de cavaler şi mantaua călduroasă. Cu toate acestea, a vrut să-1 ajute pe acest om necăjit. Fără să stea pe gânduri şi-a scos sabia din teacă şi şi-a tăiat mantaua în două, dând jumătate bătrânului. Apoi, fără să aştepte mulţumire sări pe cal şi intră în oraş. El porni să-şi caute camarazii, pe care îi găsi într-un han, cu obrajii roşii de vin, chefuind de zor. Când s-a apropiat de ei, unul spuse batjocoritor:

–    Ia priviţi, a sosit şi Martin ! Dar altul spuse şoptind:

–    Vorbeşte mai încet, cu Martin s-a întâmplat ceva. Uitaţi-vă la mantaua lui!

Camarazii îl cunoşteau bine pe Martin, căci în toate călătoriile l-au văzut dând pomană oamenilor săraci şi de multe ori au râs de el batjocorindu-l şi spunându-i: “Acuş pentru tine n-o să mai rămână nimic!”. De această dată, când l-au văzut cu mantaua tăiată au rămas încremeniţi de uimire. “Oare ce s-a întâmplat?” se întrebară, iar unul dintre ei chiar s-a ruşinat la gândul că l-au lăsat singur pe drum şi întrebă:

–  Oare, tu ţi-ai tăiat mantaua ca să dai jumătate unui om sărac ?

–  Da ! a răspuns Martin. N-am avut altă alegere. Ceea ce am făcut, am făcut pentru un frate de-al meu.

Noaptea târziu, Martin fu trezit din somn de o lumină strălucitoare. În faţa lui stătea chiar Isus Christos, în chipul bătrânului cerşetor. El aşeză înaintea lui Martin jumătatea de manta şi spuse îngerului care Îl însoţea:

– Acesta este omul care M-a îmbrăcat. Îl cheamă Martin.

Ceea ce a văzut şi a auzit l-a mişcat pe Martin până în adâncul inimii. El a ştiut că de acum încolo trebuie să-L urmeze pe Domnul Isus Christos, pentru că se simţea chemat de El.

După această întâmplare, Martin s-a botezat şi a părăsit slujba din armată. Milos, plin de bunătate şi dragoste a lucrat mulţi ani printre oameni ajutând pe cei necăjiţi. El a fost o pildă pentru multă lume şi mulţi i-au urmat exemplul.

~după vechea legendă a Sfîntului Martin

El Greco (1541–1614) – Sfântul Martin şi cerşetorul

Jean Fouquet (1420–1480) – La charité de saint Martin

Simone Martini: Martin teilt seinen Mantel, um 1321, Fresko in der Unterkirche der Basilika di San Francesco Assisi

Stained glass window of Saint Martin of Tours and the Beggar, Holy Trinity Church, Skipton, England

from an old ecclesiastical calendar

Martin de Tours, icoană ortodoxa

Preluare dupa http://reteaualiterara.ning.com

Lasati un raspuns