Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Atunci o să-l învăț adobe pe preotul din sat

marile mele planuri au început cînd ploaia a încetat
să mai fie ploaie, cu puțin înainte ca florile să mai fie
flori și numai cu un minut înainte ca mama
să mai fie mama. din locul unde eram vedeam picăturile
cum se transformă în rîuri mititele căutîndu-și un rost
în pămînt. flori galbene imitînd urme de tinctură de iod

pe marginea unei operații încetaseră să mai fie galbene
sau flori, erau bice cu parfum tăios ce-mi aplecau capul
cu mai multe grade încît abia o mai vedeam pe femeia
rămasă în urma mamei încercînd și ea să-și facă un rost
printre toți cei de față. de parcă ar fi știut de la început
că vine un moment cînd mamele uită să mai fie mame

și devin femei simple, în haine simple, învelite în somn
îngrijit încît pare că nu le mai pasă de nimic. și de-aia
o să-l învăț adobe pe preotul care-i unge fruntea cu mir,
că mai există mame care încetează să mai fie mame.
măcar două minute, după cîteva retușuri în photoshop
să le putem privi iar tinere, atît de tinere și de frumoase

încît să fim uimiți de pielea lor subțire și albă din cer
de ianuarie, să ne mirăm că ochi negri și adînci ca paralizia
viselor prind iarăși păsări cîntătoare. atunci să ne fie teamă
că femeia din poza crăpată și îngălbenită lipită de piept
încetează brusc să mai fie mamă, lacrimile să mai fie
lacrimi, ci numai durerea rămîne ca un plic netrimis.

Preluare dupa http://reteaualiterara.ning.com

Lasati un raspuns