Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Spitalul Universitar “Sf. Spiridon” din Iasi

Ideea de a ctitori bolnița “Sf. Spiridon” aparține lui Ștefan Bosie în 1743, cu banii primilor donatori numiți epitropi: A.V. Kogălniceanu, Vasile Roset și Anastasie Lipscanul. În 1754 este ctitorită Biserica Sf. Spiridon din Iași și în jurul ei o bolniță pentru 30-40 bolnavi. În 18 iulie 1755 Matei Ghica recunoaște Epitropia “Sf. Spiridon”, prima atestare documentară aparținând domnitorului Cehan Racoviță în 1 ianuarie 1757 “hrisovul” de înființare și organizare a ospiciului “Sf. Spiridon”. În acest document se recunoaște că la acea vreme așezământul “Sf. Spiridon” este cel mai mare spital din Moldova și Țara Românească și al doilea ca apariție după Spitalul Coltea din București.
În 1765, Grigore Ghica hotărăște mărirea capacității spitalului, care în 1860 avea 280 paturi și administra 13 instituții spitalicești din toată Moldova. Veniturile așezământului cresc an de an de la 210 moșii în 1781, cu un venit de 2993 lei la 45 moșii, cu un venit de 64.266 lei în 1821.
Așezământul “Sf. Spiridon”, deopotrivă spital și mănăstire, prin medicii săi a făcut posibilă înființarea în 1830 a primei societăți științifice medicale din țara noastră care tipărește și prima revistă științifică medicală românească, Revista Medico-chirurgicală. Mulți din medicii școliți în străinătate au fost dascăli la Academia Mihăileană și apoi la Facultatea de Medicină înființată la 1 decembrie 1879.
Așezământul “Sf. Spiridon” cunoaște o nouă organizare în 1860 când trece la Ministerul de Interne și este subordonat medical serviciului medical condus de Carol Davila. Epitropii aleși, Iancu Brănșiteanu și Gh. Cuciureanu, alcătuiesc un nou regulament în 1881 propunând mărirea capacității spitalului de la 140 la 400 paturi având în vedere sporirea numărului de locuitori din Iasi la 70.000, ceea ce ar fi revenit un pat la 175 locuitori ca în celelalte țări europeene. Se păstrează autonomia internă a Epitropiei și se acordă o importanță deosebită organizării spitalului, îngrijirii bolnavilor, dar și administrării veniturilor provenite din proprietățile imobiliare și donații. Situația materială a așezământului “Sf. Spiridon” s-a înrăutățit considerabil după 1918 când a fost nevoit să cedeze statului terenurile în scopul înfăptuirii reformei agrare.
O statistică din 1914 arată că proprietățile sale cuprindeau 64.000 ha teren arabil, 23.000 hectare pădure, stațiunea Slănic Moldova, podgorii, heleștee, case, averi din care a putut construi și întreține spitale și schituri de pe tot cuprinsul Moldovei. Veniturile totale anuale se ridicau la 3,5 milioane lei, din care se întrețineau 840 paturi, se plăteau lefuri la 1400 salariati, pensiile la vârstnici, ajutoare pentru cei nevoiași și medicamentele bolnavilor. În schimbul averilor de care a fost expropriat Spitalul a primit o subvenție anuală, banii de la stat venind însă tot mai greu și pe căi ocolite. Această subvenție era cu totul insuficientă față de sarcinile mereu crescânde ale Epitropiei determinate de creșterea an de an a numărului de paturi și de deschiderea de noi clinici universitare. Unele personalități medicale, ca Ion Cantacuzino, sesizând decăderea instituției ieșene, au propus retrocedarea unor terenuri și păduri din proprietatea statului către Spiridonie. Un sprijin important pentru Epitropie l-a constituit implicarea Ministerului Cultelor și a Instructiunilor Publice care a cheltuit 60 milioane lei in 1962 (de verificat aceasta data sau de deplasat în ordine cronologica) pentru a construi în spital Palatul clinicilor chirurgicale. Chiar după participarea regelui Carol al II-lea la sustinerea Epitropiei și declararea sa ca prim epitrop, problema întreținerii clinicilor universitare a rămas nerezolvată. Totalul cheltuielilor de întreținere a spitalului într-un an ajungea la circa 20 milioane, cele două ministere responsabile, Ministerul Sănătătii și Ministerul Cultelor, vărsând în bugetul instituției doar 13 milioane lei. În aceasta perioadă s-au mai primit donații care se adresau celor săraci și bolnavilor și nu învățământului medical care, pe drept cuvânt, trebuia întreținut de stat. S-a încercat stoparea intervenției instituțiilor de stat în administrarea actului Epitropiei prin numirea regelui ca prim epitrop, acesta fiind de drept urmașul direct al celor 16 domnitori ai Moldovei care au înființat și au patronat așezământul “Sf. Spiridon”. Această formulă nu a putut continua din cauza evenimentelor istorice ulterioare.
În timpul celui de-al doilea razboi mondial spitalul a fost parțial distrus. Guvernul democrat Petru Groza a desființat instituția Epitropiei și a numit în fruntea spitalului un director. După lovitura de stat din 30 decembrie 1947, prin Decretul 202 din 3 februarie 1948, statul deposedează această instituție de 23.316 ha pădure, precum și de toate proprietățile imobiliare (numai în Iași existau 9 imobile cu terenuri aferente) pe care le mai avea, inclusiv de stațiunea balneară Slanic Moldova.
Desigur că multe aspecte din cele existente în 1948 au suferit modificări radicale. Nimeni nu va gândi ca în zilele noastre Epitropia să administreze spitalele, schiturile și moșiile avute în subordine până în 1948, dar ca un spital universitar, cu o traditie seculară care s-a îngrijit de sănătatea Moldovei de aproape un sfert de mileniu să poată dispune de o stațiune balneară și să retrocedeze măcar parțial proprietățile confiscate abuziv în 1948 este posibil în condiții legale prin reînființarea Epitropiei Spitalului “Sf. Spiridon”.
Parcurgând, chiar și în treacăt, zbuciumata istorie a edificiului pe care îl numim iarăși ca altădată “Sf. Spiridon” realizăm o dată mai mult că natura umană este facută să lupte cu boala, cu suferința, cu moartea. Scriu cărțile despre eforturile, despre jertfele, despre dăruirile celor care, începând cu un mic boier generos și plin de initiativă, Stefan Bosie, ctitorul de la 1752 al Bisericii “Sf. Spiridon”, au înțeles să se lase pătrunși de spiritul benefic de întrajutorare al aproapelui. Cei ce au urmat în ani au scris în cartea recunoștinței aflată în sufletul nostru, al acelora care lucrăm acum aici, gesturile lor de o frumusețe fără seamăn: banii domnești, donații, reconstrucții și ornamentări, dotări de interioare. Epitropii, aleși dintre boierii de rang și domnitori, negustori de vază și oameni înstăriți, aveau în grija lor soarta veniturilor și cheltuielilor spitalului, făcând celebru din zi în zi așezământul “Sf. Spiridon”. Am ales pentru informarea Dvs. un exemplu: în 1828 Epitropia avea în dotare 291.922 ha de pământ și pădure, din care a obținut un venit de 23.865 lei la vremea în care un hectar producea un venit de 1,25 lei, iar o casă în Iași costa 70 lei.
Treptat, Iașii devin o citadelă a științelor medicale, iar rolul spitalelor în această dezvoltare a fost de prim rang. Aici au avut loc zi de zi salturi spectaculare spre nou, căutari disperate de învingere a bolii. De la începutul acestui secol și până astăzi, spitalul a avut o viață frământată de războaie, cutremure, epidemii. A supraviețuit apărând viața. În anii din urmă ne-am confruntat cu greutăți multe și unele nedrepte. O parte le-am depășit cu forțele noastre, altele ne-au pus la grea cumpănă priceperea, curajul, morala.
În toata istoria lui zbuciumată, spitalul a ajuns acum la o activitate de vârf. În acest spital s-au înfăptuit premiere naționale remarcabile: primul implant de cristalin, prima colangiografie transparietohepatică, primul drenaj extern percutan, cel mai mare număr de colecistopancreatografii retrograde endoscopice din țară, prima angioplastie percutană, prima gastrostomie endoscopică, a doua colecistectomie laparoscopică din țară, prima ablație laparoscopică a unui chist de ovar, prima cardiomiotomie extramucoasă Heller laparoscopică, primul șunt portocav transjugular percutan, prima sutură laparoscopică a ulcerului perforat și multe altele.

Preluare dupa http://reteaualiterara.ning.com

Lasati un raspuns