Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Biserica Bob, Biserica Învierii

O sută de ani mai târziu de la momentul constituirii Bisericii Române Unite cu Roma (1698), în cetatea Clujului începea istoria construirii bisericii Bob, care poartă numele fondatorului ei.
La cererea episcopului Ioan Bob, secretarul gubernial Mihai Oros a cumpărat un teren pe strada Cărbunelui, la care s-au adăugat alte terenuri cumpărate de parohia greco-catolică în vederea construirii unei biserici catolice românești.
De-a lungul vremii, maghiarii și sașii au format majoritatea populației în orașul de pe Someș. Abia după venirea austriecilor, românii pătrund treptat în oraș, unii reușind să se afirme și să câștige poziții influente în jurul puterii imperiale. Ioan Bob, provenind dintr-o familie nobiliară românească, obține treptat recunoașterea sa fiind numit episcop de către Împăratul Iosif al II-lea și confirmat ulterior de Papa Pius al VI-lea în 1783.

Fiind o personalitate de excepție, episcopul Ioan Bob a reunit la Mănăstirea Sf. Treime din Blaj pe reprezentanții Școlii Ardelene: Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, împreună cu care a redactat și trimis la Viena mai multe memorii privind drepturile românilor, dintre care cel mai important este Supplex Libellus Valachorum (1791), semnat și de episcopul ortodox Gherasim Adamovici.

A contribuit în mod substanțial la dezvoltarea culturii și identității românești prin publicațiile sale și prin sprijinul acordat învățământului. El este autorul amplei lucrări de lexicografie tipărită în limba română: ”Dicționarul românesc, latinesc și unguresc” (Cluj, 1822-1823). Aproximativ 11.000 de cuvinte românești sunt grupate în două secțiuni: prima cuprinde cuvinte de origine latină, iar a doua, mai mică, reunește cuvinte provenind din alte limbi.

În aceeași idee a afirmării culturii și spiritualității românești, Episcopul Ioan Bob a susținut eforturile comunității greco-catolice de a-și construi o biserică, în situația în care românilor nu le era permis să-și ridice edificii de cult în interiorul cetății. Pentru a nu exista nici un fel de împotrivire, episcopul a decis să declare autorităților că viitoarea clădire va fi destinată unui magazin de alimente .

Biserica, edificată în stil baroc după planurile arhitectului Iosif Leder, unul dintre cei mai reprezentativi arhitecți ai stilului baroc transilvănean, a fost finalizată în anul 1803. De-a lungul vremii, edificiul a fost restaurat de mai multe ori. În 1906 a fost refăcută bolta naosului, iar după cel de-al doilea război mondial a fost repictat interiorul bisericii.

În 1948, în condițiile desființări cultului greco-catolic de către puterea comunistă, cea mai veche biserică românească din Cluj a revenit unei parohii ortodoxe, în administrarea căreia s-a aflat până în 1995.

Interzicerea Bisericii Greco-Catolice n-a însemnat dispariția ei, ci dimpotrivă, creșterea ei în plinătate și har prin jertfa martirilor și a celor care au înțeles că în vremuri de răstriște biserica trebuie apărată chiar cu prețul vieții.

Arestarea ființei noastre profunde cere întotdeauna sacrificiu. Putem fi arestați în multe feluri, nu numai de către cei potrivnici nouă, ci chiar de către noi înșine atunci când încetăm să mai fim, când ne identificăm cu excesele de tot felul, când pierdem reperele care ne-ar putea salva. Biserica rămâne un reper esențial care ne ține trează atenția asupra noastră, este locul de refugiu de unde începe Învierea.

Bibliografie:

Dăianu Elie, Biserica lui Bob în Cluj. Însemnări de la întemeierea parohiei române Greco-Catolice din Cluj, Cluj, 1906.
Ierom. Silvestru Augustin Prunduș și Pr. Clemente Plăianu, Catolicism și ortodoxie românească- scurt istoric al Bisericii Române Unite”, Editura Viața Creștină, Cluj-Napoca, 1994.

Preluare dupa http://www.ftr.ro

Lasati un raspuns