Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Premierul Emil Boc la Ierusalim, Zelea Codreanu și Antonescu renasc la București

In urma cu o saptamina, pe 23 noiembrie, o delegatie guvernamentala din Romania, condusa de primul ministru Emil Boc, a aterizat in Israel, pentru a participa la o sedinta inter-guvernamentala romano-israeliana, la Ierusalim. Grupul era compus din 8 ministri romani (externe, economie, protectia mediului, turism, munca si protectie sociala, educatie, sanatate, agricultura), insotiti de secretarul general al guvernului, directori generali si alti functionari cu responsabilitati de stat.

Intilnirea cu primul ministru israelian Nethanyahu si omologii din guvernul de la Ierusalim a avut loc a doua zi, joi 24 noiembrie, s-au semnat acorduri bilaterale si a avut loc o conferinta comuna de presa. Relatiile dintre Israel si Romania sint excelente, ceea ce este imbucurator, mai ales intr-o perioada in care Statul Evreu nu are multi prieteni, iar situatia internationala si haosul din Orientul Mijlociu, “primavara araba”, precum si criza economica si financiara din Europa si USA nu prevestesc prea mult optimism.

Ministrii din Romania au vizitat Memorialul Holocaustului Yad Vashem , Zidul de Vest- impropriu numit Zidul Plingerii – si Biserica Sfintului Mormint. Dar aceasta reuniune interguvernamentala, dincolo de acordurile semnate, este semnificativa prin insasi realizarea ei, o premiera in relatiile dintre cele doua state. Presa de limba ebraica si mass-media israeliana nu au dedicat evenimentului prea mult spatiu, intilnirile politice la Ierusalim se succed cu viteza ametitoare, numerosi presedinti, premieri si delegati din multe tari ajung aici, in incercarea de a deveni mediatori, in conflictul din zona, sau datorita necesitatilor strategice militare si a tensiunii legate de inarmarea atomica a Iranului, care ingrijoreaza si pericliteaza Occidentul.

Israelul este, deocamdata, singura democratie stabila din Orientul Mijlociu si, chiar daca nu multe tari europene o declara deschis, datorita intereselor in tarile arabe, poporul israelian impartaseste aceleasi valori umanitare, norme sociale si politice, situindu-se la nivel de virf, atit tehnologic, cit si academic si cultural. Cu atit mai imbucuratoare este aceasta intilnire dintre ministrii din Romania si administratia israeliana, in clipe grele pentru ambele state, chiar daca interesele nu se suprapun in totalitate. In urma cu doi ani Presedintele Traian Basescu a vizitat Israelul, si atunci s-au semnat acorduri de colaborare. Acum delegatia romana a continuat procesul de ameliorare a relatiilor si cred ca Romania de azi este una dintre prietenele cele mai apropiate de Israel. Nu e un secret ca aceasta prietenie se materializeaza pe plan extern, militar, economic, cultural.

La King David, in Ierusalim

In seara zilei de miercuri 23 noiembrie, la orele 19, a avut loc o intilnire a premierului Emil Boc si a ministrilor care il insoteau, la Hotelul King David din Ierusalim, cu israelieni originari din Romania, unii reprezentau organizatii non-guvernamentale, altii erau oameni de stiinta, scriitori, jurnalisti, industriasi, istorici, artisti, investitori, cu totii invitati de ambasada Romaniei din Tel Aviv. Aceasta nu a fost prima initiativa de acest gen, in trecut ministri din Romania au vrut sa cunoasca opiniile israelienilor care vorbesc inca romaneste si si-au petrecut o parte din viata pe plaiurile mioritice. In plus, acesti evrei sint considerati ( in mod exagerat, dupa parerea mea) ca fiind o punte de legatura intre cele doua state, asadar se asteapta de la ei sa sustina colaborarea, in diferite domenii.

Acest deziderat a fost exprimat si de Traian Basescu, la Ierusalim, in 2 iunie 2009. Despre vizita sa si intilnirea cu originarii din Romania am relatat intr-un articol precedent (http://www.acum.tv/articol/9878/ ), publicat atit in Acum (www.acum.tv), cit si in Jurnalul Saptaminii din Israel, cind l-am solicitat pe D-nul Basescu sa faca tot posibilul ca legea nr 107 – care condamna negarea Holocaustului, interzice organizatiile si simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum si promovarea cultului persoanelor vinovate de savirsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii – sa fie pusa in aplicare. Atunci ma referisem in mod special la negationistul Ion Coja, dar apelul meu nu si-a gasit, din pacate ecou. Ion Coja continua sa nege Holocaustul romanesc, in ciuda Raportului Wiesel, din 2004, in pofida legii care ar trebui, in primul rind, sa fie aplicata de institutiile responsabile din Romania, care sa se auto-sesizeze si sa transmita un mesaj clar, ca negationismul, rasismul, xenofobia, sint condamnate fara ezitare. Altfel, legea ramine doar pe hirtie, fara valoare, in ciuda promulgarii ei oficiale, in 2006, iar antisemitismul , nestingherit, se manifesta in domeniul universitar, in viata de zi cu zi , pe internet, chiar si in emisiuni TV din Romania.

Intilnirea din 23 noiembrie nu a inceput cu un discurs al primului ministru, care era asezat la o masa, impreuna cu ministrul de externe Teodor Baconschi, cu presedintele FCER, Aurel Vainer si cu amabasadorul Edward Iosiper, in fata unei audiente numeroase. De la bun inceput D-l Boc a declarat ca va fi o seara de intrebari si raspunsuri, ceea ce consider ca a fost o alegere inspirata. Din pacate, majoritatea celor care au luat cuvintul au vorbit despre ei insisi, despre cit de mult se simt atasati de meleagurile romanesti si ca vor transmite si urmasilor aceste sentimente. Unii povesteau capitole intregi, declamau nostalgii in fraze lozincarde, presarate de sentimentalisme desuete. Din cind in cind, rasareau si intrebari, mai mult din politete, sau ca sa se auda pe ei insisi si sa fie remarcati, fie de membrii guvernului roman, fie de conationalii israelieni. Altii au vorbit depre dor si turism – era de fata si ministrul turismului din Romania, Elena Udrea – si dorinta ca urmasii sa viziteze plaiurile natale. In general, tonul pe care l-au adoptat era lingusitor, imi amintea de complexul evreului minoritar, complex importat de multi in Israel si conservat bine de-a lungul anilor.

Citeva interventii au fost la obiect, referindu-se la politica Romaniei fata de pericolul inarmarii atomice a Iranului, sau la modul in care se preda Holocastul in scolile din Romania. Raspunsurile nu m-au satisfacut, in privinta Iranului a fost o eschivare, iar, relativ la invatamint, s-a precizat ca e o disciplina facultativa in licee, ceea ce mi se pare absurd, Holocaustul romanesc fiind parte din istoria Romaniei si m-as astepta sa fie predat in mod obligatoriu, in cadrul materiei. Desi s-a subliniat ca s-a semnat un acord prin care profesorii din Romania vor veni la Yad Vashem sa se perfectioneze, dincolo de aceasta intelegere, laudabila per se, nu prea vad ce ar putea acesti profesori sa afle la Ierusalim, ceea ce nu e scris in Raportul Wiesel, sau in numeroasele tratate editate si reeditate, unele in limba romana, concepute de istorici de prestigiu.

Renasterea lui Zelea Codreanu

Seara incepea sa devina plictisitoare, ambasadorul Iosiper a anuntat ultimele intrebari, dar eu cerusem de la bun inceput sa iau cuvintul si am preluat microfonul, care circula in sala. Nu venisem la Ierusalim sa aud ode si nostalgii, solicitari si promisiuni de investitii in Romania, ci sa primesc raspunsuri la probleme care ma preocupau. Mi s-a permis ultima interventie din cadrul intrevederii. M-am prezentat, am precizat ca nu am vizitat Romania de peste trei ani, dar imi amintesc ca, de la fereastra hotelului, vedeam mindre afise cu chipul indirjit al lui Corneliu Zelea Codreanu, capitanul de trista amintire, cu un citat elogios din Cioran. Remarcasem demult un curent de reabilitare a lui Antonescu, criminal de razboi, vinovat de asasinarea a sute de mii de evrei si mii de romi. Legionarii sint astazi ridicati in slavi si regretati de o generatie care nu le-a cunoscut pe propria piele crimele, ci a primit, fara indoiala, aceasta adulatie – mostenire de la parinti.

Am subliniat ca presa pe net matura sub pres vina guvernului Antonescu in genocidul evreilor, ca minimalizeaza Holocaustul din Romania, iar comentariile publicate nu lasa loc la dubii, o noua dreapta isi dezvolta tentaculele. I-am atras atentia primului ministru Boc ca sintem martorii unei recrudescente a antisemitismului, intr-o tara cu sub 10000 de evrei, ca negationismul este inadmisibil, mai ales ca exista o lege clara care pedepseste aceste manifestari. I-am spus ca l-am interpelat si pe presedintele Basescu, acum doi ani, dar ca Ion Coja, profesor universitar, negationist, ramine nepedepsit. Am repetat ca ma astept de la institutiile de stat, de la procuratura, sa se auto-sesizeze si sa pedepseasca conform legii 107 ( altfel ce rost are o lege, daca nu este aplicata?) negationistii (Coja inclus) si antisemitismul, care pare a se intinde ca uleiul pe apele Romaniei. I-am mai spus ca nu pot sa recomand vizitarea Romaniei, atita timp cit simpatiile legionare si antisemitismul infloresc, ca nu mai sint evreul minoritar de altadata si nu vreau sa simt condescendenta cind ajung pe plaiurile natale. Am aflat ca se intoneaza imnul legionar, in cadrul diferitelor evenimente, unele culturale, ca se perpetueaza ura impotriva evreilor. Si nu as vrea sa aflu ca poporul roman devine antisemit, sau e neinformat, si sa decopar ca faimoasa lege 107 e constituita din cuvinte fara acoperire. Adevarat, Romania se indreapta pe calea democratiei, nu pretind cenzurarea libertatii de expresie, ci doar aplicarea legii si frinarea nationalismului exacerbat cu promovarea urei impotriva evreilor si romilor. Totodata l-am felicitat pe premierul Emil Boc pentru colaborarea cu Israelul, pe plan militar, extern si economic, pentru ca, intr-adevar, relatiile oficiale dintre cele doua state sint exceptionale.

Nu doar Sinaia si Borsec

Fara indoiala, premierul Boc nu a fost entuziasmat de interventia mea. In opinia sa, nu exista o recrudenscenta a antisemitismului in Romania, ci doar manifestari minore; m-a asigurat ca guvernul Romaniei face tot posibilul pentru a combate rasismul si ca pot veni linistit “acasa” ( nu am crezut necesar sa-l intrerup pentru a-l instinta ca, pentru mine, “acasa” inseamna Israelulul si nu apartin Diasporei Romane), antisemitismul nu este semnificativ, iar Holocaustul se preda oficial in scoli. La insistentele mele, legate de necesitatea pedepsirii negationistilor si a antisemitilor feroci, Emil Boc mi-a comunicat ca, la tribunal, citeva procese sint in plina desfasurare. Teama mi-e ca D-sa s-a referit la initiative private, sau ale organizatiilor evreiesti, nu la demersuri oficiale, ale procuraturii, sau promovate de institutii de stat. La incheierea serii m-am intretinut inca putin cu D-l Boc, care mi-a marturisit ca interventia mea si-a lasat amprenta si ca nu va neglija aspectele pe care i le-am subliniat. Sint constient ca l-am fisticit pe premierul roman, dar cred ca trebuia sa stie ca Romania, pentru unii israelieni, nu reprezinta doar Ateneul, Borsec, Sinaia si must, ci si o preocupare pentru democratizarea ei la nivel european, totodata asumindu-si trecutul si combatind antisemitismul. Citeva clipe placute le-am avut in compania D-nei Elena Udrea, care, fiind ministru al turismului, este constienta de faptul ca Romania nu trebuie sa fie perceputa de turistii israelieni ca o tara antisemita. Ne-am propus sa corespondam, am schimbat cartile de vizita si i-am promis ca vom discuta si subiectele pe care le-am abordat in cadrul interventiei mele.

Un dialog interesant l-am avut cu D-l Aurel Vainer, veche cunostinta , presedintele FCER, care, intr-o scurta cuvintare, asigurase audienta ca evreii din Romania traiesc ca cetateni egali in drepturi (nu am priceput daca acesta afirmatie, care ar trebui sa aminteasca un fenomen firesc, este perceput ca un merit special). In holul Hotelului King David, Aurel Vainer mi-a spus ca federatia a intentat doua procese pentru negationism. Cu toata simpatia, i-am subliniat ca nu e doar rolul comunitatii evreiesti din Romania sa se lupte cu antisemitii si negationistii, ci, in primul rind, al guvernului, iar evreii nu trebuie sa se simta, intr-o tara europeana, minoritate nationala, care trebuie sa-si apere pielea si demnitatea. I-am accentuat ca nu e suficient ca Ziua Holocaustului e comemorata la Parlament sau in cadru evreiesc, in sinagogi, ea este o zi memoriala pentru Romania, care trebuie, in toate institutiile relevante si in scoli, sa evidentieze aceasta zi de doliu, care reprezinta un reper national romanesc. Ororile Holocaustului nu trebuie sa se repete nicaieri, dar, mai ales, in tara in care s-au promulgat legi rasiale si au fost deportati si omoriti evrei si romi, vinovati doar de etnia lor “alogena”. Asadar nu am pretentii la Federatie, ci la autoritatile romane. La aceasta afirmatie a mea, D-l Vainer a dat din umeri, de fapt, ce ar fi putut spune? L-am asigurat ca voi insista, atit in Acum, cit si in presa israeliana de limba romana si la Kol Israel, in emisiunile radio de duminica, pe acest subiect dureros. – Scrie, m-a indemnat D-l Vainer, iar in ochi i-am citit bucuria.

Culmea e ca, dupa interventia mea in sala, am fost aplaudat de intreaga asistenta, iar la iesire, multi israelieni de origine romana m-au felicitat pentru abordarea demna, apasata, la obiect, dar fara patima, a acestei dureroase rani deschise, a negationismului si antisemitismului si a neaplicarii legii. Le-am multumit, dar am plecat din Ierusalim cu o intrebare nerezolvata: Daca am slujit drept voce a preocuparii israelienilor de origine romana, de ce am fost singurul care a a pus intrebarea, desi eram ultimul la rind? Oare altii erau mai rusinosi, sau nu voiau sa-l fisticesaca pe premierul Emil Boc?

Preluare dupa http://www.acum.tv

Lasati un raspuns